11,425 matches
-
dacă n-ar avea oareșce umor și autoironie, Bikinski ar fi chiar un personaj pe de-a-ntregul tragic: are vedenii, propriile cópii îi populează halucinațiile, aude voci cu care intră în dialog, ține cuvântări naționalist-fanteziste în piața publică cocoțat pe statui, se crede victima filărilor colonelului Geană sau, mai rău, a unor scenarii punitive... Într-un eseu intitulat Câtă ficțiune există într-un text poetic, Nichita Danilov se arăta preocupat de halucinație ca modalitate de cunoaștere: Halucinația este oare altceva decât
Fantezii în fond by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11946_a_13271]
-
Nimeni n-are nevoie de el: nici cititorii, nici puterea. N-are nevoie de el nici generația actuală de poeți. între scriitorii noi nu se cade să vorbești de Maiakovski: e de prost gust. Piața moscovită în mijlocul căreia se află statuia lui masivă și-a recăpătat numele de dinainte - Triumfalnaia. Doar stația de metrou păstrează cu nepăsare numele lui. Toate astea pot fi privite ca o pedeapsă. Dar pentru ce anume? Dacă Atotputernicul ar fi liberal, atunci - pentru batjocorirea înseși naturii
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
efigie de critic responsabil, în felul în care a fost Maiorescu. Un critic - curator, pus să "îngrijească", în cunoștință de cauză, o moștenire. Lovinescu, "progresistul" de-al cărui nume se leagă "arderea etapelor" era, iată, în tinerețe un iubitor de "statui". Deci, de stabilitate. Aparenta contradicție se rezolvă de la sine, știută fiind "firea" modernității: o perioadă de veșnic tangaj în jurul unui "pivot". N-a fost Lovinescu singurul care să încerce o "obiectivare", dincolo de prejudecăți, a etalonului unei epoci. A avut, în
Scris-cititul cutumiar by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12004_a_13329]
-
poate sunt brațe de Sisif căci durerile se frământa lung așa că pâinea. undeva,în adâncuri pașii tăi mici și albi sunt scriși pe lespezile unui timp când nu erau dureri. undeva,în adâncuri, îngerii stau nemișcați și tăcuți așa,ca statuile într-o expoziție. brațele descarnate frământa vechi dureri pașii tăi mici și albi duc departe unde totul se îmbracă în întuneric sau se inneacă în cea mai albă mare... Citește mai mult Moment de searăundeva,în adâncuribrațe descarnate frământa vechi
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
demonului ?sunt brațele îngerului ?nu știu.poate sunt brațe de Sisifcăci durerile se frământa lungașa că pâinea.undeva,în adâncuripașii tăi mici și albisunt scriși pe lespezile unui timpcând nu erau dureri.undeva,în adâncuri, îngerii staunemișcați și tăcuțiașa,ca statuile într-o expoziție.brațele descarnate frământa vechi dureripașii tăi mici și albi duc departeunde totul se îmbracă în întunericsau se inneacă în cea mai albă mare...... XIII. DESTIN, de Marius Horvath, publicat în Ediția nr. 1522 din 02 martie 2015
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
botezat drept : Primul.Știam cine sunt.În Ziua a Treia, am tăcutcu tăcerea celui singur.Am mâncat din roadele pământului.Am simțit chemarea lumii. Era ceva nou.Știam să merg și rătăceam mult.Știam să plâng. Aveam un destin.... XXVI. STATUIE ÎN AMURG, de Marius Horvath, publicat în Ediția nr. 1412 din 12 noiembrie 2014. Statuie în amurg Și iată-mă la capătul zilei încremenit în lutul meu păzind ritualuri profane la picioarele mele, alte statui solitare cu brațe descarnate implora
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
Am mâncat din roadele pământului.Am simțit chemarea lumii. Era ceva nou.Știam să merg și rătăceam mult.Știam să plâng. Aveam un destin.... XXVI. STATUIE ÎN AMURG, de Marius Horvath, publicat în Ediția nr. 1412 din 12 noiembrie 2014. Statuie în amurg Și iată-mă la capătul zilei încremenit în lutul meu păzind ritualuri profane la picioarele mele, alte statui solitare cu brațe descarnate implora un cer pustiu și cu lacrimi de piatră povestesc un timp de jale Statuile se
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
plâng. Aveam un destin.... XXVI. STATUIE ÎN AMURG, de Marius Horvath, publicat în Ediția nr. 1412 din 12 noiembrie 2014. Statuie în amurg Și iată-mă la capătul zilei încremenit în lutul meu păzind ritualuri profane la picioarele mele, alte statui solitare cu brațe descarnate implora un cer pustiu și cu lacrimi de piatră povestesc un timp de jale Statuile se clatină. Statuile cad. Se fac iarăși lut. Alte statui solitare se ridică de aici sau de nicăieri nimeni nu le
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
