1,031 matches
-
parcă neterminat, buzele rotunde care, puțin strânse, ar fi încăput în conturul unui inel, ochii pieziși și verzui, irizând pomeții săltați, fruntea netedă, de copil, decupată la jumătate de sprâncenele neîndemânatic subțiate cu penseta, șuvițele blonde care, strecurându-se din strânsoarea basmalei, își cereau întruna dreptul la viață, toate astea erau cam nepotrivite cu hainele grele, cenușii. Abia după câteva ture, Petrache își dădu seama de potriveala gleznelor și a brațelor ei. Aurica dansa în ritmul muzicii care se auzea ca
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
apoi brațele la vedere și, dacă sângele poate fi ascuns auzului, scurgerea lui nu poate fi ascunsă vederii. O altă variantă era sufocarea. Nu mergea să te strângi singur de gât, căci, pe măsură ce trupul nu mai avea aer, slăbea și strânsoarea. Te puteai strădui să-ți înghiți limba, apă sând-o spre gâtlej. Cel care a încercat asta s-a socotit că are limba prea lungă și n-a mai putut vorbi niciodată. Iar cei care au încercat să-și îndese pătura
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în ce vă privește pe voi, nemernicilor. Credeai că ai scăpat... Bătrânul privea înspăimântat către locul din care lumina cădea drept pe fața lui. Nu-și putea lua ochii de la ea. Păpușarul socoti că e prea puțin și își slăbi strânsoarea. Bătrânul simți atunci o putere nouă în picioare și se ridică, încercând să iasă din cercul de lumină. Lumina se stinse brusc și camera se cufundă într-un întuneric gros și umed, pe care, ca să înaintezi, trebuie să-l dai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
E simplu, spuse. Aruncă cu iscusință moneda și o prinse între palmele ținute vertical, ca și cum ar fi aplaudat. Își apropie palmele de piept, într-o poziție meditativă, ca la vechile statui budiste, apoi și le duse, fără să le slăbească strânsoarea, la ureche. — Întrebare : s-a dus bătrânul în rai sau în iad ? Făcu ochii mari, dându-le o strălucire uscată. Răspuns : Nu e nici într-o parte, nici în cealaltă. E încă aici, cu noi... Cosmina izbucni în plâns și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-l strângă de gât. — Cine te-a adus aici, mă ? Coltuc încercă să scoată o vorbă, dar prin menghina degetelor celuilalt nu ieși niciun sunet. — Îl aduce soru-sa dimineața, răspunse Ologu, văzând cum flăcăul se înroșește, cu ochii holbați, de strânsoare. — Soru-ta, ai ? Și cu cine lucrează soru-ta ? — Cu nimeni, interveni orbul. Îl aduce că n-au din ce trăi... sunt oameni necăjiți... — Zău, cârtiță ? N-au din ce trăi... Și, dacă toți care n-au din ce trăi fac ca
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și îl punem dincoace, la cavoul tușichii. - Voi ăștia, tinerii, observă Hagienuș cu reproș mai mult admirativ, n-aveți nimic sfânt. Noi am trăit altfel, aveam o credință, un respect de părinți. Florica și Petrișor gâtuiră pe orientalist într-o strânsoare demonstrativă de simpatie. - Cum? Nu te iubim noi pe dumneata? Nu ți-am dat noiprăjitură cu cremă și șampanie? G. Călinescu - Las' că vă știu! Îi amenință șăgalnic Hagienuș. Dați-mi drumul că mă înec. Vreau să mă culc. Somnul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mai rău! - Ascultă, tată, îl luară copiii cu binișorul, dă-ne baniicare ni i-ai promis. Pierdem bucata de vie. - O să vă dau eu, n-aveți grijă. În fine, Hagienuș îi purtă cu vorba câteva zile, apoi, ca să scape de strânsoare, începu să nu mai dea pe acasă. Dormea iar la minister și spunea că l-au dat copiii afară. Aceștia recurseră la o stratagemă. Amenințară cu vânzarea cărților, simulând chiar desfacerea lor, în chipul următor: unul din prietenii lui Petrișor
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și poporul face o revoluție. Amicii săi nici nu s-au pus pe treabă că sunt somați să se execute. "Dați-mi deci de lucru, pâine, ajutoare, credit, instrucție, colonii", spune poporul, "și totuși, conform promisiunilor voastre, eliberați-mă din strânsorile fiscului". Statul nou nu e mai puțin stânjenit decât statul vechi, căci un fapt imposibil poate fi promis dar nu și împlinit. Încearcă să câștige timp, îi trebuie pentru ca să dea roade. Mai întâi, face câteva timide încercări; pe de o
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
șterge treptat și cei doi se desfac din cercul puterii și rămân, unul în fața celuilalt, egali în libertatea lor. Mândria celui care a eliberat și recunoștința celui care a fost eliberat se întîlnesc în punctul comun al eliberării reciproce din strânsoarea relației comandă-supunere. Răspunderea celui puternic față de cel care se supune nu este însoțită decât de frica lui că nu va reuși să-și piardă puterea și că cel menit eliberării va trebui să rămână, mereu neliber, sub puterea lui. Supremul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
