1,751 matches
-
O ALTĂ SULTĂNICĂPe dealul cimitirului, între vestigiile istoriei dacice, romane sau feudale, stă încă, cocoțat ca un turn de pază al Domneștiului istoric, semeț și solitar, conacul boierului Negulici, luminat din toate părțile de razele ocrotitoare ale soarelui, strălucind și străjuind castrul roman, casele domnești ale lui Negru Vodă, unde și-a odihnit bătrânețile Cârjoaica, sora domnului, și bisericuța feudală de lângă mormântul boierilor, golit de vreme și de vremuri. Boierii se întorc la conac, în încăperile spațioase, proaspăt restaurate, unde încă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]
-
ALTĂ SULTĂNICĂ Pe dealul cimitirului, între vestigiile istoriei dacice, romane sau feudale, stă încă, cocoțat ca un turn de pază al Domneștiului istoric, semeț și solitar, conacul boierului Negulici, luminat din toate părțile de razele ocrotitoare ale soarelui, strălucind și străjuind castrul roman, casele domnești ale lui Negru Vodă, unde și-a odihnit bătrânețile Cârjoaica, sora domnului, și bisericuța feudală de lângă mormântul boierilor, golit de vreme și de vremuri. Boierii se întorc la conac, în încăperile spațioase, proaspăt restaurate, unde încă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]
-
O ALTĂ SULTĂNICĂPe dealul cimitirului, între vestigiile istoriei dacice, romane sau feudale, stă încă, cocoțat ca un turn de pază al Domneștiului istoric, semeț și solitar, conacul boierului Negulici, luminat din toate părțile de razele ocrotitoare ale soarelui, strălucind și străjuind castrul roman, casele domnești ale lui Negru Vodă, unde și-a odihnit bătrânețile Cârjoaica, sora domnului, și bisericuța feudală de lângă mormântul boierilor, golit de vreme și de vremuri. Boierii se întorc la conac, în încăperile spațioase, proaspăt restaurate, unde încă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]
-
ca om a împăratului ceresc cel nevăzut și necuprins de nimic. Păstorii care aduseseră și ei darurile lor, văzuseră și auziseră după cum v-am mai spus, un cor de îngeri cântând nașterea celui Preaînalt din fecioara curată. Iar steaua blajină străjuia bolta nopții, chiar deasupra peșterii și o rază prelungă parcă atingea pământul legându-l de cer. Cei trei au înțeles deci mesajul stelei. Un prunc împărătesc, fiu al celui Preaînalt coborât din cer pe raza unei stele. Un prunc zămislit
AL SASELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372785_a_374114]
-
sunt un trubadur”, „N-ați văzut o fată ?”, „Nimeni nu e singur pe pământ”, „Unde ești, fericirea mea?, „Amintește-ți mereu”... și multe alte melodii sunt transfigurări melancolice, laviuri pe portativ, în tonurile vieții lui Cornel Constantiniu. Romantice drumuri sunt străjuite de urme, cumpene și meandre în viața artistului Cornel Constantiniu, desfășurată în filele cărții, de mulți ani atât de deteriorată încât cuvintele sale sunt îngăimate uneori. Îl devastează boala, aceasta-i este Golgota! Nu mai urcă pe scenă, iar aparițiile
CORNEL CONSTANTINIU LAVIURI PE PORTATIV de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1609 din 28 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/372990_a_374319]
-
la întâmplare, în broderie, un pachet de cărți de joc. Din perete, de pe o tapiserie de sec. XIX, mă priveau un el și o ea, pe care eu i-am numit atunci, Georges și Collette. Ei și Zaraza mi-au străjuit drumul în viață, asemeni unor umbre ce mă purtau de mână, aici și aiurea, vorbindu-mi și zâmbindu-mi, cu siguranța acelor alte vremuri, străină de lumea aceasta. Cel de al doilea prieten al tatei ocupa o vilă cu etaj
LUMEA DE ATUNCI... de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371261_a_372590]
-
