810 matches
-
ce șirul istoriei le-au ridicat între noi! Istoria le va desface încetul cu încetul, precum a și început, și să nu grăbim cu nimica în această privință!" Aceasta nu voia să însemne că rezolvarea putea veni de la sine, fără străduința militantă a nimănui, ci doar că ritmul recuperării trebuia să fie precaut. Marile simboluri de vrednicie națională se cuveneau reamintite, de aceea la fiecare pas, pentru a se păstra vie flacăra idealului. La un secol de la întâia dezmembrare a Moldovei
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
actul săvârșit de români drept o veritabilă revoluție. De exemplu, dubla alegere a lui Al. I. Cuza era apreciată de ziarul „Tribuna Română” drept o veritabilă revoluție. Unirea nu a fost rezultatul amabilității Marilor Puteri europene ci a fost rodul străduinței poporului român. Iată ce scria Mihai Kogălniceanu în anul 1863: „Unirea, eu nu recunosc nimănui dreptul să zică că-i actul său individual, proprietatea sa exclusivă; Unirea e actul energic al întregii națiuni române...” Dubla alegere a lui Al. I.
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
istoria românilor în cadrul căreia conducătorii noului stat au acționat cu fermitate pentru desăvârșirea unificării sale pe plan politicoadministrativ. Unirea nu s-a realizat datorită amabilității Marilor Puteri. Unirea nu a fost rodul a câtorva zeci de deputați și nici al străduinței fruntașilor Partidei Naționale ci a fost rezultatul luptei poporului român. Vasile Boerescu, cel care, într-o ședință secretă propusese, la 24 ianuarie 1859, alegerea ca domn a lui Cuza și în Țara Românească, scria în august 1858: „Europa ne-a
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
Paris. Împrejurările internaționale-în centrul cărora s-a aflat războiul francosardo-austriac-au grăbit decizia Conferinței marilor puteri de la Paris de a recunoaște dubla alegere a lui Al. I. Cuza. Unirea nu a fost rodul a câtorva zeci de deputați și nici al străduinței fruntașilor Partidei Naționale ci a fost rezultatul luptei poporului român. Iată ce scria Mihai Kogălniceanu în anul 1863: „Unirea, eu nu recunosc nimănui dreptul să zică că-i actul său individual, proprietatea sa exclusivă; Unirea e actul energic al întregii
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
fără precedent. În aceste condiții, responsabilitatea și măsurile etice se diversifică cu atât mai mult cu cât răspunderea și grija vizează nu doar omenirea, ci și formele de viață create de om (vezi Mul, 2002Ă. Astfel, transumanismul se deghizează în străduința (umanistăă de a duce la îndeplinire promisiunea de libertate, de egalitate și de fraternitate, în special în ramurile american-libertariene ale curentului. În același timp însă, bioetica transumanistă depășește bunul-simț umanist, neacceptând predeterminarea naturii umane și lipsa de control asupra propriei
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
un grad de subiectivitate, cu toate că au fost atrase în colectivul de redactare mai multe personalități competente în evaluarea și aprecierea valorică a celor prezentați în acest capitol. Se adaugă acestui aspect și lipsa, sau precaritatea, informațiilor despre oamenii care, prin străduințele și realizările lor, au dat valoare acestui spital. Sub acest aspect am recurs și la memoria vie a celor care încă mai trăiesc, sau lucrează, în încercarea de a reconstitui perioade și momente semnificative din istoria spitalului, ceea ce poate implica
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
muzeu în aer liber!"49. Este susținută ideea conform căreia un muzeu nu este un simplu depozitar al colecțiilor ce așteaptă contactul cu specialistul. Marele public trebuie "pus în conștiința vieții sociale în care trăiește și muncește și îndrumat în străduința lui de a asigura o dezvoltare progresivă a traiului nostru laolaltă"50. În această viziune, muzeul în aer liber este un element de pedagogie socială. Această originalitate concretizată în înființarea Muzeului social de către Gusti și școala sa, dorința de a
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
manifestată permanent, aproape obsesiv, prezentarea unei minți oneste, a unui comportament "obișnuit" care să nu ridice nici cele mai mici suspiciuni față de persoana sa, reprezintă preocupări curente ale individului deviant, astfel că duplicitatea devine a doua natură a infractorului. Această străduință intensă are drept rezultat o artificializare a conduitei infractorului, apar scăpări banale, dar extrem de sugestive pentru un observator avizat. În aceste condiții individul trăiește o intensă stare de tensiune care îi va îngreuna tot mai mult controlul asupra situației, ajungând
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
