6,493 matches
-
mai vorbești. O singură dată dacă te mai apropii de mine... O luă la fugă spre magazie. Scoase bicicleta și fără s-o mai șteargă de praf și pânzele de păianjen, agățate peste tot, încălecă și ieși pe poartă în strigătele disperate ale băiatului: Luana, vino înapoi! Unde te duci? Luana! Găsi familia adunată în chioșculeț, cu Aneta în capul mesei. Intră pe poartă călare pe semicursieră, cu părul în vânt și ochii roșii de plâns. Vreau să vorbesc cu tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
care asigura continuitatea în marele cămin al Facultății de mecanică dădu ordin să se încuie ușile. Studenții coborau șuvoaie pe scări și se adunau la intrare, presând geamurile de sticlă. Luana și Ștefan se aflau în camera lui Victor. Auziră strigăte în stradă și se repeziră la fereastră. O armată de tineri, ajunși la capătul răbdărilor, își strigau nemulțumirile, amenințau, își agitau pumnii. Milițienii, debarcați de urgență, nu reușeau să le facă față. Victor îi strigă din cadrul ușii și, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cândva, foarte dragă. Pe măsură ce-și aducea aminte creștea, ca o altă Alice în Țara Minunilor, se transforma din copil în femeie. Recunoscu glasul lui Ștefan, ascuns și nevăzut în spatele zidului, care-i cerea cu fermitate să se trezească. Strigătul lui avu efect de tunet în tunelul îngust și rece, pământul i se cutremură sub picioare, își pierdu echilibrul și căzu plângând, în timp ce lumina dispărea înghițită de întuneric. Se ridică în bezna înfricoșătoare cu un efort supraomenesc, se întoarse cu fața la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
momentul în care își ridică rochia, apoi piciorul și lovi, în plin, chipul drăgălaș al Rebecăi. Aceasta ateriză, ca o minge de fotbal, în cadrul ușii pe care bărbatul o deschisese cu câteva secunde mai înainte. N-a mai dat importanță strigătelor și insultelor celei pe care Bariu se străduia s-o adune de jos. Și-a cuprins capul cu brațele și-a rămas așa, până la întoarcerea șefului ei. Doamnă Noia, vino la mine! O aștepta cu o privire de gheață. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nu le intre praful În ochi. Al teori, pe plajă, Îi zărea cum se stropeau unii pe alții În apa de lângă mal, de-a lungul după-amiezilor târzii, când marea e liniștită și umbrele copacilor se Întind peste nisip până la apă. Strigătele lor Îndepărtate erau ascuțite și amenințătoare. Nu-ți mai face griji fără rost, nu ești diferit de ceilalți băieți, i-a spus Karl când l a dus la școală În prima zi. Vocea Îi era liniștită, Însă Adam și-a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nu cumva să fugi! Altul a tras-o de fustă, apoi cineva a ciupit-o de stomac. A luat-o la fugă, stârnind un nor de praf. Zgomotul surd al circulației s-a Întețit și a auzit În spatele ei un strigăt ascuțit de adolescent, dar nu s-a uitat În urmă până ce n-a ajuns la marginea drumului larg, la liniștitoarea cacofonie a circulației. Respira cu greutate: nu-și amintea de când nu mai fusese obligată să gonească atât. S-a grăbit
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
la fereastră cu ochii la ploaia care săpa râulețe În noroi, pe strada Îngustă. Lovit de ploaie, frunzișul din curte foșnea ușor, Însă zgomotele obișnuite din vecinătate Încetaseră, lătratul câi nilor, miorlăitul pisicilor care se Împerechează, scuterele, posturile de radio, strigătele furioase ale tinerilor, răcnetele bebelușilor. Totul a Încetat odată cu primele picături de ploaie. Se făcuse târziu, imensul oraș se potolea ca să petreacă o noapte scurtă. Ei nu-i era somn. Nu Înceta să se gândească la Întrebarea pusă de Adam
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Îi strângeau În continuare Încheietura mâinii, dar el n-o mai vedea, brațul Îi era Întins și tras departe de corp. Sunt pe moarte, și-a zis. Însă nu-i păsa. Nu era nimic de făcut. S-a auzit alt strigăt, de astă dată Însă a fost Însoțit de uralele și de aclamațiile unui milion de oameni. I se părea că zgomotul Îi răsună până În măduva oaselor, că nu mai poate să Îl despartă de trup. Brusc, s a prăbușit. Capul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Întors. În pragul unei uși aflate de partea cealaltă a holului era Karl. Îl privea. Se sprijinea de cadrul ușii și Încerca să zâmbească. A tușit, un icnet de tuse uscată. — Doamne Sfinte, a exclamat Margaret. — Bapak! a țipat Adam. Strigătul l-a Înecat și n-a mai putut să spună nimic. A fugit de lângă scară și a pus o mână de-a lui Karl pe umărul lui, să-i fie de sprijin. L-a ajutat să reintre În cameră și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
