8,571 matches
-
E iarnă. Zăpada-i tolănită pretutindeni, În straturi groase. Îmbrăcat Într-un paltonaș gri, cu cizmulițe noi, din piele maro, mă Întind pe spate, În neaua strălucitoare, și-mi rotesc brațele În zăpadă, ca să scot de-acolo Îngerii. Îngeri albi, strălucitori, care Împrumutau ceva din murmurul sclipitor al luminii revărsate din soare peste albul stăpânitor. Căutând locuri virgine de zăpada, am ajuns până-n marginea cea mai Îndepărtată a grădinii, departe de casă, unde pătura de omăt părea neatinsă. Era un păr
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
prin străinătăți. Mamă-sa (“tanti Lenuța”) Îl ținea sub cheie. Nu-l lăsa să-l Îmbrace pentru că, zicea ea, Îi era Încă mare. Vocea i se schimba mereu când ne pomenea despre costumul acela, despre cât era de frumos, de strălucitor! Noi bănuiam, Însă, că nu era nimic adevărat, că nu putea fi decât o minciună de-a lui, inventată pentru a se apăra de prea multele tachinări, de ironiile celorlalți. Numai că aluziile și luările peste picior Începuseră să se
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
-l vom mai vedea multă vreme În mijlocul nostru. Dar, la scurt timp după ce se făcuse nevăzut, a apărut de după colțul blocului, cu o privire de Învingător. Era Îmbrăcat Într-un costum de tergal, cu dungi verticale, luminoase, de un alb strălucitor. Poate că părea așa și din cauza luminii de o limpezime nefirească, datorată soarelui ivit de după ploaia generoasă de mai Înainte. Mânecile și poalele hainei Îi erau Într-adevăr cam lungi, iar pantalonii i se Încrețeau bine pe la glezne. Cu toate
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de lumini, care dansau Într-o feerie multicoloră. Se făcu Întuneric. Și o liniște desăvârșită, În care aproape că nimeni nu Îndrăznea să mai respire. Cortina se trase ușor. Reflectorul cel mare, aflat undeva, În spatele publicului, proiectă un fascicul prelung, strălucitor, terminat Într-o pată de lumină albă. Decorul Întruchipa o alee pavată, ce se pierdea șerpuind printre pâlcuri de iarbă Înflorată, clădiri și felinare. Lui Grimmi i se dădu drumul de sus, de deasupra scenei, În acordurile pianului din culise
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cu tonalități ridicate. Galopa aproape În neștire, ocolind străduțe obscure, cu clădiri dărăpănate și puzderie de sârme cu rufe Întinse la uscat, un teren viran, plin de gunoaie și gropi la tot pasul. Încetini când descoperi lângă un pietroi ceva strălucitor. Era un ciob de sticlă colorată, În care o rază purpurie se oglindea fericită. Îl ridică și privi globul soarelui prin bucata de sticlă și se arătă nespus de Încântat. Apoi, sărind de pe un picior pe altul, traversă un pod
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
un spațiu umbros, sub gardul Înalt, străjuit de plopi și acoperit cu iederă, pe care l-a aghezmuit bine. Apoi a Îngropat cu grijă și În mare secret ființa aceea ireală. Acolo, În locul acela, a crescut curând un trandafir albroziu, strălucitor, de o frumusețe nemaivăzută. Era un trandafir agățător, care s-a Întins neașteptat de repede de-a lungul gardului, și dincolo de el, Înălțându-se tot mai sus, pe unul dintre plopii foarte mari din preajmă, până În vârful acestuia. Numai că
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pe neașteptate. Sărutul ei pe obrazul meu a fost cel mai bun leac. Renunțând la ce-mi propusesem, mi am Înfășurat repede piciorul ciunt, ignorând durerea care voia să mă Îngenuncheze, dezlănțuită atroce În locul acela. Melanie apăru În capotul ei strălucitor, verde Înflorat, cu părul viu răsfirat peste umerii delicați. Am băut șampanie și i-am făcut nenumărate urări, chiar dacă nu reușeam să găsesc cele mai potrivite cuvinte. Melanie râdea, pentru că-n urările mele o comparam când cu o căprioară gingașă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
sacoului. Pe un alt umeraș aranjez rochia neagră a Melaniei. Cea cu dantelă la poale și la decolteu, care mie Îmi place cel mai mult. O așez lângă sacoul și pantalonii mei, apoi Încep să balansez lustra, ale cărei abajururi strălucitoare aruncă iradieri luminoase pretutindeni. Fredonez un vals și Încep să mă rotesc ușor, țopăit, ca și cum aș fi prins În ritmul nestăvilit al dansului Înaripat. Piciorul schilod mă doare Îngrozitor. Nu iau În seamă durerea. Nu mai iau În seamă nimic
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
