1,490 matches
-
mai bun medium din lumea asta, dar alegea să vină aici. Trebuie să fie pe bune. În urma lui Mackenzie venea greoi un tip solid - într-un costum de antreprenor de pompe funebre și cu o față albă-verzuie. —Ăsta e Fred Strigoiul, a șoptit Nicholas. Vino, hai să ajutăm la aranjarea camerei. Leisl a pus niște muzică sinistră de violoncel la un casetofon și aprindea lumânări când a început să „curgă“ lumea. Veniseră și o tânără rotundă la față, care era probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Oamenii se așezau și se țineau de mână cu cei de lângă ei; am reușit să mă strecor între femeia cu sandalele din anvelopă și tipul pomădat. Mi-a părut bine că nu trebuia să mă țin de mână cu Fred Strigoiul. Eram doar doisprezece cu tot cu Leisl, dar datorită lumânărilor care pâlpâiau în camera întunecată și a gemetelor de violoncel, atmosfera părea confortabilă. Era cu siguranță un loc care i-ar fi putut îmbia pe morți să-și facă apariția. Leisl a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
deschis ochii fulgerător și am vrut să ridic mâna ca la școală. E pentru mine! E pentru mine! Un bărbat foarte înalt, solid, brunet. Mi-a pierit tot elanul. Nu era pentru mine. Pare a fi mama, a zis Fred Strigoiul cu o voce înceată, înecată. Leisl a făcut o reevaluare rapidă. —Fred, îmi cer scuze, așa e, e mama ta. —Mare cât casa, a gâlgâit Fred. Ar fi putut fi boxer. Îmi zice să-ți spun să ai grijă când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Următoarea a venit Steffi, tânăra îmbrăcată bătrânicios, care a zâmbit sfios și a zis că se bucură să mă vadă, ca și Carmela, una din doamnele mai în vârstă, cu fusta prinsă în cordon, apoi strălucitoarea Mackenzie. Până și Fred Strigoiul și-a exprimat bucuria să mă vadă. Am simțit un profund elan de afecțiune și recunoștință față de ei... dar unde era Mitch? Au venit unul câte unul pe hol; Juan Pomădatul; bătrâna Barb cea petrecăreață; încă vreo câteva fuste cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
bun sunt la a crede. Sunt un credincios înnăscut. —Roosevelt a știut dinainte despre Pearl Harbour și n-a făcut nimic să-l împiedice pentru că voia ca America să intre în război? —Bifat. Au înscenat aselenizarea? —Bifat. Apăru și Fred Strigoiul, mergând greoi. În timp ce toată lumea murea de cald, el purta costumul lui negru și de-abia dacă părea să transpire. Următoarea la rând a fost Barb. —Cum vă descurcați în canicula asta? a întrebat. S-a trântit pe banchetă lângă mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a adăugat. Oh, Doamne. Tocmai îmi spusese că nu poartă chiloți? M-a luat cu amețeală: în halul ăsta mă adusese moartea lui Aidan, să trebuiască să-mi pierd timpul cu ciudații ăștia. Dar oare chiar erau ciudați? (În afară de Fred Strigoiul, care era un etalon al ciudățeniei.) Nu erau oare doar oameni cu sufletul pustiit? Sau cu un cont gol, în ce-o privea pe Mackenzie. Nu le spune băieților. - Barb mi-a făcut cu ochiul și a arătat spre poala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
privea pe Mackenzie. Nu le spune băieților. - Barb mi-a făcut cu ochiul și a arătat spre poala rochiei. - Ar lua-o razna dac-ar ști că umblu fără lenjerie. Dat fiind că „băieții“ cu pricina erau Nicholas și Fred Strigoiul, nu eram foarte sigură, dar n-am zis nimic. Purta o rochie încheiată în nasturi, desfăcută în dreptul șoldurilor. Nu voiam să mă uit, am făcut tot ce mi-a trecut prin cap ca să mă abțin, dar era ca și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mai duci la Leisl? am întrebat, puțin stânjenită. A clătinat din cap. — Ultima dată am fost acum vreo patru luni. Nu mai merge nimeni din vechea gașcă. În chip ciudat, am simțit o oarecare tristețe. —Nimeni? Nici măcar Barb? Sau Fred Strigoiul? — Nu. —Oau. După un scurt răstimp de tăcere, am început amândoi să vorbim în același timp. Nu, spune tu prima, a zis el. —OK. Trebuia să-l întreb asta. —Nicholas, mai știi când Leisl primea mesaje de la tatăl tău? Crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
solitar... Galben, plumb, violet... Odaia goală... Și nopți târzii... Îndoliat parfum Și secular... Pe veșnicie... Volumul "Scantei galbebe" G. Bacovia Cuprins: 01. Scântei galbene 02. Singur 03. Amurg 04. Muzeul nopții 05. Vânt 06. Ecou de serenadă 07. Noapte 08. Strigoii 09. Marș funebru 10. Balet 11. Serenada muncitorului 12. Pastel 13. Scântei galbene 14. Dormitând 15. Nocturnă 16. Nervi de primăvară 17. Note de primăvară 18. Amurg de vară 19. Fanfară 20. Gol 21. Nocturnă 22. De iarnă 23. Umbra
