971 matches
-
pietrelor semiprețioase, cu luciu mat sau limpezi ca apa: aventurinul verde translucid, cum erau înfățișate pe harta lui Piri Reis mările Chinei, agatul cu o mie de culori, de la cafeniu sticlos la roșu sticlos și de la albastru sticlos la portocaliu sticlos, calcedonia azurie, cuarțul ochi-de-tigru, pe care cine îl vede moare în același an, piatra de Mokka, de o culoare necunoscută, fără nume, sardonixul, heliotropul zis și matostat, malachitul de culoarea otravei, serpentinul și prasopalul stând sumbri unul lângă altul, emanând
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dar, fiindcă în primul rând era implicată regina, iar apoi pentru că nici nu vroiam să despărțim gemenele, le-am lăsat să pornească de mână, umăr la umăr, în rochițele lor albe cu buline roșii foarte mărunte, cu același păr cafeniu sticlos fluturîndu-le în urmă, cu același râs idiot-fermecător pe fețele identice. Pentru că, imediat cum făcuseră primul pas, hainele li se schimbaseră, și ele însele, destul de diferite în mod obișnuit pentru cine le cunoștea bine, erau acum imposibil de identificat. Erau un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Era un băiat foarte elegant, parfumat, cu un păr blond, strălucind din cauza uleiurilor ca un lemn lăcuit, un păr care-i cădea în plete bogate. Ar fi fost un flăcău frumos de nu erau ochii lui rotunzi și apoși, ochi sticloși ca de pasăre, mereu măriți de o mirare speriată ce contrasta cu fața lui de o seriozitate căutată. În primele luni ale prezenței lui în liceu, când mai păstra ceva din aerul simplu al băiatului din popor și-și spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mele în mijloc, și intru în curte. Luna e acum undeva sus, în spatele meu. Poarta înaltă, masivă se întinde ca un câmp negru de-a lungul curții. Doar în locul unde sfârșește gardul grădinii totul este inundat de o lumină verde, sticloasă. În raza acestei lumini mi se face frig. După ce urc scările de la cerdac, mă opresc. Pe ușa grea, minerul de alamă strălucește orbitor. O fâșie îngustă de lumină cade pe treptele scării de pe una dintre fețele șlefuite ale sticlei de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
miște pân casă mai greu, nici că mai puteai s-o dai jos dân fotoliu. Și de cum intrai, te trăznea mirosu : de cărți vechi, și de igrasie, și de carne bătrână. Că slăbise madam Ioaniu, și ochii-i avea mai sticloși, și-avea și-un mers tremurat, și părul alb tot începuse să i se rărească. De unde era atât de des, că-l fila, ajunsese câteva fire ; s-a tot rărit, s-a tot rărit, până îi vedeai pân el țeasta
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ei, Tanda cu Manda, e materialistă Ivona, materialistă și cărpănoasă, d-aia mă și pusese să-ntreb. D aia, cum ajungeam lângă fotoliu ei, o-ntrebam : — ...ce, nu mă mai cunoașteți ? Și madam Ioaniu se zgâia la mine cu ochii sticloși. Avusese ochii albaștri-albaștri, da de la o vreme parcă și ochii i se deco lorase. Poate nici să nu mai fi văzut mare lucru cu ei, că-ntr-o vreme se plânsese de albeață, și asta, e știut, dac-o ai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
înceapă să coboare. Ridicându-se să mai caute ceva prin cămară, Ivona își aruncă ochii pe geam, dar nu vede decât gudronul ondulat și scorojit al magaziei de lemne și, mai departe de el, chioșcul negru, umed. Resturi de zăpadă sticloasă, întărită ca sub o crustă de zahăr, au încremenit încolăcite ca niște găinațuri pe acoperișul chioșcului. — Parcă știam că mai e puțină zacuscă... Aaaah, e un deranj aici ! Nu pot să înțeleg cum de nu-ți ajunge timpul nici când
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să se insinueze bănuiala interesului propriu asupra oricărei fapte bune, mai este de mirare că în permanență suntem sceptici și blazați ? De ce oare însă, fără nicio legătură cu ceea ce rostește, îi apare deodată în minte această amintire veche ? O dimineață sticloasă și cenușie de februarie, iar el mergând pe jos pe strada Sfântul Ionică, pentru că nu mai are nicio para în buzunar, ca să poată lua chiar cea mai mizerabilă birjă. Zgribulit în paltonul subțire, alunecând tot timpul pe limbile de gheață
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
repete. Așa încât, frisonând în paltonul subțire și elegant, făcând utopice calcule de bani pentru o mult visată blană de samur, atât de necesară unei ființe ca el, friguroase, strângându-și mai departe mâna înghețată pe medalion, dă colțul, în dimineața sticloasă de februarie, spre strada Sfântul Ionică. Frigul tăios îi lipește nările, îi înroșește nasul, îi înțeapă ochii înlăcrimați. Viu și tânăr fiind, este cât se poate de firesc să meargă să-și amaneteze medalionul primit lângă un pat de moarte
