779 matches
-
un semn că într-o zi și ea va deveni regină. Când avea în jur de șase ani, Matilda (sau Edith) și sora ei Maria au fost trimise la mănăstirea Romsey, în apropiere de Southampton, unde mătușa lor Cristina era stareță. În timpul șederii ei la Romsey și, cu ceva timp înainte de 1093, la mănăstirea Wilton, Matilda și-a început educația, ambele instituții fiind cunoscute pentru acest lucru. Educația ei a mers dincolo de preocupările feminine standard. Acest lucru nu a fost de
Matilda a Scoției () [Corola-website/Science/331755_a_333084]
-
Claude de Lorena, Duce de Chevreuse la 21 aprilie 1622. Claude avea 42 de ani și era membru al Casei de Lorena. Din a doua căsătorie a avut trei fiice. Două dintre ele au devenit călugărițe, Anne-Marie de Lorena (1625-52), stareță la Pont-aux-Dames, și Henriette de Lorena (1631-93), stareță la Jouarre și mai târziu la Port-Royal. A treia fiică, Charlotte-Marie de Lorena (1627-52), a fost aproape să se căsătorească cu Armand de Bourbon, Prinț de Conti, a devenit metresa cardinalului de
Marie de Rohan () [Corola-website/Science/335585_a_336914]
-
aprilie 1622. Claude avea 42 de ani și era membru al Casei de Lorena. Din a doua căsătorie a avut trei fiice. Două dintre ele au devenit călugărițe, Anne-Marie de Lorena (1625-52), stareță la Pont-aux-Dames, și Henriette de Lorena (1631-93), stareță la Jouarre și mai târziu la Port-Royal. A treia fiică, Charlotte-Marie de Lorena (1627-52), a fost aproape să se căsătorească cu Armand de Bourbon, Prinț de Conti, a devenit metresa cardinalului de Retz și a jucat un rol important în
Marie de Rohan () [Corola-website/Science/335585_a_336914]
-
Pleșuvul (nepotul lui Carol cel Mare) și de către Carol Pleșuvul. În abație, la 6 iunie al acelui an, au fost depuse moaștele Sfintei Scolastica, sora Sfântului Benedict de Nursia. Însă aceste moaște au fost uitate și „redescoperite”, prin revelație divină stareței abației abia pe la sfârșitul scolului al XI-lea. Vândută ca bun național în timpul Revoluției Franceze, abația a fost distrusă la începutul secolului al XIX-lea. Din această frumoasă abație de călugărițe, în prezent nu mai subzistă decât câteva vestigii: spitalul
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
cu Pruncul, Sf. Benedict și Sf. Scolastica), cât și mai multe puțuri și pivnițe, și, intact, în întregime, pe o lungime de vreo treizeci de metri, zidul de incintă crenelat, înalt de 6 metri, care delimita întreaga mănăstire. Patruzeci de starețe, cel puțin, ar fi condus, de-a lungul secolelor, destinele călugărițelor de la Juvigny-les-Dames: o tradiție a mănăstirii pretindea că prima stareță ar fi fost însăși regina "Richilde"... sau Bertrande venită de la mănăstirea "Sainte-Aure din Paris". Nu se cunosc numele starețelor
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
de vreo treizeci de metri, zidul de incintă crenelat, înalt de 6 metri, care delimita întreaga mănăstire. Patruzeci de starețe, cel puțin, ar fi condus, de-a lungul secolelor, destinele călugărițelor de la Juvigny-les-Dames: o tradiție a mănăstirii pretindea că prima stareță ar fi fost însăși regina "Richilde"... sau Bertrande venită de la mănăstirea "Sainte-Aure din Paris". Nu se cunosc numele starețelor din primele două secole după fondarea abației. Totuși Walburge sau Galburge (1086-1106) este primul nume menționat în acte, cu certitudine. 1
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
starețe, cel puțin, ar fi condus, de-a lungul secolelor, destinele călugărițelor de la Juvigny-les-Dames: o tradiție a mănăstirii pretindea că prima stareță ar fi fost însăși regina "Richilde"... sau Bertrande venită de la mănăstirea "Sainte-Aure din Paris". Nu se cunosc numele starețelor din primele două secole după fondarea abației. Totuși Walburge sau Galburge (1086-1106) este primul nume menționat în acte, cu certitudine. 1. Walburge (Galburge) (1086-1106) 2. Hadwide I (1124-1139) 3. Judith (1150) 4. Gerberge (1174) 5. Ide de Chiny (1187) 6
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
1446-1447) 18. Marie de Ville (1482) 19. Catherine I d’Espinal (1491-1495) 20. Alix de Dommartin (1505-1520) 21. Renée de Blandin sau Blandry (1520) 22. Anne d’Apremont (1522-1531) În ruinele mănăstirii, doar o parte din dala funerară a acestei starețe a fost descoperită: această piatră tombală spartă reprezenta o stareță cu diverse steme și purta acest rest de inscripție în minuscule gotice: «dame Anne [ab]besse. mil D XXXll», în traducere: „doamna Anne [st]areță. o mie D XXXll”. În
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
