2,798 matches
-
și în vânătoare, pentru scoaterea vânatului din vizuine. În unele țări precum Anglia, dihorii sunt folosiți în gospodăriile rurale pentru a păzi casa de șoareci și șobolani. Blana dihorului european este prețioasă și mai apreciată decât cea a dihorului de stepă. Blana se folosește în fabricarea de paltoane, jachete, gulere și căciuli. Din coada dihorului se pot realiza pensule. Un dezavantaj al blănii de dihor este mirosul care se înlătură cu mare greutate. Dihorul a fost crescut în scop comercial pentru
Dihor () [Corola-website/Science/327330_a_328659]
-
vânează păsări de curte, iepuri și alte animale mici precum și pentru terenurile de vânat mic. Dihorii au ca dușmani naturali vulpile, câinii, acvilele, ulii, bufnița mare, pisicile domestice și sălbatice. Dihorii pot conviețui cu nurcile europene și cu dihorii de stepă chiar dacă s-au înregistrat și incidente dar suferă din cauza pătrunderii în ecosistemul lor a nurcii americane. Există dovezi că dihorii au căzut pradă unor jderi dar acesta nu este un lucru obișnuit, iar în conviețuirea cu nevăstuicile, acestea din urmă
Dihor () [Corola-website/Science/327330_a_328659]
-
în Ucraina a fost atacată de pecenegi. Aceasta a fost cauza care a determinat triburile ungurești să se strămute, împreună cu segmente de populație slavă, în Pannonia și câmpia Tisei. Moartea lui Álmos a fost probabil sacrificiu ritual atestat la popoarele stepei când liderul tribal își pierdea autoritatea politică, lui Almos urmându-i la conducere fiul, Árpád. Triburile ungurești au ocupat Pannonia și câmpia Tisei treptat între 895 și 907. Între 899 și 955 ungurii au efectuat incursiuni de jaf în Italia
Dinastia Arpadiană () [Corola-website/Science/320566_a_321895]
-
Capsula de coborâre a navei spațiale „Soiuz 40“ (2/3 din navă nu se recuperează) a aterizat în condiții aproape normale pe pământ, conform programului, în zona stabilită de pe teritoriul Uniunii Sovietice, la 225 kilometri sud-est de orașul Djezkazgan, din stepa Kazahstanului. Aterizarea a fost cu unele peripeții, parașuta deschizându-se cu 4 secunde întârziere, la mai puțin de 9.600 km cum era prevăzut, ceea ce a prilejuit tuturor mari emoții. Descriind momentele de imediat după aterizare, Prunariu relatează: ""Trecerea la
Dumitru Prunariu () [Corola-website/Science/296727_a_298056]
-
formă de mici iazuri amenajate pentru adăpatul animalelor. Din anul 1977 se impune în peisajul comunei prezența lacului de acumulare de pe râul Prut în a cărui zonă adiacenta este situată și comuna Manoleasa. Vegetatia este reprezentata prin mici ochiuri de stepă destinate în general pășunilor și pâlcuri de pădure (de: stejar, cireș, soc, tei, arțar, frasin etc.).Vegetația intra zonală este reprezentată prin mici areale cu specii halofile și hidrofile. Fauna reflectă caracteristicile zonei de interferență a elementelor central-europene cu cele
Comuna Manoleasa, Botoșani () [Corola-website/Science/300916_a_302245]
-
cursul ei au fost găsite resurse naturale unice în Siberia de Est și Altai. Pallas a povestit, de asemenea, despre nevoile aborigenilor acelor locuri. O contribuție majoră adusă științei a reprezentat descrierea făcută de Pallas asupra oblasturilor din Rusia, câmpiilor, stepelor, pădurilor, râurilor, lacurilor și munților de pe teritoriul ei pe timpul când omul încă nu ajunsese acolo. Astfel, el a avut ocazia să studieze animalele și plantele în mediul lor perfect din punct de vedere ecologic, unele dintre care au dispărut după
Peter Simon Pallas () [Corola-website/Science/311817_a_313146]
-
