8,296 matches
-
frumoasă babă a copilăriei noaste! În fiecare zi, o admiram și speram să nu se topească, ca nu cumva să se strice această lucrare frumoasă. Dar într-o zi, când veneam de la școală, am observat că băbuța noastă a fost stricată. Nu am aflat cine a fost infractorul, dar mare scârbă și jale am avut! Am fost și cu colindatut și cu uratul, mergeam din casă în casă, era foarte plăcut să vedem cum persoanele din sat ies să ne asculte
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
acest lucru îl deprind și copiii noștri și la fel o să procedeze și ei cu noi. Ajuți, vei fi ajutat. Noi suntem croitorii propriei vieți, de aceea, să o croim corect. Că unde e lucru făcut rău, de acolo se strică mai tare. Nu trebuie să ajungem la distrugere, noi suntem frumosul, coroana copacului! Bunica Bunica mea este cel mai bun prieten și o mare comoară. Ea știe să dea un sfat bun la timpul potrivit, ea poate să fie bună
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
din 1667-1668. După moartea marelui postelnic Constantin Cantacuzino, soțul Elinei, în 1663, moșia Breaza a rămas mai departe în stăpânirea vădivei postelnicului Cantacuzino. După moartea acesteia, la 2 martie 1687, fiul săi Șerban Cantacuzino, domn al Țării Românești (1678-1688), a „stricat” de mai multe ori diata și a împărțit moșia după bunul său plac. Partea sa de moșie la Breaza a rămas în stăpânirea fiului său Gheorghe Cantacuzino. O altă parte din moșia Breaza a aparținut lui vel aga Matei Cantacuzino
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
Dar, se pare, îl interesează mai mult dacă în vorbele ei se ascunde și un gând „neformulat”, o idee nefinalizată. Curios, dar și explicabil, el ignoră adevărul „pur și simplu”: de fapt a fost un moment sincer, spontan. Uneori cuvintele strică. Despicatul firului în patru atribuie sensuri neadevărate. P.H.L. continuă să „detalieze”, cum se zice. Profesorul R. „a simțit” (mai corect, a gândit) că sinceritatea admirabilă a Teodorei poate ascunde și un „Ai grijă ce faci cu mine! Responsabilitatea ce îți
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
spre vîrful unui copac, nu vreau, pentru că, dacă merge Ilinca... înseamnă că merge și Vlad, care se ține scai după ea. Și eu nu vreau să mai aud de Vlad cîte zile-oi mai avea! De ce? Uite-așa... Mi-a stricat bicicleta și nu vrea s-o ducă la reparat dacă nu contribui și eu cu juma' de preț. Ori asta înseamnă hoție curată și eu nu vreau să fiu păgubaș. E clar? Virgil nu răspunse, nu pentru că i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
la vorbă. Așa că se hotărî să fie cît mai amabil cu putință: Ai mare dreptate, tanti... Mă uit eu cînd vin ai mei de la combinat. Nu-i zi să nu se plîngă ori că-i fum înăuntru, ori că-s stricate scaunele, ori că... Ce scaune, Ticule? se stropși mama Ilincăi de parcă Bărzăunul ar fi fost vinovatul principal. Poți veni și-n picioare, la o adică, dacă n-ai scaun, că nu-i mare lucru o jumătate de ceas, numai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
-s sătul pînă-n gît de flecari și de nătărăi! Ilinca zîmbi, neștiind la cine se referă Bărzăunul, apoi întrebă curioasă: Și ce faci la pădure? Mă duc să pescuiesc. M-am plictisit acasă și m-am gîndit că n-ar strica să prind cîțiva păstrăvi. Păstrăvi?... Păi te duci tu singur pînă la rîul din munți? De ce să nu mă duc?... Ce, asta-i o greutate pentru mine? Eu nu-s nici Nuțu... nici Virgil... nici Vlad să-mi fie frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
totală cunoștință de cauză: Aha, văd!... Acolo, bre Ticule, dorm Muma Pădurii și cu Statu-Palmă-Barbă-Cot. Au mare nevoie de cineva care să le facă ventilație și să-i apere de muște. Tot te pricepi tu la toate, așa că n-ar strica să te urci pînă acolo și să-i ajuți... Bărzăunul rămase puțin descumpănit. Era prieten bun cu nea Petrică, dar nu se așteptase la un asemenea răspuns. Însă nu era el omul care să rămînă dator. Se scarpină după ureche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
chin era de neconceput pentru poet, mai ales că nu se considera vinovat cu nimic. Ar fi scris el la revistă și le-ar fi tras un perdaf zdravăn ălora care n-au altceva mai bun de făcut decît să strice inimile poeților, dar se gîndi că altădată n-o să-i mai publice nimic și tot el ar fi în pierdere. Așa că se mulțumi doar să se retragă iar în muțenie pentru o vreme și să lase timpul să lecuiască acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
