2,691 matches
-
Cuvinte > PE DRUMUL CE DUCEA LA MOARĂ... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 305 din 01 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Pe drumul ce ducea la moară... 1 Noiembrie 2011. Pe drumul ce ducea la moară, Pe drumul stins ca un ecou, L-am întâlnit în fapt de seară Pe Badea George din Hordou. I-am dat Poetului binețe, Cum i se dă unui creștin Și-așa, precum în tinerețe, Am vrut nainte-i să mă-nchin... Venea cu el
PE DRUMUL CE DUCEA LA MOARĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357264_a_358593]
-
lângă trandafiri, Iar dacă-și vor rodi cumva amarul, Să pot să le preschimb în amintiri. Apoi le voi presa în foi de carte Pentru târziu, chiar dacă n-oi mai fi. Când alții le-or găsi vor fi deșarte, Prea stinse prorociri spre-a se-mplini. *** Ciclul "Blesteme" Volumul "Ucenic în dragoste" Referință Bibliografică: Voi răsădi blesteme în grădină / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1544, Anul V, 24 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana
VOI RĂSĂDI BLESTEME ÎN GRĂDINĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357796_a_359125]
-
pierdere, dumneavoastră și familia, cum o resimțiți azi? Despre asta nu se poate vorbi ... Nu se poate exprima în cuvinte... Iubirea mea pentru tata nu are granițe, e peste viață și moarte... Iubirea e iubire și e pentru totdeauna. Actorii stinși sunt medalioane de pandantivi ai catedralei teatrului și cinema-ului. Rămân întruchipați în propriile roluri, dincolo de realitatea în act, dincoace de realitatea ideală a iubirii. Ei transfigurează în orice vremi, vremea și lumea lor. Putem revedea răsfrânt chipul marelui Amza
OANA PELLEA. CONVERSAŢII FĂRĂ SENTIMENTUL DE DISTANŢĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357779_a_359108]
-
tuturor lucrurilor.” Mircea se roagă: „Fă-mă, Doamne, rând pe rând/ Dulce lacrimă de gând,/ Fă-mă coardă de vioară/ Și arcuș ce înfioară,/ Fă-mă dor din cea iubire,/ Parfumată amintire,/ Fă-mă boltă înstelată,/ Cel Luceafăr care-așteaptă/ Rugă stinsă de fecioară/ Spusă-n taină-n fapt de seară (...) Bunătatea pusă-n faptă,/ Vorbă veche, înțeleaptă,/ Clipa ultimă, iertare,/ La Măritul îndurare.// *** Fă-mă Doamne, rând pe rând/ Toate astea pe pământ,/ Și mă poartă prin cea lume/ Și-ntr
MIRCEA DORIN ISTRATE-ÎNDULCITELE IUBIRI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357913_a_359242]
-
o gaură neagră, decât o vatră săracă ce își caută necontenit materia pe care s-o înghită. În fiecare gaură neagră, după o noapte de dragoste liberă am găsit câte un soare de ură, iar în teorie câte un cărbune stins. - Dar mineri nu mai erau pe-acolo? Mă întrebă curioasă femeie de serviciu, care se făcea că nu mai știe nimic despre vatra ei săracă, despre teoria găurilor negre, despre viziuni și nici despre zeul acela sifilitic, cel mai mic
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 1 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 500 din 14 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357888_a_359217]
-
ori poate în lumea de apoi. Însă prea multe stele cad, în noaptea-n care ne-am ascuns, Iar slobodele noastre trupuri, cu făclia lor s-au uns. E-atâta liniște că sfârâie tristețea lumii-n cer Și-adun planete stinse, mici, în sacul meu de gunoier. Sărmanele iluzii ce-au hrănit trecutul anodin, Sub scutul unei vieți febrile, strigă cu un glas străin. Te uită nebunia e ascunsă-n locul cel mai sfânt, Doar eu iubito acoperit cu același trist
AŞA CUM N-AM ŞTIUT de STELIAN PLATON în ediţia nr. 534 din 17 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358321_a_359650]
-
