12,817 matches
-
utilizată de Anton Pann în toate capodoperele sale ulterioare: Din cîte părți omul are,/ Sufletul este mai mare./ El e partea cea cinstită/ Și mai scumpă, prețuită./ Sufletul pe trup îl are/ Lui-și ca o mădulare/ Pe care îl stăpînește/ Ca p-un subpus cum voiește./ Trupul nimica nu poate/ Fără suflet întru toate;/ De aceea să cuvine/ Să-ngrijim de dînsul bine." Aceste prime versuri din prefața la Hristoitie, la prelucrarea din 1834 după Erasmus, se transformă în principiu
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
Rodica Zafiu Sînt destul de puțin studiate diferențele de uz dintre limba română vorbită în România și cea din Republica Moldova. În evitarea subiectului intervine, desigur, o firească prudență științifică: în zona variabilă a uzului, a oralității, mulți cercetători se simt stăpâni pe domeniul familiar lor (prin experiență directă), dar nu riscă afirmații asupra vecinului. E implicată, apoi, și prudența "corectitudinii politice": sesizarea unei diferențe, dacă vine din partea cuiva din România, riscă să fie interpretată sau ca reproș (de "stricare a limbii
Monitorizări comparate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8657_a_9982]
-
a mesei modulare, piesa cea mai decorativă a salonului cu șemineu. Ce nemernici sunt în jurul nostru, cu toții: ucid și plâng, plâng și ucid! Un strop de salivă produs de furie îi rămase în colțul buzelor, Uliana Vladimirovna reuși să se stăpânească și să continue lectura. ... " la o sută de ani ai săi, chirurgul Feodor Grigorevici Uglov susține că de două ori pe săptămână, negreșit, face sex, dar iată că Zinaida Baranova, o femeie fenomenală din Krasnodar, afirmă, iar martorii confirmă, că
Evgheni Popov în căutarea spiritualității pierdute by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/8639_a_9964]
-
i-a întins, "cu multă sfială", un exemplar din drama Avram Iancu, proaspăt tipărită. Ministrul i-a surâs: "Să știi că am s-o citesc". "Pentru mine - rememorează poetul - promisiunea lui Titulescu, că va citi, era suficientă satisfacție, cu toate că mă stăpânea convingerea că nu va avea niciodată răgazul pentru așa ceva". După câteva săptămâni, când ministrul se reîntorcea în țară, Blaga s-a prezentat din nou la gară. "De astă dată - își va aminti, peste timp, poetul - nu mai intenționa să se
Lucian Blaga, diplomatul by Lia-Maria Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/8358_a_9683]
-
la Orchestră Simfonica Radio, culminând cu postul de dirijor permanent la Orchestră Simfonica din Bournemouth (Anglia) - au marcat etapele afirmării acestui muzician (“atins de aripă geniului” - dupa cum l-a calificat presă engleză). La 20 de ani, elevul Floricăi Musicescu stăpânea perfect pianul, concertând la Radio cu Theodor Rogalski, apoi “duelându-se” în claviatură cu Dinu Lipatti. La 25 de ani strălucea în compoziție, șocându-l pe maestrul Jora cu îndrăznelile sale armonice, profesorul amenințându-l că “dacă nu se potolește
Constantin Silvestri Un secol de nemurire by Viorel COSMA () [Corola-journal/Journalistic/83953_a_85278]
-
Sala mare a Atheneului Român a devenit din nou neîncăpătoare. Corul de Copii și Tineret “Symbol”, condus de către fondatorul său, maestrul Jean Lupu și de către dirijoarea Luminița Guțanu, a sărbătorit în felul său unic, Învierea Domnului. Din vocile mici, bine stăpânite de către cântăreți și bine strunite de către dirijori, a răsunat dintr-o dată, venind parcă de nicăieri, sau poate de peste tot, un frumos “Hristos a înviat”. În prima parte a concertului, Corul “Symbol” a celebrat Marea Înviere. O Înviere simțită
?Prin sunet c?tre lumin?? by R?zvan Rados () [Corola-journal/Journalistic/84038_a_85363]
-
