2,070 matches
-
bune micuța. Claudia sesizează ocazia să-și ia revanșa și se repede să răs pundă prima: — Ops, din sămânța lui Saturn, le-a născut mai întâi pe Iuno și pe Ceres. Vesta a fost a treia. Ce să spun! se strâmbă Occia. Ai lămurit-o mai mult de-o groază. Oftează. Toanta asta nu-i în stare să se exprime pe înțelesul unui copil de șase ani. Trăsăturile i se încordează. De fapt, adevărul e ascuns de ochii muritorilor. Își umple
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
A luat inițial ca punct de plecare perioada ce a urmat asa sinării lui Cezar..., dă să intervină Vipsania. Antonia o întrerupe nemulțumită: — A trecut acum la o epocă mai recentă. — Care? — Pacea care a urmat războaielor civile. Vipsania se strâmbă ușor. Rezultatul reproșurilor mamei și ale bunicii. Amândouă l-au silit pe bietul Claudius să schimbe subiectul. După părerea Liviei și a Antoniei, un prinț imperial nu poate vorbi cu prea multă sinceritate despre subiecte atât de sensibile. Așa că l-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cine este? Îl cunoaște, dar de emoție a uitat cum îl cheamă. Ah! Sulpicius Flavus. Se scoală iute în picioare să-l îmbrățișeze pe nepotul lui Tiberius. — E o onoare pentru noi, Claudius... — Doa... doar am fost invitat, nu? se strâmbă acesta ușor batjocoritor. Revederea cu mama sa e ceva mai rece. Amândoi se feresc de efuziuni în public. Vipsania observă panicată că nu mai sunt destule scaune pentru nou-veniți. Imediat, cei doi Calpurnii Pisones se ridică respectuoși și-și oferă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu Scaurus. Acuzata tace de data aceasta. — Ce crezi? o împunge în continuare Agrippina. Că numai eu am aflat tainele tale de femeie ușuratică? Dacă și parvenitului ăluia de Quirinius i-a trebuit nevastă tânără și de familie nobilă! se strâmbă Vipsania. — Toată Roma știe cât ești de șireată și de desfrânată, zbiară Agrippina. Antonia și Vipsania schimbă între ele priviri cu subînțeles. Indiferent de unde a aflat, Agrippina e foarte aproape de adevăr. N-ar trebui însă să se exprime în felul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
defuncți încetează de a mai trece în patrimoniul foș tilor patroni, conform dreptului peculiului, și revin moștenitorilor de drept. Libo scoate un suspin sfâșietor. — Înțeleg atunci că Otacilius ăsta i-a lăsat fiului său averea prin testament. Scribonius Libo se strâmbă plin de năduf: — Da! pufnește înfundat. Își înalță cu deznădăjde brațele spre cer: — Închipuie-ți că fiu-său, Ofelus, nici măcar nu trăiește aici, ci în Egipt. — Da’ ce caută acolo? întreabă iute Gallus. — E o corcitură, se vaită Libo, făcut
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
perspective de afaceri. Libo ezită pentru o clipă, apoi se decide: — Să-ți dau un exemplu. După calculele din ziua de azi, s-a stabilit un preț de 100 de sesterți pe amfora de vin. Nu-i prea mult, se strâmbă Gallus. Dacă o mai aduci și de departe... Stai, îl întrerupe celălalt. Începe să socotească pe degete: — Socotește în medie 60 000 de amfore pe vas... Îi acordă câteva secunde de gândire înainte de a conchide: — Asta înseamnă că o încărcătură
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Greu de cap, bivo lul ăsta! Îl lămurește cu o bunăvoință condescendentă: — Toată justiția penală este în jurisdicția împăratului. Spre surprinderea lui, Scribonius prinde ideea din zbor: — Adică putem muta procesul la tribunalul principelui? în treabă plin de speranță. Asinius strâmbă din nas. — Este cam târziu acum... Se justifică: — Dacă am fi știut mai devreme! N-aveam de unde! Păi tocmai asta e, își pierde răbdarea Gallus. Tembelul de Trio Fulcinius a depus mai întâi plângerea în fața pretorului care se ocupă de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ce stai acum? întreabă bătând din picior. Călărețul face ochii mari. — Pe pământ, pe ce să stau? Arată cu degetul soclul solid al zidului, gros de aproape trei pași. — Mi se pare destul de rezistent. — Aparent, mârâie printre dinți Rufus. Se strâmbă disprețuitor: — Nu e decât umplutură prinsă în ciment. Piatră, spărturi și fragmente din sculpturi. Zgârie tencuiala cu unghia. — Privește, până și cărămizile exterioare sunt tot bucăți refo losite. Germanul cercetează cu atenție. Vede că de ambele părți ale culoarului se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și a romanilor nocivă pentru religia aleșilor lui Dumnezeu. — Nimic nu este mai păgubitor pentru un suflet fraged, care nu ține încă drumul drept, decât să asiste la un asemenea spectacol, îl aude pe german spunând. Ce să zic? se strâmbă în sinea sa. În ținuturile voastre sălbatice, puii de barbari or vedea sânge doar la maturitate... Amestecate cu plăcerea, viciile se strecoară mai ușor în suflet, suflă Pusio. Asta se adeverește doar dacă ești crescut în puf, cugetă sumbru celălalt