Zoographia rosso-asiatica» constituie prima descriere taxonomice a faunei Rusiei și, în genere, primul pas în studierea acesteia, deși nu a fost tradusă nici până astăzi. În domeniul geologiei, Pallas a lăsat primele mărturii despre straturile geologice (1777). În timpul călătoriei prin stepele sud-estice, el a indicat urmele nivelului de odinioară al Mării Caspice și a măsurat destul de exact înălțimea lui. În cinstea lui Pallas au fost numite numeroase specii de plante și animale în mai multe limbi. Mai jos sunt enumerate unele
Peter Simon Pallas () [Corola-website/Science/311817_a_313146]
-
munte, zonele de câmpie din Muntenia fiind foarte puțin populate datorită vastelor păduri ale Teleormanului și ale Vlăsiei care se întindeau de la râul Olt până pe teritoriul Bucureștiului de astăzi și a Bărăganului, în care predomina la acea vreme vegetația de stepă care se termina brusc spre sud cu întinderi de nisipuri mișcătoare apoi mlăștinoase în jurul Dunării. Muntenia este regiunea din sudul României care a format împreună cu Oltenia principatul medieval al Țării Românești, începând cu domnia lui Basarab I sau după alți
Muntenia () [Corola-website/Science/296691_a_298020]
-
și viață socială din Bărăganul Brăilei, constau în locuiri temporare și de multe ori în locuințe subterane, după cum se poate observa din mărturiile călătorilor străini de la mijlocul secolului al XIX-lea. „"Bordeiului acoperit de verdeață"” era o prezență obișnuită în stepa Brăilei. Prima mențiune documentară a unui toponim de pe teritoriul actualei comune Bordei Verde, apare într-un hrisov al voievodului Radu cel Mare din 18 iulie 1505. Este vorba de moșia „"Șchiaul"”, moștenire lingvistică pe care o regăsim în vechea denumire
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
Originea toponimului este confirmată de studii recente care arată că prima atestare documentară a numelui de Bordei Verde datează cel puțin din anul 1861, fiind folosit în mod continuu din acel moment. Cârciuma reprezenta un punct important de reper în stepa Brăilei, fiind înscrisă expres pe harta din 1835 a Statului Major al Armatei Ruse, deși fără a-i fi menționat un anumit nume: „"la S.E. de Perișoara" (Perișoru)”. Faptul că ea funcționa neîntrerupt de atâta timp se datora situării sale
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
deși fără a-i fi menționat un anumit nume: „"la S.E. de Perișoara" (Perișoru)”. Faptul că ea funcționa neîntrerupt de atâta timp se datora situării sale „"la marginea lumii"”, călătorul care pleca de aici având de trecut o porțiune de stepă sălbatică, fără a mai întâlni vreo așezare omenească până la Silistraru. Comuna a cunoscut o dezvoltare mai puternică după anul 1864, când 107 dintre cele 167 de familii din Bordeiul-Verde și 96 de familii din Filiu au fost împroprietărite, prin Legea
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
accentuarea aridizării climei și care continuă și azi, e cel de pedimentație. Podișul Dobrogei de Nord se află sub influența condițiilor climatice cu pronunțat continentalism și a unui relief cu o morfologie variată. Vegetația și fauna sunt specifice zonei de stepa, silvostepa și a pădurilor de foioase. Vegetația de stepa și silvostepa propriu-zisă e dominată de specii ierboase de talie mică și mijlocie. Pădurile alcătuiesc areale compacte răspândite pe o suprafață de 61.000 ha în Munții Măcinului, Podișul Babadagului și
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
cel de pedimentație. Podișul Dobrogei de Nord se află sub influența condițiilor climatice cu pronunțat continentalism și a unui relief cu o morfologie variată. Vegetația și fauna sunt specifice zonei de stepa, silvostepa și a pădurilor de foioase. Vegetația de stepa și silvostepa propriu-zisă e dominată de specii ierboase de talie mică și mijlocie. Pădurile alcătuiesc areale compacte răspândite pe o suprafață de 61.000 ha în Munții Măcinului, Podișul Babadagului și dealurile Niculițelului. Ele alcătuiesc două etaje de vegetație: unul
