802 matches
-
în profil spre stânga este încadrat de inscripția circulară ALECSANDRU IOAN I CUZA-VODĂ 1820-1873 (fig. 78av). Reversul poartă inscripția pe douăsprezece rânduri, încadrată într-un cerc perlat (fig. 78rv): 1866-11 FEBRUARIE-1906 / 40 DE ANI / DE LA ABDICAREA DOMNITORULUI / ÎN FAVOAREA UNEI DINASTII STREINE, SUB A SA MĂREAȚĂ DOMNIE / S-AU SĂVARȘIT / UNIREA PRINCIPATELOR 1859/ SECULARIZAREA AVERILOR MÂNĂSTIREȘTI 1863/ ÎMPROPRIETĂRIREA / ȚĂRANILOR / 1864. Medalia apare cu atât mai interesantă cu cât este primul document în metal care-i glorifică faptele, realizat după moartea domnitorului. Tot
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
starea de lucruri din țară, G. abordează pamfletul politic, în veșmântul străveziu al satirei. Marele vornic era un pătimaș, cu un surplus de umoare neagră. Titlul general al scrierilor sale dramatice este Istoria Țării Rumânești. Starea Țării Rumânești pă vremea streinilor și a pământenilor. Comedia Starea Țării Rumânești (scrisă prin 1831) are două compuneri anexe: Povestea huzmetarilor și Obșteasca anafora a boierilor pentru prăvilele Măriei Sale. În jurul anului 1828, G. izvodește cea mai închegată și mai dură dintre piesele lui, Barbul Văcărescul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287309_a_288638]
-
Beldeanu, Lorin Furtună, Vasile Pânzaru, Vasile Bâcu, Constantin Hrehor, Grigore Petrescu Rotaru ș.a., cu proză sunt prezenți Ștefan Bucevschi, Dumitru Covalciuc, Grigore Crigan. Cu mențiunea „Trei poeți bucovineni din România Mare”, sunt reproduse poezii de George Drumur, Vasile Posteuca, Mircea Streinul. Ț.F. este una din puținele publicații contemporane care acordă o deosebită atenție creației populare. Se publică îndeobște folclor bucovinean: bocete, descântece, snoave, cântece bătrânești, proverbe, alte materiale sub titlurile Obiceiuri de familie, Din poezia ceremonialului de nuntă, Cântecul celor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290065_a_291394]
-
noastre”. La rândul său, Horia Stamatu combate întreaga literatură de după primul război mondial, invadată de „psihologism”, de genul hibrid „plin de stridențe în care poți recunoaște toate rețetele contemporane” de proveniență străină (Criza literaturii românești). Alte articole, semnate de Mircea Streinul, Gabriel Bălănescu, Ion Cantacuzino ș.a., abordează fenomenul literar din perspectiva ideologiei legionare, identificând reprezentanți și precursori ai acesteia în literatura română. Majoritatea colaboratorilor de la pagina culturală a ziarului dau și articole axate pe susținerea mișcării de extremă dreaptă. Se tipăresc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285949_a_287278]
-
Mărturii despre Basarabia”, „Culturale”, „Varia”, „Recenzii”, „Vitrină cărților”, „Revista revistelor”, „De la societatea «G. Enescu»” ș.a. Promovând în special operele scriitorilor locali, revista a tipărit versuri semnate de P. Stați, N. Coban, D. Florea-Rariște, A.G. Delafântânele, Eugen Coșeriu, Magda Isanos, Mircea Streinul, Al. Ț. Stamatiad, Aurel Ivănescu, I. Buzdugan, George Lesnea, St. Ciubotărașu, G. Ursu, Gh. A. Cuza ș.a. Proza au semnat Tatiana Gălușca, Gh. N. Cârțu, V. Grecu, A. Vicol, S. Doru, A.G. Stino, A. Lambrino, A. Cerna, D. Iov ș.a.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286553_a_287882]
-
știința de plăcinte nu mai da nici un folos; Pe când cele vechi mijloace neputând să mai slujească, Multe șlice și benișe rămăsese de prisos; Obiceiuri și tradiții de mulți secoli consfințite Cu greceasca și plăcinta dimpreună au pierit, Altă limbă, tot streină, și năravuri mai cioplite Se sili de-atunci să-nvețe tot românul iscusit. G. SĂULESCU, C. CARAGIALE, E. VINTERHALDER, D. GUSTI, N. ISTRATI, AL. PELIMON În afara oricărui interes literar sunt paharnicul Gheorghe Săulescu, poet și autor didactic (*1798), C. Caragiale