ori poate în lumea de apoi. Însă prea multe stele cad, în noaptea-n care ne-am ascuns, Iar slobodele noastre trupuri, cu făclia lor s-au uns. E-atâta liniște că sfârâie tristețea lumii-n cer Și-adun planete stinse, mici, în sacul meu de gunoier. Sărmanele iluzii ce-au hrănit trecutul anodin, Sub scutul unei vieți febrile, strigă cu un glas străin. Te uită nebunia e ascunsă-n locul cel mai sfânt, Doar eu iubito acoperit cu același trist
AŞA CUM N-AM ŞTIUT de STELIAN PLATON în ediţia nr. 534 din 17 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358323_a_359652]
-
ori poate în lumea de apoi. Însă prea multe stele cad, în noaptea-n care ne-am ascuns, Iar slobodele noastre trupuri, cu făclia lor s-au uns. E-atâta liniște că sfârâie tristețea lumii-n cer Și-adun planete stinse, mici, în sacul meu de gunoier. Sărmanele iluzii ce-au hrănit trecutul anodin, Sub scutul unei vieți febrile, strigă cu un glas străin. Te uită nebunia e ascunsă-n locul cel mai sfânt, Doar eu iubito acoperit cu același trist
AŞA CUM N-AM ŞTIUT de STELIAN PLATON în ediţia nr. 534 din 17 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358322_a_359651]
-
fixat totdeauna pe postul Europa Libera. Cel mai adesea, după ce ieșeam de la el, simțeam nevoia să mai hălăduim prin mânăstire și ne îndreptam spre ostrov, în cimitir. Îl puteam vedea de departe cum își făcea plimbarea de seară în amurgul stins al Cernicăi, de care eu eram atât de încântat și de impresionat în sufletul meu de copil, străbătând în lung și-n lat balconul căsuței, ce dădea spre lac și spre insulă. Se gândea, se ruga, privea minunile întocmite de
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT BENEDICT GHIUŞ ?' TEOLOGUL SMERIT ŞI DUHOVNICUL ÎMBUNĂTĂŢIT DIN MAREA LAVRĂ A CERNICĂI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/357839_a_359168]
-
nimerise acolo unde își propusese. Pe ușa neînchisă cum trebuie în urma lui continuau să se reverse înăuntru valuri de aer înghețat. Atunci îl auzisem pentru prima oară în seara aceea pe tata vorbind. Bun venit, Moise! spusese cu o voce stinsă, abia auzită. Omul dinaintea noastră își învinsese, ca sub șocul unui impuls electric, ezitarea. Dom' locotenent! strigase. Dom' locotenent, sunteți rănit! Stați așa! Lăsați-vă mereuț pe mine!... Îl ridicase pe tata în cârcă, aplecându-se adânc sub greutatea lui
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
raza ei abia acum Luci vederii noastre. Icoana stelei ce-a murit Încet pe cer se suie Era pe când nu s-a zărit Azi o vedem și nu e! Tot astfel când al nostru dor Pieri în noaptea adâncă Lumina stinsului amor Ne urmărește încă”. Așadar, fiecare gând este de fapt o energie pe care o lansăm în Univers și nu doar în direcția dorită, ci în toate direcțiile. Energia emisă de gândurile noastre își caută apoi, în drumul ei, o
EMINESCU POET NAŢIONAL ŞI UNIVERSAL de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 531 din 14 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357561_a_358890]
-
sat, și pentru gazde. Mă uitam înmărmurită acum la ea...la tâmplele ei grizonate deja...la părul acela luuuuung, adunat într-un coc de gospodină, așa cum și-l făcea mătușa mea când frământa pâinea...la ochii aceia, de veveriță, acum stinși, cu riduri fine în jurul lor...Buzele își dobândiseră o tristă coborâre a colțurilor... Conversația, însă, era fără “colțurile” de altădată. Lecțiile, deosebite. M-a cutremurat ideea că, desigur, așa văd și alții transformările pe care eu însămi le travesez. Cum
“CE STRANIU LUCRU ... VREMEA!” de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 512 din 26 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357586_a_358915]
-
