40,154 matches
-
pupîndu-i chiar mîna întinsă aristocratic pe care arunca scîntei un diamant veritabil, cine știe cum scăpat în sărăcia în care se trăia, - a fost o zi foarte plăcută și instructivă, (de unde și pînă unde?... Axente deprinsese la iuțeală limbajul convențional, atît de străin lumii lui) și iarăși, gata să iasă: mă simt onorat... La un tip ca Brummer, de stînga, și avînd în față, tot de stînga, un reprezentant curat al lumii muncitoare, asta semăna cu o trădare de clasă... - O femeie, domnul
Vizuina cu hoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16284_a_17609]
-
largi pe mapamond a creațiilor noastre cu adevărat importante, însă aici nu încape artificiu, nu au ce căuta exacerbatele orgolii personale, fiind nevoie de un program echilibrat, organic (deci, pe cît posibil, transpersonal), care să ia în considerare și așteptările străinilor, mentalitatea și gustul lor, ritmul firesc în care ne-ar putea asimila. De ce vreți să vi se recunoască, într-un mod mai decis, identitatea de poet? Ce crede criticul literar Gheorghe Grigurcu despre poetul Gheorghe Grigurcu? Poezia a alcătuit prima
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
întreba cineva pe mine ce m-a făcut să aleg acest subiect de film pomenit înainte și știind că nu e bine să dau răspunsul, l-aș minți. I-aș ține o teorie despre faptul că mă simt român printre străini și că mă doare când aud foarte des vorbindu-se și vehiculându-se concepte ca "Paysan du Danube" (Marx), sau "meseria de a fi român" (țarul Rusiei), sau "Țara măgarilor" (un cărturar român școlit în Germania) sau "Cadavru etnic" (nu
Spovedania Și cei 30 de arginți by Nicolae Oprițescu () [Corola-journal/Journalistic/16303_a_17628]
-
m-aș întreba singur pe mine ce m-a făcut să aleg acest subiect, m-aș minți din nou. Mi-aș răspunde că dorința mea cea mai aprigă de bărbat de 54 de ani ce trăiesc de 13 ani printre străini este să fiu îngropat, când o să vină timpul, alături de mama, ca să ni se amestece oasele și să ne întâlnim din nou, așa cum am fost de la început. Aceasta a fost spovedania mea, de om și de regizor de film român. Cât
Spovedania Și cei 30 de arginți by Nicolae Oprițescu () [Corola-journal/Journalistic/16303_a_17628]
-
Dar clivajul s-a petrecut și destinul personajului o ia pe un alt drum, fundamental potrivnic conștiinței inițiale. Se trezește treptat în el sentimentul apartenenței la neam. Pecetluirea reîntîlnirii cu tatăl, în vizita de acasă, unde se simte mereu un străin. De lumea femeilor (mama, logodnica), observă, în spiritul metodologiei alese de autorul nostru, adică de universul matern. Noua lui dragoste, Ilona, ar reprezenta un model opus celui matern. "Tatăl biologic și tatăl divin converg într-o unitate susținută acum de
Rebreanu psihanalizat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16317_a_17642]
-
pe artă și literatură, și dintr-o asemenea perspectivă Kermode e un personaj important), cît mai degrabă ca marginalitate, izolare și diferență. Deși a crescut și a fost educat în Regatul Unit, Kermode se vede pe sine ca pe un străin tolerat, oricînd în pericolul de a fi expulzat îndărăt. Dar acest "îndărăt" nu există cu adevărat, insula e mai curînd o ficțiune a copilăriei decît un spațiu real. Trăind, deci, în această așteptare a alungării dintr-un plan real către
O autobiografie reticentă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16363_a_17688]
-
culoarelor", pe care scriitorii erau nevoiți să și le cîștige cu trudă, vorbește mai pe larg de protocronism, ca fenomen tipic de anormalitate a literaturii noastre, ca și de miturile care ne bîntuie imaginarul colectiv (acela al patriei primejduite, al străinului rău, al salvatorului etc.), și care au fost atît de bine speculate de propagandă. Autorul se ocupă și de dimensiunea stilistică a textelor, considerînd că trăsătura lor cea mai importantă este accesibilitatea; aceasta era obținută fie prin recursul la tipare
Literatura în totalitarism by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16426_a_17751]
-
de puțin doctrina goetheană și clasică a "tipurilor", unii dintre ei, în faza entuziasmului cu care au însoțit ridicarea împotriva Franței napoleoniene, au încercat, precum Joseph Görres, s-o instrumentalizeze în sens naționalist - "der Volksgeist", "spiritul neamului", concept cu totul străin, în iraționalitatea sa, lucidității clasice, ar fi fost, după acesta din urmă, totuna cu "tipicul", cu originarul și cu chipurile pe care le ia odată cu iradierea sa în temporalitate. Si pe această filieră,- legată nu mai puțin de etnopsihologia lui
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
dintre cei care au trecut pe la voi n au lăudat virtutea și credința voastră tare? Cine n-a admirat evlavia voastră în Hristos, înțeleaptă și plină de bunătate? Cine n-a propovăduit chipul de mare cuviință al iubirii voastre de străini? Cine n-a fericit cunoștința voastră desăvârșită și sigură?126 Viețuiau în locul în care le-a fost rânduit, împlinindu-și acolo posturile, rugăciunile și celelalte bune deprinderi cu care erau obișnuiți. Unii au ales pentru un timp ascunzișurile munților, câmpurile
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
de traducător. în ceea ce mă privește, o semnalez ca pe o completare a mesajului pe care ni-l adresează memorialista: faceți-vă datoria față de țara în care v-ați născut, străduiți-vă să-i cunoașteți trecutul, inițiați-i și pe străini în cultura ei, care nu e deloc de disprețuit! Annie Bentoiu, Timpul ce ni s-a dat, București, Ed. Vitruviu, 2000, 276 pag.