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
faci cu libertatea când îți ghiorăie burta de foame? Și, cât sunt aici, n-are rost să-mi zgârm sub unghii și să economisesc cei cinci denari pe care-i câștig pe lună... — Bașca banii primiți pe victorii! Gladiatorul se strâmbă disprețuitor. — Beau, petrec și mă simt bine. Sunt mai câștigat. Ricanează: — Măcar am să mor cu amintiri frumoase! — Bă, da’ sec mai e dovleacul ăla al tău! îl dojenește Rufus. Tonul e însă blând. S a calmat. — Eu nu-ți
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
atâta și de care fu gim... — Eu n-am dat niciodată bir cu fugiții înaintea morții, co mentează sarcastic gladiatorul. — Moartea nu pune punct vieții, ci doar o întrerupe. Instructorul se scarpină nedumerit în creștet. Păi tot morți suntem, se strâmbă Ganymedes. — Da, dar ne vom întoarce. — Unde? face Rufus din ce în ce mai uimit. Când? șoptește băiatul alb la față. — Ție ți-e teamă că învie mortul și vine să te ia la bătaie, nu? îl ia peste picior mai vârstnicul său tovarăș
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
până la urmă nu se mai poate stăpâni și o rostește cu glas tare: — Thaos ăsta, ce hram poartă? — E îmblânzitor de fiare, mormăie Rufus cu ochii în tavan, după vreo deschizătură mascată. — Și lucrează pe cont propriu? — Ei aș! se strâmbă plictisit instructorul. În clipa următoare exclamă voios: — Cred că acolo e o bortă! Își aduce aminte de ce vorbeau: — Nu sunt sigur, dar parcă e angajat la grădina zoologică, dincolo de Porta Prenestina. — Ce-i acolo? face curios germanul. — Menajeria, deșteptule, ți-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
câte un doctor din oraș. Fără știrea lui Curtius Atticus, bineînțeles. Cere și el atunci câte o alifie sau fiertură de plante. Suspină în barbă. Sărmanul Vittelius! Se îngrijește de băieți de parcă ar fi copiii lui. Nu ca Atticus, care strâmbă din nas la fiecare cheltuială și zice că felcerul lor e mai mult decât suficient să panseze rănile și să pună oasele la loc. — Au alcătuit un front pătrat, comentează Pusio trepădând de surescitare. Și-au ridicat scuturile și le
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
plasă de pescuit posedă drept unice arme un trident și un pumnal. Dacă au cască pe cap, atunci nu poartă apărătoare la picioare. Interesant, reflectează. Parcă înadins sunt echipați incomplet, nici cu tot armamentul ofensiv, nici cu cel defensiv. Se strâmbă ușor. Ca la casa de nebuni. — ...nouă... ă... ăă... și... i... zece! termină Rufus un pic precipitat, pentru că toți sunt deja aranjați în formațiile bine stabilite dinainte. — Obiceiul străvechi e să se înfrunte în perechi, șoptește Vittelius la urechea lui
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Așa deci, murmură gânditor celălalt. După un moment de gândire, revine cu încă o întrebare: — Deci dacă te poți apăra cu plasa, n-ai scut? Procuratorul aprobă mulțumit. Începe să se dea pe brazdă tinerelul ăsta. — O joacă cretină, se strâmbă Pusio. — Ai spus ceva? se interesează Vittelius. Călărețul tăgăduiește vehement din cap. Binevoitor, procura torul continuă să-i dea explicații: — Inițial erau doar trei mari grupe de gladiatori. Samnitii, thracii și... Se oprește. Călărețul se uită intrigat la el. Crispat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să prindă rugină. Chibzuiește adânc câteva clipe, după care rostește cu trăsăturile crispate: — Nu sunt neîncrezător de felul meu, dar am trăit îndeajuns la curtea lui Herodes pentru a mă feri de capcane. Pusio se apropie de el. Aha! se strâmbă scârbit evreul, deci se așteptau la cererea mea. Restul nu e decât teatru. — Zi-i numele! îi cere procuratorul călărețului, precipitat. Rămâne cu ochii la Pusio, care deschide și închide gura în truna, ca un pește pe uscat, cu trăsăturile
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o caute pe Mariamne, să-i cerșească iertarea... Se descurajează și oftează deprimat. Vise deșarte! Aruncă o privire plină de invidie către Agrippina. Doarme dusă, cu gura întredeschisă, lăsând să-i scape un șuierat ușor. Nesimțitoare aidoma unui animal, se strâmbă cu năduf. Își coboară obosit pleoapele. Începe să simtă în sfârșit plumb la rădăcina genelor și o căldură plăcută îl învăluie din toate părțile. Se lasă încetul cu încetul purtat pe valul unei succesiuni de imagini neclare. Pe negru nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