artistului, care a susținut cu multă ardoare această imensă desfășurare. Capuçon a colorat sunetul urmărind fiecare întorsătură a liniei melodice, s-a lăsat cuprins trup și suflet de acest câmp sonor, dăruind fiecărei note atenția cuvenită. Totul a demonstrat că stăpânește lucrarea dincolo de partitură și că dezvoltă discursul conform unui mod de frazare și accentuare în acord cu gândirea compozitorului. Finalul, cu virtuozitatea-i clasică, a fost abordat cu siguranță, suplețe și de ce nu? grație. Un violoncelist carismatic provenit din cea
Pe marginea unui itinerar violonistic by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84000_a_85325]
-
suflu plin de ardoare imprimat de școala lui David Oistrach, dublat de extraordinarele sale calități native: muzicalitate desăvârșită și ușurință tehnică; mâinile sale pluteau pe vioară, deși numai cunoscătorul știe câtă tensiune și energie este dirijată în degete pentru a stăpâni la un asemenea grad velocitatea și presiunea arcușului în vederea realizării delicatelor schimbări timbrale și fineții pianissimo -ului. Boris Brovtsyn este un violonist care trăiește intens fiecare sunet emis pe instrumentul său de mare calitate ( la sonorité du violon est la
Pe marginea unui itinerar violonistic by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84000_a_85325]
-
este atașamentul pe termen lung față de un discurs regizoral. Ab initio, există la ea studiul teoretic, studiul demonstrației estetice, analiza decupată a unei puneri în scenă. După aceea, privește cu aparatul. Cînd se simte, deja, ca peștele în apă. Cînd stăpînește mijloacele celuilalt ca să poată să și le exprime pe cele personale. Ea se lasă pe mîna lui Dragoș Galgoțiu, de pildă, și descoperă o lume mergînd fidel pe drumul călăuzei sale. La interval doar de cîteva luni, Mihaela Marin se
Povești cu fotografii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8405_a_9730]
-
paiațelor" aliniate la rampă. Dincolo de costumele extraordinare, dincolo de machiajul sofisticat și dincolo de tăcere, există în această fotografie o neliniște care m-a urmărit multă vreme. Există, fără cuvinte, o definiție vizuală a actorului, a condiției lui, a stării care îl stăpînește și care îl ajută să devină "altcineva". Se poate descifra în atitudinea actorilor un soi de înfruntare. Cu un text, cu un regizor, cu spectatorii și, deloc în ultimul rînd, cu ei înșiși. Cu propria lor condiție. Cîtă liniște și
Povești cu fotografii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8405_a_9730]
-
stil și o nouă formă de concert, nu cea obișnuită, de care se îndepărtează întrucâtva. Îl trec o dată și cu Cella Delavrancea care îmi declară categorică că numai eu pot să-i înving dificultățile și sunt în stare să-l stăpânesc pe deplin. Mulți tineri pianiști, cărora le cânt concertul într-un cerc restrâns la mine, sunt plini de entuziasm de această muzică curat românească fără urmă de banalitate (de altfel tot ce scrie Drăgoi poate fi caracterizat așa) și plină
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
de seamă românească. Perlea cu mult înainte de aceasta venise la mine și îmi ceruse acest concert fiind eu solistă, după ce îl trecuse cu mine o dată la două piane. Este un muzician perfect și un dirijor de înaltă ținută, însă totdeauna stăpânit de toane, când bune, când rele. N-am putut niciodată înțelege de ce și-a alcătuit programul său al acestui concert, când trebuia să prezinte în primă audiție primul concert pentru pian din literatura românească, scris cu atâta măestrie de Drăgoi
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
rugată de ei să le cânt Fantezia cromatică și Fuga de Bach. În casa vraiște și eu cu mâinile mele pline de praf. Totuși mă așez la pian și le împlinesc dorința. Aud cum unul din ei neputând să-și stăpânească emoția și sub impresia covârșitoare a muzicii lui Bach, plânge. Eu cred că niciodată n-am cântat cromatica mai frumos ca în această zi. În aceeași după amiază am plecat cu soțul meu și prietena mea Maria Str. luând drumul
