1,311 matches
-
bunătatea lui Dumnezeu seamănă cu lama de pumnal (Rugă). Din perspectiva imposibilei comunicări cu divinul, aproape și de fascinația cu care artiștii expresioniști au insistat asupra decăderii omului, în poezia lui, viii ca și morții, în mizeria lor banală până la stupoare, nu sunt vrednici nici de milă (Drumul cel din urmă). Oscilând între a lua în răspăr totul, prin pirueta ironic-sarcastică, și accentul grav al metaforelor cangrenei și agoniei, poetul cultivă cu voluptate incongruența (Amiază de april). Coșmarul și boala, tăcerea
BONCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
nu a fost decât o „experiență”, o stare paradoxală a conștiinței mele, care nu mai permite ca Eul meu să trăiască, să-și reprezinte propriile sale experiențe sufletești și trupești interioare Într-o manieră lucidă. Stările paradoxale ale conștiinței (confuzia, stupoarea, stările secunde sau crepusculare, coma etc.Ă produc schimbări ale persoanei, În cursul cărora Eul se reflectă pe sine schimbat, proiectat Într-o altă realitate, pe care nu o cunoaște și, prin urmare, nici nu o poate Înțelege. În aceste
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
mult lamentație solemnă și rugă imperativă. Ca eseist, B. citește poezia Magdei Isanos ca pe „un drum spre Eleusis” (Magda Isanos. Drumul spre Eleusis, 1975), adică „un drum către împărăția miraculoaselor forțe germinative eterne. Un punct în care gândul produce stupoare și îndoială înainte de a se face lumină și înțelepciune.” Aici este de înțeles și un pro domo, o asumare a ipostazei „eleusine” a poetului. În eseul Meșterul Manole sau imanența tragicului (1986), autorul aprofundează meditația. El insistă asupra ideii că
BADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285538_a_286867]
-
a observat tulburarea, pe care nu o înțelege. Nu știe cum să și-o explice. Se hotărăște să acuze în continuare: — Scrie pagini amoroase... Față de nepoții mei? dă să se încrunte cezarul. Își ia seama și abordează un aer de stupoare candidă: — Da’ nu-i o crimă! Zâmbește cu o falsă bunăvoință. — Și în nici un caz nu-i magie! Trio Fulcinius se dă de ceasul morții. Chiar că nu mai știe cum să întoarcă situația în favoarea sa. Pe neașteptate, îi vine
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Ascultător, Scribonius Libo se dă jos și se apropie de patul lui. Asinius Gallus îi face loc lângă el. Se apleacă și începe să-i șoptească încet la ureche. Rând pe rând, fața lui Libo trădează sentimente variate. Mai întâi stupoare. Se încruntă, cască ochii mari, neîncrezători. Pe nesimțite, trăsăturile i se destind și un surâs de beatitudine îi înflorește pe buze. Splendid! exclamă entuziasmat. Asinius Gallus îl bate mulțumit pe umăr: — Ți-am zis că nu te las! Îl reține
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Vittelius murmură: — Tu ai ceva de discutat cu... I-l indică din bărbie pe călăreț. — Iar ăsta? se plânge Rufus. Își proptește picioarele rășchirate în fața germanului: — Ce ai, măi omule, cu mine? Vittelius îi șoptește precipitat: — Din momentul ăsta... Spre stupoarea lui Rufus, îl podidește plânsul. Înghite de câ teva ori în sec și reia cu vocea sugrumată de emoție: — Te dezleg de jurământul pe care mi l-ai făcut... Evreul încremenește, impresionat nu de vorbe, ci de aerul grav al
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Shizuko (poreclă) - tânăra afectată grav, care și-a pierdut amintirile și care, în prezent, este internată la recuperare în spital -, am simțit nevoia să-mi revizuiesc valoarea textului. Oare am reușit să transmit cititorului toate trăirile (frică, disperare, singurătate, supărare, stupoare, pustietate, confuzie, speranță...) cât mai exact? După interviu am cugetat la lucrul ăsta nu știu câte ore, chiar zile. Îmi este teamă că am rănit câțiva intervievați, fără nici o intenție. Au existat mai multe motive: din neatenție, din ignoranță sau, pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
răsplătiți regește când aduceau o veste bună... -...și descăpățânați fără milă pentru o veste rea, îl completă răutăcios Carol. Exact. Asta probează că mesajul depinde de mesager... în aceeași măsură în care viața mesagerului depinde de mesaj. Oricum, observ cu stupoare că ți-a apărut umorul, chiar așa sarcastic, care e floare rară la un sinucigaș, încercă Filip să destindă puțin atmosfera. Hazul evită necazul... Da? Și mai ce? Obrazul imită prazul; obraznicul vomită praznicul... Ce să spun!? Mare scofală! La
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