-i alb ca-n povești, Amar, că puterea mă lasă, Șoptindu-ți mai rar: ,,Unde ești?” Dar iată, azi Babă iubită, Îți râde un soare cu dinți, Eu, merg cu aleasa-mi sortită, Cu trenul la Dorna, cuminți, Cuminți, fiindcă stinsă-i văpaia Din anii ce stam ca pe jar Și nu ascultam, vorba aia, De dulce și ... de amar ... Atunci, tinerețea-mi cuminte, Zburda nesătulă, visând, Acum, greu topesc în cuvinte Senzații, ce-mi pleacă ... oftând! Atunci, cu rucsacul în
BABĂ IARNĂ de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 537 din 20 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357656_a_358985]
-
tocită vreau să lupt? Viteazul din poveste am fost cândva, demult. Fugea când mă vedea orice balaur. Azi mi se face frică atunci când zboară-un graur, iar fâlfâirea-îmi pare un tumult. Cu trup slăbit de vreme, cu ochii tot mai stinși mai am tupeul să visez victorii !... Doamne, cum râd de mine posibilele glorii ca de cel de pe urmă dintre-învinși. Târâș-grăpiș, prin soartă mă târâi și nebun mă cred alergător de cursă lungă. După o-ntreagă viață am câțiva sfanți în
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357715_a_359044]
-
îți aprinde candela acasă; eu o aprind în cimitir, la capul tău. Lângă mormânt, mirosul de tămâie, față-n față cu eternitatea suspinând. Durerea mea, ascunsă-i în abisuri, născută din adâncuri nepătrunse. Te las acum, tăticul meu! În ochii stinși ți-a înghețat iubirea, doar lumânarea, ce arde pe mormânt, mă mai petrece răscolindu-mi amintirea. Acasă, când ajung, mămica stă în prag. I-s ochii înecați în lacrimi, bolnavă de oftat. Mă-ntreabă, de parc-ar face-o dintr-
OMAGIU de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358552_a_359881]
-
Trebuie să-i dau un telefon. O apucaseră iar emoțiile, neliniștea. Scoase cartea de vizită și formă primul număr de telefon, în ordinea tipărită pe ea. Telefonul sună în continuu. Voia să renunțe, dar, într-un târziu, auzi o voce stinsă, obosită: - Alo? Da! - Ștefan, bună dimineața, sunt eu, Ilinca! Te rog să mă scuzi că te deranjez, am primit bilețelul, îmi pare rău de situația gravă, cu fiul tău. Spune-mi, cum se simte? - Chiar acum a fost scos din
POVESTE DE ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ ( III ) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358610_a_359939]
-
de- asceți În ruga mea nestinsă și umbra ta mă doare... Și merg cu-a mea povară- o cruce-n cuie prinsă De suflet și de brațe ca-ntr-un calvar dorit; Hai, ține-mi lumânarea, mi-e candela iar, stinsă Și vreau să-ți simt privirea, când zborul mi-ai oprit... Să-mi vezi strivirea dusă, într-un coșmar de umbre În care m-ai impins ca să-ți urmezi chemarea; Minciuni și măști perverse și născociri și sumbre, Amăgitoare valuri
ŞI CÂTE-AI MAI PROMIS! de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 499 din 13 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358658_a_359987]
-
Unindu-se deasupra podului, acestea luau formă munților. De la distanță vedeai strălucind în soare țesătura metalică a „munților" desfășurându-se în zare spre marea încântare a privirii. Bucuria de a le descoperi și a le privi mai atent era repede stinsa fiindcă nu puteai să te oprești din drum să le admiri și treceai pe lângă ele cu regretul că au fost doar ca o fulgerare. Bucuria aceasta nu ar fi fost deplină dacă nu s-ar fi adăugat și frumuseți născute
ŢINUTUL SOARELUI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358641_a_359970]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > DANIEL IONIȚĂ - SIMBOLISMUL EGOULUI MEU POETIC Autor: Daniel Ioniță Publicat în: Ediția nr. 875 din 24 mai 2013 Toate Articolele Autorului EMINESCIANĂ Ai adormit, frumoasa mea, cu luna ce-ți alină din ochi și buze-un zâmbet stins și-un vis care suspină Iar eu rămas-am să-ți veghez, ca-n alte dăți, răgazul și până-n zorii purpurii ți-aș mângâia obrazul. CONTRADICȚIE Te revăd uneori prin ferestre crăpate Ca pe-un duh străveziu, care fumegă dus