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
arbori, electrică lumină - La gară zvâcnește o mașină Și-n gol, tresar signale de gară. Pe cer de safir, comori de avari... Tăcerea în gol vibrează cu zvon, - Orașul, cu-ncetul, pare-un salon, - Acuma, în somn, tresar fete mari. Strigoii Cu roșii fanare, galbene, verzi Trec noaptea strigoii prin lanuri de grâu Și câinii prin lanuri în noapte tot bat - Strigoii la crâșmă în pod au intrat, Și podul se vede bizar luminat De roșii fanare, galbene, verzi. Strigoii, din
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Și-n gol, tresar signale de gară. Pe cer de safir, comori de avari... Tăcerea în gol vibrează cu zvon, - Orașul, cu-ncetul, pare-un salon, - Acuma, în somn, tresar fete mari. Strigoii Cu roșii fanare, galbene, verzi Trec noaptea strigoii prin lanuri de grâu Și câinii prin lanuri în noapte tot bat - Strigoii la crâșmă în pod au intrat, Și podul se vede bizar luminat De roșii fanare, galbene, verzi. Strigoii, din pod, își iau înapoi, Lăsate din viață, demult
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
avari... Tăcerea în gol vibrează cu zvon, - Orașul, cu-ncetul, pare-un salon, - Acuma, în somn, tresar fete mari. Strigoii Cu roșii fanare, galbene, verzi Trec noaptea strigoii prin lanuri de grâu Și câinii prin lanuri în noapte tot bat - Strigoii la crâșmă în pod au intrat, Și podul se vede bizar luminat De roșii fanare, galbene, verzi. Strigoii, din pod, își iau înapoi, Lăsate din viață, demult, amanete... Așa spunea basmul ce azi l-am uitat Că noaptea, la crâșmă
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
mari. Strigoii Cu roșii fanare, galbene, verzi Trec noaptea strigoii prin lanuri de grâu Și câinii prin lanuri în noapte tot bat - Strigoii la crâșmă în pod au intrat, Și podul se vede bizar luminat De roșii fanare, galbene, verzi. Strigoii, din pod, își iau înapoi, Lăsate din viață, demult, amanete... Așa spunea basmul ce azi l-am uitat Că noaptea, la crâșmă, apar siluete Cu roșii fanare, galbene, verzi Dar când despre ziuă cocoșu-a cântat, Cad buzna, din pod, grămezi
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
pod, își iau înapoi, Lăsate din viață, demult, amanete... Așa spunea basmul ce azi l-am uitat Că noaptea, la crâșmă, apar siluete Cu roșii fanare, galbene, verzi Dar când despre ziuă cocoșu-a cântat, Cad buzna, din pod, grămezi de strigoi Și-n hău, peste lanuri, strigoii se pierd Roșii, galbeni și verzi. Marș funebru Ningea bogat, și trist ningeal; era târziu Când m-a oprit, în drum, la geam clavirul; Și-am plâns la geam, și m-a cuprins delirul
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
viață, demult, amanete... Așa spunea basmul ce azi l-am uitat Că noaptea, la crâșmă, apar siluete Cu roșii fanare, galbene, verzi Dar când despre ziuă cocoșu-a cântat, Cad buzna, din pod, grămezi de strigoi Și-n hău, peste lanuri, strigoii se pierd Roșii, galbeni și verzi. Marș funebru Ningea bogat, și trist ningeal; era târziu Când m-a oprit, în drum, la geam clavirul; Și-am plâns la geam, și m-a cuprins delirul Amar, prin noapte vântul fluiera pustiu
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
fi combătute doar cu ajutorul aghiazmei, apă sfințită care poate alunga inclusiv diavolul, ipostază a maleficului des învinuită pentru relele cotidiene, care se întrupa adesea și pornea în lume să ispitească pe oricine întâlnea. Alte întrupări ale răului des invocate erau strigoii, ființe captive între cele două lumi, care schițează predilecția morbidă a poporului nostru de a căuta o punte între cele două lumi paralele în credința populară: lumea viilor și cea a morților. Cultul morților este poate unul dintre cele mai
Religia creştină şi spiritualitatea ortodoxă în spaţiul mioritic. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
Astfel, moartea dobândește un caracter fantomatic dacă, împotriva naturii sale, apare drept ceva ce este din nou viu, animat. Această contradicție între ceea ce este mort și pare să fie concomitent viu, provoacă groaza față de fantomatic. Este cazul lumii tenebroase a strigoilor și vampirilor care reflectă universul mormintelor. Este adevărat însă că această ipostază a fantomaticului poate fi convertită în comic, satira ocupându-se de persiflarea ei. P. Bruegel „Triumful morții” Făcând parte din categoria ordinarului, noțiunea de dezgustător opune - conform lui