îi ceru taximetristului să îl ducă la un hotel mai ieftin, bănuind exact care va fi alegerea acestuia. Îi convenea să fie luat mai curând drept un comis-voiajor decât drept un amant părăsit de soția altcuiva. Luminile din fața hotelului păreau strălucitoare în noapte, în opoziție cu imaginea reală a clădirii în care pătrunsese fără a se uita înapoi. Primise de la recepție cheia unei camere aflate la etajul al doilea. Urcă scările și nu lăsă pe nimeni să îl ajute cu geamantanul
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
de toată frumusețea se afla în dormitorul lui Mihăiță. Dintr-o cutie deschisă, capitonată cu pluș violet, îl privea un instrument de o frumusețe rară. Când se apropie de obiectul atât de dorit, chipul său se oglindi vesel în lemnul strălucitor al viorii. Stătu o clipă în cumpănă. Aproape că îi era teamă să o atingă. Acum, chiar că nu mai avea timp nici de joacă și nici de lectură, se gândi el. Luă instrumentul cu ambele mâini, ca pe o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
liniștiți, și drăgălași, ei, cum am zis, afară, pe prichiciul de tablă, iar ea, înlăuntru, în apartament, acasă la ea, adică. Se privesc. În liniște. În pace și reciproc repaos. Privesc, atent, în ochii îndrăgostiților: au aproape aceeași culoare. La fel de strălucitoare; la fel de încărcată de liniște; la fel de plină de dragoste pentru iubita lor de dincolo de sticla ferestrei. Ea - mândră, cum am spus, potopită de dragostea și de admirația lor, sentimentul dorinței împlinite. Un postludiu, blând și îndelungat, și dulce ca o bucățică
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Îi puneau sângele în mișcare. O răscoleau, toate, ca pe un jăratec. Ajungea, de cele mai multe ori, topită, acasă. Nu-i ardea nici de mâncare. Tot mai dese erau nopțile, când, pe lună plină, Irina ieșea afară din casă, în drum strălucitor ca un argint viu, presărat cu nisip curat, de rară calitate și se tăvălea, prin el, ca o turturică, ori, ca o guguștiucă, ce se scăldă în puțina apă a unei ploi de vară, din mijlocul drumului. și încet încet
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
BUFNIȚA OARBĂ UN KAFKA AL ORIENTULUI? Despre Iran, țară care, precum Grecia, rivala sa de altădată, trăiește sub apăsătoarea obsesie a unui trecut strălucitor, se știu relativ puține lucruri în România, ca și în bătrâna Europă, de altfel. Identificând islamismul cu lumea arabă, „uităm“ că acest teritoriu, mai restrâns astăzi decât pe vremuri, e o țară în care se vorbește o limbă indoeuropeană. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
în partidul Tudeh, din care a ieșit - cum altfel? - dezgustat... Dar viața interioară e de-a dreptul fascinantă. E greu de imaginat pentru noi că în Iranul interbelic, atât de agitat și de contradictoriu, putea trăi un intelectual atât de strălucitor, din specia rară a rasaților, de o exigență ieșită din comun, un gânditor independent în fond. El, care era o veritabilă enciclopedie, un ciudat renascentist modern, era modest, de o modestie frizând anonimatul. Poate puritatea sufletească să-l fi făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
magici, a strălucirii lor ucigătoare nu înceta să mă chinuiască. Cum puteam s-O uit, când era atât de strâns legată de existența mea? Nu, nu-i voi revela niciodată numele: siluetă eterată, subțire, vaporoasă, cu doi ochi imenși, mirați, strălucitori, în profunzimile cărora viața mea ardea și se topea încet și dureros, Ea nu mai are legături cu lumea asta josnică și feroce. Nu, nu trebuie să-I pângăresc numele cu lucruri pământești. După ce s-a stins, m-am retras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ca și cum S-ar fi gândit la cineva absent. Prin lucarnă I-am văzut atunci ochii teribili și fermecători, plini parcă de un reproș amar, ochi tulburători, mirați, amenințători și promițători totodată. Scânteia vieții mele se pierdu în profunzimea acestor pupile strălucitoare, cu expresie misterioasă. Această oglindă fascinantă îmi absorbi întreaga ființă și mă purtă în ținuturi unde gândirea umană își pierdea orice putere. Ochii oblici turcmeni, animați de o splendoare supranaturală și îmbătătoare, înspăimântau și atrăgeau în același timp, de parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
în același timp, ceva supraomenesc. Fața Ei ștergea din memoria mea toate celelalte fețe; eram năuc. Tot contemplând-O, începui să tremur, iar genunchii mi se înmuiară. În clipa asta, în ochii Ei mari, peste măsură de mari, umezi și strălucitori ca două sfere de diamant negru într-o baie de lacrimi, mi-am văzut întreaga aventură dureroasă a vieții. În ochii Săi, ochii Săi negri, am găsit eterna și adânca noapte pe care o căutam; am plonjat în tenebrele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
