1,350 matches
-
acce ptat să facă schimb de păreri literare. A închis cu bunăvoință ochii la infatuarea proprie tinereții și, pentru a nu-i pierde în cre derea, l-a lăsat să-și dea singur seama că - în afară de rare laude amăgitoare și sterpe - scrisul prin el însuși nu-i aduce nici o demnitate și nu-i sporește averea. Nu c-ar avea neapărat nevoie de bani. Este nepotul unui libert care a început prost, luptând de partea perdanților la Filippi, dar a reușit să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
chiue-n orgii? {EminescuOpI 24} Vă văd lungiți pe patul juneții ce-ați spurcat-o, Suflând din gura boala vieții ce-ați urmat-o, Și arși pîn-în rărunchi; Sau bestiilor care pe azi îl țin în fiară, Cum lingușiți privirea cea stearpă și amară, Cum cădeți în genunchi! Sculați-vă!... căci anii trecutului se-nșiră, În șiruri triumfale stindardul îl resfiră, Căci Roma a-nviat; Din nou prin glorii calcă cu fața înzeită, Cu faclele nestinse, puterea-i împietrită, Poporul împărat. Sculați-vă
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Madona Dumnezeie, Cu diademă de stele, cu surâsul blând, vergin, Fața pală-n raze blonde, chip de înger, dar femeie, Căci femeia-i prototipul îngerilor din senin. Astfel eu, pierdut în noaptea unei vieți de poezie, Te-am văzut, femeie stearpă, fără suflet, fără foc, Și-am făcut din tine-un înger, blând ca ziua de magie, Când în vieața pustiită rîde-o rază de noroc. Am văzut fața ta pală de o bolnavă beție, Buza ta învinețită de-al corupției mușcat
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
cărei suflet era sânt ca rugăciunea, Pe când inima bacantei e spasmotic, lung delir. O, cum Rafael creat-a pe Madona Dumnezeie, Cu diadema-i de stele, cu surâsul blând, vergin, Eu făcut-am zeitate dintr-o palidă femeie, Cu inima stearpă, rece și cu suflet de venin! Plângi copilă? - C-o privire umedă și rugătoare Poți din nou sdrobi și frânge apostat-inima mea? La picioare-ți cad și-ți caut în ochi negri-adînci ca marea, Și sărut a tale mâne, și
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
iriști, Capul greu cădea pe bancă, păreau toate-n infinit; Când suna, știam că Ramses trebuia să fi murit. Atunci lumea cea gândită pentru noi avea ființă, Și, din contra, cea aievea ne părea cu neputință. Azi abia vedem ce stearpă și ce aspră cale este Cea ce poate să convie unei inime oneste; Iar în lumea cea comună a visa e un pericul, Căci de ai cumva iluzii, ești pierdut și ești ridicul. Și de-aceea de-azi-nainte poți să nu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
strângă birul pentru Stăpân. Chiar și în casa samuraiului erau uneori zile când se mâncau doar frunze de ridiche japoneză cu terci de mei sau de grâu. Țăranii mâncau mai ales ceapă sau arpagic. Samuraiul nu ura însă aceste locuri sterpe, cu toate regretele după Kurokawa ale tatălui și ale unchiului său. Acesta era primul domeniu pe care îl stăpânea de când devenise capul familiei la moartea tatălui său. Țăranii de aici, cu ochii lor duși în fundul capului și cu pomeții lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
rânji Matsuki. Ia hai să ne gândim! Când Stăpânul a împărțit din nou domeniile acum doisprezece ani, mulți samurai de țară și-au pierdut domeniile pe care le aveau din moși strămoși și au primit în schimb pământuri sălbatice și sterpe hotărâte de Sfatul Bătrânilor. Oricâte petiții au trimis samuraii, n-au primit răspunsul așteptat și nemulțumirea clocotește acum în ei. La fel ești și dumneata, la fel sunt și eu, și Tanaka, și Nishi. Așa că dintre nemulțumiți ne-au ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Velasco. Tot ce-și dorește el e să ne facă vrând-nevrând creștini. Însă ar fi o nimica toată să ne facem creștini doar de dragul însărcinării noastre. — Așa o fi, oftă samuraiul. Familia Hasekura a primit la reîmpărțirea pământurilor o vale stearpă de unde abia strângem niște orez și niște grâu. Însă în acel ținut mărginit de munți am mutat mormintele strămoșilor și mormântul tatălui meu. Eu unul nu pot să trec la o credință străină pe care nici strămoșii, nici tatăl meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Mă rog pentru solii japonezi pe care nu i-am mai văzut de când ne-am luat rămas bun la Luzon. Mă rog pentru omul cu haine zdrențuite. Jumătate din viața mea de până acum am fost legat de țara aceasta stearpă. M-am străduit să sădesc aici via Domnului, dar