E un joc politic, se înfurie Germanicus. Principele în cearcă în felul acesta să coopteze cât mai mulți senatori și cava leri, pentru a-și subordona și mai mult întreaga clasă conducătoare... Ba tu ești cel care nu înțelegi, se strâmbă Herodes în sinea sa. O apreciază și mai mult pe Antonia pentru perspicacitatea ei. Deși femeie, a intuit că Augustus preferă să se folosească de cei pe care îi are la îndemână, decât să și i înstrăineze. Germanicus observă numai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de o zi. Doar circumstanțe grave sau dureroase l-ar scuti de această forma litate neplăcută, devenită un fel de datorie de stat. — Gata! anunță victorios Panthagathus. Firele care au mai rămas am să le smulg cu pastă epilatoare. Tiberius strâmbă din nas scârbit. Iar o să-i întindă pe față por căria aia puturoasă din rășină, smoală și grăsime de măgar. Un pic de fiere de capră, cere sentențios Antiohus unuia dintre ajutoare, în timp ce toarnă în amestecul dezgustător câteva picături de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
A venit prea târziu ca să mai găsească vreuna. Ar fi indecent să se acopere cu toga, din moment ce nu oficiază. Neavând încotro, ascultă absent litania interminabilă pe care o recită Augustus: — Sub pavăza Ta ocrotitoare, Mars pater, ne punem... Tiberius se strâmbă. Îi cere inutil iertare pentru păcatele oa me nilor și-l imploră să nu-și întoarcă fața de la noi. Cu siguranță Marte are altceva mai bun de făcut decât să-i asculte glasul monoton. Cască înăbușit. Numai de n-ar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Augustus nu va îngădui ca senatorii să fie oficial informați de cele întâmplate. Altminteri sunt cu toții aici. Văd și aud cu ochii și urechile proprii. Velleius Paterculus i se destăinuie brusc: — O minune presupune întotdeauna o greșeală. Grozavă descoperire! se strâmbă Tiberius. Zâmbește în silă: — Numai că vinovatul nu se cunoaște. Velleius îl privește reprobator. Se căznește să-l înveselească: — Stai liniștit! O să le oferim zeilor întruna sacrificii, până le va trece supărarea. Întrebarea îl macină însă și pe el. Unde
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
parte a ficatului boului. Și ați găsit-o? se interesează regele. — Da. Un alt haruspiciu face un pas în față: — Pe partea dreaptă, ficatul are o protuberanță, așa-numitul „cap al măruntaielor“... — Lipsește? întreabă principele, cu voce inexpresivă. Nero se strâmbă. Ar fi cel mai rău semn posibil. — Nu! Uu...f! Își șterge cu podul palmei perlele de sudoare de pe frunte. Capul măruntaielor a lipsit atunci când Marcus Marcellus a sacrificat în preajma morții. Înainte de a porni lupta cu Hannibal. — A fost găsit
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în versuri săltărețe ori serioase. Toți ceilalți pa troni literari au fost abandonați. Până și Pollio l-a pierdut pe Vergilius, iar lui Messala nu i-a mai rămas decât anemicul Tibullus. — Am crezut în el... Ce actor desăvârșit, se strâmbă Nero. Ovidius Naso a făcut greșeala să nu înțeleagă că Noua Literatură trebuie să fie civică, mai degrabă decât individualistă, folositoare, nu doar ornamentală. Glasul împăratului răsună cu duritate: — Ovidiii sunt o ramură reputabilă a familiei Paeligni. Un neam viril
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să devină avocat, țipă principele isterizat, sau senator... Gesticulează violent: — Chiar și guvernator de provincie... Se oprește scurt și scuipă disprețuitor la picioarele flaminului. Un gest care nu-l caracterizează. — A preferat în schimb să fie un versificator mărunt. Se strâmbă: — Un poetaș la modă. Împunge un deget acuzator în pieptul lui Publius Maximus: — Și pentru asta a plătit. Marcia Medullina s-a abținut până acum. Izbucnește acră: — Nu pentru asta a plătit. Știi prea bine, nu te mai preface. Scoate
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fac nimic diseară. Tu? spune el și se uită la mine, iar eu scutur din cap. Sigur că nu fac nimic diseară. ― Și tu? mai spune el, și se uită la Geraldine, care dă din cap dezaprobator, după care se strâmbă. ― Îmi pare rău, nu contați pe mine ― Dar de ce? întreabă Ben. ― Un internet cafe? Nu cred. O să fie plin de tocilari și ciudați îmbrăcați în hanorace. ― Aici greșești. Cuvintele îmi ies pe gură înainte să le pot opri; ultimul lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]