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
Podișul Dobrogei de Nord vegetația se caracterizează printr-o mare complexitate, deoarece configurația reliefului și variațiile altidinale deți de amplitudine relativ redusă, au puternice efecte asupra condițiilor topoclimatice și edafice, ceea ce se reflectă pregnant în stuructura covorului vegetal. Zona de stepa se desfășoară pe un areal întins în dealurile Tulcei și mai restrâns la poalele Munților Macin și în marginea sudică a Podișului Babadag. În mare parte vegetația naturală a fost înlocuită prin culturi, încât acum se mai păstrează doar în
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
păstrează doar în izlazurile rămase necultivate, unde cresc numai plante ierboase de talie mică și mijlocie rezistente la secetă că: firuța, păiușul, negara, pelinița, coada șoricelului, scaiul dracului, rostogolul sau tăvălugul. Silvostepa formează un spațiu de tranzite între vegetația de stepa și cea forestiera. Ocupă un areal foarte restrâns, între 50 și 100m altitudine (Munții Măcinului în sectorul sudic și flancul de Nord al Podișului Babadagului, dealul Consul). E prezenta prin păduri de stejar brumăriu și pufos și tufărișuri alcătuite din
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
are nevăstuica și dihorul comun.Foarte rar se întâlnește dihorul galben. Dintre rozătoare, întâlnim: chițcanul comun, șoarecele de câmp, șoarecele gulerat, șoarecele de pădure, șobolanul de câmp, popândăul, șoarecele de mișuna, iar la Malcoci a fost identificat șoarecele săritor de stepa, orbetele mic, hamsterul dobrogean, cârtita. Păsări un numar forate mare de specii: ghionoaiele, ciocănitoarele, ciuful de pădure, pițigoii, silviile, cinteza, florintele, sticletele, câneparul, sturzul cântător, uliul păsărar, șoarecele comun, porumbelul de scorbura, coțofana, gaița, prepelița, potârnichea. Raportat la extinderea Dobrogei
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
și cel putin 187 de specii de păsări (specii rare, incluse în anexle Directivei PĂSĂRI: Anser erythropus, Aquila clanga, Aquila pomarina, Crex crex, Hieraaetus fasciatus, Pernis apivorus, Neophron percnopterus, etc), și 40 de specii de mamifere( incluzând specii adaptate la stepa că Spermophilus citellus - inclusă în Anexa ÎI a Directivei Habitate și Convenția de la Berna, Vormela peregusna, Caniș aureus etc). Pentru păsările răpitoare din România Munții Macin reprezintă cea mai importantă zona de cuibărit, fiind de asemeni un important loc de
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
prezente în Munții Măcinului sunt: pajiștile pietroase, calcaroase sau bazofile cu Alysso-Sedion albi, pădurile de Tilio-Acerion pe povârnișuri, grohotișuri și viroage, panțele de rocă silicioasa cu vegetație casmofitică, pădurile de fag Luzulo-Fagetum, pădurile termofile de Farxinus angustifolia și pădurile de stepa eurosiberiana cu Quercus sp (incluse în Anexa I a Directivei Habitate) precum și: stepe continentale, păduri de fag, păduri de stejar și carpen și păduri termofile și supra-mediteraneene de stejar(incluse în Convenția de la Berna). Dintre acestea numai habitatele de stepa
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
pădurile de Tilio-Acerion pe povârnișuri, grohotișuri și viroage, panțele de rocă silicioasa cu vegetație casmofitică, pădurile de fag Luzulo-Fagetum, pădurile termofile de Farxinus angustifolia și pădurile de stepa eurosiberiana cu Quercus sp (incluse în Anexa I a Directivei Habitate) precum și: stepe continentale, păduri de fag, păduri de stejar și carpen și păduri termofile și supra-mediteraneene de stejar(incluse în Convenția de la Berna). Dintre acestea numai habitatele de stepa sunt pășunate moderat, restul fiind bine conservate. Podișul Dobrogei de Nord dispune de