apărare. Fizionomia toată i se schimba subit, o observă pe îndelete, cu nările dilatate, cu porii aprinși, deschiși și ei pe urmă o apucă în brațe și o trase cu forța jos pe covor. Ea lăsă să-i scape un strigăt de surprindere, de parcă nu știa dacă trebuia să se apere sau nu. Pe urmă îl cuprinse cu brațele, se încolăci în jurul lui. Ea nu credea, nu credea în vorbele lui tandre. Știa că sunt contrafăcute, că sunt clișee, nu credea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
el, nu mă întreba de ce. N-aș fi putut, asta-i. Mă bucur că sunt aici cu tine. M-am cam săturat să tot fiu ținut din scurt, să fac slalom printre interdicții. Undeva în adâncul pădurii se auzi un strigăt de animal. Cine știe câte drame se petreceau la un pas de ei, acolo, în pădure. Să vă servesc aici pe terasă? Se auzi vocea cabanierului. Ședea în pragul ușii cu tava în mână, cu ochii pe jumătate plecați. Da, da, vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fereastra clădirii priveai în curtea unui liceu. Se auzea mersul cadențat al elevilor la ora de instruire, vedeai figurile lor vesele, îmbujorate încă după jocul nebun din recreație, ropotul pasului lor de defilare strivea ceva din jovialitatea aceea, se auzea strigătul răstit al instructorului: Stângul, stângul, răzbătând dincolo de ritmul cadenței. Mă, acela, păstrează distanța, stânga împrejur. Grupul albastru de elevi mergând în susul și-n josul aleii, printre sălciile cu frunzele crețe. Acest final nu-i tocmai un paradox, se pronunță Alexe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
oase. ,,Gata! M-am hotărât: decât să-mi moară toți puii, mai bine numai unul.” Și, fără a mai privi în urmă ca să nu-mi slăbească hotărârea, am zburat cu puii sănătoși în zarea depărtată. De jos, îmi străpungeau urechile strigătele bietului meu pui: Nu mă lăsați! Nu mă lăsați!! Luați-mă și pe mine cu voi!” Inima-mi bătea îngrozitor, încercând parcă să-mi străpungă pieptul. Cer și pământ se amestecau parcă acolo și în jur nu mai vedeam nimic
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
poezia unei nații. N-au inventat-o, n-au dobândit-o, căci o aveau în ființa lor. Locul acesta a fost sfințit de un om și este locul care smuls poezia unei vieți, unei vieți făcute pentru poezie. Ipoteștii însemnă strigătul ,,pădurii de argint”, ,,lacul codrilor albastru”, ,,văzduhul tămâiet”, basmul, luceafărul ceresc a cărui strălucire a sporit o dată mai mult cu farmecul și frumusețea plămădite de autorul acelui Luceafăr al pământului românesc, Mihai Eminescu. Un om, un nume, un simbol, o
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și pini nu se prind vopselele toamnei, se preling până jos, pe pământ; a răcorit natura cu ploaia rece; razele soarelui par filtrate prin miere; toamna harnică rărind frunzișul pădurii; pădurea are înfiorări rare; fața ruginie a naturii; priveliște ruginie; strigătele pribege ale cocorilor; fața ruginie a undelor; multicolora toamnei strălucire; soare palid, vânt nemilos; toamna mi-a bătut în geam cu degete de ploaie; zâna melopeelor / spaima florilor, Doamna curcubitaceelor; toamna ironică; toamna-n grădină și-acordă vioara. Despre vânt
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ochii închiși la sânul bunicii, mirosind a busuioc în minunate palate de diamante lăsate de scoici, cu pescăruși curajoși care înfruntau valurile furioase. Stăteam nemișcată, dusă de gânduri, neobservând lăsarea serii cu val subțire de borangic peste mare și țărm. Strigătul unui pescăruș mă trezi din visare. Se înserase bine și mă simțeam mai singură, dar mai stăpână pe mine ca oricând. Peisajul acela de basm îmi încânta privirea, era atât de feeric. Cerul și marea căpătaseră aceeași culoare; parcă se
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
acel parfum amețitor al luncilor cu ciucurași liliachii de tamarix. Venea amurgul cu ușoare unde de răcoare. Adierile dulci mirositoare mângâiau frunzișul cenușiu, iar pe cer bâtlanii de diferite mărimi, egretele și lebedele dădeau ușor din aripi, străpungând liniștea cu strigătele lor și zburau lin spre marea înflăcărată a asfințitului. Treceau șiruri lungi, ca niște linii negre pe cerul fără pată. Și treceau multe, zburând cu o sârguință uimitoare, spre un loc foarte bine știut, de parcă ar fi fost timpul unor