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
înveșmântat trupurile și inima cu răni adânci și grele torturi, ascunși azi în umbra unei false democrații. Azi oamenii nu mai gândesc cu propriul lor cap, nu mai cercetează, nu mai au personalitate, devenind un „hârb” din adevăratul om, un strigoi, oaie și turmă, vânzători de gogoși și gropari. Preia tot ceea ce a auzit în „piață” și duce mai departe monstruozități, îmbogățindu-le cu „mujdeiuri” proprii, chiar până la agresivitate dacă te opui lor, atunci când e vorba de legionari. Am cunoscut părinți
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
unul exact cum v-am spus adineauri. E drept că omul era mai mărunțel, dar sub motiv că nu mai are echipament potrivit, l-a îmbrăcat ca pe o sperietoare - a precizat învățătorul. ― Și a umblat „răcutele” așa, ca un strigoi? - s-a auzit întrebarea din mulțime. ― Nuuu. Nici pomeneală, fiindcă la prima revistă de front comandantul a dat ordin să-i schimbe echipamentul urgent. Nici nu și-au dat seama când trenul s-a oprit. Intrarea în vagon a locotenentului
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
peste vreme călărind pe un centaur... frunze galbene agale cad pe un pridvor de viță, moare-ncet o romaniță, sub culori autumnale. plopii-n zare-au rămas goi luna tremură-n răstoacă, vântul a-venit în joacă în cămașa de strigoi. ........................... toamna vine de departe, să-mi ureze bun găsit, cu alai de frunzele moarte, ei îi spun: bine-ai venit! pe zare pe zare trece o fântână ce face semne la cocori, plecarea lor coboară-n flori, plecarea noastră în
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cel negru Raiu-l izgoni. Muza se stinse În colțul ei albastru și-n loc de mângâioase și tăcute vorbe, În aerul odăii prinseră a se-nvârti spurcate creaturi din afunduri și Împuțiciuni scăpate: dihănii și monștri cu gheare-ascuțite, noroi și strigoi, pricolici, vârcolaci, năluci, arătări, un zgripțor de sânge-nsetat; negre stoluri de-naripate reptile și rău, printre ele, un Încruntat vasilisc ce năzuia ca ucigașa-i privire s-o-nfigă În a mea căutătură. Dar tot de pân-aci nimica fuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se limpezește, Iar vîntul din soare ia raze convexe strălucitoare Și domul albastru de aer îl făurește, Eu rîd iar și iar de monumentul meu funerar, Și din caverne ce ploaia o țin ferecata, Ca un prunc nou-născut, ca un strigoi din mormînt apărut, Mă înalt și-l dobor totodată. (1820) William Butler Yeats B\trîn\ cînd vei fi Bătrînă cînd vei fi, si ninsa, cu gene ostenite Clipind de somn la vatră, ia cartea-n mîna iară, Și-ncet citește
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
interesează decât marele secret al Maestrului, incomparabila sa operă, răzbunarea pe care o servea posterității. Documente, arhivă, revanșă de copist, atât. Exerciții de memorizare, revanșă de copist, atât. Exerciții de memorizare, scumpă doamnă, atât, atât. Călugărița matematiciană, franțuzita menajeră a strigoiului, psihiatrul benevol! Și prietena Tori-Taube, perfectul alibi, ca prietenă, ca soție a prietenului... Înlocuitori, măști, travestiri, subterană, boli și suflete bolnave, codificarea poveștii de ieri care va deveni povestea de mâine. Îl înfuria, de fapt. Auzi, Teresienstadt, auzi! Sâmbăta lăsată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
peste ele, și au borât și mațele din ei, rău, tot pă lângă garduri, sprijiniți cu un umăr, așa, dă ele, că li se tăiaseră picioarele dă frica morții. Apoi mișcă ceva printre nămeți și văzurăm, fraților, o arătare, un strigoi, gol și vânăt. Tot întindea mâna înghețată spre Glavnoe Komandir. Să-ndură careva și-i aruncă un posmag. Și, drept spui, pă crucea mea, că nu l-a mai mestecat, nu l-a mestecat dăloc. S-a scurs posmagu’ ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mi-am afundat tălpile printre frunzele de afin. Sabina și-a pus capul în poala mea; cu o mână dibuia printre frunzele verde închis. Culegea bobițele vineții, mă hrănea și pe mine. Buzele mi se facură indigo. Arătam ca doi strigoi deasupra unui crater năpădit de ierburi și căpițe de fân. În zare se vedeau munții transparenți suiți unul peste altul, să ne privească. Bruneta doarmea. Am deschis Metafizica sexului, de Julius Evola. Și așa, când ne certam, Sabina mă repedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]