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Ruseni cu concrețiuni de gresii. Orizontul cineritic de Nuțașca - Ruseni s-a format, probabil, în Meoțianul mediu, prin erupția vulcanilor Călimani - Harghita (după P. Jeanrenaud și N. Macarovici). Materialul cineretic este format din material vulcanic: cristale de piroxeni (brune, opace, sticloase), cristale de feldspat plagioclaz și material detritic. Aceste cinerite au fost descrise de R. Sevastos, I. Atanasiu și N. Macarovici la Nuțașca și Ruseni, lângă Plopana. Cuaternarul este reprezentat prin depozite de terase și material aluvionar pe văile Lohanului și
BAZINUL LOHAN Studiu fizico-geografic. Scurte consideraţii asupra vechimii locuirii şi evoluţiei utilizării terenului. by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Administrative/530_a_940]
-
pereți Împodobiți cu stuc, plita de gătit așezată pe masă - una din dotările standard pentru orice coteț de burlac din L.A. Ai fi zis că-i o revistă porno obișnuită - doar că fetele nu erau obișnuitele muieri drogate, cu ochi sticloși, ci erau chiar frumoase: niște puștoaice bine făcute, tinere, goale sau costumate În stil elizabethan ori În chimonouri. Jack reuni bucățile rupte de revistă și avu o revelație: Bobby Inge, un bărbat ce se prostitua și pe care Îl arestase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pumn. — Lasă-ne În pace pe toți! Fisk o prinse și o duse afară. Blînd, fără să forțeze, cu glas duios. Ed porni pe coridor ca să cerceteze camerele. În camera de taină Valburn dădea jos fotografiile de pe perete. Ochii strălucitori, sticloși, vocea prea veselă. — Dacă fac tot timpul asta, o să-mi fie bine. Dădu jos o fotografie de grup. — Am nevoie de o declarație completă. A, o s-o ai. — Mertens i-a omorît pe Hudgens, Billy și Marsalas, plus Wee Willie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
generație, reia la infinit aceeași "frază muzicală", ca acul unui patefon care nu mai poate ieși din șanțul plăcii: "Ce p...a mea! Ce p...a mea! Ce p...a mea..." Cuvintele se ridică în văzduh, străbat aerul tare și sticlos al pădurii și poposesc ca o imensă aură pornografică, deasupra brazilor. "Dragele mele", s-a adresat Noica în troleibuz unui grup de fete care vorbeau de zor despre "gagicul meu", "dragele mele, limba română e atât de frumoasă! Aveți "drăguțul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nu mi-a venit prea greu să situez scena Tenebrarium-ului pe care mi-o descrisese Fermín. Semiîntunericul Învăluia ceea ce, la prima vedere, mi se păru o colecție de figuri din ceară, așezate sau abandonate prin unghere, cu ochi morți și sticloși care luceau ca niște monede de alamă În lumina lumînărilor. M-am gîndit că, poate, erau niște păpuși sau rămășițe ale vechiului muzeu. Apoi am băgat de seamă că se mișcau, deși foarte Încet, parcă În secret. Nu li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Núñez de Arce, unde am găsit un taxi solitar. Am mers pe Balmes pînă la Consejo de Ciento, aproape fără să rostim o vorbă. Bea Îmi luă mîna și de vreo două ori am surprins-o fixîndu-mă cu o privire sticloasă, de nepătruns. M-am aplecat s-o sărut, Însă nu și-a desprins buzele. — CÎnd o să ne mai vedem? Am să te sun mîine sau poimîine, zise ea. — Îmi promiți? Dădu din cap afirmativ. Poți să suni acasă sau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
deplin și absolut după legea naturii. În tablou acest chip este teribil de desfigurat din cauza loviturilor, este tumefiat, cu vânătăi îngrozitor de umflate și însângerate, ochii îi sunt deschiși, cu pupilele încrucișate; albul ochilor, mare, dezgolit, strălucește cu o reflexie moartă, sticloasă. Dar, ciudat, privind cadavrul acestui om chinuit, ți se iscă în suflet o întrebare specială și curioasă: dacă toți ucenicii lui au văzut un cadavru exact ca acesta (și negreșit trebuia să fie exact ca acesta), dacă l-au văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se târăsc pe pământul sterp iar tu rămâi imortalizat pe peliculă nemuririi. Pe acest loc s-a ridicat un templu pentru cel ce a fost prea bun cu noi toti - un omagiu pentru cel ce trăiește printre noi. Cuvintele par sticloase și reci, dar numai tu le poți Înțelege... ,,Și cât de sublim ar fi fost!” Mereu alături de tine cu gândul și sufletul” Rosina ,,...Să scriu că ai fost cel mai bun dintre cei buni, În toate privințele? Să scriu că