2014. Statuie în amurg Și iată-mă la capătul zilei încremenit în lutul meu păzind ritualuri profane la picioarele mele, alte statui solitare cu brațe descarnate implora un cer pustiu și cu lacrimi de piatră povestesc un timp de jale Statuile se clatină. Statuile cad. Se fac iarăși lut. Alte statui solitare se ridică de aici sau de nicăieri nimeni nu le mai vede nimeni nu le mai vrea nu-i nimeni să le ierte sufletele ferecate în lut când chiar
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
amurg Și iată-mă la capătul zilei încremenit în lutul meu păzind ritualuri profane la picioarele mele, alte statui solitare cu brațe descarnate implora un cer pustiu și cu lacrimi de piatră povestesc un timp de jale Statuile se clatină. Statuile cad. Se fac iarăși lut. Alte statui solitare se ridică de aici sau de nicăieri nimeni nu le mai vede nimeni nu le mai vrea nu-i nimeni să le ierte sufletele ferecate în lut când chiar lutul lor mirosind
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
încremenit în lutul meu păzind ritualuri profane la picioarele mele, alte statui solitare cu brațe descarnate implora un cer pustiu și cu lacrimi de piatră povestesc un timp de jale Statuile se clatină. Statuile cad. Se fac iarăși lut. Alte statui solitare se ridică de aici sau de nicăieri nimeni nu le mai vede nimeni nu le mai vrea nu-i nimeni să le ierte sufletele ferecate în lut când chiar lutul lor mirosind a timp incriminează anotimpul când din lutul
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
în lut când chiar lutul lor mirosind a timp incriminează anotimpul când din lutul veșniciei s-au făcut lucrurile cu strigat de piatră, strig azi despre lutul pătimirii noastre cum a mistuit atâtea vremi și atâția Prometei... Citește mai mult Statuie în amurgSi iată-mă la capătul zileiincremenit în lutul meupăzind ritualuri profanela picioarele mele, alte statui solitarecu brațe descarnate implora un cer pustiuși cu lacrimi de piatrăpovestesc un timp de jaleStatuile se clatină. Statuile cad.Se fac iarăși lut.Alte
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
au făcut lucrurile cu strigat de piatră, strig azi despre lutul pătimirii noastre cum a mistuit atâtea vremi și atâția Prometei... Citește mai mult Statuie în amurgSi iată-mă la capătul zileiincremenit în lutul meupăzind ritualuri profanela picioarele mele, alte statui solitarecu brațe descarnate implora un cer pustiuși cu lacrimi de piatrăpovestesc un timp de jaleStatuile se clatină. Statuile cad.Se fac iarăși lut.Alte statui solitare se ridicăde aici sau de nicăierinimeni nu le mai vedenimeni nu le mai vreanu-i
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
și atâția Prometei... Citește mai mult Statuie în amurgSi iată-mă la capătul zileiincremenit în lutul meupăzind ritualuri profanela picioarele mele, alte statui solitarecu brațe descarnate implora un cer pustiuși cu lacrimi de piatrăpovestesc un timp de jaleStatuile se clatină. Statuile cad.Se fac iarăși lut.Alte statui solitare se ridicăde aici sau de nicăierinimeni nu le mai vedenimeni nu le mai vreanu-i nimeni să le iertesufletele ferecate în lutcând chiar lutul lor mirosind a timp incriminează anotimpul cânddin lutul veșnicieis-au
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
în amurgSi iată-mă la capătul zileiincremenit în lutul meupăzind ritualuri profanela picioarele mele, alte statui solitarecu brațe descarnate implora un cer pustiuși cu lacrimi de piatrăpovestesc un timp de jaleStatuile se clatină. Statuile cad.Se fac iarăși lut.Alte statui solitare se ridicăde aici sau de nicăierinimeni nu le mai vedenimeni nu le mai vreanu-i nimeni să le iertesufletele ferecate în lutcând chiar lutul lor mirosind a timp incriminează anotimpul cânddin lutul veșnicieis-au făcut lucrurilecu strigat de piatră, strig azidespre
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
erau mângâierile de pisică doar rotițele ceasului zuruia timpul înfiripând lent somnul lângă o femeie în noapte ascult arta somnului străzile ne mai fiind străzi, casele ne mai fiind case totul e străveziu și firescul s-a așezat pe fețele statuilor liniște pe veafuri de chipuri când vântul își fardează ridurile într-un garaj de ecouri undeva departe un foc acuză dimineața A DOUA MOARTE A LUI ZEUS Zeus în speranța nemuriri Cât a existat la Pontul Euxin Și-a modelat
CONTEMPORAN CU DUMNEZEU (POEME) de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382731_a_384060]
-
chipuri când vântul își fardează ridurile într-un garaj de ecouri undeva departe un foc acuză dimineața A DOUA MOARTE A LUI ZEUS Zeus în speranța nemuriri Cât a existat la Pontul Euxin Și-a modelat din lut și piatră Statuia lui la care să se-nchine Oamenii din fiecare vatră. Apoi de teama îndumnezeirii a urcat În al șaptelea cer de unde nu se vine. Diana, iubita lui, plecată la vânătoare Aflând că zeus e sus în neuitare s-a întors
