10,656 matches
-
ai Valhalei"' (Eugen Simion) „Poartă solar?" simbol al într?rii Într-o lume superioar?, a cunoa?terii ?i spiritualit??îi, nu reprezenta un semn al interdic?iei: „Zeii Daciei acolo locuiau -poart? solar? În a oamenilor lume sc?rile de stânci coboar?", iar sc? rile, „simbol În vertical? al evolu?iei, punte de comunicare Între cosmic ?i terestru, figureaz? că un intermediar arhitectonic", ele fiind prezente În descrierea palatului Dochiei (f?urit din „stânce sure", având drept stâlpi „mun?i de
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
În a oamenilor lume sc?rile de stânci coboar?", iar sc? rile, „simbol În vertical? al evolu?iei, punte de comunicare Între cosmic ?i terestru, figureaz? că un intermediar arhitectonic", ele fiind prezente În descrierea palatului Dochiei (f?urit din „stânce sure", având drept stâlpi „mun?i de piatr?", strea?în? „o p?dure" toate fiind simboluri ale infinitului), dar ?i a domei celeste. Atingând, din „ceruri", culmile stâncilor, „ Doina str?luce?te-n noapte că din marmur? zidit?, / Prin o
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
intermediar arhitectonic", ele fiind prezente În descrierea palatului Dochiei (f?urit din „stânce sure", având drept stâlpi „mun?i de piatr?", strea?în? „o p?dure" toate fiind simboluri ale infinitului), dar ?i a domei celeste. Atingând, din „ceruri", culmile stâncilor, „ Doina str?luce?te-n noapte că din marmur? zidit?, / Prin o mreaj? argintoas? că prin vis o vezi ivit? /A ei sc?ri ajung din ceruri a stâncimei negri col?i" {„Memento Mori"). De asemenea, sunt descrise palatul zeilor
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
ochiul acolo, ci Întreaga fiin??, profilat?, prin Ins??i structura ei, pe undă marilor dep?rt?ri". (E. Papu) Alteori, natura eminescian? uime?te prin poezia ??mântului mitic, atemporal, uitat printre „p? durile de basme", „codri f??? c???tăi" ?i „stânci c?runte", sc?ldat de „izvoare nflorite", de fluvii sclipitoare str?juite de ???rmii pline de flori" atât de frumoase, Încât „par a fi stele topite" adev?rât? Arcadie În care seară r? sun? poezia doinelor În chip de sunet
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
mele eu le pasc că oi de aur". „Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei visuri fericite", „cu-a ei mandre flori de aur", „alta-i lumea cea aievea, unde cu sudori muncite / Te Întorci a stoarce lapte din a stâncii coaste seci", „unde cerci via?a s-o-ntocme?ți, precum un faur / Cearc-a da fierului aspru formă cuget?rii reci". În acest joc al realit??îi ?i fanteziei se desf??oar? toat? aventură existen?ial? a poetului: „ Fiind b?iet, p
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
de „mandrele c???ri" pe care luna a?terne „pulbere deargint"; p?ianjeni ?es „dintr-un copac În altul" pânze de diamant, pe care se plimb? rază lunii, iar greierii cânt? că ni?te „orologii aruncate-n iarb?"; palatul „de stânci" al zânei avea drept strea?în? „un codru vechi", iar colonadele erau „mun?i În ?ir"; sc?rile negre „de stânci" duceau „sus În palat", ??tre o vale adânc?? ?i Întins? ț?iat? de un fluviu ??trân gr?dina zânei
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
diamant, pe care se plimb? rază lunii, iar greierii cânt? că ni?te „orologii aruncate-n iarb?"; palatul „de stânci" al zânei avea drept strea?în? „un codru vechi", iar colonadele erau „mun?i În ?ir"; sc?rile negre „de stânci" duceau „sus În palat", ??tre o vale adânc?? ?i Întins? ț?iat? de un fluviu ??trân gr?dina zânei, În care Ins??i pas?rea ??iastr? I?i are s?la?: „Apoi ea prinde-o pas?re ?? iastr? De aur
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
timpul se m?soar? În „codri de secoli" (Memento Mori), iar spa?iul se urze?te În „p?duri de basme" (Memento). Zeii, zânele, magii, ??i au l?că? În lumea lor. Astfel, zână Dochia are palatul s?u „din stânce sure" lang? râuri de argint „care mi???-n mii de valuri / A lor glasuri Înmiite, printre codri, printre dealuri, / Printre bol?i s?pate n munte"; acolo este lumea „dumbr?vilor de aur cu poiene constelate", a „codrilor de argint
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
și o să-l învăț cum să vâneze și să pescuiască. O să cad în prăpăstii și o să mă ridic. O să aștept ca oasele mele să se întărească și o să merg mai departe. O să înot în mări și oceane. O să cad de pe stânci și o să mă ridic și o să merg mai departe. O să calc cu picioarele goale pe nisip și pe iarbă. O să pășesc în urma bărbatului meu. O să pășesc în fața copilului meu. O să mă usuc de dor atunci când bărbatul meu va pleca departe