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
talazurile unei mări dezlănțuite. — Mulțimea s-a revoltat..., geme nenorocitul. Își încleștează degetele de pelerina lui Pusio: — Au pătruns în arenă... Un val de sânge îi țâșnește din gură și îneacă ultimele vorbe. Mâna alunecă moale în jos. Ochii devin sticloși. Rufus îi în chide cu două degete pleoapele. E prea copleșit ca să reacționeze în vreun fel. Nu s-a dezmeticit încă. Germanul însă țâșnește în picioare: — Principele are nevoie de mine. S-ar putea să fie în pericol! CAPITOLUL IX
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
În foc cu niște tuburi. La sfârșit tiparele fură deschise și apărură două figuri palide și grațioase, aproape transparente, un băiețandru și o fată, nu mai Înalți de patru palme, moi și cărnoși ca făpturile vii, dar cu ochii Încă sticloși, minerali. Au fost puși pe două pernițe și un bătrân le-a turnat În gură picături de sânge... Au sosit alte femei, aducând trâmbițe aurite, Împodobite cu cununi verzi, și i-au dat una bătrânului, care a apropiat-o de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dintre ele ar putea încă da târcoale trupului - cald încă - al femeii ce zace acum pe burtă nemișcată pe un hol întunecos, aflat în vecinătatea unei săli de recital de dimensiuni reduse. Ochii, deși larg deschiși, nu căpătaseră un aspect sticlos, iar sângele de pe obraz nu se uscase încă. Fața îi era vânătă din cauza strânsorii frânghiei ce îi înconjura cu un capăt gâtul, iar cu celălalt gleznele. În jurul ei, erau împrăștiate câteva partituri, o geantă pentru flaut și o cană de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
repede cu gloanțe oarbe. - Bine, poate doar s-a prefăcut că este împușcat. S-a jucat puțin cu unghiurile de vedere, spuse Kara. - Și ochii? întrebă Rhyme. Martorii au spus că avea ochii deschiși. Nu a clipit deloc. Și era sticloși. - Există o mie de trucuri pentru a te preface că ești mort. Se poate să fi folosit, de exemplu, picături care umezesc suprafața ochilor. Poți să îi ții apoi deschiși 10 sau 15 minute. Mai există și lentile de contact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
că ești mort. Se poate să fi folosit, de exemplu, picături care umezesc suprafața ochilor. Poți să îi ții apoi deschiși 10 sau 15 minute. Mai există și lentile de contact care se mețin umede. Și care au un aspect sticlos, poți arăta ca un zombie. Zombie și sânge fals... Iisuse, ce nebunie. - Și totuși, cum a trecut de detectorul de metale? - Încă nu ajunseseră în zona deținuților, explică Sellitto. Atunci erau în drum spre. Rhyme oftă. Apoi izbucni pe neașteptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
rigiditate cadaverică. Unul era mai scurt și totuși simetria navei rămânea întreagă. Concepția navei era la fel de surprinzătoare ca și aspectul său. Poate că ea crescuse și nu era decât rezultatul unui plan de construire determinat. Umflătura cocăi avea același luciu sticlos nemaiîntâlnit, pe care nisipul adus de vânturile Acheronului nu au reușit să-l distrugă. Jorden blocă frânele tractorului. ― De data asta, am tras lozul cel mare. Anne, scoate echipamentul. Mă gândesc dacă or putea sintetiza și niște șampanie la Hadley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
dat un nume? Da, ce proastă sunt. Toate păpușile au un nume. La vârsta ta și eu aveam multe și toate aveau câte un nume. Altminteri, cine le-ar putea recunoaște? Newt se uită la bila de plastic cu ochii sticloși. ― Casey. Este singura mea prietenă. ― Păi, și eu? Fetița îi adresă o privire atât de penetrantă, încât rămase interzisă. În ochii ei nu citea nimic copilăresc. Și Newt îi răspunse cu glas tern: ― Nu vreau să-mi fii prietenă. ― Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
sigură. Asta e puțin altfel. Mai elaborată și... ― Îmi vei spune când îți va porni iar creierul să funcționeze. (Locotenentul, dezamăgit, se apropie de microfon.) Reia înaintarea, sergent. Infanteriștii o luară din loc. Fasciculele lămpilor individuale se reflectau pe pereții sticloși. Cu cât se afundau în labirint cu atât acesta părea să aibă o origină organică. De parcă ar fi fost interiorul unui os sau al unui organ gigantic, care nu ar fi putut aparține unui specimen al unei specii cunoscute. Oricare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]