dobândit libertatea. Eu îmi pierd puterea prin eliberarea celuilalt și mi-o păstrez mereu prin supunerea lui acceptată. Spre deosebire de scenariul paideic, în care puterea se exersează în vederea unei eliberări finale - maestrul și discipolul se desfac în cele din urmă din strânsoarea relației comandă-supunere și stau față în față egali în libertatea lor -, în scenariul iubirii de altul eliberarea nu se poate produce, pentru că dependența e prețul libertății celor doi. Puterea nu mai este acum relația de iubire între cel liber și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ghințură galbenă, pelin negru, rută, frunze și coajă de mesteacăn, de crușin, ghimbir, pătlagină, plop cenușiu, crețișoară, anghinare, cicoare, păpădie, afin, coada calului, fragi, hamei, frasin, iarbă mare, merișor, pir, porumbar, porumb, nap, linte. RAHITISM (strâns, boală câinească, ceas rău, strânsoare, samca, socote) Boală a sistemului osos, În care nu se poate depozita suficient fosfat și carbonat de calciu, astfel că oasele rămân moi și osificația Întârzie. Se manifestă prin dureri În piept, tuse, respirație greoaie, hârcâituri În piept, ridicarea coșului
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
respirație greoaie, hârcâituri În piept, ridicarea coșului pieptului, cocoașe În spate etc. Băi cu fiertură de bobolnic, de boz, de cățușnică, cucută, desfăcătoare, scuturătură de fân, loznicioară, lemnul câinelui, mentă, frunze de nuc, pelinul calului, schinișor albastru, șovârf, buruiana de strânsoare, ramuri de ulm, rădăcină de obligeană (macerată 12 ore și apoi fiartă și introdusă În apa de baie). Frecții cu borș, gaz, grăsime de pasăre, rachiu, ouă bătute amestecate cu spirt cald. Oblojeli pe piept, spate și rinichi cu balegă
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
de ienupăr, de flori de soc plămădite În cidru, de valeriană. Consum de cafea neagră cu zeamă de lămâie. Comprese pe frunte și tâmple cu "cotorul" de la castraveți, partea cu care este legat de curpen. CEAS RĂU (lipitură, boala copiilor, strânsoarea copiilor) Boala se manifestă prin dureri de cap, de coaste și În piept, furnicături În tot corpul, tremurături, zvâcnirea mușchilor. Băi cu buruieni de ceas rău, neagră, cu cățușnică, cu "cele șapte daturi", cu ferigă, stroh de fân, cu iov
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
împotriva năvalei unei amintiri de-o imperioasă gingășiei, apoi m-am lăsat s-alunec în trecut, în acest muzeu pustiu, acest mort lăcuti ca un sarcofag, care mă cheamă cu-atât de seducătoare tandrețe. În sfârșit, iluzia și-a slăbit strânsoarea. Umblând de colo-colo prin crâng, am descoperit câteva terebinți arbuști-coniferi cu scoarța crăpată din cauza căldurii și picurând un fel de rășină chihlimbarie a cărei puternică mireasmă cuprindea toate diminețile de luni ale copilăriei mele"359. Tabloul are în mare aceleași
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
clește. În mod ciudat, nu simți nici o durere. O lacrimă se prelinse ușor pe la colțul ochiului care se închidea, căzu pe pământul care chircindu- se puțin, scoase acel zgomot metalic, acel nesuferit zornăit de tinichea. Se zbătea să iasă din strânsoarea pleoapei, vru să strige dar strigătul rămase agățat undeva prin gâtlej. Iar zornăitul acela se auzea din ce în ce mai tare... - Mihule, trezește-te măi bărbate, ce dracu dai așa din picioare? Măcar de ți-ai scoate sărăciile acelea de pinteni. - Femeie, iar
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Rapid, nu a făcut decât un pas greșit; piciorul i-a alunecat între șine, chiar în momentul când s-a schimbat macazul, strivindu-i laba piciorului. Nu a mai avut nici timpul necesar și nici puterea să se desprindă din strânsoare. Ce a urmat sau, mai precis, ce a rămas în urma Rapidului de București, care nu a mai avut de ales și a trecut peste..., sub privirile îngrozite ale zecilor de călători, printre care și ale propriei sale mame, este imposibil
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
aceasta privind-o în față. Cred că, un sfert din oraș va rămâne fără lenjereasă cât de curând! Bună ziua! răspunse căpitanul fără a se sinchisi, întrerupându-și activitatea care și lui îi plăcuse la fel de mult, adică îi dădu drumul din strânsoare. O cunoștea bine pe doamna Dan. Aceasta era proprietara mai multor locuințe pe care le închiria, în special, la ofițeri și subofițeri. Încotro așa devreme, doamna Dan? La piață după mici cumpărături. Am auzit că s-a mai ieftinit câte ceva
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