de lumea aceasta. Cel de al doilea prieten al tatei ocupa o vilă cu etaj, în care locuise cândva, un frate de-al său, de mult plecat în străinătate. Era o casă mare, cu încăperi vaste, într-o curte părăginită, străjuită de un zid aproape dărâmat. În vestibulul întunecos de la intrare, apărea invariabil, Rex, câinele lup al amfitrionului, singurul tovarăș al acestuia în nopțile și în zilele lungi, pe care le petrecea în pustiul din casă. În curtea acelei vile am
LUMEA DE ATUNCI... de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371261_a_372590]
-
ofensivă. Se zvonea pe front că la București se negociază întoarcerea armelor împotriva nemților. Ce curvă mai este și politica asta! Luna își făcuse apariția pe cerul senin și plin de stele. Se vedea ca în palmă pe tot podișul străjuit de ambele părți de fălnicia munților. Sus, sub un fag secular se afla coliba de la stâna lui Miron. Câinii, cum au simțit miros de om străin, au și început să latre și s-o ia la vale în întâmpinarea intrusului
BACIUL MIRON de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2185 din 24 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344810_a_346139]
-
de liliac cules după o ploaie caldă de primăvară, un instantaneu în care deși am făcut tot posibilul să avem o mină gravă, fotograful a surprins ceva ridicol în cadru, un coș cu cireșe coapte și pudice, o stradelă îngustă, străjuită de castani bătrâni cu umbră deasă, pahare de cristal sau pur si simplu..., AJUN. Ajunul Zilei Recunoștinței este asemenea acelui moment când de ziua de naștere, ne punem o dorință și apoi suflăm în lumânări. De aceea, ce-ar fi
CONFIDENTE de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 25 din 25 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344970_a_346299]
-
atingă visul... Chiar i-am dat câteva sfaturi. Este extraordinar să poți adăuga o petală de fericire, unui vis atât de minunat... Necondiționat! Cu multă prețuire și drag. Adelaida, fata cu chip de înger, merita de la viață acel covor roșu străjuit de toate florile pământului. Doar pentru ea și numai pentru ea... Un vis, pe care poate mulți dintre noi îl avem, dar de o altă nuanță, pe un alt plan. Și suferim enorm de mult atunci când visul se destramă ușor
S-A STINS O RAZA DE SOARE SI IN CASTELLON de KASANDRA KALMANN [Corola-blog/BlogPost/344974_a_346303]
-
până acum, trece fără să vrem în acordul unor game minore, privind cum se desprind frunzele din copaci. Vorba poetului: „Proastă mai e toamna!/ Spus-am totdeauna./ Frunzele le pierde/ una câte una...” Străbătând drumul cu mașina, printre copacii care străjuiesc șoseaua, vedem lumini ce se aprind, întunericul serii cuprinzând în brațele sale toată această superbă natură, spre a o odihni, a-i păstra culorile peste noapte. Și cineva spunea că pictura cere spațiu, muzica - timp „și cu toate acestea actul
RECITAL DE PIAN LA PATRU MAINI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 23 din 23 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344968_a_346297]
-
parte a manifestărilor respective, din iulie 2009. Și a stat la Geneva mai multe luni, a iernat acolo, apoi Dumnezeu a dus-o, prin alți frați lângă Los Angeles, la Bellflower, de acolo a plecat mai departe, în Michigan. Acum străjuiește - pentru un an - la Calvin College, National Liberal Arts College, în Grand Rapids, Michigan. Eu nu am plănuit să fac această sculptură. Mie mi-a dat Dumnezeu ideea aceasta, acum 17 ani, și o aveam, ca schiță, în atelier. Atât
INTERVIU CU SCULPTORUL LIVIU MOCAN de GEORGE DANCIU în ediţia nr. 73 din 14 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344976_a_346305]
-
în șir, fără exagerare, pentru că în ele descoperim permanent subiecte demne de a fi dezbătute. Mi-am permis, pentru întâlnirea de la Craiova să subliniez, mai întâi, că această „tânără” autoare a venit de departe, de acolo unde, munții falnici ce străjuiesc „Țara de Piatră” se încarcă cu energia pozitivă în care a fost plămădită, cea care o ajută să rămână același zid de nepătruns de nimic rău, neadevărat sau lipsit de dragoste. Ei bine, din acea energie pozitivă, sunt convins, a
