7,161 matches
-
numește privatizare. Pentru aceste arende, ei primesc peșcheșul iar țara rămâne pe butuci. - Tu taci; - - Astăzi, urmele civilizației străbunilor voștri sunt șterse pentru că fiii tăi să nu mai știe niciodată cum au apărut ei pe acest pământ, cine le sunt strămoșii și care le sunt meritele: - Un copil de 15 ani, român sportiv, este bătut de colegii de echipă maghiari, pentru că e român , chiar de Ziua Națională a României. Nu se întâmplă nimic. - Tu taci; - Naționalei României, (de naționalitate maghiară) la
Petiție pentru Dacia, în loc de România. Câți au semnat și de ce by Ion Voicu, ionvoicu () [Corola-journal/Journalistic/79547_a_80872]
-
însoțește pe vrăjitori, la rabi, se crede că îngerii nu pășesc în casa unde este un cîine, iar djinii, spiritele rele, iau înfățișarea patrupedului; azi, mai e și filmul horor Cîinele din Baskerville, cîte și mai cîte... Dar la români? Strămoșii care ne-au transmis miturile lor, s-au împărțit - bun, etern, fascinant obicei! - în două tabere. Unii ne spun astfel. Căpcăunii sînt uriași cu cap de cîine, care au trăit în peșteri, văgăuni, păduri întunecate (în romanul popular Alexandria, se
Cîine bun, cîine rău by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7824_a_9149]
-
noapte de toamnă cețoasă? Pare că azi nu s-a schimbat nimic de milenii. Cei cărora le e frică și strigă "la luptă!" și, deopotrivă, cei cărora le plac patrupedele și strigă "în tranșee!" au, desigur, cîte ceva din genele strămoșilor. într-un anume fel n-am părăsit, încă, peșterile, văgăunile și pădurile epocii de piatră; și nici miturile care pulsează în strigătele de fiecare zi.
Cîine bun, cîine rău by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7824_a_9149]
-
frații mei papagalii/ n-au să mă imite după ce oi scrie un ditamai poem cu rimă/ garnisit după cu vreo trei patru nume/ de voievozi, cu țara mea de dor/ cu niscaiva lanuri de grâu/ după care voi jubila/ cu strămoșii noștri daci care în frunte cu Partidul i-au învins/ pe romani să contribui și eu cu ceva la/ formarea omului nou, bogdaproste/ muncitorii de la fabrica de unelte și scule/ prefabricate care m-au aplaudat... zău !" (34, pag. 29) Fiecare
O motocicletă parcată sub piele by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7659_a_8984]
-
printr-un raționament cronologic de tip post hoc ergo propter hoc, perfecta gratuitate a strădaniei glorificate. Situația nu e singulară. Astfel de poeme se pot citi din abundență în toată secțiunea inițială - cu numele de împrumut, după versul deja transcris, Strămoșii daci în frunte cu Partidul - a volumului. Iată încă unul, apelând la niște resurse conceptuale, totuși, precare, dar păstrându-și nealterată decizia: "Aș vrea să vă spun ce înseamnă pentru mine o femeie./ Nu înseamnă mama sau bunica sau vreo
O motocicletă parcată sub piele by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7659_a_8984]
-
consta în deprinderea ursului născut în captivitate cu traiul în aer liber, într-un țarc special amenajat: "Se cumpenea între ceea ce i-a rămas în amintire din viața lui robită și între cealaltă amintire, acoperită de ceață, amintirea adusă din strămoșii lui." (Ionel Pop, Ocolul Ursului) Pînă a cădea sub glonțul ucigaș, ursul învață cu greu să bea apă de izvor, să sfîșie oi și să-și încropească un bîrlog. Mistificările de felul amintit cedează locul, în timpurile noastre, unui comerț
Epistolă către Odobescu (XI) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7689_a_9014]
-
pagina următoare de către Antonio Patraș? (,Din păcate, figurile de prim-plan ale intelighenției noastre, când n-au avut curajul să tempereze asemenea triviale manifestări, au dat parcă și mai multă apă la moară politrucilor apărători ai virtuților neamului, alimentând cultul strămoșilor și al poetului național cu acea nesimțită invenție numită protocronism." - p. 11, coloana 1). Sau, dacă nu protocronism, măcar imaginea unui "monstru cultural", genial în toate domeniile cunoașterii umane, imagine de atâtea ori respinsă, probabil pe bună dreptate, de intervențiile