tot atâtea activități în care mâna câștiga o vastă experiență, toate acestea ducând la creșterea coordonării generale a mișcărilor. Deși pare la îndemâna oricui capacitatea de a înțelege, deprinde și exersă actul de creație este anevoioasa și se realizează cu multă străduința. În ciclul primar principala cale este oră de abilități practice, care cultiva personalitatea artistică a elevului caracterizată prin sensibilitate spirituală, acuitate vizuală și capacitatea de adaptare și o gândire artistică totală cu fluiditate, flexibilitate, originalitate, înstrăinare, capacitate de analiză și
Abilităţi practice şi educatie tehnologică Proiectare INVATAMANTUL PRIMAR by LAURA SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/768_a_1491]
-
Amintirea lui cea mai vie a fost cea a lui Wittgenstein antrenat într-o discuție filozofică. Ceea ce l-a izbit a fost că o asemenea discuție reprezenta pentru Wittgenstein nu doar un efort mintal, ci, totodată, o mare sforțare fizică. Străduința de a se face înțeles solicita întreaga lui ființă. Hintikka aflase că medicul îi interzisese asemenea discuții. Wittgenstein nu ținea însă seama de asemenea recomandări.127 El nu putea înțelege nici comportarea mai vârstnicului său prieten George Moore, singurul filozof
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
de vedere central în gândirea târzie a lui Wittgenstein, acela „că filozofia nu poate modifica practica lingvistică“. „Practica noastră lingvistică poate fi greșită, evidențieze acest lucru.“ Dummet apreciază drept dăunătoare ideea căreia i-a conferit autoritate autorul Cercetărilor, aceea că străduința de a formula teorii filozofice nu poate fi justificată.20 Argumente convingătoare în favoarea susținerii existenței unei reorientări radicale a gândirii lui Wittgenstein au adus și autori care, spre deosebire de Russell sau Dummet, nu înclină câtuși de puțin să subaprecieze însemnătatea operei
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
la iveală a ceva ascuns privirii comune. Filozof este cel care dezvăluie principii, elemente prime ale existenței, esențe pure, existențe suprasensibile, care sunt necesare și neschimbătoare. Filozofia se înfățișează astfel drept theoria prin excelență, deoarece ea ilustrează în mod exemplar străduința rațiunii de a pătrunde ceva în mod principial inaccesibil gândirii și experienței comune. Tractatus-ul rămâne solidar cu această orientare a gândirii. Este ceea ce se impune cu forța evidenței dacă acceptăm interpretarea realistă a ontologiei Tractatus-ului. În această interpretare, lumea sensibilă
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
care nu putem găsi o soluție cât de cât satisfăcătoare, cum ne putem elibera de tirania pe care o exercită ele asupra minții unei anumite categorii de intelectuali, câștigând acele clarificări în care el a văzut țelul ultim al tuturor străduințelor de ordin filozofic. Atunci când a revenit la preocupări filozofice, Wittgenstein părea să fi crezut, mai departe, că prin realizările logicii moderne cercetarea filozofică a căpătat o metodă care o pune, pentru prima dată, pe o bază sigură. Epoca romantică a
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
aș cădea cu umilință în fața stângii și aș spune: Încuviințează, Părinte! Adevărul pur este doar pentru tine.“ În Lessing, pasajul care îl precedă pe acesta sună astfel: „Nu adevărul în a cărui posesie este sau crede că este cineva, ci străduința sinceră de a se apropia de adevăr face valoarea omului. Căci nu prin posesie, ci prin cercetarea adevărului se amplifică puterile sale, ceea ce constituie desăvârșirea lui crescândă. Posesia îl face fără grijă, leneș, mândru.“86 Nu este greu să înțelegem
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
să vedem mai bine“ lucruri care influențează în mod semnificativ orientarea gândirii și acțiunii noastre. Ceea ce conferă unitate și coerență demersurilor pe care le-a întreprins Wittgenstein după 1930 nu sunt, până la urmă, nici subiectele tratate, nici metodele utilizate, ci străduințele mereu reluate de a aduce o contribuție la schimbarea orientării gândirii și, prin aceasta, un spor de înțelegere. 1. Ce este „înțelegerea“ și cum poate fi ea obținută? Convingerea statornică a lui Wittgenstein a fost că, dacă este vorba de
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
de cristalizare a limbii române literare. În plus, trebuie luat În calcul și un aspect de natură tehnică: multe tipografii nu aveau semnele diacritice pe care le doreau scriitorii, corecturile nu se făceau Întotdeauna cu scrupulozitate, ceea ce contribuia la relativizarea străduinței de a fi cât mai fideli textului original. În practica editorială se obișnuiește ca, imediat după prefață, Într-o „Notă asupra ediției”, să se precizeze și normele de transcriere. FIGURĂ!!! LEGENDĂ!!! (P. 189) 2. Exemple de transcrieri greșite Ca să ne
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
a fost permanent un generos cu gazeta Rulmentul. Este păcat că și în cazul Rulmentul s‐ a mai pierdut un ziar, un prilej de a avea permanent o cronică pentru cititori. Durata în timp a ziarului se leagă neîndoios de străduința unor 145 tipografi ca Haim Leibovici, Ion Contoman, Necu lai Dănilă sau Todirașcu, Pintilie nedespărțiți de literele care au dat viață bilunarului bârlădean. La capătul a 17 ani, răsfoind colecția ziarului Rulmentul, știind și revăzând ce a făcut el pentru