Espinal (1491-1495) 20. Alix de Dommartin (1505-1520) 21. Renée de Blandin sau Blandry (1520) 22. Anne d’Apremont (1522-1531) În ruinele mănăstirii, doar o parte din dala funerară a acestei starețe a fost descoperită: această piatră tombală spartă reprezenta o stareță cu diverse steme și purta acest rest de inscripție în minuscule gotice: «dame Anne [ab]besse. mil D XXXll», în traducere: „doamna Anne [st]areță. o mie D XXXll”. În biserica Saint Maur din Verdun se putea citi: În acest
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
minuscule gotice: «dame Anne [ab]besse. mil D XXXll», în traducere: „doamna Anne [st]areță. o mie D XXXll”. În biserica Saint Maur din Verdun se putea citi: În acest loc se odihnește inima Reverendei Doamna Anne d’Aspremont altădată stareță la Juvigny, al cărei corp se odihnește în biserica numitului loc, și decedată la 18 iulie 1532. Rugați-vă la Dumnezeu pentru ea.» 23. Catherine II de Failly (1531-1567) 24. Françoise de Failly (1567) 25. Anne de Failly (1588) 26
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
III de Lenoncourt (1594-1608) 28. Scholastique-Gabrielle de Livron-Bourbonne (1608-1662) „Corpul său a fost așezat într-un cavou sub altarul stranei”. Epitaful său, gravat pe mormânt, dală de marmură neagră și litere de aur: «Aici odihnește Doamna Scholastique Gabrielle de Livron, Stareță, Reparatoare & Reformatoare a acestei Abații. A fost ilustră prin naștere, admirabilă prin măreția inimii sale, incomparabilă prin forța sa spirituală: strălucitoare prin virtuți: Ea a construit această casă, a reformat-o, a așezat-o în fericita stare în care se
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
sale, incomparabilă prin forța sa spirituală: strălucitoare prin virtuți: Ea a construit această casă, a reformat-o, a așezat-o în fericita stare în care se află. A fost șaizeci și doi de ani Călugăriță, cincizeci și patru de ani Stareță, șaptezeci și șapte de ani în viață, pe care a părăsit-o în a noua zi a lui iunie 1662. Va trăi etern în gloria lucrărilor sale, memoria sfințeniei sale, recunoștința fetelor sale, posesia Gloriei. În anul 1670 Doamna Gabrielle
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
în viață, pe care a părăsit-o în a noua zi a lui iunie 1662. Va trăi etern în gloria lucrărilor sale, memoria sfințeniei sale, recunoștința fetelor sale, posesia Gloriei. În anul 1670 Doamna Gabrielle Marie de Livron Bourbonne, Damă & Stareță a acestui loc, nepoată & succesoare a acestei remarcabile defuncte, pentru a marca pentru veșnicie ceea ce i se datorează memoriei sale, a pus să se facă acest mormânt.» 29. Catherine-Gabrielle-Marie de Livron (1662-1705) 30. Louise-Gabrielle de Livron (1705-1711) 31. Alexis-Madeleine de
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
de Vassinhac-Imécourt (1777-1793), decedată la 19 august 1807, la castelul Imécourt, în vârstă de 86 de ani Oricare ar fi drumurile care conduc la Juvigny, se remarcă de foarte departe abațiala, impozanta biserică situată în centrul abației, chiar alături de locuința stareței, pe locul cel mai înalt al mănăstirii. Este un edificiu vast, destul de înalt, din piatră aurie locală, cu trei nave și două clopotnițe, fără să se socotească ornamentele piramidale, și cu acoperiș cu ardezie și mărginit de garguie. Întreaga construcție
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
această abație fără împrejmuire, deschisă oricui, biserica era fără îndoială într-o stare destul de jalnică și nu mai răsunau câtuși de puțin cântece, psalmodiate de călugărițe care uitau uneori să fie sârguincioase la slujbele religioase! Astfel, prima grijă a noii starețe, începând din 1609, a fost să retârnosească locurile sfinte și altarele și «să-și împodobească cu somptuozitate mănăstirea... pe care a mobilat-o cu toate acele prețioase ornamente care o fac atât de fatuoasă.» Scholastique-Gabrielle de Livron-Bourbonne avea o devoțiune
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
călugărițelor. În fiecare an, în Joia Mare, se face acolo un altar al Sfântului Sacrament... până în Vinerea Mare. De asemenea, în calamitățile publice se expune Sfântul Sacrament în această capelă și se face rugăciune de 40 de ore. Tot cucernica noastră stareță a instituit expunerea [Sfântului Sacrament] în ziua de reînnoire a voturilor, care se face la Juvigny în a opta zi a lui iunie, pentru că este sărbătoarea Strămutării fericitei nostre maici Sfânta Scolastica.” Alături de cor, această capelă era închisă printr-o
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
care venea să asiste la slujbe sau să venereze moaștele, în timpul pelerinajelor. Acolo se aduna „toată lumea” sau luau loc „toate persoanele de (bună) condiție” în timpul ceremoniilor excepționale care marcau istoria abației. Tot acolo erau înhumați capelanii sau persoanele de vază. Starețele erau înmormântate în cor (acoperite cu var, în sarcofage de piatră, sub o dală de marmură neagră), călugărițele în mănăstire, sub fațada de Sud a bisericii, domnișoarele de la pension și călugărițele portărese în cimitirul interior, la căpătâiul abațialei. „În piața
