754 matches
-
Culture, Journal of Popular Culture, 7:4, 1974, p. 762. 236 H. White, Tropics..., p. 235. 237 Ibidem, p. 234. 238 Ibidem, p. 236. 239 H. White, The Content..., p. 104. 240 M. Foucault, Arheologia..., pp. 19-21. 241 H. White, Structuralism..., p. 762. 242 Ibidem, p. 760. 243 Ibidem, p. 762. 244 Ibidem, p. 762. 245 E. Domanska, Encounters: Philosophy of History after Postmodernism, University of Virginia Press, Charlottesville & Londra, 1998, p. 34. 246 H. White, Structuralism..., p. 766. 247 H.
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
19-21. 241 H. White, Structuralism..., p. 762. 242 Ibidem, p. 760. 243 Ibidem, p. 762. 244 Ibidem, p. 762. 245 E. Domanska, Encounters: Philosophy of History after Postmodernism, University of Virginia Press, Charlottesville & Londra, 1998, p. 34. 246 H. White, Structuralism..., p. 766. 247 H. White, The Content..., p. 190. 248 Ibidem, p. 190. 249 E. Domanska, op. cit., p. 15. 250 L. Febvre, Europe: Bruler ou marquer l'etape, Synthese, II, nr. 4, 1948, p. 23. ----------------------------------------------------------------------- LUCIAN-MIRCEA POPESCU Foucault, cunoașterea și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
al Asociației Americane de Literatură Comparată). Între cele două variante, cea franceză și cea engleză - întregită cu un Post-Scriptum: The Heidegger Affair - există diferențe semnificative, iar ediția română o reproduce pe a doua, beneficiind și de o Addenda în exclusivitate. Structuralismul și poststructuralismul francez din decadele a șaptea și a opta ale secolului trecut sunt tratate în primul rând ca aspecte ale unui fenomen de fascinație (mirage). Conform demonstrației lui P., structuralismul trădează nu atât o fascinație exemplară a limbajului, cât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
a doua, beneficiind și de o Addenda în exclusivitate. Structuralismul și poststructuralismul francez din decadele a șaptea și a opta ale secolului trecut sunt tratate în primul rând ca aspecte ale unui fenomen de fascinație (mirage). Conform demonstrației lui P., structuralismul trădează nu atât o fascinație exemplară a limbajului, cât un caz de autoritate intelectuală, de comportament discreționar, în termenii autorului. Anexele incluse în versiunea românească probează că P. merge mai departe, concepând destinul spectaculos al structuralismului în relație cu mecanismul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
Conform demonstrației lui P., structuralismul trădează nu atât o fascinație exemplară a limbajului, cât un caz de autoritate intelectuală, de comportament discreționar, în termenii autorului. Anexele incluse în versiunea românească probează că P. merge mai departe, concepând destinul spectaculos al structuralismului în relație cu mecanismul mutației paradigmelor intelectuale și cu efectele lui. Carte „de o seninătate destructivă”, cum o numește Jean François Revel, Le Mirage linguistique spune ceea ce lumea intelectuală franceză a trecut sub tăcere un timp îndelungat și aruncă o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
aruncă o lumină revelatoare asupra comportamentului discreționar al intelectualilor francezi, care au manipulat lingvistica în scopuri precise. Autorul face radiografia inclementă a unei forme de totalitarism științific falimentar, dar și o evaluare a costurilor sale morale. Cartea consemnează despărțirea de structuralismul tinereții și al debutului românesc, fiind scrisă evident din perspectiva unui mediu cultural de adopțiune - cel american -, mai puțin propice mutațiilor bruște și înzestrat cu sisteme de selecție și de filtraj al noutății. Devenită în scurt timp un model în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
R, 1990, 9; Monica Spiridon, Despre „aparența” și „realitatea” ficțiunii, VR, 1990, 10; Lovinescu, Unde scurte, I, 323-326; Andreea Deciu, Lumi ficționale și lumi reale, RL, 1993, 19; Florin Berindeanu, Mirajul ficțiunii, RL, 1993, 19; Ovidiu Verdeș, Creșterea și descreșterea structuralismului francez, RL, 1993, 23; Florin Mihăilescu, Complement la Toma Pavel, ST, 1993, 11; Andrei Ionescu, O viziune funcțională asupra ficțiunii, VR, 1994, 5-6; Virgil Nemoianu, Arhipelag interior, Timișoara, 1994, passim; Monica Spiridon, Apărarea și ilustrarea esteticii, București, 1996, 182-186; Mihai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
o structurare accesibilă a materiei după un principiu integrator. Majoritatea zdrobitoare a lucrărilor de specialitate rămân prizoniere unei abordări savante, În care accentul este pus pe viziunea asupra mitologiilor și ceremoniilor proiectată de fiecare școală de gândire: evoluționismul, difuzionismul, funcționalismul, structuralismul, procesualismul etc. Eforturile autorilor sunt astfel concentrate asupra contribuției sau limitelor paradigmelor teoretice, a polemicilor sau sintezelor dintre școli, a rădăcinilor filosofice sau științifice, a influențelor exercitate de diferite științe, precum istoria, științele naturii, psihologia și psihanaliza, lingvistica și teoriile
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