putem face la ora asta. Mmmmm, se strîmbă la el Vlad scoțînd limba, numai la năzbîtii ți-e gîndul! Eu vorbesc serios, nu-mi vine să rîd... Eu m-am gîndit la ceva în acest sens... Cred că n-ar strica să scriem la toate ziarele și revistele în care a apărut știrea despre descoperire și chiar și la cele în care n-a apărut; să spunem că noi sîntem adevărații descoperitori și nu cei ce s-au lăudat. Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
crezînd că li se pregătește o nouă cursă. Dar actorul n-avea nici un gînd ascuns. Mi-am adus aminte astă noapte, Ticule, de ce mi-ai arătat tu acolo sus, de peșterile alea curioase și mi-am zis că n-ar strica să vedem mai bine ce poate fi. Ce zici, mă mai duci o dată acolo? Mai încet, nea Petrică, sări Ilinca arțăgoasă. Acolo ne-am hotărît să mergem noi, că tot noi am descoperit și locul acela... Și nu vrem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ești părintele nostru?! Evelin: Academia, eu am propus experimentul și l-am aplicat. Profesorul: Inainte de a ne lămuri cu sămănța de om te întreb: ați mai colonizat și alte planete? Evelin: Da, dar după multe observații, pentru a nu strica echilibrul în Univers și să nu fie infectat cu molime la nivel cosmic, am renunțat. Profesorul: Mai există viață pe alte planete? Evelin: Pe multe dintre ele am găsit doar viață în stadiu embrionar, ca și pe Pămănt. Aurora: Deci
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
oceanelor și aerului cu vănturile lui, de grosimea scoarței Pămăntului. Profesorul: într-adevăr, toate acestea ne organizează viața. Proiecție! Priviți cum este Pămăntul sub presiunea gravitației Soarelui. Are forma unui “geoid”. Deci gravitația de forțe diferite pe zone ne-a stricat rotunjimea Pămăntului. Evelin: Pămăntul cu miliarde de ani în urmă a fost un glob de foc care s-a răcit de la exterior către interior. Profesorul: Așa se explică încă miezul fierbinte al Pămăntului, format mai ales din uraniu radioactiv și
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
și rezervat locuri la un spectacol de fresh-cancan, striptes și acrobație. Darwin: Onorabile, mai am o rugăminte: pot s-o invit și pe vecina ciudată? O să vă recunoașteți?! Evelin luat prin surprindere: Dacă-i așa de ciudată să nu ne strice ziua și, mai ales, seara. Darwin: Ai dreptate... Evelin: Vă duc la domiciliu și după amiază trec să vă iau. Darwin: Cred c-o să fie o noapte de pomină. Onorabile, unde mergem, în afară de fete, să fie și lăutari. îmi este
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Din mine nu a făcut o toană. Nu am fost Estella din carte, ci un copil norocos. Ea mi-a deschis mintea. A împărțit cu mine o bibliotecă, o grădină, un pat cât un continent, o casă în care se strica mereu câte ceva și toate firmiturile de frumusețe pe care le adunase de prin lume. Tot. Am fost fericită. Așa că nu mai contează cât din poveștile ei era adevărat. În mintea mea, port încă pe deget inelul lui Solomon, de dragul ei
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
nu le mai am, să-mi dai de la tine, dacă trebuie, gata să amuțești în locul meu și să te îngropi în sunetele mele moarte. Să mă duci mai departe. Și tu? Cum rămâne cu tine? Lasă-te în suspensie și strici tot. O pierdem pe ea, mă pierdem pe mine. David nu câștigă nimic în afară de cocoașa noastră - sentimentul ăla puturos de vinovăție. Știi și tu ce grea e cocoașa asta... Portocalii Leei erau, de fapt, un singur pomișor, în ghiveci. Restul
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cine-i străinul care a apărut din pădure?, dar pricepu, din tonul vocii lui, că n-are a se teme. Și se chinui să culce la pămînt ierburile înalte, așa cum văzuse că fac toate prietenele mamei lui, căprioarele. N-ar strica să te mai auzim puțin. Mămica ta ar putea să-ți depisteze vocea și am avea mai multe șanse să vă regăsiți. Nu-nțelegi. Nu-nțelegi nici asta... Puiul n-avea de gînd acum să mai plîngă de singurătate. În
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