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ci lunar, iar luna e la Eminescu edenul: Greieraș ce cânți în lună, Cum le vărs cu jele! Când pădurea sună, - Du-te, greier, du-te, greier, Cum nu știi ce am în mine, Pîn' la munte-n creier Greiere streine? Și privește-nduioșat Că te-ai duce, de-ai ajunge, Zarea depărtată, Noaptea de te-ai plânge Lumea-ntreagă o colindă, Ca o pasăre măiastră Mergi la noi în grindă, La noi în fereastră. Spune-i mamei ce-am făcut Vai
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Brezianu barbizează, Jacques G. Costin combină maniera lui Jules Renard cu aceea a lui Urmuz. Ermetismul lui Barbu, înțeles în chip abuziv și prea adesea dizgrațios, a avut un răsunet neașteptat la tinerii poeți bucovineni: Neculai Roșca, Iulian Vesper, Mircea Streinul, E. Ar. Zaharia, George Drumur, Traian Chelariu, Teofil Lianu, Gh. Antonovici etc. Dintre ei Mircea Streinul se individualizează fragmentar în poezii delirante, litanice, cu presimțământul morții: Îi cad pe umeri stele și, totuși, e voios; în mâna lui stejarii sunt
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lui Barbu, înțeles în chip abuziv și prea adesea dizgrațios, a avut un răsunet neașteptat la tinerii poeți bucovineni: Neculai Roșca, Iulian Vesper, Mircea Streinul, E. Ar. Zaharia, George Drumur, Traian Chelariu, Teofil Lianu, Gh. Antonovici etc. Dintre ei Mircea Streinul se individualizează fragmentar în poezii delirante, litanice, cu presimțământul morții: Îi cad pe umeri stele și, totuși, e voios; în mâna lui stejarii sunt nuiele - de câte ori păduri n-a strâns de jos! * Presimt porțile acestui pământ. Numeroși alți versificatori au
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în profil spre stânga este încadrat de inscripția circulară ALECSANDRU IOAN I CUZA-VODĂ 1820-1873 (fig. 78av). Reversul poartă inscripția pe douăsprezece rânduri, încadrată într-un cerc perlat (fig. 78rv): 1866-11 FEBRUARIE-1906 / 40 DE ANI / DE LA ABDICAREA DOMNITORULUI / ÎN FAVOAREA UNEI DINAȘTII STREINE, SUB A SA MĂREAȚĂ DOMNIE / S-AU SĂVÂRȘIT / UNIREA PRINCIPATELOR 1859/ SECULARIZAREA AVERILOR MÂNĂSTIREȘTI 1863/ ÎMPROPRIETĂRIREA / ȚĂRÂNILOR / 1864. Medalia apare cu atat mai interesantă cu cât este primul document în metal care-i glorifica faptele, realizat după moartea domnitorului. Tot
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
Secreta mea durere, Sonetul lui Arvers, poeme de Alfred de Musset), colaborările la „Satyrul”, gazeta lui B. P. Hasdeu (semnate San-Huang-Ki și Tschao-Wan-Ki), cronici teatrale în „Românul” și o conferință-protest împotriva valului de imitații din roman, Despre influința lecturei romanțelor streine, publicată în „Atheneul român” (1867), e tot ce a rămas de la N. Manuscrisele conțin extrase din viața lui J. J. Winckelmann, fragmente ale unor articole despre originea, esența și decadența artei, cât și o piesă de teatru, Van Buck. Poetul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288443_a_289772]
-
Pentru că, condiția învierii stă în acceptarea prealabilă, neșovăitoare, senină, a durerilor și apăsării mormântului”. Directorii revistei - trecuți în antet începând cu cel de-al doilea an de apariție - sunt Liviu Rusu (pe a cărui adresă figurează și redacția) și Mircea Streinul. Secretari de redacție sunt din martie 1937 Ion Negură și George Drumur, care preiau ștafeta de la Mircea Streinul, plecat la București. În pofida unor aserțiuni, revista este rodul grupării omonime, și nu invers. Rădăcinile trebuie căutate în Unirea, din 1918, a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287500_a_288829]
-
