785 matches
-
granițe cu Austro-Ungaria, nu se exclude ca, pe Plaiul Domnesc, să fi existat și unele elemente vamale, luând în considerație numeroasele lucrări fortificate semnalate, construite în scop de apărare. Toponimele "În vârf la Straja" (mărturie că aici au fost cândva străjeri), "La cetățuie" (loc întărit, aflat undeva la apus de Straja) sau "Vâlceaua Plăieșilor" (folosită pentru deplasarea plăieșilor sau locuitorilor cărora li se încredințau misiuni de pază și apărare), toate sunt dovezi memorabile ale rolului militar acordat Plaiului Domnesc. Strâns legat
Brebu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301156_a_302485]
-
în fața zidurilor cetății. Din cauza faptului că garnizoana din cetate a refuzat să se predea, polonezii au început ""s-o atace cu mortiere și cu tunurile mici, căci cele mari n-au putut să le aducă atât de repede prin munți"". Străjerii s-au apărat cu vitejie și ""au ucis câțiva dintre ai noștri cu archebuzele cu cârlig și cu puștile lor de mână ienicerești"". În după-amiaza acelei zile, după ce o grenadă a explodat în mâna unui locotenent (bulucbașă) și a ucis
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
apărat cu vitejie și ""au ucis câțiva dintre ai noștri cu archebuzele cu cârlig și cu puștile lor de mână ienicerești"". În după-amiaza acelei zile, după ce o grenadă a explodat în mâna unui locotenent (bulucbașă) și a ucis câțiva oameni, străjerii s-au predat și "au dat drumul la alor noștri la cetățuia de lemn și la portița cetății, au lăsat să intre din afară garda noastră pentru a hotărî măria sa regele, la a cărui discreție s-au predat". Garnizoana moldovenească
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
la alor noștri la cetățuia de lemn și la portița cetății, au lăsat să intre din afară garda noastră pentru a hotărî măria sa regele, la a cărui discreție s-au predat". Garnizoana moldovenească avea în fruntea sa șase căpitani; pe lângă străjeri, aici se refugiaseră și locuitori din Cotnari, Roman și Târgu Neamț. Ca arme, străjerii aveau 12 archebuze cu cârlig și 90 de puști de mână ienicerești. A doua zi, ""după ce au salutat pe rege"", comandanții moldoveni au fost lăsați liberi
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
intre din afară garda noastră pentru a hotărî măria sa regele, la a cărui discreție s-au predat". Garnizoana moldovenească avea în fruntea sa șase căpitani; pe lângă străjeri, aici se refugiaseră și locuitori din Cotnari, Roman și Târgu Neamț. Ca arme, străjerii aveau 12 archebuze cu cârlig și 90 de puști de mână ienicerești. A doua zi, ""după ce au salutat pe rege"", comandanții moldoveni au fost lăsați liberi să plece unde vor. Dimitrie Cantemir relatează altfel acest asediu în cele două opere
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
să pună mâna pe averile pe care bănuia că domnitorul le-a trimis aici, Sobieski poruncește asedierea cetății. După cinci zile de lupte, timp în care au murit zece plăieși, iar în cetate se terminaseră merindele și praful de pușcă, străjerii predau cetatea și primesc făgăduința de a fi lăsați liberi să plece la casele lor. Văzând că din cetate ies numai șase oameni, din care trei duceau pe umeri pe alți trei care erau răniți, Sobieski hotărăște să-i spânzure
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
deschise, purtând pe zidurile sale urmele boambelor dușmănești, rămase singură pe culmea înverzită, ca un mare schelet de uriaș"". Poezia ""Cetatea Neamțului"" (1896) a lui George Coșbuc redă într-o cheie parodică acele evenimente. În versiunea poetului, într-o dimineață, străjerii din cetate stăteau întinși pe iarbă și așteptau să fiarbă mâncarea. În timp ce unul dintre ei răstoarnă mămăliga din ceaun, la porțile cetății sosește o oaste poloneză flămândă abătută aici de aburii de mâncare. Supărați că au fost deranjați de la masă
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
Regele Sobieski decide să bombardeze cetatea pentru a pune mâna pe mămăliga moldovenilor, în timp ce principala grijă a acestora din urmă este să ferească ceaunul din calea bombelor. După o săptămână de asediu, lihnit de foame, regele polonez îi imploră pe străjeri să le deschidă cetatea că mor de foame. Bătălia dintre români și polonezi a fost descrisă în nuvela „Sobieski și românii” scrisă de Costache Negruzzi și a fost ecranizată în 1914 de către Leon Popescu, în regia lui Emil Gârleanu. În
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
