985 matches
-
până și-a amintit că are o copie pentru cronică a unei cărți de Patricia Cornwell în geantă. Nimeni de la birou nu o dorise, așa că Ashling o luase pentru Joy. Ți-ar plăcea așa ceva? A scos cartea din geantă cu stângăcie. Ochii lui Boo păreau atât de încântați, încât aproape că i se făcu rău. Ea avea atât de multe, iar el nu avea nimic, în afară de o pătură portocalie. —Mortal, respiră el. O să am grijă de ea, o să mă asigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ne cerem reciproc iertare. N-am auzit toate cuvintele ei și știam că nici ea nu le înțelege pe-ale mele. Am dat să mă ridic și să opresc patefonul, dar Kay o porni spre pat. Ne-am sărutat cu stângăcie. Mi-am întredeschis buzele prea repede, uitând că lui Kay îi place să fie luată încet. I-am simțit limba și m-am retras, știind cât de mult urăște asta. Am închis ochii și i-am acoperit gâtul cu sărutări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
latin trei litere noi, pe care toată lumea le găsise de prisos. Scrisese despre Etruria, despre Carthago, despre Roma din primele secole. Era complet lipsit de apărare în fața farmecelor unei femei; avusese două-trei soții frumoase și neastâmpărate, și toți râdeau de stângăcia cu care le inoportuna pe tinerele sclave străine sau pe soțiile uluite ale prietenilor săi apropiați. Un om care, de data aceasta, nu avea să le creeze probleme senatorilor și - simbol inept și ușor de manevrat - avea să lase puterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
apoi pleca aiurea extenuat de Îndoială. (iarna) Constat că a fi singur Înseamnă a fi puternic. Mă uit În jur la aceste cupluri ce se mișcă rigid ca niște marionete; toți ochii Îi privesc și se amuză ca de o stângăcie caraghioasă. Sunt atât de precauți unul cu altul; nici nu știu că răsare soarele, că Înflorește glastra de pe pervazul sălii de lectură. Dar soarele nu răsare, fiindcă este iarnă, glastra nu Înflorește, căci n-ar avea cum. Iată cum m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ne-am trezit brusc că nu știam ce să ne mai spunem, nu știam cum să ne comportăm, ce să facem cu corpurile noastre În fața celorlalți, care ne spionau subtil și nouă ne era frică să nu fim caraghioși, prin stângăcia gesturilor nude nesofisticate Încă de nici o convenție. Se vedea de departe că eram doi adolescenți Îndrăgostiți, ce-și caută un limbaj de comunicare mai concret decât cel al privirilor. Când, Întorcându-ne de la școala Clocociov, ne ajutam reciproc să trecem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Charlie își revenea mereu după un pic de lingușeală - cu siguranță din partea lui Sally, dacă nu din partea mea -, dar în seara aia nimic nu-l scotea din starea întunecată. Eu am încercat. În ciuda comportamentului său ciudat și a propriei mele stângăcii, am insistat să se întoarcă acasă de la supermarket cu mine, cu tot cu afurisitele de fursecuri, pe care știam că oricum nu le vor primi înapoi. Plănuiam să deschidem o sticlă de vin și să uităm de toată povestea. Plimbarea împreună înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
pe un ton destul de ridicat pentru ca ea să poată să audă fiecare cuvânt. La ora asta, ea ar trebui să se afle pe o banchetă întunecată, cu un pahar de caipirinha în mână și un tip alături în loc să îndure asemenea stângăcii sociale. — Dacă îl vroiai tu, de ce m-ai încurajat să mă dau la el? Ca să-ți bați joc de mine? îi șuieră Mackenzie cu privirea ațintită drept în față. Ambele femei zâmbiră spre chelnerița care le așeză dinainte salată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Fima era să coboare panta În urma ei și să Închidă fiecare robinet pe care Îl deschisese ea. O văzu deci numai din spate. Moartea o făcuse ușoară și frumoasă. Înzestrase mișcările ei cu grație, dar și cu un fel de stângăcie copilărească. Genul acela de amestec de elasticitate și neîndemânare pe care Îl au pisoii abia născuți. O strigă folosind numele ei rusesc, Lizaveta, apoi diminutivul, Liza, pe urmă numele ebraic, Elișeba. Fără folos. Mama lui nu se Întoarse și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Cu prilejul ăsta, îmi spuse Rudolf, îmbătat de-a binelea, îmi vine în gând o fată tare bună la suflet, cumsecade și nițică târfă de hoteluri, care mă îndopa cu fructe exotice și cu vin de Madeira, până când, plictisită de stângăciile mele, se decise să mă abandoneze, decepționată de atitudinea mea de tembel sentimental. .. Și de Suzana mi-aduc bine aminte, continuă Rudolf cu clondirul la gură. Mă mir chiar că am scăpat-o din vedere până acum, cu atât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