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
toate acestea în jurul tău, stai fermecat și le privești. Prin această amorțeală te întrerupe o fâșie aspră: sunt două păsări micuțe care se ceartă, stai și le privești și vezi că una din ele câștigă și atunci izbucnește într-un strigăt de uimire. Dar acesta este un episod obișnuit din războiul necontenit al vieții. Și cum stai așa neclintit și privești, unde răcoroase flutură părul în vânt. Când te uiți spre munți, vezi cum soarele a mai coborât un pic spre
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
am ținut de cuvânt. Ana-Maria Felderean, clasa a VI-a E O întâmplare în pădure Mama a trimis pe Ileana și Răducu să culeagă ciuperci. Când au ajuns la marginea pădurii, au văzut casa pădurarului în flăcări și au auzit strigăte de ajutor. Într-o clipă, ei au lăsat coșulețele cu ciuperci jos și au fugit într-un suflet în sat pentru a anunța oamenii despre cele întâmplate. Aceștia au venit cu mic cu mare, pregătiți cu găleți cu apă să
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Sahara! Lăsați-mi teiul lui Eminescu, să-mi cioplesc din tulpina lui leagăn pentru prunc! Nu mi-l luați Miorița să i-o pot îngâna ușor când îl va cuprinde somnul dulce. Lăsați-le! Lăsați-le! Lăsați-le! Se aud strigătele în toate limbile și se ridică pumni de diferite culori către cei care țes păienjeniș de bombe deasupra lumii, amenințând pacea. Detlinde Dinesz, clasa a V-a C Neatenția De curând, eu și familia mea ne-am mutat întrun cartier
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
lui totul era provizoriu, șubred, supus eroziunii, de la sentimente și intensitatea luminii pe care o revărsa asupra lor becul de șaizeci din bucătărie la cuvinte precum patrie sau popor. Emoția revederii umezi ochii doamnei Moduna și smulse domnului Moduna un strigăt de bucurie suficient de puternic pentru a trezi Îngrijorarea câtorva vecini care ieșiră În stradă, gata să intervină. Cum doar paza bună trece primejdia rea, cei trei hotărâră că o apropiere furișată de geamul bucătăriei era singurul leac Împotriva unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vocea. Convins că la mijloc era vorba de o provocare, un ecou târziu al discuției cu Gheretă, Își trase peste cap pătura din păr de cămilă și se făcu ghem, gata asemenea unui făt după culbută să Întâmpine lumina cu strigătul Învingătorului la ceasul hotărât. Ar fi adormit, poate, dacă vocea din valiză nu l-ar fi Întrebat dojenitoare: Vă culcați fără să știți ce scrie doamna Ster? Doamna Ster nu scrie, doamna Ster vorbește În scris, ceea ce e cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nu era nici un punct de sprijin. Ca să nu se prăbușească totuși În cazul unei presiuni amicale prelungite, Își Înfipse călcâiele pantofilor În zgura roșie a aleii. Dinspre micul bloc În care Cain Își avea apartamentul se auzeau claxoane de mașini, strigăte, aplauze, fluierături. Deasupra lor, suverană, sirena poliției. Era ora trei. 34. Digoxin, miofilin, furosemid. Cu ele ajungi și În Australia. Zegrea exagera de bună seamă. Un farmacist trebuie să-și vândă medicamentele. El Însă le Înghițea pentru că altminteri risca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
invazii de blocuri din panouri de beton, calcifieri hilare Într-un plămân Încă sănătos. Șoferul Își luase prânzul și, mulțumit peste măsură, coborî din cabină. Îi mai rămânea doar să acționeze o manetă. Înainte de a proceda conform instrucțiunilor auzi un strigăt și semne curioase ale unei matahale blonde care până atunci privea calm Împrejur din balconul său situat la etajul doi al blocului cu fațadă roz, singurul de acest fel În zonă. Ce dracu o vrea și ăsta, se Întrebă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Cu mâncare puțină și o sticlă de vin. Prin geamul deschis ieșea mirosul tot mai Înțepător de grâu Încins pe care Îl exhalau trupurile lor tinere și vlăguite. A părăsit clădirea cu mâinile În buzunare, fără să-i pese de strigătele fetelor rătăcite pe coridoare sau sub dușuri după ce stătuseră o noapte Întreagă cu lumânări aprinse pe Dealul Mitropoliei. Îi spusese portăresei „Cristos a-nviat”. Ea Îi răspunse „Adevărat c-a-nviat”, apoi, conform regulamentului și consemnului, Începu să strige: Săriți, hoțul! N-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]