concentricități; el este centrul cercului în care gravitează Cosmosul - și satul nașterii și al copilăriei mele, împrejurimile tatomireștene se constituie în germeni de variabile ale lumii, atât în ceea ce privește cadrul geografic (interferență de dealuri subcarpatice cu câmpia, pitoresc abundent, cu munții - străjeri de zare la nord, cu marea deschidere în câmpie a văii Jiului, spre sud, de-o parte; cu păduri de foioase coborând, cu zăvoaie urcând, până-n marginea satului, pe de altă parte), cât și în ceea ce privește orizontul spiritual bipolar, generator al
Tatomirești, Dolj () [Corola-website/Science/300418_a_301747]
-
a portului Javanez, datează din secolul al XV-lea. Acest pumnal încă face parte din portul tradițional bărbătesc. Un dalang poartă acest keris la brâu în timp ce joacă o piesă de teatru wayang, iar în Yorgyakarta, pumnalul face parte din uniformă străjerilor de la palat. Înainte de apariția islamului în Indonezia, în imaginile hinduse apăreau de multe ori aceste pumnale. Legile islamice au îcercat să șteargă mitologia legată de keris , dar originea și simbolismul acestei arme stă prea adânc în misticismul javanez. Cele mai
Arta și cultura Indoneziei () [Corola-website/Science/299538_a_300867]
-
principal dintr-un ansamblu sculptat într-o stâncă de pe podișul Marcahuasi, din Peru, numit „Monumentul Omenirii”: «Sfinxul nu reprezintă doar un singur chip, fiind înconjurat de altele, dar din rase diferite, precum și de capul unui câine, care are rol de străjer al unei comori aflată într-o „peșteră a tezaurului” în apropierea Omului». Se spune că acest loc a fost centru energetic folosit pe vremuri de extratereștri, multe legende circulând prin părțile locului în acest sens. În imediata apropiere a Sfinxului
Sfinxul din Bucegi () [Corola-website/Science/306874_a_308203]
-
Marini este reconstruit. Tot acum se pierde pentru totdeauna Turnul cu Ceas. Își păstrează funcțiunea de grajd (cele două adăpători prezente în fața Grotei Roșii în imagine fiind edificatoare), însă, nemaiexistând turnul de strajă, i se adaugă cea de cameră a străjerilor. Actualmente, primele două travee, cele cu pridvor, au funcțiunea de birou și au fost restaurate. Cea de a treia travee, Grota Roșie restaurată și dotată, este un spațiu multifuncțional cu menire expozițională. Exteriorul a fost reabilitat tot. Se preconizează ca
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
Domnitorul și-a stabilit întâi tabăra la Frumoasa, apoi la Țuțora, unde a strâns o oaste compusă din moldoveni, turci și lipcani, după care s-a stabilit la Galata. El a făcut un șanț întărit în jurul mănăstirii, unde a așezat străjeri. Iată cum relatează cronicarul Ion Neculce: ""Și de frica viziriului și de rușine s-au întorsu iarăș înapoi la Gălata. Ș-au făcut hendichiu în giuru împregiurul taberii ș-au pusu străji buni. Ș-au șădzut toată vara acolo, pân-
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
de pe o scară mobilă aflată în partea opusă a sălii clopotelor, care cobora din clopotniță până la nivelul drumului de strajă. Deoarece aici se aflau tunurile, acesta avea rolul de încăpere care trebuia să fie cucerită ultima, doar după înfrângerea rezistenței străjerilor din camera clopotelor. În cursul ultimei restaurări, pe latura de est a turnului s-a descoperit și o trapă pregătită pentru prinderea în cursă a eventualilor atacatori. Clădirea egumeniei a fost construită pe la 1670 pe latura sudică a incintei, lipită
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
la ore fixe, sună un semnal de goarnă ("hejnał mariacki"). Melodia, care în vechime anunța deschiderea și închiderea porților orașului, se oprește brusc la mijloc. Conform legendei, ea era cântată în timpul invaziei tătărești din secolul al XIII-lea de către un străjer pentru a avertiza cetățenii de un atac. Străjerul a fost ucis de un arcaș tătar în timp ce cânta, melodia întrerupându-se la momentul morții lui. Legenda a fost relatată și într-o carte scrisă în anii 1920 și intitulată " Gornistul din
Cracovia () [Corola-website/Science/297942_a_299271]
-
hejnał mariacki"). Melodia, care în vechime anunța deschiderea și închiderea porților orașului, se oprește brusc la mijloc. Conform legendei, ea era cântată în timpul invaziei tătărești din secolul al XIII-lea de către un străjer pentru a avertiza cetățenii de un atac. Străjerul a fost ucis de un arcaș tătar în timp ce cânta, melodia întrerupându-se la momentul morții lui. Legenda a fost relatată și într-o carte scrisă în anii 1920 și intitulată " Gornistul din Cracovia", de Eric P. Kelly, care a câștigat
Cracovia () [Corola-website/Science/297942_a_299271]
-
noastră!” S-a stins din viață la Budapesta, unde-și avea „curtea judecătorească”, în ziua de 17 februarie 1875. Potrivit mărturiei lui Elie Dăianu, „vestea morții lui a străbătut ca un fulger de durere prin toate inimile românești; așa încât bătrânul străjer al sorții neamului, gazetarul George Barițiu, nu se putu opri de la acest țipet de durere: ' Până când, Dumnezeule al părinților noștri, greutatea mânei tale peste noi?! Până când râurile de lacrimi să nu se mai șteargă de pe fețele noastre?'” „Gazeta de Transilvania
