2,072 matches
-
sunt pasivi, au fost numiți de Seligman „resemnați”: acesta este fenomenul de „resemnare învățată”, de atunci celebru. Concluzie Numeroase experimente au confirmat acest fenomen, atât în privința animalelor, cât și a omului (Overmier și Blancheteau, 1987), de exemplu, printr-un zgomot strident (Hiroto, 1974). De asemenea, diferite situații de învățare foarte dificile sau imposibile duc la resemnarea sau descurajarea elevilor (Dweck și Leggett, 1988; Ehrlich și Florin 1989; Lieury și Fenouillet, 1996). Pe scurt, în plan psihologic, resemnarea apare atunci când organismul (animal
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
Urlan, care „...a vorbit mai mult despre Constituția din 1923 (probabil, gravă eroare după părerea „înaintaților revoluționari” vasluieni antimonarhiști și pro sovietici n.n.) și despre ajutorarea oamenilor săraci cu lemne pentru iarnă din pădurile Statului”. În obișnuita-i tonalitate (desigur, stridentă și urlătoare, că d-aia era plătită gras de „partid”) E. Zelinescu a înfierat „... boierimea și burghezia care a trimis pe muncitori la războiul încontra (sic!) Uniunii Sovietice eliberatoare a patriei noastre de sub jugul fascisto hitlerist”. Gheorghe V. Miron, noul
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
nu se confunda snobismul cu arivismul). Românii de azi nu-și cunosc limba și o vorbesc cu dificultate. La posturile de radio și mai ales TV, în ziare și reviste, se folosește o limbă deocheată, plină de superlative, agramatisme, expresii strident populare, neologisme (barbarisme) de care nu avem nevoie, importate masiv (OK, target, brand, trandy, cool). Limba română este și victima prostiei: prostia care lecturează (nu citește), prostia care nu vede (vizionează), prostia care concluzionează, implementează, marchează, prostia care spune "cunosc
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
dansatoare ce își „leagănă Etiopia de-abanos a coapselor”. Indiferent din ce spații, din ce repere existențiale și-ar culege materialul figurativ, Z. îl estetizează. Făurește, cu o anume afectare, imagini grațioase, dar confecționează și hibrizi imagistici de o artificialitate stridentă ori rime forțate. De gust îndoielnic sunt mitologizările sfătoase, în spirit ruralist ostentativ, procedeu frecvent în epocă la tinerii poeți bucovineni. Elementul autohton se intensifică în versurile din timpul războiului, unde „dacii ies în pragul pădurii să prindă mistreți uriași
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290687_a_292016]
-
alb-negru, produse rapid la imprimantă. Sare în ochi unul dintre ele pe care scrie mare, cu litere plasate în diagonală „Unic : pelerinaj la ICOANA făcătoare de MINUNI !”, urmată de adresa unei pensiuni din Câmpulung-Muscel, toată numai termopane, vopsită în culori stridente, arhitectură banală. Locul de pelerinaj exploatat pentru atragerea potențialilor turiști. Poate ar mai trebui să adaug faptul că afișul, format A4, este lipit pe un altul, ce anunță concert de Crăciun, susținut de cunoscutul crooner român ștefan Bănică Junior. Exact
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
mare, de alături. „Pelerinii de metrou” le dădeau bani, bancnote mici de un leu, maxim cinci, apoi erau miruiți pe frunte, cu un gest rapid și extrem de precis. Mirul folosit era unul extrem de puternic mirositor, mai degrabă un parfum dulceag, strident, decât altceva. Mirosul atât de caracteristic al metroului din București, de umezeală, mucegai și transpirație umană tindea să fie înlocuit, cel puțin acolo, la intrare, de cel al miruiriii populare. 27 octombrie 2009 Spațiu publicitar de vânzare pe gardul de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
sus, ce dau impresia că participă la un fel de distracție cu substrat religios, încă două figuri. Doamna de mare pio șenie : femeie în jur de 55-60 de ani, poartă maramă neagră pe coafură savant aranjată. Machiate cu grijă, nu strident, dar vizibil. Fustă lungă până în pământ, condiție pelerină asumată pe deplin. Atunci când se roagă, simt nevoia să o arate celor din jur, înalță bărbia, pentru a face loc mâinilor cu degete împreunate, par niște madone coborâte direct de pe etamina brodată
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
împreunate, par niște madone coborâte direct de pe etamina brodată. Pelerina dezvoltare personală : tânăra directoare de multinațională aflată în rând chiar în apropierea mea, însoțită de două dintre colegele sale. Ochelari cu rame fine, tunsoare elaborată cu șuvițe multicolore, dar nimic strident, haine ușoare, practice, călduroase, telefon BlackBerry setat pe „silențios”, dar care nu a încetat să sune niciun moment, ecranul se aprindea și se stingea intermitent. O aud cum le spune colegelor sale, două la număr, prezente „din curiozitatea de a
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