Annie Bentoiu își amintește... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16481_a_17806]
-
adăposturi pentru bandele de hoți. Acolo, nici în 1990, nici în 2000 nu s-a votat pentru populiștii de cea mai joasă speță care și-au bazat campaniile electorale pe sloganuri de genul " Noi nu ne vindem țara!" și "Afară străinii!" (iar în 2004 probabil vor scanda: Nu ne vindem apa!") în loc să inunde ecranele televizoarelor, mimând gravitatea, "specialiștii" scoși din pulpana iliescianismului ar fi bine să treacă la muncă. De palavre înflorite am avut parte din abundență și pe vremea gargarei
Murdar, uscat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16480_a_17805]
-
tatălui și soț al mamei sale, și ajungând în final să se autopedepsească prin orbire pentru faptele cumplite săvârșite fără voia sa. Poetul libretist îi face să se întâlnească, sub ochii "corului" antic, într-un oraș fără evenimente, ca doi "străini", care urmează să-și mărturisească fiecare obsesiile, proiectele, întrebările, caracterizându-se în chip contrastant: în timp ce Oedip rostește un discurs de cuceritor și războinic, având vocația învingătorului, Oreste are o fire mai lirică și mai ezitantă. Concepute în contrast, sunt și
Armonii româno-franceze by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16491_a_17816]
-
Mycene, Oreste o va ucide pe Clytemnestra. Dubla pedeapsă a zeilor nu întârzie, căci, urmăriți de Erinii, cei doi eroi vor rătăci prin lume, unul orb, altul nebun, fără a reuși să se mai recunoască în momentul ultimei întâlniri, rămânând străini și prizonieri ai destinului implacabil. Tații lor morți apar doar ca voci spectrale, rostind, la începutul și sfârșitul acțiunii, mesajul zeiesc. Libretul oferă astfel, cu o mare economie de mijloace, o sinteză a celor două mituri privite ca într-o
Armonii româno-franceze by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16491_a_17816]
-
și insuccesele, bucuria, emoțiile, teama, dezamăgirea, toate acestea și multe altele sînt purtate în sufletul artiștilor, în mintea lor, în ridurile lor, în surîsul lor. Toate acestea și multe altele înseamnă confesiunile actorilor, înseamnă responsabilitate, lupta cu perfecțiunea, transformarea unui străin în propriul eu, un eu care trebuie să susțină, la fel de credibil, mereu altă și altă personalitate, înlăturînd-o pe a ta. De ce și-a notat Gheorghe Cozorici doar aceste personaje, atît de puține față de numărul celor interpretate? Ce poveste are fiecare
Șoaptele lui Firs by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16512_a_17837]
-
ce-i revin, pregătit muzical de admirabilul său conducător, Stelian Olariu, a fost excepțional. Efortul artiștilor de a stăpîni textul în limba germană (care presupune probleme specifice de emisie), de a se adapta unui stil vocal solicitant ce le este străin (să nu uităm că nu s-a mai cîntat Wagner la noi de decenii) trebuie apreciat întru totul. Este o performanță pe care fiecare, pe măsura posibilităților sale, a dus-o pînă la capăt. Sever Barnea în personajul despre care
Redescoperirea unui teritoriu by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16527_a_17852]
-
literară, sunt istorisite numeroase alte demersuri și întâmplări cotidiene. Printre altele, scriitorul povestește amănunțit cum a eșuat în tentativa de a lua de la poștă un pachet care-i venise din străinătate, din cauza absurdelor restricții impuse de autorități în relațiile cu străinii. în acest context, el aduce în prim-plan figura unei funcționare tinere, pe care simte nevoia să o stigmatizeze, ca într-un articol de ziar: " Țâfnoasa de funcționară, vreo 19 ani, probabil absolventă a "liceului de poște", se arăta exasperată
Scriitorul și funcționara de la poștă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16534_a_17859]
-
la urmă, strategiile lingvistice cele mai frecevente și mai pregnante sînt totuși cele de "amestec al limbilor": fie printr-un exces de turcisme sau grecisme într-un text obișnuit, fie prin simularea modului stîlcit de a vorbi românește al unui străin, fie pur și simplu prin folosirea macaronica a limbilor străine - pentru a ascunde parțial un mesaj ofensiv. Amestecul și contaminarea limbilor sînt și ele, cum se știe, mijloace umoristice frecvente în comediile epocii: care furnizează, în plus, o dovadă indirectă
Gheliruri, chilipiruri și locmale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16557_a_17882]
-