O NOUĂ STEA ÎN UNIVERSUL LITERATURII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345747_a_347076]
-
județene, sau diverse vederi ale fermecătoarei insule dispărute. Mi-a povestit și multe evenimente din viața dumnealui din vremurile când a copilărit printre zidurile cetății, pe străduțele unde era înconjurat de acele căsuțe cu specific oriental sau de geamia care străjuia insula Ada Kaleh. Este conștient că nu va reuși să mai readucă farmecul insulei dispărute, dar consideră că are datoria morală să păstreze memoria locurilor de sub ape. Desigur că drama ruperii de acele locuri nu poate fi evaluată, nu poate
INSULA ADA KALEH VA TRĂI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 838 din 17 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345851_a_347180]
-
Hașdeu" din Chișinău. Copilăria i-a fost vegheată de părinți plini de grijă și afecțiune și de surori care o adorau. S-a bucurat de o grădină minunată în jurul casei, acolo unde își petrecea timpul în căutarea răspunsurilor, prin curtea străjuită de brazi, unde erau două alei de nuci și două de peri, câțiva meri, un vișin înalt, arțari și duzi; sub nuci, toamna așternea covor de frunze foșnitoare. Fetele se trânteau pe crengile unui arțar bătrân, și în toată grădina
DOAMNE, N-AM ISPRĂVIT! de GABRIELA PETCU în ediţia nr. 837 din 16 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345844_a_347173]
-
la restaurant, ci doar la un Lacto-bar, să mâncăm ceva ușor, fiindcă eu nu puteam mesteca. Dezastru fusese călătoria, dar eu mă alesesem cu ceva: cu un rid în plus. Rid care, alături de altele care s-au adăugat în timp, străjuiește frumos sprânceana dreaptă, ca un semn de bună purtare, de nostalgie, de aducere aminte. Și dacă aș privi acum, ca prin caleidoscop, prin anumite dioptrii pentru suflet, nu pot să nu constat că, dunga aceea verticală, albă, de la capătul sprâncenei
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345857_a_347186]
-
pe drumeagul din pădure către munți, urmează poteca ce șerpuiește printre stânci și ajung pe firul unei ape repezi și zgomotoase ce se prăvălește furioasă la vale. O traversează când pe o parte, când pe alta, apoi, fiindcă râușorul e străjuit de pereții abrupți, înaintează prin vad. Pesemne, iscoada rătăcise calea, iar acum încearcă să-și repare greșeala. Locuri sălbatice, dar în același timp încântătoare, se desfășoară în fața ochilor. Nimeriră între niște cheiuri înguste prin care se zărește doar un petic
SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345942_a_347271]
-
inerentă vârstei. Poate că poezia cea mai însemnată din acest volum este „Candelă în cer” în care, nostalgia după casa părintească, după măicuța care nu mai este, dar a cărei amintire pâlpâie ca o lumânare la creștetul sufletului, la curtea străjuită de arini și prispa casei, la ploaia parfumată de flori de tei, la poamele din copaci și lacăta pusă pe poartă - la cuibul de rândunică din pridvor, provoacă valuri de emoție caldă, scăldată în roua ochilor osteniți, așteptând ca luminița
RUGUL DE LINIŞTE AL IERTĂRII. RECENZIE LA CARTEA AURICĂI ISTRATE TOAMNA CUVINTELOR DESCULŢE , EDITURA INFORAPART, GALAŢI, 2012 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 846 din 25 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345983_a_347312]
-
dintr-un material de foarte bună calitate, păpuci de casă cu ciucuri, frumoase cusături, broderii, evantaie, brelocuri și alte obiecte excepțional finisate și prezentate . Înaintând spre sud , spre inima insulei pe străzile înguste pietruite , cu rigole de scurgere a apelor , străjuite de zidurile fostei cetăți în incinta cărora locuitorii își amenajaseră locuințe , cu fațadele acoperite de viță-de-vie , se ajungea în centrul industrial patronat de Regele Ali Kadri (posibil de la Tc. Kadi - cadiu , judecător al musulmanilor ) acolo se aflau fabricile de halva
