955 matches
-
substantiv precedat de prepoziția în. Nu numai cuvintele moștenite din latină prezintă astfel de segmentări greșite. Este bine-cunoscut cazul lui strachină, care are la origine cuvântul mediogrec ostrákinos „scoică“, cu pierderea lui o, considerat articol, în urma analizei greșite: ostrachină > o strachină. Târtan provine din germ. Untertan „persoană, supus austriac“, unde un a fost interpretat ca articol nedefinit. Există și cazul invers, când, în urma analizei greșite, articolul nehotărât o se atașează la cuvânt: mgr. mídas „vierme“ > rom. *midă, dar *o midă > omidă
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
cuvânt care ar fi trecut la sud de Dunăre unde slavii au format din el grozden, și pe ravac, „împrumutat de la români de sârbi”. Alte etimologii propuse de Hasdeu: harag „ne vine directamente de la greci”, la fel bute, putină și strachină; prima origine a cuvântului butaș ar fi germană, dar „el a trebuit să pătrundă la români prin intermediul unei limbi neolatine, probabil a celei italiene; liurcă (vin rău și stricat) „este singura vorbă de proveniență germană”, slava liturgică l-a dat
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
fr. tonneau „recipient de lemn asamblat din doage și prins cu cercuri”, de germ. Fasstonne „butoi, geamandură”. Putină și putinei nu pot fi separate de istoria românească a formelor bute, butoi, botă, butuc etc., fiind și ele făcute de butnar. Strachină este cuvânt românesc cu baza în latină. Fără sufixul -ina ajungem la (ex)traho „a scoate, a extrage”. În latină era și trua „lingură”, cf. fr. trou „gaură, adâncitură”, rom. (în)tru. Liurcă, liur (vin prost) își are cel mai
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Sofia, 51 Solun, 52 sorab, 51 soroc, 43 Spania, 67 a sta, 133 stană, 133 stare, 133 stat, 133 stăpân, 66 stâlp, 133 stână, 133 stânjen, 105 a stânjeni, 105 steag, 133 steajăr, 133 stei, 53 stejar, 105 stog, 105 strachină, 131 strai, 135 a strivi, 195 strugure, 130 strujan, 130 șchei, 51 șchiop, 99 șleahtă, 52 șleau, 52 șop, 51 ștevie, 105 șuviță, 129 tain, 56 talaz, 130 tarabă, 56 tare, 109 a tăia, 56 tărăboanță, 56 tărâm, 43 tărie
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
multor preparate care ne oferă o imagine a înspăimântătoarei penurii în care trăia țăranul român: „geandra“, de pildă, este o bucată de mămăligă rece care se taie felii și se rumenește pe jăratec; după ce se sărează, se dumică într-o strachină în care se toarnă apă. Un alt fel de mâncare: „Puriceii se fac dumicând mămăligă în hârbul de ceaun în care s-a făcut scrob ori balmuș și, frecând-o acolo cu lingura, se lasă de se mai prăjește [...] Se
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
unei acreli naturale să fie făcut din acizii de sinteză puși în plicurile multicolore care fac deja o concurență toxică tărâțelor noastre. Ciorbagii, grataragii și... fripturiști Să încercăm să aflăm ce puneau românii târgoveți ai sfârșitului de secol XIX în străchinile și, mai apoi, în farfuriile lor adânci... Dimitrie Papazoglu, în volumul său Istoria fondărei orașului București, ne oferă câteva indicii: „Zemurile primitive (ciorbele) erau: păpara (pâine prăjită, brânză frământată, zeamă de carne), iar săracii obișnuiau, în loc de zeamă, terci și urzici
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
Săriți! C-a venit hăla iar! Femeile sar degrab: Iar ai venit, nebunule? țipă Țâca. Ai venit iar la belete, ai? urlă bătrâna. Și, până să n-apuce d. Popescu să salute măcar, se pomenește fleașc drept în ochi, o strachină cu prune sleite: Na belete! Să pui să ne omoare, nevinovate, la politie, ai, oțule! Și după ce i-au luat văzul, trage-i, pumni, palme, și pe urmă care cu ce apuca, baba cu o cratiță, fata cu o scurtătură
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
prispă, de jur-împrejur... În odăița de o austeritate monahală, două laițe pe colț, cu așternuturi, oglinda veche, tocmai de când s-a jucat nunta Săfticăi la poartă, după obicei -, cu apele îmbătrânite... o sobă cu ocniță albă, ușor coșcovită, cotruța și strachina mâțelor. Ca orice om al singurătații, din îndelunga nevoie de a sta de vorba cu cineva, baba Săftica povestește... povestește mereu, apoi se întoarce la torsul gândurilor ei... Privind-o, te simți mereu îndemnat să-ți fixezi înfățișarea ei bătrână
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
-i rostul lor, rosti apăsat Fetea. Că noi n-am avut școală, nici nu știu a mă iscăli! Alte vremuri, vecine, suspină megieșul Dimitrie. Dar, hai mai bine să ne bucurăm de nașterea pruncului Hristos! Bătrana puse înaintea oaspeților o strachină cu turte cu julfă, scoase, din cuptor, o oală cu sarmale, cartofi copți și o tingire, în care străluceau plăcinte cu bostan. Se strânseră toți în jurul unei mescioare, cu trei picioare, așezată înspre laița de la geam. Se închinară la icoanele