Vasile Ladislau Pop () [Corola-website/Science/312530_a_313859]
-
apoi pune mâna pe coroană cu gândul de a o aduce prințului Herbert. În acel moment, coroana ia foc, mănușa cavalerului se lipește de metalul încins, iar Norbert este silit să-și taie mâna pentru a scăpa. Cei 150 de străjeri ai cetății, conduși de căpitanul Gorun (Sergiu Nicolaescu), reușesc să facă față atacului oastei cruciate, dar prințul localnic pătrunde neobservat în cetate. El se luptă cu fratele său geamăn și îl ucide, lupta dintre cei doi frați fiind văzută numai
Coroana de foc () [Corola-website/Science/312746_a_314075]
-
Autorilor și Realizatorilor de Film din România. Filmul începe cu o secvență parabolă. O armată romană sosește la porțile unei cetăți dacice, iar trimisul roman le cere celor din cetate să deschidă porțile, promițându-le în schimb viața și libertatea. Străjerul de pe cetate îl întreabă cine sunt cei care se află de la porțile cetății, iar solul îi răspunde că ei sunt „stăpânii lumii”. La auzul acestor cuvinte, străjerul îi răspunde astfel: "„Veți ajunge dacă noi vom pieri”". O armată romană comandată
Dacii (film) () [Corola-website/Science/311355_a_312684]
-
celor din cetate să deschidă porțile, promițându-le în schimb viața și libertatea. Străjerul de pe cetate îl întreabă cine sunt cei care se află de la porțile cetății, iar solul îi răspunde că ei sunt „stăpânii lumii”. La auzul acestor cuvinte, străjerul îi răspunde astfel: "„Veți ajunge dacă noi vom pieri”". O armată romană comandată de generalul Fuscus (Georges Marchal) se afla pe malul drept al Dunării așteptând momentul potrivit pentru a ataca Dacia. Acesteia i se adaugă legiunile de la Rin conduse
Dacii (film) () [Corola-website/Science/311355_a_312684]
-
plăti solda militarilor din legiunile romane. În această situație, senatorul Attius traversează Dunărea împreună cu Severus și cu câțiva legionari pentru a purta negocieri cu dacii. Ajuns însă pe malul stâng al Dunării, Attius este ucis de o săgeată trasă de străjerul dac Remaxos (Septimiu Sever). Severus se întoarce în tabără cu trupul tatălui său, iar Domițian dispune atacarea Daciei. În acest timp, pe pământurile Daciei viața decurgea în liniște și pace. Copiii regelui Decebal (Amza Pellea), Cotyso (Alexandru Herescu) și Meda
Dacii (film) () [Corola-website/Science/311355_a_312684]
-
cum ar fi coroana, sceptrul și sabia. Când trebuia să se strângă bani, comorile puteau fi puse gaj de monarh. Ele îi confereau monarhului independență față de aristocrație, și prin urmare erau bine păzite. A fost înființat un nou post de „străjer al nestematelor, armelor și altor lucruri”, post bine remunerat; în timpul domniei lui Edward al III-lea (1312-1377) deținătorul acestui post primea 12 șilingi pe zi. Postul a fost extins, cuprinzând și alte îndatoriri, cum ar fi achiziția de bijuterii regale
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
Coroanei au fost mutate în Turnul Martin, unde au fost expuse publicului plătitor. Doi ani mai târziu, acest lucru a fost exploatat de colonelul Thomas Blood care a încercat să le fure. Blood și complicii săi l-au legat pe străjer. Deși au pus mâinile pe Coroana Imperială, Sceptru și Sferă, planul a fost dejucat când fiul străjerului a sosit pe neașteptate și a dat alarma. Bijuteriile Coroanei sunt ținute actualmente în Cazarma Waterloo de la Turn. Menajeria este atestată din timpul
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
acest lucru a fost exploatat de colonelul Thomas Blood care a încercat să le fure. Blood și complicii săi l-au legat pe străjer. Deși au pus mâinile pe Coroana Imperială, Sceptru și Sferă, planul a fost dejucat când fiul străjerului a sosit pe neașteptate și a dat alarma. Bijuteriile Coroanei sunt ținute actualmente în Cazarma Waterloo de la Turn. Menajeria este atestată din timpul domniei lui Henric al III-lea. În 1251, șerifilor li s-a ordonat să plătească patru pence
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
spre el; se spune că ar fi murit de frică după câteva zile. În octombrie 1817, s-a afirmat că ar fi apărut o imagine a unui obiect tubular, strălucitor, în Casa Nestematelor și că ar fi fost văzută de străjerul Bijuteriilor Coroanei, Edmund Lenthal Swifte. El a afirmat că apariția a plutit deasupra umărului soției sale, și că aceasta ar fi exclamat: „Oh, Hristoase! M-a apucat!” Au mai fost raportate și alte apariții înfricoșătoare, fără nume și fără formă
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]