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
1866. Un alt clopot de 150 de livre se afla în corul călugărițelor. Aceasta este clopotul pe care tânăra novice de 16 ani, Domnișoara Gabrielle Livron, l-a aruncat la întâmplare, după cum îi impunea, între „o sută de alte mortificări”, stareța sa, Madame de Lenocourt, care avea obișnuința „să o trimită singură noaptea să sune utrenia, pentru a învinge teama care era slăbiciunea ei.” Două odăi contigue formau sacristia. Într-una (care făcea oficiul de rezervă), un cufăr mare și două
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
orarele. Începând de la 3 noaptea, la deșteptare, suna utrenia, apoi, la 6, laudele, terța la 9, sexta la amiază, nona la 15, vecernia la 17 și pavecernița (dupăcinarul), seara, înainte de culcare. La acestea se adăuga celebrarea liturghiei, dimineața. Cum noua stareță interzisese orice instrument muzical pentru a da strălucure sau relief ceremoniilor, orgile trebuiau să rămână mute și călugărițele psalmodiau de acum înainte singure, de 7 sau 8 ori pe zi, iar rugăciunile răsunau sub bolte și făceau să cânte abațiala
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
de liniștede la începutul secolului al XVII-lea, întreaga regiune a profitat de răgazul războaielor pentru a repara, a întări și a construi : Montmédy, Marville și Saint-Jean, Jametz, Louppy și Hugnes, Juvigny și Stenayerau pline de șantiere. Este probabil că stareța a ales meșterul-zidar, Guyot Roussel, pentru realizarea lucrărilor care trebuiau să renoveze în totalitate vechea mănăstire de la Juvigny. Acest antreprenor lucra atunci la construcția bisericii din Jametz, în 1608 ; el fortifica orașul Stenay, îi construia citadela, între 1600 și 1635
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
-i austeritatea, animând-o cu umbră și subliniind frumoasa geometrie a ansamblului... Acoperișul de ardezie se împodobea cu un turnuleț central, care nu mai era decât o îndepărtată amintire a turnului sau a donjonului senioral, dar care reamintea totuși că stareța era stăpâna locurilor și Doamna de Juvigny. O serie de lucarne, pe axa arcadelor și a ferestrelor, restituia un pic mai multă verticalitate și elan acestei case agreabile și drăguțe, mult mai lungă decât înaltă și semeață. Clădirile formau diferite
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
din lemn de stejar și o mică pendulă cu cutie, se aflau un fotoliu și 50 de mici taburete de lemn pentru călugărițe. Un Crist și un tablou completau decorul. Acolo se dezbăteau problemele care priveau casa și despre care stareța își consulta călugărițele. Călugărițele vocale (care și-au depus jurământul, din strană, și maicile) își exprimau votul, punând într-o cutie un "bob de bob" pentru consimțământ sau un "bob de mazăre" pentru un refuz. Expus spre Sud, alături de sala
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
o cruce B[enedict] S[colastica]. Aceste vii plantate de prin 600 au fost refăcute și mărite cu șapte pogoane și împrejmuite cu ziduri în anul 1734 de prea înalta și prea puternica Damă Doamna Alexis Magdelaine de Vassinhac Imécourt Stareță a Casei Regale din Juvigny.” Vânzarea acestei vii împrejmuite, la Revoluție, a produs de franci. La marginea grădinii de zarzavat și în apropiererea clădirilor mănăstirești " Depozitul de lemne", orientat Nord-Sud, era un adăpost acoperit cu țigle rotunde, destul de lung, strâmt
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
fetițe din familiile sărace din localitate. În perioada interbelică mănăstirea s-a numit „Sfânta Mănăstire Oltea Doamna”, în numele cinstitei mame a Binecredinciosului Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt. Hotărârea de schimbare a numelui a fost adoptată de Soborul stareților și starețelor mănăstirilor și schiturilor din Eparhia Chișinăului, care a avut loc la 3 august 1938 sub președinția Î.P.S. Efrem. Acest nume mănăstirea l-a purtat până după război. La 2 iulie 1959, mănăstirea, după o confruntare violentă de zece zile
Mănăstirea Răciula () [Corola-website/Science/333897_a_335226]
-
celor ce au păstrat în inimi credința creștină ortodoxă - mănăstirile și bisericile au început să fie întoarse credincioșilor. și-a reînceput viața monahală prin restaurarea bisericii de iarnă de către călugărițe și credincioșii din localitate sub îndrumările egumenei Eustafia, numită ulterior stareță. în anul 1990 mănăstirea a fost reînregistrată oficial, având deja peste 70 de viețuitoare, iar în anul 1994 a fost sfințită biserica de vară.
Mănăstirea Răciula () [Corola-website/Science/333897_a_335226]