1,708 matches
-
lui Epicur asimilabil cu purcelul pentru a reabilita o figură filosofică defăimată pe nedrept. Colocviile propun niște dialoguri după modelul socratic. Aceste exerciții servesc mai întâi la învățarea limbii latine după o metodă pedagogică revoluționară stabilind o relație plăcută și statornică între magistru și discipol. Uneori textul este pus în scenă pe principiul reprezentării teatrale. Această formă filosofică dispune de mai multe intrări. în afară de transmiterea latinei și a tehnicilor de retorică activate la oral după reprezentații între profesor și elevii săi
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
la cele analfabetice, miturile și exorcismele lor, fastul, ornamentația, riturile constituind o cultură. Acele Vremi Obscure, dintre căderea Romei și Imperiul Carolingian n-au fost nici un moment lipsite de cultură. Dar civilizația se instaurează în lume pe un fundament exemplar, statornic și capabil totodată de istorie, deci de evoluție. Deducția fenomenologică a lui Kenneth Clark mă satisface perfect. În ce mă privește, aș fi formulat-o pe un alt criteriu, adică: numesc civilizație ceea ce permite, conservă și dezvoltă relațiile civile dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
La Molière nu există și nu poate exista nimic de natura vreunei „Beräuschung”. Tipurile din comedia shakespeariană sunt de esență humorală, sunt temperamente. Ale lui Molière sunt caractere, în accepția strictă a termenului, adică: marcă, amprentă, semn gravat, deci ceva statornic, neschimbător și cu funcție oarecum de avertisment. Shakespeare putea spune ca și Montaigne: „Je ne peints point l’estre. Je peints le passage”. (Ess. III, c. 2). Molière, deși era și el, bineînțeles, un cititor al lui Montaigne, a luat
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
românilor americani, suficientă În orice caz ca să Încurajeze continuarea cercetărilor acestei teme”. Un alt detaliu Îmbucurător, relevat de același cercetător, este faptul că specialiștii angajați În asemenea explorări provin din România și SUA, „ceea ce arată, pe de o parte, interesul statornic al istoricilor noștri pentru compatrioții plecați peste Ocean, iar, pe de altă parte, dorința acestora de a cunoaște Începuturile și evoluția așezărilor și vieții lor În America de Nord, așadar formarea unei conștiințe a propriei istorii”. Alexandru Nemoianu, la rîndul său, observa
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
și pe care au voit dinadins să Îl prezerveze. Nu Întîmplător, În ultimă analiză, după ce toate Învelișurile exterioare și superficiale sînt date la o parte, comunitățile românilor-americani sînt niște «sate» românești: Închise dar nu exclusiviste, sceptice dar nu depresive, Încăpățînat statornice și pline de vitalitate adaptivă, gravitînd În jurul bisericilor lor, care le sînt centru și garantor sistemic”. De cînd fiecare a Început să-și caute identitatea, Între grupurile etnice care alcătuiesc America și Canada s-a declanșat o adevărată competiție, prin
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
pe care contemporanii Îl numeau sarcastic „Tăchiță Gură de aur”!). Sau ce citate din cuvîntările patriarhului Teoctist, proclamînd Academia În 1996 „o citadelă creștină a culturii și științei românești”, ori adresîndu-se grănicerilor la Giurgiu cu un patos care ne amintește statornica alianță dintre sabie și mătăuz („le sabre et le goupillon”, se spunea pe vremea afacerii Dreyfus)! Concluzia doamnei Murgescu Într-o pagină finală, care-și caută pretextul Într-o parabolă a lui Umberto Eco, este o pledoarie pentru pluralism și
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