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
geamăt lung și jalnic de suflet chinuit, Și umbra fu ca plumbul în turnul urgisit, Iar corbii s-adunară strigând în depărtare”. (Ștefan Petică) Ninge! Parcă se aude vocea lui Adamo. Nu am trecut pe la Cascada Duruitoarea. Nu am identificat stâncile Panaghia,Căciula Dorobanțului și Piatra Lată. La întoarcere autocarul a oprit la porțile mănăstirii Agapia. A fost un moment unic, benefic și spiritual. ”Placerea divină:să te arați mic și umilit,cu sentimentul distanței între tine și ceilalți”. (G.Ibraileanu
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
ramă aurie.Tabloul era poziționat deasupra biroului. Emil îl privi atent.Imaginea era compusă dintr-o paletă de culori.Nu distingea subiectul. -Trebuie privit de la distanță,îl sfătui Alinta. Se depărtă de pictură și observă conturul unei corăbii alunecând printre stânci,cu pânzele purpurii strânse.Aivazovski,pictorul mării? -E superb.Are ceva din stilul pictorului Sorin Ionescu.La dânsul tematica o constituie coloristica florală.Cine a pictat tabloul? -Nu-l cunosc pe artist,dar pare-mi-se că e George,un fost
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
un pâlc de voinici Îl Însoțea pe Ștefan În urcușul lui pe munte.Domnitorul moldovenilor mergea să-l vadă pe Brad, căci nu mai știa nimic de el.Urcară și urcară.Spre seară, un fecior cu ochiul ager, zări printre stânci o siluetă dreaptă nemișcată, care străjuia Împrejurimile. Voinicii chiuiră, domnitorul râse și porniră repejor mai departe. Când au ajuns sus, arzând de dorința de a sta de vorbă cu Brad lângă un foc strașnic, mare le-a fost mirarea văzând
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
lor, neluându-l În seamă. La amiază se lungea pe o pocladă, Își scotea din traistă o bucată de brânză și ceapă, mânca și le da și câinilor.Și se gândea! Cine a făcut lumea asta? Cine a făcut pădurea, stâncile, izvoarele, iarba? Cine l-a făcut pe om? De ce este omul - om? Cine a făcut cerul? De ce l-a făcut albastru? Albastre sunt apele, albastre sunt florile, albaștrii erau ochii mamei lui. -Cine? Întreba el.Spune tu, Cuțulache.Sau tu
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
pentru că era adus de spate și privea mereu În pământ. El avea picioarele scurte și ori de câte ori Îl Întâlneai, căra vreascuri și nuiele cu spatele. Ei bine, acel om singuratic auzise de la bunicul său cum că iarba fiarelor ar crește pe stânci, o vezi ușor pe Întuneric, ea scânteind. Mai auzise că deși este veninoasă, ea da puteri miraculoase celui care Îi vede floarea albă În zori. Moș Arici se gândi că n-ar fi rău dacă ar găsi el aceea iarba
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
cât. Apoi întinse mâna și aprinse veioza. I se păru puțin cam mare, aducea cu o Tiffany și răspândea o lumină caldă, plăcută... Își ridică perna mai sus și observă, în fața lui, un tablou înfățișând un peisaj marin, cu o stâncă golașă într-o margine. Era frumos, te predispunea la calm și reverie. Mintea i se ducea spre depărtări, spre infinit... Cerul era senin așa cum ar fi dorit și el să fie, liniștit. Dar nu era. Avusese chiar de la început, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
am desfăcut cartea și fiecare și-a luat partea lui. - Acum unde v-ar plăcea să călătoriți? - Nu mai am apetență pentru călătorii, nici pentru cutezanțe ca cele din tinerețe, când am escaladat un munte înfigând în peretele înghețat al stâncii muchia subțire a pantofilor. Nu eram singur, ci însoțit de două colege ale lui Costache Olăreanu. El rămăsese la Piatra Arsă, împreună cu soția lui, iar noi ceilalți am decis să coborâm în Sinaia, pe un drum de iarnă foarte periculos
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
Rezultă o operă compusă dintr-o suită de fragmente (începînd cu Studie moldovană, 1851, continuînd cu Holera, Cugetări și Amintiri, ultimele din 1855), la care se adaugă diverse articole. Publicate postum și în traduceri discutabile au rămas Soveja, Piatra Teiului, Stînca Corbului, Iașii și locuitorii lui în 1840 - toate aparținînd aceleiași specii a eseului memorialistic. Sunt mai profunde și mai subtile decît piesele românești. Fragmente, fragmente, fragmente..., la nesfîrșit! Partea inițială din Studie moldovană revine aproape identic în Cugetări, tabloul petrecerii
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