CONTEMPORAN CU DUMNEZEU (POEME) de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382731_a_384060]
-
care să se-nchine Oamenii din fiecare vatră. Apoi de teama îndumnezeirii a urcat În al șaptelea cer de unde nu se vine. Diana, iubita lui, plecată la vânătoare Aflând că zeus e sus în neuitare s-a întors să proslăvească statuia ce strălucea măreață-n soare, chemând mulțimile să se închine- strigând: alleluia, aleluia! ...Și a mai trecut un mileniu de prosternare, Diana se ruga la statuie mereu Cum făceau fiecare. Trecuse vremea pentru zeu... Dorind să arate lumii Cât de
CONTEMPORAN CU DUMNEZEU (POEME) de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382731_a_384060]
-
la vânătoare Aflând că zeus e sus în neuitare s-a întors să proslăvească statuia ce strălucea măreață-n soare, chemând mulțimile să se închine- strigând: alleluia, aleluia! ...Și a mai trecut un mileniu de prosternare, Diana se ruga la statuie mereu Cum făceau fiecare. Trecuse vremea pentru zeu... Dorind să arate lumii Cât de mult îl cunoaște pe Zus Și s-o întoarcă la rugăciune Îngenunchind în negura humii, La ceasul răsăritului de stea început să spargă cu săgeata statuia-
CONTEMPORAN CU DUMNEZEU (POEME) de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382731_a_384060]
-
minerilor și-al lui Miron Cozma (vezi "Pacea de la Cozia"!), ba-și aduc aminte de curajul lui Mihai Viteazul și c-ar fi oportun să-l reînvie, să le arate el ungurilor "legitimații de oltenaș", ba mai trântesc câte o statuie în memoria "eroului" Ion Antonescu. Nu chiar întâmplător, acesta a devenit arma de atac preferată a național-comuniștilor. De ce? Pentru că mareșalul reprezintă echivalentul perfect al lui Ceaușescu. Dacă pe Pingelică încă nu-l pot lăuda pe față, măcar să se repeadă pe
Antonescu, rezerva lui Ceaușescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16045_a_17370]
-
pe propriu-i umăr drept, care privește, cu o concentrare maximă, nu într-un punct, ci într-un plan. Un plan imaginar, imaginat, la baza soclului. E o privire de o siderantă fixitate, îndreptată spre ceva ce nu se vede. Statuia e atît de ireală, universul e atît de înmănuncheat într-o privire, care, pentru noi - ce, din afară, asistăm - e nevăzută (chiar dacă știută) fiindcă se îndreaptă în jos, încît îmi pare limpede că tînărul cel dăltuit de Benvenuto nu poate
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
loc avea ghetele la cîrpit ("la perfecție"), în altă parte un tablou la încadrat și în altă parte reparația tocului rezervor. În casa lui - mergeam deseori, căci voia cu orice chip să vorbească franțuzește - avea copii după tablourile celebre și statuia nelipsitei Venus din Milo. Într-un colț, albumele cu fotografii din muzeele pe care le vizitase, și pe o etajeră (cu ce ocazie?) partituri după opere italienești, Lucia de Lamermoor sau Traviata. Mai avea colecționate manuale școlare și mersul trenurilor
Proustianul Anton Holban by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16033_a_17358]
-
față de propria operă: "Taina acestei capacități de comunicare și de comuniune umană este marea libertate interioară a lui Mircea Eliade și, în primul rînd, libertatea față de propria sa operă. Mulți creatori par striviți sub greutatea operei lor ca sub o statuie pe care trebuie s-o poarte în spinare. Încerci să-i întîlnești și te întîmpină statuia. Și e prea bine știut că nu poți sta de vorbă cu statuile decît în fumul de tămîie. Alții sînt obsedați de opera lor
Dialogurile lui Ovidiu Cotruș by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16096_a_17421]
-
a lui Mircea Eliade și, în primul rînd, libertatea față de propria sa operă. Mulți creatori par striviți sub greutatea operei lor ca sub o statuie pe care trebuie s-o poarte în spinare. Încerci să-i întîlnești și te întîmpină statuia. Și e prea bine știut că nu poți sta de vorbă cu statuile decît în fumul de tămîie. Alții sînt obsedați de opera lor ca de o nălucă profilată în zare, spre care aleargă zoriți, fără să-și îngăduie popasuri
Dialogurile lui Ovidiu Cotruș by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16096_a_17421]
-
Mulți creatori par striviți sub greutatea operei lor ca sub o statuie pe care trebuie s-o poarte în spinare. Încerci să-i întîlnești și te întîmpină statuia. Și e prea bine știut că nu poți sta de vorbă cu statuile decît în fumul de tămîie. Alții sînt obsedați de opera lor ca de o nălucă profilată în zare, spre care aleargă zoriți, fără să-și îngăduie popasuri, ca nu cumva să-i ajungă moartea la vreo răscruce. Victime ale suficienței
Dialogurile lui Ovidiu Cotruș by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16096_a_17421]