spirituală a neamului și de la a proclama misiunea noilor generații "de a face istorie, iar nu politică", și ajunge la epurarea din economie și din administrație a elementelor alogene. Nu doar de evrei e vorba, ci și de unguri, bunăoară. Străinii sînt judecați de Eliade în raport nu cu vreo contribuție culturală, ci cu gradul de supușenie față de statul român. După 1918, scrie el, guvernanții i-au uitat pe sașii și pe șvabii din Ardeal care au votat în totalitate alipirea
Paradoxul românesc by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16585_a_17910]
-
femeia înfuriată și îi spusese ceva, s-o liniștească, și se întorsese la mine serios, punîndu-mi în vedere, textual: "Să știți că ați scuipat pe China!" Trebuia musai să plătim o amendă, nu era ca la București... Că sînt un străin... Că n-am știut... Că nu mai fac... mă rog. Tălmaciul îmi pusese o pilă. Femeia mă privea ceva mai domolită. Cu traducătorul meu, băiat simpatic, vorbeam deseori între noi în argoul bucureștean. Așa făcuse și în ziua aceia după ce
Spre China by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16596_a_17921]
-
caz". Nomenclaturist notoriu, membru al CC al PCR și favorit al lui Ceaușescu, a găsit de cuviință a scrie, după 1989, pagini vitriolante la adresa regimului pe care l-a slujit, timp îndelungat, încă de la precocele său debut cu Setea și Străinul, care l-au "clasicizat" de îndată, asigurîndu-i un loc în firida manualelor școlare. "Clasic și după moarte?", se întreba, în titlul unui text pamfletar, Barbu Cioculescu. Cum ne-am putea apropia de această conștiință duplicitară, reprezentativă pentru era comunistă, dar
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]
-
secunde un preț în sine. Ea nu-l absolvă de păcate pe autorul său (pentru care frîngerea destinului scriitoricesc e o pedeapsă), dar e... mai mult decît nimic. Spre deosebire de alți memorialiști din rîndul nomenclaturii literare (Mihai Beniuc, Maria Banuș), autorul Străinului nu se străduiește a justifica, în vreun fel oarecare, crezul comunist, abjurîndu-l aproape în totalitate. Spre deosebire de alți slujitori ai comunismului (Adrian Păunescu, Corneliu Vadim Tudor), nu mai zăbovește, după decembrie, pe linia scelerată a ideologiei prin postideologie, ci se livrează
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]
-
totul, pentru că Te iubesc." E o poezie filosofică, dar fără ermetism conceptual, respirând o neliniște existențială și religioasă bulversantă, amintind de retorica blagiană și argheziană. Hamletianismul unor interogații ("I-am spus Zguduitorului;/ puterea absolută a gândirii curmă tot ce este străin/ ce este mai rău, să fii/ ce este mai bine, să fii?") indică o sensibilitate a esențelor, obsedante și copleșitoare, iar raporturile sufletești ale creaturii cu Ziditorul au accente de umilitate profundă, împăcare și iluminare extatică, așa cum spune poemul 42
Mingea de păr by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16611_a_17936]
-
în jocul de paintball nocturn). Tot în Complex, această variantă urbană a poienii lui Iocan, vor avea loc manifestații, cuvântări, transmisii live și cam tot ce se întâmplă important în spațiul public al comunității de (foști) siderurgiști. Obiectiv turistic pentru străinii interesați de picanteriile dictaturii alimentare comuniste, Alimentara este și locul unde trei tineri, care plănuiau să plece din țară, au fost omorâți de securiști. Adrian Dura, enigmaticul chiriaș al familiei Enoiu, se va dovedi cercetător la Institutul de Istorie Recentă
Un roman cu loseri ratat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11853_a_13178]
-
el mării, ca aceea de pântec matern și de mormânt, sunt prezente în acest film. Personajul principal, Jacques Mayol (Jean-Marc Barr, l-ați mai văzut într-un film al cărui titlu are conotații acvatice, de Lars von Trier) e un străin pe pământ. Comunică într-un mod special cu delfinii, familia lui, a cărei fotografie o are în portofel, și singurul său scop e să se scufunde cât mai adânc în mare/ocean, fără un tub de oxigen. Actorul merită laude
În apărarea Marelui albastru by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11845_a_13170]
-
dreptul la colb al cărnurilor ultragiate/ cutia de scrisori nu îți naște urmași/ mereu o distanță rămîne neacoperită" (ibidem). Cele mai obișnuite percepții devin pretexte ale unui hazard oracular: "libertatea mea/ caută să se recunoască/ în pata de pe mîna unui străin/ poate doar o veche arsură de țigară/ acum calmă ca o limbă moartă" (ibidem). Disjungem astfel stratul evident cel mai profund al acestui lirism de-o iluzorie simplitate, de un ingenuu-viclean prozaism, purtător de sarcini transcendente. Cu toate că are parte de-
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]