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
unui cartier superior de militari români. Toți începută să salute formându-și rândurile mai strâns, treceau în pas de defilare prin fața celor trei personaje, ofițeri superiori și sergent. Iar noi femeile, ascunse pe după perdele, urmăream această comedie de operetă abia stăpânindu-ne râsul. Nu trecuse nici o jumătate de ceas și năvăliră la noi prin spatele curții fetele satului care fugeau prin grădini, ca să nu dea cu ochii de cazaci. Veniră sărmanele la noi cu legături de haine, tot ce era mai
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
dat pe scenă la realizarea unui act de cultură muzicală, demn de relevat. Protagonistul serii a fost tenorul clujean Marius Vlad Budoiu, un artist cultivat și muzical care a înțeles să aducă partitura la glasul lui, nuanțând-o cu rafinament. Stăpânește bine limba germană, ceea ce îi oferă știința de a pune accentele din fraza muzicală într-o manieră specială, respectând cu strictețe partitura. Are datele personajului, este elegant și degajă prin apariție și prezență o atmosferă mistică. I-a fost parteneră
?Lohengrin? la Opera Na?ional? Bucure?ti by Mihai-Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/84222_a_85547]
-
reușind să sugereze laturile sale definitorii: diabolism, lingușire și prefăcătorie, insinuare și nesinceritate, ură și invidie. A secondat-o în mod corespunzător bas-baritonul Valentin Vasiliu, al cărui timbru cu o culoare neagră se pretează foarte bine la greaua partitură. El stăpânește rolul și se angajează într-o interpretare elocventă, străduindu-se să-l ducă la capăt cu onestitate. Este un actor excelent, ceea ce îl ajută imens să-și perfecționeze continuu compoziția. În regele Henric l-am ascultat pe basul Horia Sandu
?Lohengrin? la Opera Na?ional? Bucure?ti by Mihai-Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/84222_a_85547]
-
mod personalizat și de mare efect al evoluțiilor sale pe claviatură, are suflu și portanță emoțională, toate acestea fiind îmbinate cu elansarea stilului de grand piano, cu velocitate și virtuozitate. Ascultând-o pe Daria Tudor nu am putut să-mi stăpânesc gândul cu spusa lui Michelangelo care vorbea despre mâna care ascultă de intelect. În această ordine de idei am sesizat la Daria Tudor o nouă înțelegere surprinzătoare ca ținută instrumentală, aceea că absolut evident - spre deosebire de majoritatea pianiștilor, fie
Recitalul pianistei Daria Tudor by Mircea ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/84297_a_85622]
-
virtuoze și spumoase Sandu Sandrin s-a regăsit în Nocturna în Mi b op.55 nr.2, un Lento sostenuto, fără contraste, mișcare cu atât mai potrivită pentru a dezvălui și sublinia profunzimea, esența sentimentului, paletă pe care pianistul o stăpânește cu mare finețe. În sfârșit, Barcarola în Fa# op.60 care împlinește cele mai înalte standarde ale genului a încheiat cu succes un recital închinat meditației asupra naturii, vieții și iubirii. Au venit în completare cele 2 Mazurci op.24
Recital Sandu Sandrin by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84264_a_85589]
-
Caragiale în conștiința unui public fără apartenență precisă, ceea ce poate fi până la un punct un lucru pozitiv având în vedere obstacolele nemeritate pe care cultura noastră este nevoită să le surmonteze în afirmarea pe plan internațional. Dirijorul Tiberiu Soare a stăpânit perfect conducerea muzicală pe o partitură extrem de pretențioasă, cu o dinamică puternică și ansambluri dificile, bine și minuțios pregătite. Întreaga operă a fost realizată și s-a desfășurat sub semnul exigenței, cu voci foarte bine alese, totul respirând bun gust