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
lași marele bulevard și intri brusc Într-o zonă pestriță, fără nici o geometrie, străbătută de străzi strâmbe, strâmte, scuaruri, alei fanteziste, bisericuțe de stradă, ziduri ciclopice, stâlpi În lemn sculptat, bolți, arcuri, coloane dorice, ionice, corintice, ogive, vitralii, gulii gotice, străchini bizantine; un amestec vizând lipsa de stil programatică, dar ce spun eu, chiar astfel, prin negație, se manifestă un stil, cel bucureștean, un fel de spoială În care Încap damfurile din Fanar, ca și sulimanurile curților europene, mă sufoc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
zi în urmă de la râul Harlem, iluzionistul își pusese costumul de îngrijitor și îl urmărise pe Swensen încă de la bomba păduchioasă de hotel în care stătea și până la Greenwich Village doar pentru a fi sigur că acesta nu calcă în străchini în ultimul moment. Planul lui Malerick cerea ca planul lui Swensen să eșueze; arma pe care Barnes i-o dăduse era oricum stricată. Ideea lui Malerick era că prinderea unui asasin le-ar induce gărzilor de corp o stare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
mă văd din nou liber. Liber de ea, evident, pentru că nu garantez că nu mă va cuceri alta. Sunt atât de slab! Trebuia să mă fi născut femeie... — Bun, și cum o să se termine? — Pentru că..., deh..., pentru că am călcat în străchini! Am vrut să continuăm, adică să începem relațiile, mă-nțelegi?, fără obligații și consecințe... și, evident, mi se pare că o să-mi dea papucii. Femeia asta voia să mă absoarbă. — Și-o să te absoarbă! — Cine știe!... Sunt atât de slab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
țepoasă, fruntea ciupită de vărsat, sprâncenele cărunte și groase, mustățile stufoase și ochii cenușii, încruntați de lăuntrică suferință, în care se iveau câteodată două luminițe dulci, pornite din adâncuri. - Am să le întind cu barda, făcea Moș Avram de câte ori scăpa strachina dintre degetele-i încleștate. Și așa făcu unchiașul într-una din zile. Își așeză mâna stângă pe buturugă, cu palma în sus, cu dreapta prinse cum putu coada securii și cu o izbitură, își reteză patru degete. Tăișul fierului îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
o noapte în care o înșelasem. Îmi servi apoi „lactobylul” cu apă, întinse șervetul pe masă și rândui pe el două farfurii, tacâmurile și coșul cu pâine rece, tăiate felii subțiri. Deschise portița de fier a cuptorului și scoase o strachină cu găluște din miez de pâine, mari cât mingile de tenis și prăjite în untdelemn, pe varză fiartă nemțește. Vroia să știe cum și când m-am lovit atât de rău la falcă, la ochi și la tâmplă și-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
previziuni, când era de cumpărat „porc destul“, nu m-am mulțumit doar să aștern pe hârtie poezia care celebra răciturile din cap de porc, dar am înțeles și să-mi bucur oaspeții - în viață sau citați din vremuri trecute - cu strachina de piftie plină ochi. Și rareori mi s-a întâmplat, cu astfel de prilejuri, să nu le povestesc mesenilor mei - o dată au fost invitați, pe lângă editorii antologiei de folclor Băiatul cu cornul fermecat, și frații Grimm și pictorul Runge -, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Dacă le pot lăsa aici, mă duc să mă schimb și pe urmă vin să te ajut. După ce a plecat, m-am uitat în pungi. Într-una erau plante și două ghivece de lut destul de mari, iar în cealaltă erau strachinele, împreună cu niște cumpărături și un ziar. Nu mai răsfoisem de mult acel tabloid, dar amintindu-mi că era vineri, l-am scos din pungă și am deschis repede la o pagină din mijloc. Când am găsit ce căutam, am zâmbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
tu. Concepția lor e să trăiască tot ce există ca viețuitoare pe pământ în modul cel mai pașnic cu putință. Stai la masă și mănânci brânză, ca să-ți dau un exemplu. Vine o cioară, se apropie, se așează pe marginea străchinii și ciugulește și ea din brânză. Cetățeanul nu zice nimic! Pe urmă vine o păsărică, i se așează pe mână și ciugulește și ea chiar din dumicatul pe care vrei tu să-l duci la gură. Eu găsesc asta foarte
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