-i cunoști și să-i stăpânești, să știi să-i pui la treabă, să-i faci să acționeze uniți, ca să spună toată lumea că ți-ai creat un „colectiv” pe cinste! Să nu dai impresia că ai vreun subaltern preferat, că strici „coeziunea”! Îi tratezi pe toți la fel, să nu simtă nimeni că lucrează și pentru cel de alături, insuficient pregătit, „chemat”, antrenat sau, pur și simplu, leneș! Să le nivelezi salariile, pe cât posibil, ca să le stârpești pofta de emulație! Să
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
de ape freatice. Însă el îl rupsese la întâmplare (oare chiar la întâmplare?), îl agită din când în când, vag inofensiv, retezând din mers capul câte unei ierbi mai răsărite. Ca și cum l ar fi deranjat orice depășea nivelul mediu, adică strica tăietura de perie a ierbii. - Refulări de fost vânător! îmi șoptește Mihai. Poate... Dar cine să ia în seamă acum toate aceste? Noi, cei trei nepoți de surori, înaintăm puțin distanțați, spre buza râpei din partea vestică a dealului Docmana. Cred
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
nici măcar din cauza prea multor circumvoluțiuni, se încheiaseră. Tristețea fagotului meu era gata. Când primi telefon de la editură că mâine, nici mai devreme, nici mai târziu, romanul avea să apară pe piață, de fericire, proaspăta autoare de romane mai că se strică la stomac. Își propuse însă demn să-și țină firea și să nu facă vreo nefăcută taman acum, în noaptea de dinaintea lansării primului roman. Noaptea de dinaintea lansării primului roman este întot deauna memorabilă. Ca și prima mare iubire. Un sinuos
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
dres podul, că se cam prăpădise, am făcut diguri, că prea eram fără apărare în fața naturii mume, și multe altele am mai făcut, nedemne de amintit aici. Arăta destul de bine noua noastră așezare încropită așa, la repezeală. Un singur lucru strica tot fasonul - tocmai în mijlocul orășelului nostru, se înălța grotesc și zdrențăros un cort de campanie prăfuit. Acum nu mai știu nici eu ce să cred. Unii susțin că înăuntru sălășluiesc doi împărați. Dar parcă mai poți da crezare cuiva în
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
izolase, dar mai știa că nu era o luptătoare, că se declara învinsă încă din start. Se complăcea, așa cum spunea și el. Îi lipsea curajul, îi lipsea ambiția, iar când reușea uneori să le găsească, evenimente neprevăzute veneau să-i strice planurile și să o întoarcă la starea inițială, de parcă totul complota împotriva ei. Adoptase neputința ca pe starea ei naturală, firească și continua să conviețuiască împreună ca două bune prietene. Proastă companie își alesese. Și cât de bine se simțise
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ca pe niște ființe inferioare fără ca măcar să-i cunoască. De aceea „lumea ei” era atât de frumoasă, nu existau grade de superioritate. Acolo domneau iubirea, respectul, egalitatea. Găsi repede culoarul indicat și se îndreptă nervoasă într-acolo. Reușise să-i strice ziua cu atitudinea ei împăiată, secretara machiată excesiv pentru o zi de lucru. Dar, elanul și puțina încredere în forțele proprii dispărură instantaneu. În fața ei erau în jur de 20 de femei, nu reușise să le numere, la fel de tensionate și
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
în sân” se recomandă a sta cât mai rar! Când valoarea-i în căptușeală și nu în stofă la vedere, de vină nu e neapărat croitorul! Lacomul de ce are, de ce-ar vrea să aibă mai mult, uitând că lăcomia strică omenia. În adolescență te îmbeți cu gândul libertății; mai la bătrânețe aducându-ți zâmbitor aminte de inocența acelor ani te îmbeți înțelept cu libertatea gândului („libertate” însă destul de relativă!) Nu răspunde la provocările unora și altora; gândește-te la locul
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
atunci când și-a bătut joc de minunățiile cu care a fost dăruit pământul de la natură... Din prietenia țăranului cu pământul pe care-l iubește, se hrănesc roadele toamnei pentru anii care vin. Doctorul tratează, vindecă, tămăduiește, ca să aibă unii ce strica ori îmbolnăvi din nepăsare.. Mergi încet și cu băgare de seamă că drumurile vieții sunt lungi și încurcate. Când dă necazul peste tine, nu te supăra pe alții, că la obârșia buclucurilor tale ești în primul rând tu! Mare e
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]