FOSTA INSULĂ ADA KALEH ÎN LUMINA UNOR SURSE DOCUMENTARE.2 de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 907 din 25 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346006_a_347335]
-
aprilie 2014 Toate Articolele Autorului POVESTE LA CASTEL Un zumzet vag răzbate Prin porțile cetății Din veșnicia verde A muntelui semeț... Se dau copii cu sănii Printre străduțe-nguste Și menestrelii căntă Mulțimii,la ospăț. De sus ,de după stânca Ce străjuiește veșnic, Cu baie de-aur rece Astrul de ziuă ,luce Catifelări de vată În defileu se-așază Și-un călător apare În vale,la răscruce. Majestuos,castelul În cetina-argintie A brazilor prieteni Protectoral,veghează La o fereastră-ngustă Privind în
POVESTE LA CASTEL de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347832_a_349161]
-
sus privesc azi cum liniștea e frântă de țăcănitul sacadat, Al unei mașini de scris la care se înfiripă romane de iubiri și doruri multe, Din amintiri de muze rătăcite, Sunteți speranța zilelor ce vor să vină, de viață lungă străjuită Când vremea o să mă ajungă Și muza dulce îmi va picura încet, pe pagini albe azur de gânduri împlinite Pentru o lume înflorită sub un surâs de vară. La multi ani în zi de toamnă iară! Camelia TRIPON Târgu Mureș
OMAGIU TATĂLUI MEU de CAMELIA TRIPON în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347880_a_349209]
-
până azi. Alături de Moș Nicolae în data de 6 dec. se sărbătorește arhiepiscopul cetății Mira, Sfântul Ierarh Nicolae, care a trăit în sec. IV dHr. În 1574 un călugăr din Spania descifra pe Columna lui Traian imaginea palatului lui Decebal străjuit de trei tineri Lar(i)s. Explicația călugărului era că aceștia sunt zeii protectori ai casei la daci; pentru a întări această informație amintesc că în dicționarul Larousse, referindu-se la civilizația romană, Jean-Claude Fredouille precizează că Laris au o
TRADIŢIA DIN MOŞI-STRĂMOŞI de CAMELIA TRIPON în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347872_a_349201]
-
Moldovei... Apoi am plecat la Ieși la Petru Câmpeanu... Restul cred că-l bănuiești! -Restul - se întrebă Eminescu - care rest? Iar tăcură și urcară un deal molcom prin împrejurimile Vienei. Și ce lună se ridicase pe cer, curată ca Sfânta, străjuită de mii de stele, paji în cinstea Măriei-Sale! Și adia vântul și foșneau plopii și cântau, cântau apele Dunării. Ajunseră, fără să știe când, la Templul lui Tezeu care strălucea-n lună ca un zid părăsit. Eminescu îi povesti toate
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 5-6) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347869_a_349198]
-
cu codrii ei seculari și cu castelele fantastice care străluceau în arama lunii; stelele păreau un joc de artificii, încremenit peste albastrul de sticlă al cerului, iar luna, barcarolă plutitoare, dulcea Crăiasă a nopții, aluneca deasupra codrilor mândră și singuratică, străjuindu-le și luminându-le cărările; doar ei doi în oceanul acelei nopți primăvăratice pășeau încet pe drumuri tăinuite, în josul bătrânului Danubiu... Trecuserăpodul cel lung cu-a ei/ Picioare de omăt Zâna Mirandoniz și singuraticul poet pe urmele ei, mergeau în josul
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 5-6) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347869_a_349198]
-
rea Ca și cum nu doar Hamlet ci însuși Shakespeare ar depinde de timpul probabil Prognoză a unei melancolii ireversibile Nietzsche se aruncă pe fereastră în hăul lăuntric Igienă extremă a ultimului gest uman Apocalipsă de spital Fără microbi sau viruși informaționali Străjuiesc ultimul apus de soare Zâmbind profesional din oglindă Îngerii cei mai aseptici Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ Referință Bibliografică: EREZIA ULTIMULUI NARCIS / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1210, Anul IV, 24 aprilie 2014. Drepturi de Autor
EREZIA ULTIMULUI NARCIS de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347937_a_349266]