O dezbatere profitabilă by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/7699_a_9024]
-
deși felul în care se propagă e plin de surprize. Dacă ar fi să mă iau după antecedente, ar reieși că sunt o anomalie: toți din neamul meu au tras spre România! Nimeni n-a emigrat, ba mai mult, unii strămoși s-au stabilit acolo, venind de prin țări vecine. Nu numai bunica grecoaică, dar și străbunica unguroiacă, și mama ei vieneză, și un străunchi polonez, în fine. După cum vezi, sunt o "alogenă" (motiv în plus să-mi repugne naționalismele de
Anamaria Beligan: „La urma urmei, nu suntem decât suma poveștilor noastre. De rest se alege praful.“ by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/6828_a_8153]
-
Canada, spune primul că a fost oul, nu găina. Păi, și atunci, cine a făcut oul? Doar nu a apărut din neant. Zelenitsky susține că în urma descoperirilor arheologice s-a aflat că în Oceanul Planetar au existat animale care sunt strămoșii găinilor din zilele noastre. Atunci când apele s-au retras acestea au început să își depună ouăle pe uscat, transformându-se în cursul evoluției lor, ajungând să fie găinile pe care le știm acum. Astfel, într-un anumit punct al evoluției
S-a aflat răspunsul uneia dintre cele mai faimoase întrebări din lume. Cine a fost mai întâi, oul sau găina? () [Corola-journal/Journalistic/68341_a_69666]
-
cu sîngele "personajelor"... ș. a. m. d. - De unde vin aceste instantanee care compun ,,imperiul de lene calmă" al copilăriei dumneavoastră: ,, Pe măciulii gustoase de maci, într-a amiezii/ Urca domol cireada de buburuze roșii,/ Umflați cu știr și șteve se bucurau strămoșii/ Că se-mplinesc dovlecii în țarină și iezii./ Plesneau muștele-n baligi de zeamă și căldură./ Din borți pândeau păianjeni și coropișniți rele./ Apusurile grave chifteau în bătătură/ Ca niște uriașe grămezi de pătlăgele./ Pătrunși de rostul vremii și-a
Emil Brumaru „M-au eliminat de la grădiniță pentru că, iarna, trînteam fetițele în nămeți...” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7573_a_8898]
-
ea știut atunci când Eugen - rămas fără locuință - bătea drumurile Tel Avivului, debusolat și scârbit, căutând în van un pian pe care să studieze. Aceeași d-nă H. care mă întreținea la ea acasă despre frumusețile patriei, lăudându-se cu moșii și strămoșii ei, locuitori ai Ierusalimului, dar care în clipa când am informat-o că Maestrul a decis să-l ia pe băiat în S.U.A., a schimbat fețe-fețe și a pus iute mâna pe telefon ca să-l convingă să nu facă una
Amintiri cu Leonard Bernstein by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7576_a_8901]
-
data, însă, la care se traducea Manifestul viitorimii, contextul socio-literar românesc nu era încă suficient pregătit pentru ca ideile sale să fructifice imediat. Însuși traducătorul făcea observația, altminteri de bun simț, că, spre deosebire de italienii care se puteau declara plictisiți de niște strămoși cu împovărător prestigiu, noi "nu avem muzee de incendiat și biblioteci de inundat" - cum pretindea, retoric, manifestul. "Noi trebuie abia să ne cunoaștem strămoșii de care italienii s-au plictisit" - îi scria el celui căruia i se adresa cu "Scumpe
Un viitor de o sută de ani by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/7599_a_8924]
-
făcea observația, altminteri de bun simț, că, spre deosebire de italienii care se puteau declara plictisiți de niște strămoși cu împovărător prestigiu, noi "nu avem muzee de incendiat și biblioteci de inundat" - cum pretindea, retoric, manifestul. "Noi trebuie abia să ne cunoaștem strămoșii de care italienii s-au plictisit" - îi scria el celui căruia i se adresa cu "Scumpe confrate". "Energia și îndrăzneala" cu care erau proclamate ideile futursimului obțin adeziunea traducătorului, care nu uită să amintească faptul că românii sunt legați de