adepte ale mișcării Martorii lui Iehova. Blonde, filiforme, extrem de timide, nu știau până la ce distanță să se apropie de locul de pelerinaj, așa că preferau să stea departe de turnul- clopotniță de la intrare, împărțind stângaci un fel de broșură naivă și strident colorată, având ca temă sfârșitul lumii. Dar acum asist la o altă scenă, mult mai neobișnuită. Un pastor neoprotestant din Brazilia (sau o biserică charismatică de sorginte sud- americană ?) se învârte fără grabă prin curte. Poartă o geantă de voiaj
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
cei care fac turul pelerinajelor, mănăs tirilor și zilelor de hram ale bisericilor din marile orașe și nu numai. Rămâne de analizat modul în care mass-media reflectă mila și cari tatea, „multe dintre aceste acțiuni prezentate de televiziuni în stil strident aducând a campanie publicitară” (Manolescu, 2012). Cerșetoria și sărăcia extremă sunt remarcate și analizate în cadrul spațiului islamic, mai exact în cadrul pelerinajelor copto-musulmane (așa-numitele mouled-uri, sărbători mixte, religioase, comerciale și populare), de către cercetătoarea franceză Catherine Mayeur- Jaouen. Prezența sezonieră, în
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
o femeie fatală, Verona. Mult diluat prin inserții speculative, romanul rămâne inferior și celui anterior, Lena, fata lui Anghel Mărgărit (1977), care rezistă doar prin câteva episoade izbutite, teza speranței oferite de „viața nouă” de după 1944 fiind de un conformism strident. Dintre celelalte cărți, Marea bucurie (1947), meritorie prin pictura de mediu (o pensiune berlineză) și schițarea unui portret de personaj balzacian (Luisa Schulze, patroana pensiunii), e precară prin irelevanța situațiilor erotice și inconsistența speculațiilor misticoide. Fratele meu, omul (1965), roman
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
Bărcuțe rătăcite merg, aparent fără treabă, fără grabă și fără o direcție precisă. Singurul lor rol ar fi să zumzăie ca un bîzoi enorm și să spargă liniștea divină care domnește de obicei la ora aceea. Mai tîrziu începe corul strident și exasperant al cicadelor, mai exact al cicadoilor, care își cheamă partenerele spre lucruri rușinoase. Țîrîie peste tot de să-ți plesnească timpanul. Cum pot să perceapă doamnele cicade care dintre cicadoi chirăie mai cu moț, nu știu. Ei însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
briză îi mîngîie ușor. Amanda are ochii în lacrimi și-l soarbe de drag pe Raul. Acesta este alt om. Copiii îl văd ca pe un Orisha. Pornesc din nou la drum. O răsucire de cheie și bătrîna hodoroagă, sulemenită strident și inutil, pornește hîrîind din plămînii afumați de atîta duhăneală. Drumul este bun și La Habana își arată blocurile semețe, cetatea fortăreață și renumitul Malecon. Marea se zborșise rău de tot și, neavînd vreun vapor de scufundat la îndemînă, s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
operative, sau, dacă preferați, patogene sau surse de conduită efectivă decît reprezentările viitorului sau propunerile politice pe care straturile "inferioare" le-ar fi lăsat să treacă drept compatibile cu felul lor de a simți și acționa. În caz de originalitate stridentă sau de incompatibilitate, aceste propuneri sînt marginalizate și stocate dacă nu "în infern", cel puțin la periferia memoriei colective. Se poate foarte bine concepe și articula în Franța sau aiurea, astăzi, o economie politică de inspirație budistă; o putem face
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
de ce, în loc să planteze un pom în curtea aia, preferă să expună niște arbuști în ghivece curioase? De ce tot artificialul ăsta? Și ea zicea că toată alcătuirea asta kitsch neagă natura. Adică toate casele astea, care se înfig în peisaj, sunt stridente precum o nucă în perete, nu respectă o ordine, ci o somează, o strică dizgrațios. Și-atunci m-am gândit și io așa. Am învățat la școală că modernitatea începe în momentul în care francezii taie capul Regelui. Adică din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
sută de ani nu reușiseră să alunge impresia că acea cameră nu e a mea. Un portret cu un ciobănaș imbecil, mai erau pe perete și câteva casete cu Costi Ioniță, Adrian adultul subdezvoltat, Puiu nu știu cum, o lustră multicoloră. Totul strident, totul țipător. Și un vultur imens, un bibelou în mărime naturală. Obiecte ciudate. Biblia în baie. Lângă Povestea mea și Practic în bucătărie. Cum să. Nu degeaba ziceau oamenii la mine la țară despre popă că ar ține slujbe ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
jos, atât de departe că abia distingeai omul pe care-l bănuiai cosind, miam odihnit ochii și mintea. Iar pe bicicletă, peste puțin timp începu coborâșul. După cum ziceam, frâna de mână era slabă, cea de picior făcea un zgomot ascuțit strident, mai exista pericolul de a-mi sări lanțul. Cu mare grijă în serpentine am ajuns în localitatea Oituz, trecând pe lângă un popas turistic. Chiar înainte de a intra în Onești, la un local, am mâncat ceva (un cârnaț de porc), după