antet începând cu cel de-al doilea an de apariție - sunt Liviu Rusu (pe a cărui adresă figurează și redacția) și Mircea Streinul. Secretari de redacție sunt din martie 1937 Ion Negură și George Drumur, care preiau ștafeta de la Mircea Streinul, plecat la București. În pofida unor aserțiuni, revista este rodul grupării omonime, și nu invers. Rădăcinile trebuie căutate în Unirea, din 1918, a Bucovinei cu patria-mamă. Generația tânără crescută, începând din acel moment, la „altă școală decât cea germană” (Mircea Streinul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287500_a_288829]
-
Streinul, plecat la București. În pofida unor aserțiuni, revista este rodul grupării omonime, și nu invers. Rădăcinile trebuie căutate în Unirea, din 1918, a Bucovinei cu patria-mamă. Generația tânără crescută, începând din acel moment, la „altă școală decât cea germană” (Mircea Streinul), ajunge la începutul anilor ’30, în plină exuberanță și avânt tineresc, la o fervoare a căutării propriei identități. Adunându-se la Arboroasa în 1932, pentru a sărbători Unirea din 1918, devenită „icoană” scumpă a spiritualității bucovinene, tinerimea literară, ce își
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287500_a_288829]
-
scumpă a spiritualității bucovinene, tinerimea literară, ce își căuta deja de câțiva ani buni făgașul, nemulțumită de marginalizarea fățișă și constantă a provinciei și, de asemenea, de tipul de modernism aflat la mare căutare în epocă, coagulează în jurul energicului Mircea Streinul, care, împreună cu Ion Roșca, își propune „să afirme în literatura bucovineană noi forme de artă”. Până în 1933 lor li se adaugă George Antonovici, George Drumur, Neculai Pavel, cei cinci întemeietori ai mișcării „iconariste” fiind colaboratori, la acea dată, la revista
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287500_a_288829]
-
1999). Tocmai de aceea, „iconarismul” acestor ani de început, neprogramatic și naiv, trebuie înțeles ca „atmosferă entuziastă și clocotitoare, euforică”, fiind „născut dintr-o simultană descoperire a lirismului și a unei utopice misiuni” (Mircea A. Diaconu). În august 1933 Mircea Streinul și Iulian Vesper înființează colecția „Iconar”, aflată sub auspiciile Institutului de Arte Grafice Glasul Bucovinei, unde, de asemenea, publica majoritatea acestor tineri. Colecția se va transforma ulterior în editură, aflată pentru început sub aceleași auspicii, devenită mai târziu independentă. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287500_a_288829]
-
de cotitură. În iunie Iulian Vesper pleacă la București (ca director în Ministerul Muncii), iar în august se întoarce de la Roma Traian Chelariu, care reformează „Glasul Bucovinei” în dorința de a exclude amatorismul, „puerilitățile, reclamagismul autohton de prost gust”. Curând Mircea Streinul își încetează participarea la „Junimea literară” și la „Glasul Bucovinei”, moment ce semnifică și sfârșitul grupării „iconariste” inițiale, și începe să editeze revista I. Având în vedere că Traian Brăileanu, profesor de sociologie și membru de seamă în partidele de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287500_a_288829]
-
omonimă, cu un predominant caracter politic” (Mircea A. Diaconu). Exemple edificatoare sunt acelea ale lui Iulian Vesper și Traian Chelariu. Ambii, inconariști în faza de început a grupării, se vor disocia treptat de opțiunile estetice și politice ale lui Mircea Streinul, astfel încât nu se vor afla printre fondatorii revistei și nici nu vor semna vreodată în paginile ei. Cu toate acestea, dintr-o necunoaștere exactă a fenomenului, ei au purtat întreaga viață blamul dat de posteritate legionarismului din jurul publicației de la Cernăuți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287500_a_288829]
-