teoretico-literare ca „literatură”. Teoria literaturii este știința literaturii ce are ca obiect literaritatea. Noțiune de literaritate a avut o geneză lentă și îndeajuns de sinuoasă. Propus inițial de Roman Jakobson, conceptul este vehiculat de reprezentanții formalismului rus preluat de formalism structuralismul francez, în special G. Genette. Ea este concepută prin raportare la o serie de referință. „o amplă și persistentă tradiție a înțelegerii literarului ca deviere sau ca divergență față de un factor ab quo, sau grad zero își trage rădăcinile de
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
au provocat marginalizarea și chiar dispariția ei: formalismul, nihilismul și solipsismul. Formalismul în critica literară este deja un fenomen pus în discuție și chiar și cei care l-au susținut încearcă să-i reducă efectele. Tzvetan Todorov, unul dintre susținătorii structuralismului în anii 75 ’70 - metodă adoptată, după cum mărturisește, ca variantă permisă de sistemul acelor ani și pe care a considerat-o potrivită pentru a completa o carență constatată în critica franceză de atunci revine asupra ideilor sale și declară: „n-
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
această continuă căuatre a unui echilibru între antiteze, poate fi constatat totuși un mai pronunțat interes pentru totalitate și "configurare", ca sinteză. Îl putem privi, c aatare, în bună măsură, pe Harald Höffding ca pe un înaintaș al gîndirii favorabile structuralismului evident, de o factură nu tot atît de formalistă cum avea să se dezvolte acest curent în a doua parte a secolului trecut. După ce și-a publicat Etica (1887), încecînd, o dată mai mult, o a treia cale între metafizică și
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
analizează mijloacele epice prin care modalitatea de configurare a personajelor devine analoagă construcției labirintice a scrierilor. Este anticipată una dintre ideile centrale ale monografiei din 1981, primul studiu literar mai amplu asupra operei acestui scriitor, unde sunt inventariate, după regulile structuralismului, principalele scenarii, teme sau cronotopuri din nuvele, romane și dramaturgie. În Civilizația romanului - lucrare structurată în două volume, Rădăcini (1983) și Arhitecturi epice (1991) - eseista analizează avatarurile speciei și îndeosebi metamorfozele suferite de anumite structuri epice de bază („himere” sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289393_a_290722]
-
plină de curiozitate. Îl prețuiesc pentru scepticismul, ironia lui și ideea de joc. Toate romanele mele sunt explorări ale comediei de toate felurile... Romanul care îi conferă lui Bradbury statutul de ironist al intelectului este My Strange Quest for Mensonge, Structuralism's Hidden Hero (1987). Este o carte încântătoare pentru cei ce au lăsat în urmă structuralismul și deconstructivismul. Umorul este subtil și servește cauza clarității textului critic. Primul lucru pe care îl descoperim când deschidem cartea, înainte chiar de a
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sunt explorări ale comediei de toate felurile... Romanul care îi conferă lui Bradbury statutul de ironist al intelectului este My Strange Quest for Mensonge, Structuralism's Hidden Hero (1987). Este o carte încântătoare pentru cei ce au lăsat în urmă structuralismul și deconstructivismul. Umorul este subtil și servește cauza clarității textului critic. Primul lucru pe care îl descoperim când deschidem cartea, înainte chiar de a vedea titlul, este o fotografie mare a unui cap chel văzut de la spate, iar dedesubtul ei
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
laudă pe Mensonge și semenii lui în ale Desconstructvismului. El declară cu toată seriozitatea că trebuie să acceptăm provocarea declarației că limbajul "nu funcționează". Poate că ne simțim amenințați de această revelație, dar prozatorul nu se oprește aici: Pe scurt, Structuralismul și Deconstructivismul rămân importante fiindcă au destabilizat din temelii comunicarea. Lectorul ar vrea să dea înapoi în fața unui viitor când "totul va trebui rescris". Bradbury numește viitorul "o lume din ce în ce mai greu accesibilă". Face un scurt istoric începând cu Saussure: Există
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
privințe, dar influența lui Pound asupra lui Eliot a fost mai degrabă o desferecare decât o iluminare. Eliot este primul critic explicit, revoltat avant la lettre împotriva disecărilor așa zis științifice, pe care Eliot le numește ismele critice. A urât structuralismul și alte încercări de a înlocui opera cu creația criticului universitar. Creatorul Eliot a fost întotdeauna mai puternic decât criticul din el, așa că el a descoperit ideea criticii de atelier, critica ce acordă intâietate voinței creatorului. Dacă, așa cum spune Eliot
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
urmat bipolaritatea propusă. De altfel, „arta” de pe micile obiecte din siturile-locuință nu era structurată ca aceea din grote; cele două serii de date pot fi comparate, dar nu trebuie confundate. Presupusa gândire dualistă a vânătorilor, descoperită de Leroi-Gourhan după criteriile structuralismului, poate ascunde și alte perechi și interese În afara sexului și a procreării. Desigur, sexul interesa: vulve și falusuri sculptate În piatră sunt printre primele semne ale grafismului În Europa de mai bine de 30 000 de ani. Dar astăzi acestea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