angajeze în mod serios pentru a duce la bun sfîrșit acest efort. În sfîrșit, Pigott a arătat că și în cazul în care s-ar fi putut face comerț cu Occidentul, aceasta tot n-ar fi putut influența cu ceva "strînsoarea" sovieticilor asupra României 488. Proiectul Departamentului de Stat conținea și cîteva speculații privind anumite probleme de viitor. Mai întîi, dacă politica americană avea să dea roade, cine urma să conducă România eliberată? Întrebarea era relevantă doar în viitorul foarte apropiat
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Mureșului, al Someșului și al Crișurilor). Umflat de râurile pe care le strânge (mai importante, Jiu, Olt, Argeș, Ialomița, Siret, Prut), fluviul curge maiestos spre Marea Neagră. La vărsare, formează o vastă Deltă, în care uscatul se îmbrățișează cu marea, iar strânsoarea lor se continuă de-a lungul Platformei litorale. f. Locul nostru în lume Nu doar conformația reliefului, ci și poziția geografică a dictat valoarea strategică a meleagurilor noastre și, implicit, cursul istoric. Devenirea noastră nu putea decât să urmeze atât
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
-se modelul occidental, inovațiile aveau, totuși, să pătrundă și pe teritoriul nostru. Ar fi greșit să credem că a fost doar timpul unor moftangii și bonjuriști, ci și al unor corifei care au eliberat la ceasul potrivit spațiul românesc din strânsoarea izolării. Trase de bividii, calești încărcate de geamantane pline de cărți și vise purtau spre drumul Parisului fii de boieri (Vasile Alecsandri, Ion C. Brătianu, C. A Rosetti, Dumitru C. Brătianu, Ion Ghica ș.a.). Iar tradiția școlirii la Paris s-
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
miazăzi, nu este doar una istorică, ci și geografică, dată fiind interpunerea lui cu zona umedă de la Dunărea de Jos. Nevoia ocolirii regiunii a generat interesul medieval pentru Chilia, Brăila, Cetatea Albă, iar mai târziu, pentru Galați sau Ismail. g. Strânsoarea cleștelui Încă din Antichitate, pământurile noastre au fost prinse în fălcile puternice ale unui clește geostrategic, respectiv, între cele două rute care se dirijează din zona Bosforului pentru a ajunge direct sau indirect pe meleagurile noastre. Să ne întoarcem în
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
în fălcile puternice ale unui clește geostrategic, respectiv, între cele două rute care se dirijează din zona Bosforului pentru a ajunge direct sau indirect pe meleagurile noastre. Să ne întoarcem în vremurile antice pentru a înțelege cum a funcționat această strânsoare. Pentru greci, pământurile geto dace nu meritau riscul cuceririi lor, atât din cauza izolării, în sensul că nu deschideau porți spre alte lumi așa cum o făcea Persia, cât și din cauza unor impedimente strategice. Un atac frontal asupra ținuturilor noastre presupunea trecerea
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
unor efigii vide lăuntric, nelocuite de dublul lor. Abia odată cu dispariția acestei „arte” se va instaura acea magie legată de înfrângerea morții, capabilă să rețină sufletul la marginea vieții, să elibereze umbrele ce vor ieși la lumină desprinzându-se din strânsoarea pietrei, aidoma fantomei ce răzbate din mormânt dând la o parte dalele acoperitoare ori aidoma fantomei ce vine să însuflețească statuia. Teatrul și păgânismul pietrelor vii Ca și Craig, Artaud plasează statuarul în centrul discursului său, un statuar în care
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
soarelui, ele se pregătesc să coboare lin, alunecând pe o pantă cufundată în umbră...” Se vor îndrepta, așadar, spre o zonă a întunericului, invizibilă. Această deplasare a materiei spre invizibil contează pentru Genet mai mult decât tentativa de desprindere din strânsoarea ei. Artă a vizibilului, dar însuflețită de elanul spre invizibil, așa ar putea fi definit teatrul lui Genet, un teatru deseori obsedat de amintirea umbrelor de piatră ale lui Giacometti. Asemenea sculpturilor lui Giacometti, formele teatrale ar trebui să fie
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
o mică încăpere alăturată, în sala infirmierelor. Adesea, adolescentul mai are încă, înfipt în braț, acul perfuziei și în timpul convorbirii este absorbit în contemplarea acestui tratament „picătură cu picătură” reparatoriu; în alte cazuri, asistenta tocmai l-a eliberat din această strânsoare pentru „a merge să vorbească” cu psihiatrul/psihologul. Deci climatul nu este întotdeauna cel ideal și nu îndeamnă la o relaxare favorabilă reflexiei. Totuși, această convorbire este esențială: pe de o parte ea permite o primă evaluare a gestului, lucru
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]