carabina îi era pusă în mână de către sergentul întotdeauna cum nu se poate mai serios, el o lăsa să cadă. El sau degetele lui acționau într-un mod pasibil de pedeapsă. Oare exista vreun delict mai mare decât ca, din stângăcie sau nesupunându-te ordinului, să lași să cadă în țărâna terenului de instrucție pușcociul, arma, mireasa cu care e logodit soldatul? Cu lopata, unealta propriu-zisă a oricărui om din detașamentul de muncă al Reich-ului, făcea tot ce i se ordona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dădea pe gât lichide inflamabile, eu am Încredințat gurii unei cutii poștale salutul filial adresat editorului meu pe spatele fotografiei pe care mi-o făcusem În veșminte de gaucho. Întoarcerea a fost dezagreabilă. Hurducăturilor de pe via crucis li se adăugau stângăciile bețivanului; mărturisesc cavalerește că sclavul acoolului mi-a trezit mila Într-atâta, Încât i-am trecut cu vederea spectacolul hidos pe care mi-l dădea; chinuia gloaba de parcă i-ar fi fost fiu; trăsurica Înfrunta necurmate primejdii, și nu o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
o cuprinsese frigul. Era de neînțeles. — ... rece, Norman. — Încetinește, Beth. Nu pot... vorbi... aproape... Împotriva voinței sale, Încetinise. Ajunsese În aria luminilor habitatului, la mai puțin de zece pași de trapă, dar picioarele i se mișcau și mai Încet, cu stângăcie. Iar acum, În sfârșit, Norman văzu ceva care Învolbura sedimentul mâlos din spatele ei, În Întunericul de dincolo de lumini. Era ceva ca o tornadă, ca un vârtej de noroi. Nu putu să vadă ce era În mijlocul norului, dar Îi simțea forța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ochii și trupul pentru a ți-l închide în genele luniiă Să nu te mai saturi de cuvintele cerului să nu te mai ajungă singurătateaă Și pentru toate acestea roagă-te mie eu, cel ce-aș putea să iert toate stângăciile voastre și să vă fac să trăiți încă o sută de ani. Auzind toate acestea, în genunchi am căzut pentru a-i cere întunericului iertare și-n goană, am trântit cu uimire sentimentele pe alte căi nepătrunse în care-mi
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
noaptea ta de lună Să-ți spun că sufletul mi-i plin de soare, Și port în trup pământul strămoșesc de mumă Ce-mi lasă liniștea, ca un izvor ce-mi moare. În pieptul tău cel tânăr se revarsă, Atâta stângăcie, de întuneric viu Departe în lumină, mi-e viața ce-ți apasă, Chemarea din tăcerea unui sărut pustiu. El a plecat cu liniștea de ceruri în durere, Să-ți înfrunzească dragostea pe un apus de soare Și sugrumată-i lumea
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
revedere. Fusese o seară cu-adevărat încântătoare. —Mulțumesc că m-ai adus, mi-a spus el. —Cu plăcere, i-am răspuns eu zâmbindu-i. —Ăăăă... vrei să... adică... îți pot oferi o ceașcă de ceai? m-a întrebat el cu stângăcie. — Când... ăăă... vrei să spui acum? l-am întrebat eu la fel de stângaci. Nu, mă gândeam la o dată cândva, în cursul lui decembrie următor, mi-a zâmbit el. Refuzul meu trebuia să intervină automat. Cuvintele îmi ajunseseră pe limbă dinainte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
la scurt timp după ce a împlinit șaizeci și cinci de ani. Asta înseamnă că Dorothy mi-a omorât tatăl? Succesul înregistrat de Dorothy în creșterea porcilor era la fel de impresionant. Iată numai câteva dintre dificultățile pe care a reușit să le învingă: 1. STÎNGĂCIA: Imediat ce Dorothy a început să-și ia scroafele de pe pământ și de pe paie și le-a băgat în boxe de beton, a descoperit că le perturbase instinctele: deveniseră stângace și deseori se întindeau peste proprii purcei când aceștia sugeau. SOLUȚIE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Viv. Stătuse În cinematograf, uitîndu-se fără să vadă pantomima sonoră, spasmodică de pe ecran, Învîrtind la nesfîrșit cercul auriu, trecîndu-și vîrfurile degetelor peste toate micile zgîrieturi și ciobituri... În cele din urmă, incapabilă să mai suporte, Îl pusese-n buzunar cu stîngăcie și se ridicase; mersese Împiedicîndu-se printre rîndul de scaune și ieșise repede În hol și apoi În stradă. De atunci nu se oprise din mers. Ajunsese În Oxford Street, apoi o luase spre Rathbone Place și Bloomsbury - agitată și căutînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