hotărâi să mănânc și devenii curios să aflu și ce avea cu mine. Mi s-a părut că v-am deranjat", zisei simulând o nepăsătoare absență. "De deranjat ne-ai deranjat, îmi răspunse punîndu-mi în farfurie niște cârnați și o strachină cu varză murată, dar ce să facem, vă primim, măria-voastră, că ați ajuns mare și poate puneți și pentru noi, undeva, o vorbă bună." "Cu mare plăcere, zisei, oricînd..." Da, și acum ia spune, de ce ai fugit tu de-acasă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
sfidează prejudecățile pudibonde ale vremii, fie pentru că despoaie motive vechi de emoționalitatea lor și le coboară în derizoriu: toamnă „s-a descheiat încet la sâni” și „și-a lățit în țară rană”, „lumina-și îmbracă mănuși”, dimineața „a venit cu strachina de lapte în răsărit”, anunțând „pasărea de cârpa a luminii”, Dumnezeu „stoarce lămâia lunii” și „scarmănă lâna îndrăgostiților supuși” etc. Imaginile - violente, provocatoare - anunță deja un frondeur pornit să dinamiteze vechiul lirism și să îi recupereze fragmentele într-o nouă
TZARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
joc, ochelari, lupă, tocuri pentru ochelari, scoarțe, cărți, albu- me, ziare, pahare, oglinzi. 3. Naturi moarte al căror conținut îl for- mează: obiectele de cult religios: ceasloave, biblii, psaltiri, crucifixe, icoane, sfeșnice cu lumânări, vase de metal pentru aghiazmă, cădelnițe, străchini de ceramică smălțuită pentru aghiazmă, farfurii cu anafură, prescuri, buchete de busuioc, lingurițe de argint pentru împărtășanie, patrafire, potire ș.a. 4. Naturi moarte cu obiecte din mediul alimentar comestibil, dar având și conotații legate de sărbătorile creștin ortodoxe - pască, cozonac
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
tracă din nordul M.Negre). Această cultură cunoștea forma așezărilor deschise (cenușare), caracterizate prin mari grămezi de cenușă, provenind da la locuințe de suprafață precum și morminte obișnuit de înhumație cu inventar caracteristic :cești cu două torți sau cu o toartă; străchini; vase de provizii, ace cu protuberanță, brățări, seceri de bronz, numeroase piese de os. Pentru ceramică de obicei este caracteristic lustrul negru și torțele zoomorfe extrem de schematizate numite „toartă cu buton”cu „creastă” sau „șa”. Obișnuit arta prelucrării în os
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
constituindu-se în adevărate embleme pentru cultura materială a carpilor. După Gh. Bichir,ceramica liniară era predominantă În faza cea mai veche a culturii amintite, în rest dezvoltânduse ceramica lucrată la roată, cu sau fară toartă: cești carpice, vase urnă, străchini, fructiere, pahare, opaițe, strecurători și chiar mai multe tipuri de amfore carpice. După ultimele descoperiri făcute de arheologul N. Pușcaș u și expuse la Complexul Muzeistic al Palatului Culturii din lași, "putem spune că în aceste locuri roata olarului s-
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
golul cilindric al oalei de aramă. Ea își trimite energia condensată asemenea unui reflector utilizat în cinematografie, primind înapoi energia cu deschiderea sa adâncită. Axa comunicării unilaterale între cei doi centri principali ai scenei este modulată de grupul susținător al strachinei și celor două cepe. El joacă rol de intermediar și mediator: strachina este simetrică în jurul unei axe verticale precum piulița, dar deschisă precum oala de aramă, iar cepele sunt aplecate înainte și înapoi, însu flețind mișcarea principală de du-te-vino. Adăugați
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
unui reflector utilizat în cinematografie, primind înapoi energia cu deschiderea sa adâncită. Axa comunicării unilaterale între cei doi centri principali ai scenei este modulată de grupul susținător al strachinei și celor două cepe. El joacă rol de intermediar și mediator: strachina este simetrică în jurul unei axe verticale precum piulița, dar deschisă precum oala de aramă, iar cepele sunt aplecate înainte și înapoi, însu flețind mișcarea principală de du-te-vino. Adăugați la aceasta introducerea timidă a dimensiunii orizontale prin cuțit și începeți să
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
Inventarul funerar este cel caracteristic lumii sarmatice apusene, în acest domeniu diferențele în raport cu alte regiuni fiind mult estompate față de alte aspecte. Dintre tipurile ceramice cu o mai mare frecvență de apariție în construcțiile tombale sarmatice, pot fi amintite oalele, ulcioarele, străchinile, ceștile și afumătorile, din rândul olăriei lucrate manual, iar dintre piesele confecționate la roată recipientele cu torți, ulcioare, oale, cești, farfurioare, lucerne - diferențiate și prin culoare - specifice fiind ceramica roșie, în majoritate de import și aceea cenușie, posibil de origine
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]