la începutul carierei, el optează pentru o critică a ideii de istoricitate și a formelor sale de manifestare în perimetrul literaturii - o expertiză a presiunilor contextuale asupra literaturii - și pentru o testare din mers a propriei metode. În opera admiratorului statornic al lui Titu Maiorescu, activitatea de analist politic a lui M. nu pare să fi fost o simplă întâmplare. Cartea de proze politice Dreptul la normalitate (1991), subintitulată Discursul politic și realitatea, interesează istoria literaturii române tot atât cât istoria
MANOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
de exhibarea trăirilor, nu la modul sadovenian, ci în chip impresionist, difuz. Procedeul secvențial este reluat și în interviurile din volumul Cu George Lesnea prin veac (1977). Cu Priveliști moldave (1980) prozatorul revine la reportaj, sub presiunea emotivă a iubirii statornice pentru ținutul natal. În romanul Ceasul oprit (1980; Premiul Asociației Scriitorilor din Iași), autorul folosește experiența nuvelei și a reportajului atât în planul construcției, cât și în acela al componentelor substanței epice (profilul lui Toader Duminică poate fi regăsit în
ILISEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287527_a_288856]
-
să avem în vedere și unificarea culturală a diverselor teritorii românești unite.” Că aspect și format, Î.i. este asemănătoare revistei „Viața românească”, de care e legată prin colaboratori și, în general, prin aspectele tratate. Publicația beneficiază de un grup statornic de susținători, în mare parte universitari ieșeni. Rubricile obișnuite sunt „Cronică literară”, „Cronică filologica”, „Cronică școlară”, „Cronică externă”, „Note”. După transferarea „Vieții românești” la București, scriitorii ieșeni au simțit nevoia să se regrupeze în jurul lui M. Sadoveanu, pentru a oferi
INSEMNARI IESENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287556_a_288885]
-
eveniment care ar permite de a consolida edificiul politic la a cărui așezare a fost fericit a contribui“, că „în Alexandru Ioan I, Domn al României, românii vor găsi totdeauna pe colonelul Cuza“, care primise coroana „ca expresie neîndoielnică și statornică a voinței naționale pentru Unire - însă numai ca un depozit sacru“64. Întruniți la Paris, la 10 martie 1866, reprezentanții celor șapte Puteri, mai puțin Budberg, delegatul rus, care a sosit cu întârziere, după dezbateri sterile, opunându-se, la început
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
A transpus în limba română peste șaizeci de volume din literatura portugheză, incepand cu românul lui Eça de Queirós Crimă părintelui Amaro, 1968. Acest important autor de la finele veacului al XIX-lea s-a bucurat de altfel de atenția ei statornica, parte dintre cele mai importante scrieri ale sale transpuse de G. fiind însoțite și de ample prefețe sau postfețe. Traducătoarea va urmări în genere un program bine articulat de familiarizare a cititorului român cu marile nume ale literaturii de expresie
GHIŢESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287272_a_288601]
-
aparținând literaturilor engleză, franceză, rusă, germană, română ș.a., schițează câteva orientări concludente. Cercetările de literatură comparată se lărgesc considerabil în Direcții în poezia secolului XX (1975). Dificultățile întâmpinate - complexitatea și numărul mare al grupărilor și al tendințelor poetice, fie ele statornice, în curs de a se defini sau cu totul efemere, imposibilitatea „înrămării” talentelor, aria de relaționare acoperind mai multe continente - și soluțiile pentru care optează indică măsura intelectuală a istoricului literar și a comparatistului. Nepropunându-și să elaboreze o istorie
GRIGORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287359_a_288688]
-
cărturar care explorează domenii variate - botanică, drept, filosofie, istorie, filologie, folcloristică, literatură -, fără a reuși să-și ducă la capăt proiectele. Majoritatea lucrărilor sunt scrise în limba rusă, dar izvorăsc din conștiința apartenenței și contribuției la cultura românească. Cea mai statornică preocupare este lectura, din diferite unghiuri, a istoriei și a mitologiei istorice a românilor. Publică mai întâi zece poezii populare prelucrate în revistele „Vestnik Evropî” (1830), „Teleskop” (1833) și „Molva” (1835). Dintr-o devoțiune romantică față de spiritualitatea populară, tinde să
HAJDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287398_a_288727]
-
C. Stamati. Animată de încrederea în unire ca act de continuitate firească în desfășurarea istoriei naționale, Epistola către români, apărută în 1859, în revista „România” a lui B.P. Hasdeu, sub pseudonimul Alexandru Hotineanul, confirma solidaritatea cu idealurile generației pașoptiste. Meditația statornică asupra istoriei și a legității ei face din H. unul dintre primii cugetători români care își pun probleme de filosofie a istoriei. Înțelegând istoria ca „motor al dezvoltării spiritului uman”, el formulează în Problema timpului nostru, expunere publică din 1842
HAJDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287398_a_288727]
-
Graham Greene și Antoine de Saint-Exupéry. Rubrica „Ethnos” scoate la lumină adevărate tezaure de descântece, ghicitori și obiceiuri din partea locului. Echilibrat structurate sunt paginile în limba maghiară, unde pe lângă nume de oarecare notorietate (Balla Zsófia, Visky András), figurează colaboratori locali statornici. Sunt incluse, de asemenea, memoriale de călătorie în Italia sau Grecia, comentarii pe marginea unor cărți recent ieșite de sub tipar și consemnate diverse evenimente culturale, revista dorindu-se o oglindă fidelă a vieții ținutului. M.Pp.
LIMES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287816_a_289145]
-
doctrinare: „Ne avântăm spre riscurile încăierării, cu viziera deschisă, cu lancea în cumpănire și cu armurile fluturând spre cer, oricât de donquijotesc ar părea unora acest fel de atac, nepotrivit cu stilul tehnicii moderne. [...] Dușmănim demonstrativ și suntem în dragoste statornici. Lovim cu sete în numele Tatălui și ne așezăm piepturile înainte pentru prieteni” (Al. Hodoș, Prezentare). Mai explicit, Octavian Goga vede L. d. ca „o rectificare de simțire a celor mulți”, sugestie prezentă în majoritatea articolelor publicate de revistă: Camil Petrescu
LINIA DREAPTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287818_a_289147]
-
aspecte ale problemei naționale, aparține lui N. Iorga, I. Gorun, I.A. Bassarabescu, în timp ce D. Nanu, P.V. Haneș, E. Lovinescu, Șt. Orășanu, N. Vaschide și C. Rădulescu-Motru figurează, sporadic, cu studii și articole de istorie, filosofie, literatură etc. Un colaborator statornic, poate chiar redactor salariat al gazetei, este Șt. Petică, autor, sub variate pseudonime (Caton, Fanta-Cella, Mușat, Narcis, M. Pall, Sentino, Sergiu, Stef, Ștefan, Trubadur), de cronici și articole literare dedicate poeziei moderniste, de recenzii și note. El pare să fi
ROMANIA JUNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289314_a_290643]
-
Centrul de Istorie și Civilizație Europeană. Publică numeroase studii de specialitate în „Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie «A. D. Xenopol»” și în publicațiile Societății de Științe Istorice din București. Ca scriitor, debutează editorial cu volumul de versuri 77 dedicații pentru statornica demnitate, apărut în 1977, semnat I. Saizu-Nora, ca și celelalte cărți de poezie. O exemplară linearitate a evoluției vocii lirice și o stilistică unitară se observă în primul rând la S., care cumulează, într-o manieră netrucată, deseori vetustă („Eu
SAIZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289437_a_290766]
-
se sprijină în primul rând pe texte, dar și pe opiniile exprimate de Titu Maiorescu, N. Iorga, E. Lovinescu și G. Călinescu. Aceeași deschidere multidisciplinară are și studiul Intelectuali români implicați în dezvoltarea civilizației economice (2003). SCRIERI: 77 dedicații pentru statornica demnitate, pref. Emil Manu, Piatra Neamț, 1977; Cultură și economie (Puncte de vedere din perioada interbelică) (în colaborare cu Mihai Todosia), Iași, 1986; Ca o pasăre plăpândă, Iași, 1991; Eu știu că îngerii nu plâng, Iași, 1993; Fântâni cerești, Iași, 1994
SAIZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289437_a_290766]
-
nu se știa prea bine la noi ce este jurnalul intim. El avea conștiința jurnalului ca parte și interlocutor permanent și discret, ca un documentar pentru sine al întregii sale activități. Jurnalul [...] a fost tot timpul preocuparea sa cea mai statornică [...]. Notele intime raportează zilnic despre un om cuprins de patima acțiunii, căutând relații, filosofând, avid de plăcere, inhibat de nerealizare, orgolios și smerit, demn și bun, făcându-și visuri să fie util țării [...], cu o percepție acută a realului, dar
ROSETTI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
sub vraja dangătului clopotelor, a foșnetului teilor, a „melancoliei” prunilor, a farmecului ninsorilor și a fanteziilor iernii. Proza poematică o conduce spre poezia propriu-zisă, unde se afirmă cu volumul Umilinți (1944), cuprinzând versuri fluide, de acută condensare, străbătute de un statornic fior metafizic. Târziu, în Rechinul (1987), S. revine la proza de introspecție, utilizând un vechi procedeu romantic: atribuirea paternității manuscrisului cărții unei necunoscute, Mariana Val (nume sub care autoarea își ascunde identitatea), pentru a-și putea supune unei analize profunde
SADOVEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289424_a_290753]
-
doar la una sau două. Problema cu asociațiile voluntare este nu atât recrutarea membrilor, ci necesitatea ca aceștia să fie activi și să-și continue munca. Foarte puțini (nici jumătate) „rezistă” mai mult de un an. De remarcat că mai statornice sunt persoanele care-și bazează opțiunea de voluntariat pe motive așa-zis „egoiste” cum ar fi nevoia de a se înțelege mai bine pe sine, creșterea prețuirii de sine și credința într-o dezvoltare personală pozitivă. Cei a căror motivație
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
a culpabilității, prelungită în criză mistică. Explicabilă omenește, această stare limită ar fi putut genera o demonstrație dramatică densă. Cazul în sine este abandonat în favoarea teoretizării dogmatice, care diminuează fiorul poetic al piesei. Lucrările dedicate istoriei românești comunică un sentiment statornic de patriotism, construcția vădește rigoare, personajele participă motivat la evenimentele prezentate. Nici piesele din această categorie nu sunt absolvite de tributul plătit preconcepției, unei scheme căreia narațiunea i se subordonează. Rachierița, dramă a dedublării, este considerată o reușită a teatrului
LUCA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287860_a_289189]
-
descoperi, abia ca soție, că e vulgar, mediocru și pe deasupra îi este și infidel. Divorțează, încearcă să se sinucidă, e salvată de un admirator neagreat, doctorul Panu, dar nu e deloc sigur că, prin el, va obține mult jinduita fericire statornică. Erosul e văzut aici ca o forță irațională a naturii. Principala realizare a romancierei rămâne Între zi și noapte (1941), cel mai substanțial, mai adânc dostoievskian dintre romanele ei: exemplificare tulburătoare a fatalității unor determinisme interioare decise de factori abisali
STAHL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
sau însăși necesitatea, dacă inima mea tace, voința mea rămâne surdă și nu sunt în stare să mă supun." Ca întreaga sa epocă, era obsedat de ideea de fericire: Numai spectacolul fericirii generale mi-ar fi putut insufla un sentiment statornic, și dorința arzătoare de a contribui la ea ar fi fost pasiunea mea constantă." Cu toate acestea, descoperă că nu rațiunea e sursa acestei fericiri, ci visarea: Uneori am cugetat destul de adânc; dar rareori cu plăcere, aproape întotdeauna împotriva voinței
Pe falezele sihăstriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14984_a_16309]