la noaptea În care o cunoscuse pe Kay. Și așa cum se Întîmplă cu lucrurile imposibile, faptul de a fi cu Kay este unul dintre cele mai inofensive. Vorbea, Își dădu seama, aproape scuzîndu-se, pentru că era conștientă de ceea ce considera o stîngăcie din partea ei, conștientă că tot ce-i prezenta Juliei drept calități atractive În Kay erau lucruri la care ea rezistase cu ușurință. O parte din ea dorea s-o apere pe Kay, dar cealaltă parte dorea să i se confeseze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
aici, dar nu sînt prea sigură. E genul de lucruri pe care, ca Shangri-la, nu intenționezi să le cauți. Își dori să nu fi spus nimic. Helen, se gîndi ea, pretindea c-o interesează podul, exagerînd puțin, pentru a compensa stîngăcia cu care fusese invocat numele Juliei. Merseră mai departe. Kay Încercă, fără multă tragere de inimă, s-o ia pe o cărare, apoi pe alta; era pe punctul de a renunța cînd, drumul pe care mergeau se deschise brusc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
preocupat În continuare de buton. — Cum? Ce? — Ca acum. Vocea i se risipi. Amărăciunea pe care o afișa, valul acela de autocompătimire o obosiseră. Începu să plîngă din nou. El lăsă focul baltă, se ridică, veni și se așeză cu stîngăcie lîngă ea. Îi luă pălăria din cap și-i netezi părul și-o sărută. — Nu mai plînge, Viv. — Mă simt atît de Îngrozitor! — Știu. Nu, nu știi. Aș prefera să fiu moartă. — Să nu mai spui asta. GÎndește-te cum m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fără să scoată o vorbă. Julia stătea În aceeași poziție lîngă șemineu. CÎnd, În cele din urmă, Helen se duse și o luă În brațe, o strînse la rîndul ei cu un fel de ușurare. Dar se Îmbrățișau oarecum cu stîngăcie. — La urma urmelor, spuse Julia, ce s-a schimbat? Nimic, nu-i așa? — Nu, nu s-a schimbat nimic, zise Helen clătinînd din cap... Te iubesc, Julia. Totuși, În sinea ei mai simțea acea prăbușire sau strîngere - de parcă inima ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
liceului. Are o privire răbdătoare, câinească. Nu-mi vine să cred! Pe mine să mă aștepte băiatul ăsta atrăgător, sub această neavenită ploaie torențială de ianuarie? — Nu trebuia să mă aștepți pe ploaia asta torențială, mârâi eu apropiindu-mă cu stângăcie de el. îmi urăsc glasul care iar tremură, răgușit și băiețos, dar mai presus de toate îmi urăsc corpul anapoda, ca un trunchi de copac, care mărșăluiește țeapăn spre el. Eduard se apropie și el zâm bitor și-mi pune
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
după un lung ocol exact în același punct din care am plecat și nu am făcut nici un pas înainte, în ciuda timpu lui care a trecut. Mă uit la ceas cu un început de îngrijorare. — Trebuie să plec, zâmbesc eu cu stângăcie, altfel mă dau dispărută ai mei. Sunt plecată de aseară, totuși! Eduard dă din cap visător și se ridică de la masă. Ia punga mea în mână cu un gest automat și absent și ieșim amândoi. A încetat ploaia. Nori pământii
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
începând cu bâlbâiala incontrolabilă, care îi făcea pe toți să-și dea coate și să râdă de el cu gura până la urechi, continuând cu vizibila lui gheboșenie, mai ales de când își căra ghiozdanul doar pe un umăr, și apoi cu stângăcia lui fla grantă - își folosea aproape exclusiv mâna stângă pentru a face orice, și ce teamă îi era că îl vor disprețui pentru că ține furculița invers, ce încurcat era când se așeza la masă lângă un străin și cotul lui
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
vor și așa își duc toată viața, oricât de interesanți s-ar crede ei. Clara părea să știe limpede ce vrea. Asta și remarcase el de la bun început la ea: clara ei minte. Cu atitudinea ei băiețoasă și țepoasă, cu stângăciile ei și visele ei ciudate, cu personajele ei imaginare și cu nesațul ei de a inventa o lume paralelă cu reali tatea, Clara știa cel mai bine dintre toți cunoscuții lui Eduard ce-și dorește de la viață. Mama lui îi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]