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
propagandist înfocat al „Unirii", arhivar al Camerei din Iași de la 1857-1862, director al cancelariei Camerei deputaților din București 1862l octombrie 1899. Reprezenta în Adunarea Deputaților interesele județului Tutova, întâi ca finanțist, făcând mai totdeauna parte din comisia bugetară, inițiativa și străduința sa reflectându-se în activitatea spitalului, a școlii normale și a liceului de la Bârlad, în februarie 1892 a fost ales președinte al epitropiei spitalului de 166 care s-a îngrijit până la moarte. În două rânduri, în guvernul I. Brăteanu, a
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Amintirea lui cea mai vie a fost cea a lui Wittgenstein antrenat într-o discuție filozofică. Ceea ce l-a izbit a fost că o asemenea discuție reprezenta pentru Wittgenstein nu doar un efort mintal, ci, totodată, o mare sforțare fizică. Străduința de a se face înțeles solicita întreaga lui ființă. Hintikka aflase că medicul îi interzisese asemenea discuții. Wittgenstein nu ținea însă seama de asemenea recomandări.127 El nu putea înțelege nici comportarea mai vârstnicului său prieten George Moore, singurul filozof
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Practica noastră lingvistică poate fi greșită, 204 GÂNDITORUL SINGURATIC la fel cum comportamentul nostru poate fi greșit sau irațional. Filozofia are dreptul să evidențieze acest lucru.“ Dummet apreciază drept dăunătoare ideea căreia i-a conferit autoritate autorul Cercetărilor, aceea că străduința de a formula teorii filozofice nu poate fi justificată.20 Argumente convingătoare în favoarea susținerii existenței unei reorientări radicale a gândirii lui Wittgenstein au adus și autori care, spre deosebire de Russell sau Dummet, nu înclină câtuși de puțin să subaprecieze însemnătatea operei
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
la iveală a ceva ascuns privirii comune. Filozof este cel care dezvăluie principii, elemente prime ale existenței, esențe pure, existențe suprasensibile, care sunt necesare și neschimbătoare. Filozofia se înfățișează astfel drept theoria prin excelență, deoarece ea ilustrează în mod exemplar străduința rațiunii de a pătrunde ceva în mod principial inaccesibil gândirii și experienței comune. Tractatus-ul rămâne solidar cu această orientare a gândirii. Este ceea ce se impune cu forța evidenței dacă acceptăm interpretarea realistă a ontologiei Tractatus-ului. În această interpretare, lumea sensibilă
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
care nu putem găsi o soluție cât de cât satisfăcătoare, cum ne putem elibera de tirania pe care o exercită ele asupra minții unei anumite categorii de intelectuali, câștigând acele clarificări în care el a văzut țelul ultim al tuturor străduințelor de ordin filozofic. Atunci când a revenit la preocupări filozofice, Wittgenstein părea să fi crezut, mai departe, că prin realizările logicii moderne cercetarea filozofică a căpătat o metodă care o pune, pentru prima dată, pe o bază sigură. Epoca romantică a
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Încuviințează, Părinte! Adevărul pur este doar pentru tine.“ În Lessing, pasajul care îl precedă pe acesta EXISTĂ UN WITTGENSTEIN I ȘI UN WITTGENSTEIN II? 241 sună astfel: „Nu adevărul în a cărui posesie este sau crede că este cineva, ci străduința sinceră de a se apropia de adevăr face valoarea omului. Căci nu prin posesie, ci prin cercetarea adevărului se amplifică puterile sale, ceea ce constituie desăvârșirea lui crescândă. Posesia îl face fără grijă, leneș, mândru.“86 Nu este greu să înțelegem
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
să vedem mai bine“ lucruri care influențează în mod semnificativ orientarea gândirii și acțiunii noastre. Ceea ce conferă unitate și coerență demersurilor pe care le-a întreprins Wittgenstein după 1930 nu sunt, până la urmă, nici subiectele tratate, nici metodele utilizate, ci străduințele mereu reluate de a aduce o contribuție la schimbarea orientării gândirii și, prin aceasta, un spor de înțelegere. 1. Ce este „înțelegerea“ și cum poate fi ea obținută? Convingerea statornică a lui Wittgenstein a fost că, dacă este vorba de
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
receptorul să aibă un suport emoțional mai mare. Prin aceasta, amândoi își sporesc șansa unei vieți mai lungi și mai sănătoase. Să învățăm să vorbim și să ascultăm în stilul comunicării cooperante este o adevărată provocare care merită însă efortul. Străduința de a face schimbări pozitive importante în modul în care comunicăm cu alții poate fi, probabil, una din sarcinile cele mai pline de satisfacție dar și mai dificile de îndeplinit. Pentru a depăși mai ușor această dificultate, trebuie să înțelegem
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]