am dat greș. Totuși acest pământ este pământul meu. Este pământul pe care trebuie să-l cuceresc întru Domnul. Și tocmai pentru că este un pământ sterp îmi farmecă inima. La răsărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fost legat de țara aceasta stearpă. M-am străduit să sădesc aici via Domnului, dar am dat greș. Totuși acest pământ este pământul meu. Este pământul pe care trebuie să-l cuceresc întru Domnul. Și tocmai pentru că este un pământ sterp îmi farmecă inima. La răsărit se zăresc ici-colo insule stâncoase și colțuroase. Valurile se sparg de stânci în jeturi mari, se prefac într-o burniță fină și se risipesc. Am mai trecut prin locul acesta odinioară. Este țărmul de miazăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
În lumina palidă ce pătrundea printre zăbrele, Velasco scrise către confrații săi de la mănăstirea din Luzon ultimele sale dorințe: „Cu fiecare clipă ce trece simt cum mi se apropie sfârșitul. Binecuvântat fie Domnul pentru că-Și revarsă ploaia iubirii peste pământul sterp și stâncos al Japoniei. Aș vrea să-mi iertați și voi păcatele. Am săvârșit multe greșeli de-a lungul vieții mele. Acum îmi aștept martiriul ca un om nepriceput care încearcă să repare totul dintr-o sforțare. Facă-se voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mlaștină. Nu voia să intre acolo acum. Avea o reacție Împotriva gândului de a intra clătinându-se În apa mare până la subțiori, ca să prindă păstrăvi mari În locuri din care nici măcar nu avea cum să-i scoată. Malurile mlaștinii erau sterpe, coroanele cedrilor unindu-se deasupra, așa Încât lumina soarelui nu pătrundea până la pământ decât În mici petice. În apele repezi și adânci, În semiobscuritate, pescuitul devenea un ritual tragic. Pescuitul era o aventură tragică În mlaștină. Nick n-avea chef de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
tinichea pentru tutun. Când rămâneam fără, trebuia să găsesc alți viermi și uneori mi-era foarte greu să sap În mal, acolo unde cedrii Împiedicau lumina soarelui să treacă și nu era nici urmă de iarbă, doar pământ umed și sterp, și deseori nu găseam nici un vierme. Dar mereu găseam altfel de momeală totuși, Însă o dată, când eram În mlaștină, n-am găsit nimic, și atunci a trebuit să tai unul din păstrăvii pe care-i prinsesem și să-l folosesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
creste albe nori de plumb. S-adună-n iarbă umbre încâlcite Și, aspru, geme vântul prin porumb. Câmpia de paragină și scrum Întinde brațe lungi de colb în drum, Apoi își strânge sufletu-n păduri, Căscând în râpi dogoritoare guri... Dar norii sterpi coboară-n depărtare, Și-abia vibrează dincolo de zare Un tunet lung, cu prăbușiri de stâncă... Iar soarele s-arată alb și mat, Și-ntâia rază de lumină pare Un fulger mort, ce rătăcește încă Pe câmpul prăfuit și resemnat. Cerințe
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
pe mâini și probabil și pe restul trupului, unde noi nu vedeam, nu că ne-am fi dorit asta. Se Întreba iar și iar cu voce tare cu ce greșise Într-o viață anterioară de primise o soartă așa de stearpă. „Care a fost greșeala pentru care am fost pedepsită atât de aspru?“ se plângea ea În timp ce se umplea de pete roșii. „Nu am avut parte de copii, doar resturile altora“ (adică eu și frații mei). De câte ori Înghițea ceva ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
fost lipsit, vor spune mereu la urechile tale: "Locul acesta este prea strîmt pentru mine; fă-mi loc, ca să pot să mă așez." 21. Și vei zice în inima ta: "Cine mi i-a născut?" Căci eram fără copii, și stearpă; eram roabă, izgonită: cine i-a crescut? Rămăsesem singură: unde erau aceștia?" 22. De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: "Iată, voi face semn Neamurilor cu mîna, și-Mi voi înălța steagul spre popoare; ele vor aduce înapoi pe fiii tăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
totul. Curând după aceea, abia după două săptămâni, bietul prieten își pierdu și pe mama, și tot așa, din cauza lipsei mele, am aflat vestea mai târziu de la Irina. - Și i-ai scris? - Trebuia? O! Acel "trebuia", care arăta perfect ce stearpă sufletește era! Crezuse de datoria ei să scrie întîi, dar printr-o interpretare ușor forțată putea să nu se mai căznească a doua oară (și ce caznă îți pricinuiesc scrisorile acestea când nu simți mare lucru!). Cum termenii primei scrisori
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