Un viitor de o sută de ani by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/7599_a_8924]
-
energia afirmată expresiv în excesul ei, a proiectelor, gustul pentru înscenarea burlescă, regia unui discurs plin de culoare, chemat să uimească și să convingă prin supralicitări retorice subtil calculate fac, la urma urmei, valoarea acestor texte produse de niște deja "strămoși" ai modernității și postmodernității noastre, care n-au dat, în realitate, niciodată foc vreunui muzeu și nici n-au inundat vreo bibliotecă, respectabile instituții în care vor ajunge, de altfel, și operele lor, după cum Marinetti însuși a ajuns... academician. Ne
Un viitor de o sută de ani by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/7599_a_8924]
-
de Alecsandri), decît șiruri de domni întorși din drum de pedagogiile unor mame-castelane. Între două lumi, și între două lupte, unde e parada, și unde adevărul? Mateiu Caragiale se învoiește să defileze cu frica. Să decupeze secvența în care toți strămoșii sînt oameni, fără ca slăbiciunea lor să fie ceea ce ne apropie, cum au crezut rînduri de poeți care le-au bătut armură, ci tocmai ceea ce, definitiv, ne desparte. Fiindcă e multă distanță de vulg în felul cum pătimește o regină călugărită
Iluzia luptei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7557_a_8882]
-
ani, înconjurat de familie, relatează news-de-stars.com. Russell Means a murit pe 22 octombrie la ferma sa din Dakota de Sud. Vestea a fost anunțată de familie, care a difuzat un comunicat: "Tatăl și soțul nostru s-a dus alături de strămoși", se putea citi pe site-ul internet al actorului. "A început călătoria spre lumea spiritelor la 04h44, de la ferma lui din Porcupine din nordul Statelor Unite", se mai spune în anunț. Actorul avea 72 de ani și se lupta de câteva
Russell Means, actorul din "Ultimul mohican" a murit () [Corola-journal/Journalistic/73204_a_74529]
-
dezvoltă un idiom artistic de o pregnantă originalitate, definind - într-un mediu al întâlnirilor de semnificație - o zonă spiritulă în care Balcanii, Dobrogea natală, ajung a dialoga cu un spațiu spiritual cu totul particular, cel a Caucazului, patria îndepărtată a strămoșilor săi. Este un fenomen de autentică transculturalitate ce îmbină elemente dansante ale Orientului, ale folclorului românesc transilvan cules de Bela Bartok, sonorități ale jazz-ului tradițional. Comunicarea, forța adresării, culorile substratului armonic, spectacolul pianistic, totul poartă marca acestei captivante personalități
Final de stagiune muzicală by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7090_a_8415]
-
om mai pătimi și noi? Ce părere o fi avînd bunul Dumnezeu despre asta?". Conștiința scriitorului, care admite faptul că "n-o fi, poate, viața o repetiție nesfîrșită, dar - în fond - ni se oferă cam aceleași teme care se ofereau strămoșilor noștri, aceleași motive și laitmotive le dibuim, le surprindem în această universală fierbere", se deschide spre un orizont mai larg, dîndu-și seama de zădărnicia supraaprecierii efortului personal: "Cît mi se pare uneori de artificială viața cărturarului, care se muncește să
Un „trăirist” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7363_a_8688]
-
ani de existență. Și, totuși, AȘA NU SE MAI POATE CONTINUA ! Încerc să găsesc o soluție la mecanismele oculte, crăciuneșciene, care sugrumă fotbalul românesc și ajung să cred că singura soluție optimă este cea pe care au folosit-o și strămoșii noștri atunci când, în 1866, au adus pe tronul României un principe străin, dintr-o casă domnitoare din Europa: soluția pe care o susțin este FOLOSIREA DE ARBITRI STRĂINI la jocurile importante din campionat, adică la marile derby-uri, cel puțin. După ce