SIMBOLISMUL EGOULUI MEU POETIC de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344666_a_345995]
-
CUVÂNTĂ Altar preasfânt, Lumină lină Ce-n calea lumii-ai apărut, Aminte adusu-ne-am de Tine Și de Iubirea-Ți care Te-a durut. La crucea Ta prinsă-n piroane De omul cel nesăbuit Ne-am prăvălit cu glasul stins Și sufletul încremenit. Cu jale-amară mucenicii Ți-adună jertfa în potir, Suspină Maica Preacurată Cu lacrimi albe ca de mir. Îți plânge chinul și menirea, Rostește cânt de leagăn sfânt, Tristețea-i mare, fără margini, Jale-i în cer și
LIRICA PASCALA de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344689_a_346018]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > MI-E BINE CU TINE Autor: Dorina Stoica Publicat în: Ediția nr. 1225 din 09 mai 2014 Toate Articolele Autorului gânduri în versuri stinse și moi măsurate de ceasul timpului dat înapoi roiesc în mintea-mi ca un roi de albine. mi-e bine Doamne mi-e bine cu Tine din zori până-n seară ești cântecul cald prelins pe vioară. ca fulgul de nea
MI-E BINE CU TINE de DORINA STOICA în ediţia nr. 1225 din 09 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350676_a_352005]
-
reconfirmă permanent calitatea de liant afectiv fără de care societatea umană ar fi cu mult mai atomizată decât o cunoaștem.” MIHAI DINU De multe ori, lumea ce ne înconjoară pare a înfățișa cel mai bine chipul unui abracadabrant carnaval al șoaptelor stinse, o realitate de tip insular (dacă ar fi să îl cităm pe Edgar Papu), în care diforma întruchipare a „artisticității” oculte contemporane se străduiește din răsputeri să elimine frumosul ca esență din complexitatea dubletului său structural (gândindu-ne, desigur, pe
DIMENSIUNEA ABISULUI EXISTENŢIAL de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350671_a_352000]
-
Acasa > Orizont > Portret > MAGDALENA ALBU - ACADEMICIANUL HORAȚIU IOANIȚOAIA - MATEMATICA UNEI SECUNDE Autor: Magdalena Albu Publicat în: Ediția nr. 1227 din 11 mai 2014 Toate Articolele Autorului N-am să las niciodată stinsă flacăra gândirii elevate aprinsă de spirite înalte precum Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Edgar Papu, Cezar Ivănescu, tot așa precum consider că nu am dreptul moral la a nu rostit elogii meritate depre acele Ființe umane care mi-au lăsat o puternică dâră
MATEMATICA UNEI SECUNDE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350701_a_352030]
-
soarta-l știe. Scânteia ta din ochi mă mistuie flămândă, Bruma de pe tâmplă ne pare utopie. Imperii moi de frunze ca-n basme au pierit, Prin toamne despuiate se-nvârtesc întruna. Zace acuzatoare, trează amintirea Cum în sertarul nopții zace stinsă Luna. Și nici măcar zăpada n-a rămas pe lume, Doar între perdele sângerândul soare. Cu noi merge de mână mută iroseala Iubirii noastre adânci și devoratoare. 24-06-11 Referință Bibliografică: IUBIRILE ADÂNCI / Stelian Platon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 457
IUBIRILE ADÂNCI de STELIAN PLATON în ediţia nr. 457 din 01 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358770_a_360099]
-
iarbă - tot mai ușor îmi pare drumul spre casă luna lui cuptor - în bulboană se scaldă până și umbra frunza pe valuri - pentru păstrăvul flămând încă un eșec cerul mohorât - în firidă gutuia lampă de veghe luna plină - peste candela stinsă pânza de paing boare pe iezer - în zbor planat spre lună frunza de arțar stol spre miazăzi - bătrânul cocor târând prin mâl aripa gheața subțire - doar umbra turturelei face cumpăna Marea Roșie - săgeata lui Orion în cornul lunii școala primară - anevoie
IOAN RASINARU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358916_a_360245]