prin iluminare intelectuală dar și afectivă. Ceea ce îi reunea nu anula aprehensiunile. Lui Malraux îi displăcea profund alunecarea prietenului spre pesimism, apoi prăbușirea în fascism. A încercat sa-l abată de la derută, dar s-a ciocnit de o incăpățânare de stâncă. El a ghicit în orbirea prietenului o atracție a ireparabilului. În grupul de scriitori anticonservatori (în care a apărut), Malraux deținea prioritatea, prezența lui decidea ce se va face, observă și Drieu La Rochelle Era un temperament vivace, apt să
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
incașilor, a căror civilizație era exterminată de conchistadorii spanioli în frunte cu Francisco Pissaro, cu mult înaintea înființării primelor colonii de la Virginia la Noua Anglie. Este vorba de mitologicul oraș cu totul din aur, Cibola, un El Dorado ascuns sub stînca din care sunt cioplite megalitic chipurile titanilor edificării Statelor Unite ale Americii. Prin urmare, nici vorbă de americani aici, ci de incași și nefericitul Atahualpa care-i promisese spaniolului în schimbul eliberării sale comori la care acesta abia visa. Protagoniștii primului episod care descoperea
National Pleasure sau "Vrei să fii miliardar?" by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8897_a_10222]
-
arată călătoria cu Dante printr-un infern populat cu inamici de litere și cu iubite zărite de la distanță: "Apoi, cu ochii plini de visuri încă,/ M-am scuturat ca dup-o catastrofă/ și m-am trezit din nou pe-aceeași stîncă// Pe care mă găseam în prima strofă." Potrivită, oricînd, pentru o lume lenevind la soare și, vorba lui Eminescu, "arsă de clipele/ stării pe loc", e-o strofă din parodia "originală" după Viața la țară a lui Depărățeanu: "Cînd se
Un poet sub frunze moarte by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9792_a_11117]
-
aproape neverosimil, unde aborigenii trăiesc într-o vîrstă de aur a copilăriei umanității. Iwo Jimma este lispită de vegetație, seamănă mai degrabă cu o insulă vulcanică, al cărui vulcan este încă activ, scuipînd foc prin mii de tunuri instalate pe stînci. Filmul se situează aparte și față de genul dramatic al celor avînd ca subiect Războiul din Vietnam cu explorarea abisului uman în situații limită, precum în Plutonul (Platoon, 1986), în regia lui Oliver Stone, sau ezotericul Apocalipsul acum (Apocalypse now, 1979
Glorie și popcorn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9800_a_11125]
-
ale lui Heinrich Böll, trimise din România soției sale în timpul războiului, pe cînd caporalul Böll se afla la Iași (oraș descris cu multă simpatie) și parcurgea de la un capăt la altul țara noastră, după ce fusese rănit pe frontul rusesc la Stînca, lîngă Iași, în ziua de 2 iunie 1944. Poate că acea rană providențială care l-a dus pe Böll în spatele frontului i-a salvat viața viitorului mare romancier și Premiu Nobel pentru literatură. Orientul orientat Chiar apărînd cu întîrziere - cazul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9898_a_11223]
-
execuția sa făcîndu-se în același timp cu construcția vilelor. Parcul este organizat în stil romantic, în maniera grădinilor anglo-chineze ce se alcătuiesc în jurul unei oglinzi de ape, cu pavilioane, lac, mici piațete. Azi vedem zona centrală, din jurul lacului, grupuri de stînci decorative, podețul rustic și pavilionul de formă hexagonală. S-au plantat: salcîmi, frasin pletos, ulmi, arțari, stejari, castani, oțetari, forstiția, liliac. Pe o rază scurtă față de vilele și Parcul Ioanid, amănunțit studiate în această lucrare, există Grădina Icoanei, amenajată în
Drama oraşelor româneşti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9886_a_11211]
-
nespus de straniul spectacol. Și toți cinci și-au disputat între ei posesia mea. În toiul discuției au fost atacați de un șarpe marin care mă ocrotea. Dar Joao de Castro, cu lancea care-i servea ca să împungă caracatițele printre stânci, i-a tăiat monstruosului șarpe căpățâna diabolică, cucerindu-și astfel dreptul de a mă păstra. Acest paznic de far, de-acum înainte tatăl meu, locuia cu nevasta, Joana Correia de Castro, la Cabo da Roca (n.n. Capătul Stâncii, punctul cel
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
caracatițele printre stânci, i-a tăiat monstruosului șarpe căpățâna diabolică, cucerindu-și astfel dreptul de a mă păstra. Acest paznic de far, de-acum înainte tatăl meu, locuia cu nevasta, Joana Correia de Castro, la Cabo da Roca (n.n. Capătul Stâncii, punctul cel mai vestic al Europei), și pentru că nu aveau copii îi interesa să rămână cu pruncul abandonat, aproape normal odată ieșit din găoace. Și m-a purtat, când în brațe când în spinare, printre scurtături și cărări tăiate în
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]