viață blamul dat de posteritate legionarismului din jurul publicației de la Cernăuți. Aceasta se voia o revistă de „redeșteptare națională”, mai mult polemică și ideologică decât literară. Prima pagină este rezervată unui editorial, textele fiind semnate de Nae Ionescu, Traian Brăileanu, Mircea Streinul, Barbu Slușanschi, Vasile Posteucă. Paginile a doua și a treia sunt dedicate constant poeziei (e adevărat, fără vigilență critică), aici fiind prezente și nume mari, dar și debutanți: Radu Gyr, Aron Cotruș, Mircea Streinul, Teofil Lianu, George Drumur, Vasile Posteucă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287500_a_288829]
-
de Nae Ionescu, Traian Brăileanu, Mircea Streinul, Barbu Slușanschi, Vasile Posteucă. Paginile a doua și a treia sunt dedicate constant poeziei (e adevărat, fără vigilență critică), aici fiind prezente și nume mari, dar și debutanți: Radu Gyr, Aron Cotruș, Mircea Streinul, Teofil Lianu, George Drumur, Vasile Posteucă, George Chlopina, Neculai Roșca, George Antonovici, George Nimigean ș.a. Nu toți semnatarii sunt bucovineni (Yvonne Rossignon, Silviu Roda, Octav Sargețiu). În sumar mai intră texte diverse, eseuri, luări de poziție și, uneori, anchete, precum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287500_a_288829]
-
Silviu Roda, Octav Sargețiu). În sumar mai intră texte diverse, eseuri, luări de poziție și, uneori, anchete, precum cea despre poezie, la care răspund Sextil Pușcariu, Radu Gyr, I. Valerian, Constantin-Stelian, D.C. Amzăr. Revista a publicat foarte puțină proză (Mircea Streinul, George Antonovici), în schimb, pe câte două-trei pagini a promovat cronica: literară, teologică, științifică, muzicală, teatrală, plastică etc., și a făcut loc însemnărilor trimise de un fizician (George Macrin), un sociolog (Leon Țopa), un pedagog (C. Narly) etc. Ultima pagină
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287500_a_288829]
-
arme împotriva agresiunii alogenilor, dar și ca singură modalitate de mântuire. Țara, pământul natal, ciobanul, haiducul, cât și Legiunea și Căpitanul, cântecul și poezia legionare sunt mereu aduse în discuție, fiind văzute ca unice valori ce pot mântui neamul. Mircea Streinul definea poezia de aici prin „credință, moarte, universalism” și considera că dimensiunile fundamentale ale artei și poeziei bucovinene ar fi doar două: „barocul” (reprezentat de poezia lui, a lui Ghedeon Coca și George Antonovici) și „goticul moldovenesc” (sau „unanimismul”, reprezentat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287500_a_288829]
-
de la I. e afină cu expresionismul, întrucât creația bucovineană rezidă în misticismul ei și se declară nu împotriva modernității în general, pe care a încercat să o autohtonizeze, ci împotriva modernismului lovinescian, definit ca europenizant, avangardist, psihologizant. Plecarea lui Mircea Streinul la București atrage după sine și declinul revistei, deși aceasta apare încă timp de câteva luni, datorită probabil eforturilor lui Barbu Slușanschi. C.Br.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287500_a_288829]
-
tăriile cerului. Să reținem, Întîi, În versurile lui Heliade tendința de a nălța lucrurile, indiferent de natura lor, de a construi poemele sale pe un ax al verticalității. În elegia La moartea lui CÎrlova dăm peste această definiție: poetul este „strein și călător” pe pămînt, mersul lui este prin văzduhuri, locul lui este În cer: „Pămîntul mi-este leagăn, dar lăcuiesc În cer.” În altă parte (Destăinuirea), Heliade scrie: „Cerul e al meu templu și singur-nchinare, Seninul lui e semnul prin
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
se apropie: „Din frunza-ntunecată a pădurii vecine, Se Întinde o umbră... cineva parcă vine... Părere-nșelătoare, și-acum mă amăgești? Dar nu, văz o ființă... spre mine-naintează... Să m-arăt... de vederea-mi ea nu se Înspăimîntează; Un strein pe aicea sfială ar avea. Ea pășește, ia seama... o auz că șoptește. Negreșit e femeie... Ce zice? Mă numește! Pieptul, inima-mi bate: aceasta este ea”. Acesta este momentul inaugural, și cel mai puternic liric, al iubirii În poemele
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]