porniră spumegând. Înaintau cu salturi înalte și ușoare, atingându-și copitele de pământ, cu eleganță și fără zgomot. Zurgălăii de la gât răsunau în aerul umed, cu un timbru unic. De dincolo de nori, stelele contemplau pământul, asemenea unor pupile de ochi strălucitori țâșnind dintr-un sânge negru, închegat. O tihnă plăcută mă cuprinse. Dar vasul îmi apăsa pe piept ca un cadavru. Copacii suciți, cu ramurile lor strâmbe, păreau că se țin de mână, de teamă să nu alunece în obscuritate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
pieptul descoperite, un fular de brocart aruncat pe părul greu, la fel de negru ca noaptea cea veșnică; avea cocul înnodat la ceafă; brățări îi împodobeau încheieturile mâinilor și gleznele, purta o floare de aur în nări, ochi întunecoși, turcmeni, voluptuoși, dinți strălucitori, dansa cu gesturi lente și ritmice, în sunet de sitar, tamburină, lăută, cimbal și trompetă. Muzica blândă și monotonă pe care o executau bărbații goi, cu turbane pe cap. Muzică plină de o semnificație profundă, în care se regăseau toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mediu, dincolo de lumea obișnuită. Imaginația mea, eliberată de greutatea lucrurilor pământești, își lua avânt spre o sferă liniștită și taciturnă. Aveam impresia că rătăcesc, purtat de aripile aurii ale unui fluture de noapte, de-a lungul unei lumi vide și strălucitoare, unde nu exista nici un obstacol. Opiul îmi provoca o plăcere atât de profundă, mai mare chiar dacât dacă aș fi gustat din moartea însăși. Părăsii reșoul pentru a mă apropia de lucarna care dădea în curte: doica stătea la soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
m-am uitat prin lucarnă: un copac negru se profila pe obloanele închise ale măcelăriei. Umbre obscure se întrepătrundeau. Am simțit că totul e gol și provizoriu. Cerul, negru ca smoala, semăna cu un vechi ciador străpuns de nenumărate stele strălucitoare. Se auzi cântecul muezinului. Chemarea necuviincioasă care te făcea să te gândești la țipătul unei femei în chinurile facerii - poate târfa era gata să nască. Geamătul unui câine se amesteca în sunetele chemării la rugăciunea de dimineață. Dacă este adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
bem? De fiecare dată, simțeam venind criza. Apropierea ei mă umplea de o tulburare deosebită. Era ca o confuzie, o angoasă, ca vremea înainte de furtună. Atunci, lumea reală se îndepărta de mine și aveam impresia că trăiesc într-un univers strălucitor, la o distanță excesiv de mare de acest pământ. Mi-era frică de mine însumi, frică de oameni; asta mi se trăgea fără îndoială de la boală; ea era aceea care îmi slăbise spiritul. Când stăteam în dreptul lucarnei, mi-era de asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cool, de la fașionisme până la ce-i mai tare-n cultură, iar noi o să dăm ora exactă în lumea elitelor românești. Asta, desigur, în calitate de arbitru suprem al eleganței." Oftează, impresionată de propria-i viziune și de măreția ce se degajă din strălucitorul ei proiect: "Îți dai seama, Bebe?" "Îhî. Mișto!" * * * Aproape o oră făcusem de la mine, din Dristor, până la Universitate. Acolo oprise vajnicul Bebe, ca s-o lase pe Nicoleta să ia autobuzul până la fosta Scânteii, actuala Piață a Presei Libere. Am
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
dând ochii peste cap și înjurându-l pe mutește pe medic. După o jumătate de minut, se întoarce cu masa plină de tot felul de instrumente care lui nea Vasile i se părură niște obiecte de tortură foarte complexe și strălucitoare. Un ușor tremur îl cuprinse. Stai liniștit, domnule Mirică!", îl îndemnă medicul. Pacientul însă tremura și mai abitir, mai ales când văzu cum doctorul apucă o chestie metalică și o apropie de fața lui. "Nu o să te doară", îl asigură
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Iozefina, deschideam cartea lui Alexandru Ivasiuc, cu cele două nuvele, “Con de vânătoare” și “O altă vedere”, la pagina 12, și urmăream visând, în lectura care-mi aparținea, citatul: “...o doamnă foarte tânără, călărind altfel decât bărbații, cu hainele altfel strălucitoare decât ale mândrelor slugi în livrele, în tonuri mai palide și mai pure. O frunte înaltă și o față subțire, triunghiulară și bărbia mică, încheind obrazul de jos, așa cum numai fețele de mare rasă știu să se încheie, printr-un
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]