O scrisoare pierdută... by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84258_a_85583]
-
Gazonul vălurit are o împletitură de plasă, un brâu transparent prin care se văd cinci jucători de golf rezemați în crose. Un drumeag neîngrijit dă ocol terenului și duce la o gheretă unde un paznic somnolent ascultă radioul. În spatele gheretei stăpânește umbra. Cine ajunge aici scapă de vipie și poate să-și tragă sufletul pe una dintre băncile străvechi, palimpsesturi ale iubirilor scrijelite stângaci și febril în piatra silită să îndure. As filhas do Mondego a morte escura Longo tempo chorando
Cu inima smulsă din piept by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/8429_a_9754]
-
lume, scăpate printr-un benefic cataclism de tații, frații, soții, amanții și prietenii lor) sunt, desigur, un produs pur al fanteziei, disponibil în această formă maximală încă din adolescență. Fin și realmente impredictibil e însă zigzagul fantasmatic al celui care stăpânește și iubește, totodată, copacii pe care i-a plantat cu mâna lui, cratițele în care face mâncare, pisica (Chiți) și cățelușa (Lolita) care i s-au strecurat sub piele. Pasionalitatea, acum, nu mai este de amant multilateral, ci de pater
Patru ani cu Alex. by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7755_a_9080]
-
B. Nedelcovici, ajuns la Paris în 1987, descoperea dărnicia afectivă a vechilor surghiuniți, personalități generoase, deschise sufletește, dispuse a-l primi cu multă simpatie, alături de disensiunile dintre cei sosiți târziu în străinătate încă nevindecați de toate bolile din țară, indivizi stăpâniți de un complex de inferioritate care se transformase în complex de superioritate (megalomanie) și o dorință de afirmare cu orice preț, poate firească în condițiile exilului, în care ai pierdut totul (interviu cu C. Nistea). D. }epeneag a fost reticent
Exilații despre exil by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/7764_a_9089]
-
astfel aspirații legitime la cele mai înalte poziții în stat, inclusiv la domnie; e singurul pașoptist care a manifestat o vocație puternică pentru științele exacte, obținînd diploma de inginer la una dintre cele mai prestigioase școli superioare din Europa și stăpînind ca specialist matematica, fizica, științele naturii. Viața sa, desfășurată exclusiv în mediu aristocratic, a urmat însă o schemă pașoptistă: dascăli greci în copilărie, studii la Paris, activitate culturală și de pregătire a Revoluției, rol proeminent la 1848, luptător pentru Unire
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]
-
pe parcursul vieții sale, Ghica manifestă dispreț, îngăduință sau comiserațiune - chiar și în cazul unor buni prieteni ca Bălcescu, Alexandrescu ori Filimon, mari scriitori, dar nu și mari boieri. Un sentiment țeapăn al ierarhiei (în vîrful căreia se află el însuși) stăpînește orice apreciere făcută de Ghica. De aceea, singurele pagini de-a dreptul neinspirate sunt cele consacrate exercițiilor de auto-admirație (precum în Liberalii de altădată, O pagină de istorie etc.). Dacă ar fi să-l credem pe cuvînt, Ghica era prietenul
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]
-
spre o seducție care nu mai reprezintă decât un implicit efect colateral al subiectului religios. În fața acestor opere ale începuturilor se naște o convingere: la anonimatul căutat cu fervoare de unii artiști contemporani nu se ajunge decât dacă ești pătruns, stăpânit de o credință... nu neapărat religioasă, ci o credință care să depășească arta, o credință superioară ce conduce la totala uitare de sine. Anonimatul reclamă în mod imperativ un asemenea suport. Anonimatul nu poate fi atins de unul singur, bizuindu
Georgia și "sala himerelor" by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/7767_a_9092]