văzu îl surprinse și mai mult. Din semiîntuneric fu străpuns de privirea de sticlă a unui leu cu gura roșie căscată și un picior ridicat într-o poziție care se dorea a fi amenințătoare și terifiantă. După câteva clipe de stupoare mută, Filip pufni în râs căci leul împăiat arăta jalnic. Totul îl făcea să fie ridicol: ochii neconvingători de sticlă, gura căscată, limba și gingiile vopsite strident într-un roșu nenatural, piciorul din față ridicat grațios și înțepenit într-o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mobile epuizant. Fiind foarte tânăr, Pimen avusese un vis în care îi apăruse imaginea unui schit departe de lume, într-o peșteră în vârful munților. "Dumnezeu îmi trimite un semn. Mă cheamă la el", își zisese și se călugărise spre stupoarea a lor săi. De viață monahală cu problemele, restricțiile și adesea cu ipocriziile ei, se simțise străin. Părăsise mănăstirea în sutană, însoțindu-se doar de un toiag și de un vas de alamă. Peregrina fără vreo direcție anume, ajutând viața
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Paes scăpase într-adevăr ca prin minune, pentru că tânărul Julio Baptista înmuiase gloanțele în otravă, ca să fie mai sigur, si, datorită acestui exces de prudență, capsa nu luase foc. La sediul Lojii Portugal din Paris, Rue Cadet, vestea atentatului provoacă stupoare. Un document recent publicat, - scrisoarea unui agent secret francez adresată unui membru al Legației portugheze din Paris, - aruncă destulă lumină asupra acestor lucruri. "Le premier coup contre le President a raté mais il faut s'attendre à des nouvelles tentatives
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pentru prima oară triumviratul Juntei guvernamentale, alcătuit din Cabeçadas Președinție și Interne - Gomes da Costa, Război și Colonii - Carmona, Afaceri Străine. Printre ceilalți miniștri, un nume nou pentru majoritatea Portughezilor: Dr. Oliveira Salazar la Finanțe. Numirea profesorului Salazar a provocat stupoare, mai ales în mediul militarilor. Cine era acest civil de la Coimbra? - Antonio Ferro, în prefața cărții sale de convorbiri cu Salazar, își amintește dimineața de 16 iunie 1926 când, pe aerodromul de la Amadora, se apropie de generalul Gomes da Costa
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
un lucru pot fi totuși siguri: "Știu foarte bine ceea ce vreau și încotro merg, dar să nu mi se ceară să ies la capăt în câteva luni". Nu încape îndoială că un asemenea discurs a provocat în foarte multe cercuri stupoare. Portughezii erau învățați să li se vorbească altfel. Unii din ei au rămas nedumeriți, alții au ridicat neîncrezători din umeri. Toți se așteptau, însă, să-1 mai audă vorbind, să-și vadă dictatorul apărând în fața maselor, însuflețindu-le prin cuvântări patriotice
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
se controleze. — Erau la câțiva pași distanță: descălecaserăm ca s-o terminăm cu cei doi, însă... Gualfard tresări. — I-ați prins? întrebă stupefiat. Vizibil nemulțumit Balamber încuviință. — Da, îi aveam în mână, dar ne-a lovit trăsnetul. Un murmur de stupoare îi străbătu pe burgunzi. Gualfard, care făcea eforturi ca să-și revină după cele ce aflase, suspină adânc, pe un ton răgușit, încărcat de mânie: — Așadar, trăsnetul v-a lovit numai pe voi. Hunul răspunse, ridicând din umeri. — E limpede, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
răsplătiți regește când aduceau o veste bună... -...și descăpățânați fără milă pentru o veste rea, îl completă răutăcios Carol. Exact. Asta probează că mesajul depinde de mesager... în aceeași măsură în care viața mesagerului depinde de mesaj. Oricum, observ cu stupoare că ți-a apărut umorul, chiar așa sarcastic, care e floare rară la un sinucigaș, încercă Filip să destindă puțin atmosfera. Hazul evită necazul... Da? Și mai ce? Obrazul imită prazul; obraznicul vomită praznicul... Ce să spun!? Mare scofală! La
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
văzu îl surprinse și mai mult. Din semiîntuneric fu străpuns de privirea de sticlă a unui leu cu gura roșie căscată și un picior ridicat într-o poziție care se dorea a fi amenințătoare și terifiantă. După câteva clipe de stupoare mută, Filip pufni în râs căci leul împăiat arăta jalnic. Totul îl făcea să fie ridicol: ochii neconvingători de sticlă, gura căscată, limba și gingiile vopsite strident într-un roșu nenatural, piciorul din față ridicat grațios și înțepenit într-o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mobile epuizant. Fiind foarte tânăr, Pimen avusese un vis în care îi apăruse imaginea unui schit departe de lume, într-o peșteră în vârful munților. "Dumnezeu îmi trimite un semn. Mă cheamă la el", își zisese și se călugărise spre stupoarea a lor săi. De viață monahală cu problemele, restricțiile și adesea cu ipocriziile ei, se simțise străin. Părăsise mănăstirea în sutană, însoțindu-se doar de un toiag și de un vas de alamă. Peregrina fără vreo direcție anume, ajutând viața