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
stepa eurosiberiana cu Quercus sp (incluse în Anexa I a Directivei Habitate) precum și: stepe continentale, păduri de fag, păduri de stejar și carpen și păduri termofile și supra-mediteraneene de stejar(incluse în Convenția de la Berna). Dintre acestea numai habitatele de stepa sunt pășunate moderat, restul fiind bine conservate. Podișul Dobrogei de Nord dispune de un potențial turistic încă puțin valorificat. Peisajele naturale specifice, pădurii cu o mare extindere și cu un fond cinegetic bogat, monumentele istorico-culturale, obiceiurile și ocupațiile locuitorilor constiuie
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
Dealul Bujoarele e de tip renan și are afinități cu Koblontianul din perimetrul Bosforului, constituind o verigă importantă pentru stabilitatea paleogeografiei Devonianului din această parte a Europei. Cuprinde un pinten calcaros ce domină lacul Razim și adăpostește o vegetație specifică stepei păstrată pe masivele calcaroase N- Dobrogene. Această vegetație e derivată din unități de tipul Stipo (ucrainiacae) și Festucetum (valesiacae), Stipetum capillate și din unități ale aiaantei Pimpinello-Thymion. Aria protejată Munții Macin este situată într-una dintre cele mai remarcabile regiuni
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
importante din punct de vedere biologic din lume. Munții Macin sunt unii dintre cei mai vechi munți din România. Unicitatea lor este rezultatul combinației dintre caracterul geologic intrinsec și specificitatea și locația lor biogeografica. Acești munți prezintă ecosisteme caracteristice pentru stepa ponto-balcanică, păduri sub-mediteraneene și balcanice, împreună cu un număr mare de specii periclitate. Habitatele biogeografice și comunitățile din munții Măcinului sunt complet diferite de cele din munții Carpați(unde se află deja în derulare inițiative de protejare a ecosistemelor specifice în cadrul
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
18 si până la formarea, cu asistență sovietică, a unui guvern independent (în 1921). Ca urmare a prăbușirii Uniunii Sovietice, a adoptat o formă de guvernare democratică. A optsprezecea țară din lume ca suprafața, Mongolia are foarte puțin teren arabil: predomină stepa, alături de munți(în nord si vest) si Deșertul Gobi în sudul țării. Cca. 30 la sută din populația țarii este alcatuită din nomazi sau seminomazi, budiști de rit tibetan și de etnie mongolă. Capitala Ulaanbaatar concentrează peste 50 la sută
Mongolia () [Corola-website/Science/297682_a_299011]
-
Acești huni, erau mai cruzi decât tătarii (mongoli). Iar când a vrut să se întoarcă armata lui Attila, n-au continuat drumul spre casă, si s-a oprit în Câmpia Panonica (actuala Ungarie). Strămoșii hunilor au fost popoarele nomade din stepa mongola, care erau numite de către chinezi ca fiind Xiongu. Xiongu au lansat raiduri devastatoare în Chină, fapt care a motivat construcția primei secțiuni ale Marelui Zid Chinezesc. În anul 85, Dinastia Han a provocat numeroase înfrângeri popoarelor Xiongnu, ceea ce le-
Attila () [Corola-website/Science/299098_a_300427]
-
apropiată gară este Slobozia Veche - în orașul Slobozia - gară accesibilă pe liniile Țăndărei-Slobozia-Urziceni (la 62 km de acesta) și Călărași-Slobozia.. Orașul este străbătut de șoseaua națională DN2C, care leagă Slobozia (7 km) de Buzău (84 km). Climatul este continental de stepă, cu veri călduroase (temperatura medie 22-23 °C) și diferențe mari de la zi la noapte. Iernile sunt relativ reci, vânturile sunt predominente iarna dinspre nord-est, caracteristic fiind Crivățul. Temperatura medie anuală este de 10,5-11 °C precipitațiile medii însumează 450-500 mm
Amara () [Corola-website/Science/301228_a_302557]