Copos explodează după derbyul cu Dinamo. Scrisoare deschisă adresată Fotbalului românesc () [Corola-journal/Journalistic/76160_a_77485]
-
Rinului"6. Este de presupus că în laboratorul scriitorului au intrat elemente din memoria orașului său natal: amintirea trecerii pe acolo a lui Garibaldi - dar și a nenumitului Bălcescu - au stimulat probabil imaginația sa literară. Inspirația Ghepardului, dincolo de trecutul propriilor strămoși, este mai complexă și ar putea conține și o ascunsă dimensiune românească despre care nu s-a scris până acum, în ciuda uriașei bibliografii consacrate romanului și autorului său. Pe fațada hotelului Alla Trinacria exista în iulie 2007 un grafitti cu
Căutându-l pe Bălcescu la Palermo by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/7623_a_8948]
-
locul lui a fost ridicat un imobil nou, la parterul căruia am descoperit o cafenea plină cu cărți și amintiri literare care îi evocau personalitatea. Memoria sa este păstrată și la Santa Margherita di Belěce - în apropiere de Agrigento - unde strămoșii săi pe linie maternă, familia princiară Filangeri di Cutň, avuseseră o mare proprietate funciară și un palat. Placa memorială ce amintește de trecerea lui Goethe prin Palermo, indică faptul că Via Butera se află într-o zonă chic a orașului
Căutându-l pe Bălcescu la Palermo by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/7623_a_8948]
-
Americii "de mijloc", nu de puține ori romanele lui Updike se transformă în adevărate cronici de familie. întrebat de ce îl interesează atât de mult genetica, Updike răspunde "...în mediul provincial tradițional, așezat, în care am crescut eu, îți cunoșteai toți strămoșii începând cel puțin cu generația străbunicilor..." Istoria lui Rabbit include trei generații, romanul In the Beauty of the Lilies (1996) acoperă mai bine de 80 de ani și patru generații din familia pastorului presbiterian Clarence Wilmot din Paterson, N.J., Brazil
John Updike și „mijlocul“ dilematic by Rodica Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/7630_a_8955]
-
pe care-i va propune ulterior drept "model" discipolului său Montclar: de la Senancour la Walser, trecînd prin Bloy, Schopenhauer, Leopardi etc. În tradiția lui Nietzsche, Stauff consideră că un gînditor se înscrie într-o genealogie spirituală și își revendică drept strămoși cinicii și stoicii greci, pe Lucrețiu, Boetius, pe libertinii și materialiștii francezi din secolele XVII și XVIII, pe Schopenhauer și desigur pe Nietzsche. În ochii săi un un filozof demn de a-și merita numele trebuie să-și "trăiască ideile
„Ora închiderii în grădinile Apusului“ by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/7631_a_8956]
-
la teatrul țigănesc. Umblînd pe Starîi Arbat încercam să mă identific cu lumea ce trecea prin fața mea. Mă simțeam destul de stingher. Visul meu era să ajung să simt sub tălpi pămîntul pe care-l părăsiseră, plecînd cîndva, în pribegie, și strămoșii mei... Pe Grigore Vieru îl cunoșteam din cărți. Îi citisem versurile. Îl admiram. Nu știam însă că poetul are cunoștință de existența mea. Astfel că nu mică mi-a fost surprinderea, cînd într-o seară am fost anunțat de la recepție
Cîteva gînduri despre Grigore Vieru by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/7643_a_8968]
-
singurătății, neîncrederii, lașității și oboselii - acest ultim cuvânt se repetă în mod insistent în paginile cărții, împreună cu multe alte cuvinte semnificative cum ar fi coșmar și teroare. Lipsiți de posibilitatea de a trăi într-o comunitate așa cum au făcut-o strămoșii lor, sunt mânați doar de ideea de a supraviețui, iar în tristele lor existențe "l'enfer c'est les autres". Ar trebui să calificăm nostalgia Anei Blandiana - în sensul său etimologic "durere povocată de dorința de a se reîntoarce" - ca
Ana Blandiana și nostalgia originii by Francisca Noguerol () [Corola-journal/Journalistic/7479_a_8804]