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
satisfacerea plenară a celui mai puternic instinct primar: foamea, mergând tot mai departe, mai departe și mai departe, spre linia invizibilă a orizontului însoțit de un stol de păsări de companie mari, gălăgioase, obraznice și răgușite, ca urmare a vocalizelor stridente emise alandala, nonstop... Cireada înainta păscând liniștit. În urma ei un roi de grauri, Ca niște valuri cenușii, S-amestecă prin bălării. S-așază-n coarne pe la tauri, Fac fel de fel de nebunii. Până ce-n zarea depărtată Spre lacul trist se pun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
uită, hoața! Poftim! Mâncare și pâine. Ai furat, nenorocita dracului! Ai furat de la cantină, hoață ticăloasă ce ești! Hai la tovarășul director! Și o îmbrâncea și o împingea cu brutalitate ținând-o strâns de reverul paltonului. Pe fondul acestor sonorități stridente și primitive, domnul director Gomoiu a ieșit din biroul său, asistând la o scenă revoltătoare. Mama în imposibilitatea de a opune rezistență în fața acestui mamut, pierdută și aproape leșinată era împinsă cu o forță demențială și târâtă pe mozaicul spălat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cu sine însuși, neluând în seamă amenințările tot mai tranșante și transparente ale atacanților mercenari, puși în solda crivățului atotputernic, numai el pasionat până la viciu de muzica interpretată și compusă de el cu un uimitor talent încerca să atenueze asperitățile stridente ale viforniței, opunându-i propria sa formație muzicală, protejând într-o formă discutabilă spațiul în care șapte ființe creștin-ortodoxe dormeau nevinovate, cu ușoare tresăriri spasmodice cauzate de răcirea progresivă a camerei, bombardată de trâmbele tot mai dese și mai furioase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
peste noapte pasul hotărâtor spre adolescență, lungindu-și alarmant sistemul osos, manifestând vădite semne de stinghereală și uimire dezarmantă, recunoscându-se cu greu în noua carapace, cu fața punctată de acnee jenante și inestetice, având o voce oscilatorie cu sonorități stridente: când tenor, când bariton, când alto sau bas pedală. Etapă de modificări hormonale vizibile și emoționante surprinse cu o adâncă sensibilitate de ochiul poetului: "Tinerilor, voi suavi lungani, Existența voastră cea melodioasă Iscălește farmecul acestor ani, Pâinea parc-o face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în ținutul eschimoșilor. Patru mogâldețe cu niște tiribombe atârnate de spinare, se deplasau anevoios pe întinderea de zăpadă, în întâmpinarea destinului. Câte o cioară ruptă de cârd, sus, sus de tot, spărgea liniștea universală a momentului cu niște sunete guturale, stridente, specifice limbajului lor. Cra, cra, cra! Ce faceți? Încă n-ați ajuns? Curaj! Mai aveți puțin. Și aruncându-și încă o data ochii spre cele patru mogâldețe care înotau în zăpadă, se îndreptă vioaie spre cârdul suratelor de care se rătăcise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
lui zilnică de pe urma căreia își asigura la limita de jos existența lui mizerabilă. În ziua despre care vreau să vă vorbesc, noi tocmai finalizaserăm activitatea de înfrumusețare din fața căsuței noastre, când liniștea binecuvântată a satului a fost spartă de sunetul strident, penetrant, răscolitor emis din interiorul unei trompete ruginite și răgușite. În același timp, am zărit pe partea opusă a străzii silueta inconfundabilă a cioclului zootehnist însoțit de cele două accesorii emblematice ale uniformei sale dizgrațioase: trompeta răgușită, epuizată și sarsanaua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
a prins imediat că e cazul să nu se dea cocoș, a luat poziția de drepți și a spus cu convingere: Ordonați, tovarășe prim! De cum a intrase în birou Fanache, pe Gârmoci l-a izbit, ca de fiecare dată, mirosul strident de lavandă al acestuia. Tot timpul, Fanache mirosea înțepător a colonie: avea o problemă, își turna lavandă cu chilul ca să acopere un anume miros ce-i intrase în piele și în creier - înainte de a fi cine era, Fanache lucrase ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
sub curgerea ninsorii, doar câțiva tineri în căutare de aventuri nocturne. Sunt gălăgioși, obraznici, puși pe infracțiuni, din preaplinul energie adolescenței, în care megalomania, sub forma ei trecătoare de grandomanie, face parte din natura lor. Cluburi de noapte cu lumini stridente, dar fără clienți, care se cheamă "For you", "To be", "V.I.P." (cu cinci stele ostentativ luminate), "Night Club", non stop și o mulțime de baruri unde lumina care în intenția patronului ar trebui să fie caldă și discretă este morbidă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]