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ce fel de otravă a contractat, nu-l mai interesa. Trăia, iar viața Îl va ajuta să elimine toate necazurile, călcând În picioare moartea...! Astfel Înarmat cu acest adevăr filozofic, Încercă să coboare din pat. Picioarele Însă, refuzară! Costată cu stupoare: era complet paralizat...!! Nu descurajă. Făcu o retrospectivă a celor Întâmplate și,din moment ce creerul mare nu a omis nimic din teribila lui intoxicare, nu era afectat. Acest punct de plecare Îi ridică din nou moralul, Începând sa facă mișcări ondulatorii
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
două zile În urmă din care numai printr’o minune mai făcea umbră pământului!! Oricum politicos, omul legii avu răbdare să-l asculte, ca după aceea să i-o trântească fără menajament. „Îmi pare rău domnule, peștele a fost comestibil...!!” Stupoare! Tony Pavone rămase fără grai. Efectiv, nu mai știa ce atitudine să adopte pentru a nu jigni. Dacă și la acest organ legislativ unde omul necăjit Își caută dreptatea se minte, unde să se mai adreseze? Cu vocea sugrumată de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu o lăcomie debordantă, fără a-și putea imagina consumarea pentru vecie a ultimelor pahare. La câteva luni de zile, Gică Popescu acuzând o stare de amețeală se internă În spital ca după o sumară analiză să se constate cu stupoare: cancer ganglionar. A urmat unele biopsii medicale ce se dovediseră tardive. După trei săptămâni de speranțe iluzorii, doctorii pronunțară...metastază...!! Tony Pavone rămase pironit În mijlocul curții. Avea remușcări. Se socotea un laș, un om de nimic...! Dacă nici În acestă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să curgă În valuri iar cimitirul cu fiecare minut consumat lua altă Înfățișare. Angrenajul turnării betonului funcționând la Întreaga capacitate, Tony Pavone luă drumul cimitirului cu gândul să dea o mână de ajutor, să impulsioneze lucrul dar, la poarta cimitirului stupoare! Enorma poartă de fier având dimensiuni madievale era Încuiată cu un lanț și lacăt pe măsura porților. Atât muncitorii cât și cifaroamele așteptau la poartă În afara cimitirului nehotărâți de cele ce aveau să urmeze. „Preotul În persoană a zăvorât intrarea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
totul Înapoi cu scuzele respective. Aveți Încredere, miliția acționează În numele poporului...!” Oarecum mulțumit de asigurările milițianului, Tony Pavone Își propuse să fie cât mai relaxat: rezultatul anchetei nu putea fi decât În favoarea sa, cât de curând. Dar intrând În birou, stupoare...!! Surpriză de proporții cu efect imediat și degringoladă totală...! Miliția cu de la sine putere ordonase oprirea lucrărilor de la platforma ce deja Înepuse să fie turnat betonul la complexul comercial Afumați, urmând să se efectueze o amplă anchetă penală...! Se presupune
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
după care ordona relaxare, nimeni nu avea voie să se miște ori să vorbească. Socotindu-i Înfricoșati În suficientă măsură, Șeful de cameră Însfârșit, sub privirile flămânde a deținuților se apucă să pregătească sferturile de pâine ce revenea fiecăruia dar, stupoare!! Cu un ritual studiat, acesta scoase la fiecare pâine În parte mijlocul ce echivala cu jumătate din pâinea respectivă, iar cele două jumătăți rămase le tranșă cu multă grijă În sferturi egale aruncând fiecăruia rația Înjumătățită cu un tupeu câinesc
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Și aceasta Îi aduse aminte de descrierea comică făcută de Kierkegaard oamenilor ce fac Înconjurul lumii ca să vadă râuri și munți, stele noi, păsări cu penet rar văzut, pești curios deformați, rase ridicole de oameni - turiști ce se lasă pradă stuporii bestiale ce cască gura la existență și crede că a văzut ceva. Aceasta nu-l putea interesa pe Kierkegaard. El căuta Cavalerul Credinței, adevăratul copil minune. Adevăratul copil minune, stabilindu-și relațiile cu infinitul, e complet acasă la el În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
când presa occidentală a furnizat informații din care rezulta că Delegația română a lansat o serie de propuneri referitoare la Recomandările care urmau să fie adoptate. La București, informațiile în speță au stârnit întrebări și nedumeriri. S-a descoperit, cu stupoare, că, în M.A.E., cu excepția adjunctului de ministru, Nicolae Ecobescu, nimeni nu mai era la curent cu materialele și propunerile Delegației române. Absența la acea dată a unor experți în Centrala M.A.E. care să preia informațiile de la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]