p. 14) refuza oarecum disprețuitor o asemenea etichetă, acest refuz se datorează probabil, pe de o parte, legăturii sale, chiar afective, cu vechea școală a lui Durkheim, iar de cealaltă parte, faptului că se simțea străin de procedurile formaliste tipice structuralismului. 2. Izoglose lexicaletc "2. Izoglose lexicale" La nivel pur lexical, unicul element din aria teologică ce se poate reconstitui cu certitudine și care este atestat și În epoca istorică Într-un număr Însemnat de limbi, este termenul „zeu” (cf. Watkins
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
are în vedere, în subcapitolul Barocul și deschiderea formei, în principal romanul Don Quijote de Cervantes, citit din perspectiva teoriilor lui Umberto Eco despre „forma deschisă”, dar se ocupă și de creația poetică a lui Luís de Góngora, analizată în lumina structuralismului genetic al lui Lucien Goldmann. Al doilea subcapitol, De la fantastic la „realismul miraculos”, se oprește asupra lui Borges și García Márquez, cuprinzând însă și o încercare de a da o viziune nouă asupra fantasticului și a variantelor sale categoriale. Lucrarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287653_a_288982]
-
rost”), cei implicați în dialog depășesc esteticul, chiar gnoseologicul, mergând până la ontic. Ei formulează ultrasavant frământări existențialiste, exprimă algebric coordonate ale experienței cotidiene, exemplificând, bunăoară, noțiuni de teologie tomistă prin comportamente canine (oferite de Zdreanță și Azorică), fac uz de structuralism, semiotică, poetică matematică, persiflând subtil pretențiile acestor discipline de a revoluționa gândirea și toate activitățile spiritului. Abstracte silogisme sunt contrapunctate de secvențe lirice, împrumutate sau create de Mai Știutor, definițiile severe sunt agrementate cu expresii familiare, impersonalitatea aridă suportă constant
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
-se din tendințe mai vechi din lingvistica teoretică, antropologii culturali, În frunte cu Claude Lévi-Strauss, au propus o nouă explicație pentru diferențele sociale. Importante erau nu practicile sociale vizibile sau simptomele culturale, ci esența interioară, structura profundă a problemelor umane. Structuralismul, cum i s-a spus, era extrem de seducător. Abordând experiența umană Într-un mod ce amintea de școala de istorie a Analelor (al cărei exponent principal, Fernand Braudel, se evidențiase studiind la longue durée: perspectivă amplă asupra istoriei, descriind structuri
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
un mod ce amintea de școala de istorie a Analelor (al cărei exponent principal, Fernand Braudel, se evidențiase studiind la longue durée: perspectivă amplă asupra istoriei, descriind structuri sociale și geografice În evoluție lentă de-a lungul unor perioade vaste), structuralismul se integra perfect În stilul academic al epocii. și, mai ales, era accesibil intelectualilor și nespecialiștilor. Cum explicau admiratorii lui Lévi-Strauss din disciplinele Înrudite, structuralismul nu era nici măcar o teorie reprezentațională: codurile sociale sau „semnele” analizate nu se raportau la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
istoriei, descriind structuri sociale și geografice În evoluție lentă de-a lungul unor perioade vaste), structuralismul se integra perfect În stilul academic al epocii. și, mai ales, era accesibil intelectualilor și nespecialiștilor. Cum explicau admiratorii lui Lévi-Strauss din disciplinele Înrudite, structuralismul nu era nici măcar o teorie reprezentațională: codurile sociale sau „semnele” analizate nu se raportau la ființe, locuri sau evenimente anume, ci doar la alte semne, În interiorul unui sistem Închis. Prin urmare, nu putea fi supus la teste sau infirmări empirice
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la alte semne, În interiorul unui sistem Închis. Prin urmare, nu putea fi supus la teste sau infirmări empirice - o abordare structuralistă nu putea fi, În vreun sens, greșită -, iar combinația dintre ambiția iconoclastă a tezelor și invulnerabilitatea la contradicție garantau structuralismului o audiență largă. Absolut orice putea fi explicat ca o combinație de „structuri”: cum spunea Pierre Boulez când Își intitula una dintre compoziții Structures, „șacestaț e cuvântul de ordine al epocii noastre”. În cursul anilor ’60 s-a ivit o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
largă. Absolut orice putea fi explicat ca o combinație de „structuri”: cum spunea Pierre Boulez când Își intitula una dintre compoziții Structures, „șacestaț e cuvântul de ordine al epocii noastre”. În cursul anilor ’60 s-a ivit o pletoră de structuralisme aplicate: În antropologie, istorie, sociologie, psihologie, științe politice și, bineînțeles, literatură. Adepții cei mai cunoscuți - cei care combinau În doze ideale Îndrăzneala intelectuală și talentul autopromovării - au devenit vedete internaționale, având norocul să intre În lumina reflectoarelor exact În perioada
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]