răscolească toate puterile tale interioare, în momentele acelea să nu existe pentru tine altceva pe lume, și aceea cu care stai tot timpul împreună să nu poată pricepe nimic din toate acestea! (Și nici nu poți să-i numești sufletul sterp, căci totul nu e decât un mic defect al urechii.) Mă mir că am putut crede în oarecare asemănări dintre noi. Irina era vorbăreață, spunea la întîmplare tot ce auzea, tot ce credea momentan, dar timp de ani, cât am
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ar fi avut spirit critic și ar fi dat asupra oamenilor judecăți superficiale ca: "ce drăguț", "e antipatic", "e bine, vorbește franțuzește". Eroul n-a putut ști niciodată "ce-o fi crezut Irina despre moarte", sufletul ei părîndu-i-se mai degrabă sterp... Și totuși Irina moare, căzând de pe vârful unui munte, foarte probabil intenționat. Eroul se consolează cu ideea că femeia n-ar fi putut fi chiar așa de profundă și că a fost la mijloc un simplu accident: "Poate a lunecat
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
coloniștii scandinavi n-au socotit că fac un lucru nou, nici o muncă omenească și profană. Ceea ce făceau nu era pentru ei altceva decât repetarea unui act primordial, și anume transformarea Haosului în Cosmos prin actul divin al Creației. Muncind pământul sterp, nu făceau decât să repete actul zeilor care organizaseră Haosul dîndu-i o structură, forme și norme.2 Fie că este vorba de defrișarea unui ținut sălbatic, de cucerirea și de ocuparea unui teritoriu locuit de "alte" ființe omenești, luarea în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Cea mai largă aplicație rituală a mitului cosmogonic se întîlnește probabil în Polinezia. Vorbele pe care Io le rostise in illo tempore pentru a crea Lumea au devenit formule rituale. Oamenii le repetă cu felurite prilejuri: pentru fecundarea unui pântece sterp, pentru vindecarea bolilor, atât ale minții, cât și ale trupului, la pregătirile de război, dar și în ceasul morții ori pentru stimularea inspirației poetice.5 Mitul cosmogonic este, așadar, pentru polinezieni modelul arhetipal al tuturor "creațiilor", oricare ar fi planul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
semen virile, iar muncile câmpului, unirea conjugală. Femeia aceasta a venit precum un ogor viu; semănați într-însa sămânța, bărbați!" stă scris în Atharva Veda (XIV, II, 14). "Femeile voastre sunt pentru voi precum ogoarele" (Coran, II, 225). O regină stearpă se jeluiește: "Sînt ca un ogor pe care nu crește nimic!" Într-un cânt din secolul al XII-lea, Fecioara Maria este slăvită însă ca terra non arabilis quae fructum parturiit. Să încercăm să înțelegem situația existențială a celui pentru
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mare ușurință articole în toate domeniile. Era un om urât de revoluționari pentru iscusința sa de sforar și intrigant politic. La Cameră, era temut pentru că ataca întotdeauna, iar atacurile sale erau îndreptate împotriva persoanelor. Doctrinele nu-l interesau. Cât de sterpe și de inactuale erau partidele de guvernământ o dovedește nu numai crescânda popularitate a mișcărilor revoluționare și republicane, ci chiar procesul de dezagregare ce are loc în sânul acestor venerabile partide. Tinerii progresiști și regeneratori înțeleg că momentul istoric îi
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
în repetate rânduri să salute și să-și încurajeze războinicii care, într-un nor de praf, mergeau la luptă, până ce ajunse, în sfârșit, împreună cu suita sa, pe un mic pinten ce constituia punctul cel mai înalt de pe toată întinderea acea stearpă și dezolată. Rămase să observe de acolo mersul bătăliei, schimbând când și când câte un cuvânt cu cei din jurul său. în vreme ce în fața sa se dădea bătălia, Balamber revenea mereu cu câte o privire fugară și neliniștită la ace grup de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
4. În ziua cînd își aducea Elcana jertfa, dădea părți nevestei sale Penina, tuturor fiilor, și tuturor fiicelor pe care le avea de la ea. 5. Dar Anei îi dădea o parte îndoită; căci iubea pe Ana. Dar Domnul o făcuse stearpă. 6. Potrivnica ei o înțepa deseori, ca s-o facă să se mînie, pentru că Domnul o făcuse stearpă. 7. Și în toți anii era așa. Oridecîteori se suia Ana la casa Domnului, Penina o înțepa la fel. Atunci ea plîngea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]