1,576 matches
-
strângând tare, dar cu totul automat, mâna întinsă de celălalt. Prințul coborî o treaptă și se uită înapoi. Cât despre credință, începu el zâmbind (nedorind probabil să-l lase așa pe Rogojin) și, pe deasupra, înviorându-se sub impresia unei amintiri subite, în privința credinței, am avut parte săptămâna trecută de patru întâlniri diferite în două zile. Dimineața călătoream pe o cale ferată nouă și am stat de vorbă în tren patru ore cu un anume S., pe care l-am cunoscut chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ceva la «Balanța», după cum ne-a fost înțelegerea.“ Deci, dacă se ducea acum, n-o făcea câtuși de puțin cu intenția de a o vedea. O altă curiozitate sumbră, chinuitoare îl tenta. Îi trecuse prin cap o altă idee, nouă, subită... Însă pentru el era prea de-ajuns că s-a pornit și că știa unde se duce: peste câteva clipe se îndepărtase deja de grădină și mergea, aproape fără să-și dea seama pe unde merge. Imediat simți un dezgust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se duce: peste câteva clipe se îndepărtase deja de grădină și mergea, aproape fără să-și dea seama pe unde merge. Imediat simți un dezgust îngrozitor și se gândi că îi e aproape imposibil să-și ducă mai departe „ideea subită“. Cu o atenție chinuitor de încordată privea tot ce-i cădea sub ochi, se uita la cer, la Neva. Dădu să intre în vorbă cu un băiețel care venea din direcția opusă. Poate că starea epileptică i se amplifica din ce în ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
înainte, pe scări, și după toate acestea să te surprinzi că tot cauți ceva mereu în jurul tău, și această prăvălie, și acest obiect... ce josnicie! Și, după toate astea, se duce acum cu un „scop special“, cu o anume „idee subită“! Disperarea și suferința îi cuprinseră tot sufletul. Prințul voi să facă imediat cale întoarsă; chiar se răsuci pe călcâie și porni; dar după un minut, se opri, se gândi și o luă înapoi. De fapt, ajunsese deja în cartierul Petersburgskaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
avea când sunase la ușa Filisovei. Se petrecuse cu el, și parcă într-o singură clipă, o schimbare neobișnuită: pășea din nou palid, slab, suferind, tulburat; genunchii îi tremurau și un zâmbet confuz, pierdut rătăcea pe buzele lui învinețite: „ideea subită“ i se confirmase și se adeverea deodată - și el îi dădea iarăși crezare demonului său! Dar oare s-a confirmat? Dar oare s-a adeverit? De ce l-au apucat iarăși acest tremur, această sudoare rece, această beznă și răceală din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
au apucat iarăși acest tremur, această sudoare rece, această beznă și răceală din suflet? Oare pentru că văzuse din nou acești ochi? Însă doar plecase din Grădina de Vară numai și numai ca să-i vadă! Doar tocmai aceasta îi fusese „ideea subită“. Ținuse morțiș să vadă „ochii de adineaori“, pentru ca să se convingă definitiv că îi va întâlni neapărat acolo, lângă această casă. Aceasta fusese dorința lui febrilă și atunci de ce era atât de strivit și uimit acum că într-adevăr îi văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
gândi el cu un zâmbet iritat, oprindu-se în poartă. Un nou val de rușine, insuportabil, aproape de disperare îl țintuia pe loc, la un pas înaintea porții. Se opri pentru câteva clipe. Așa li se întâmplă oamenilor câteodată: amintiri nesuferite, subite, mai ales când sunt combinate cu rușinea, îi opresc de regulă, pentru câteva clipe, în loc. „Da, sunt un om fără inimă și laș!“ repetă el sumbru și dădu să pornească avântat, însă... se opri din nou... Sub această poartă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
află în interiorul omului respectiv. În orice caz, mulți au relatat astfel impresia avută, multora înfățișarea unui om apucat de epilepsie le provoacă o groază incontestabilă și insuportabilă, care conține chiar ceva mistic. Trebuie să presupunem că aceeași impresie de groază subită, însoțită de toate celelalte impresii teribile ale acelui moment, l-a făcut brusc pe Rogojin să încremenească pe loc și astfel l-a salvat pe prinț de lovitura inevitabilă a cuțitului, care cădea deja asupra lui. Apoi, încă neapucând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lui persoană, adevărul zicalei rusești: «fericiți cei care fac parte dintr-o anumită categorie de oameni!». Judecați și singuri: rămânând copil neînțărcat după moartea tatei, care a fost, se zice, locotenent și și-a dat sufletul în timp ce era judecat pentru subita dispariție la cărți a întregii sume de bani pe care o avea regimentul său și, poate, pentru prea marea dărnicie cu care a pus să se tragă vergi pe spinarea unui subordonat (amintiți-vă timpurile de altădată, domnilor!), baronul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mă ia la rost și pe mine pentru tine, numai că nu înțeleg de ce), noi, totuși, te iubim, în pofida a tot și a toate, adică a toate aparențele. Dar fii de acord, dragă prietene, fii singur de acord, ce enigmă subită și ce supărare am avut când, din senin, acest drăcușor cu sânge rece (pentru că stătea în fața maică-sii arătând cel mai profund dispreț pentru toate întrebările noastre, mai ales pentru ale mele, pentru că eu, naiba să mă ia, am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
coate pe masă și se apucă cu mâinile de cap. Chiar e ceva rușinos!... Dar, la naiba, nu mă privește că-i ceva rușinos! își ridică el imediat capul. Domnilor! Domnilor, desfac plicul, proclamă el cu un fel de fermitate subită. Eu... eu... de altminteri, nu oblig pe nimeni să mă asculte! Cu degetele tremurând de emoție, desfăcu plicul, scoase din el câteva file de hârtie pentru scrisori, acoperite cu un scris mărunt, le puse dinainte și se apucă să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
important lucru e să nu vă supărați... spuse Evgheni Pavlovici, lungindu-și precaut cuvintele. — De-abia acum îmi dau seama că am făcut o greșeală teribilă citindu-le acest caiet! rosti Ippolit, privindu-l pe Evgheni Pavlovici cu o expresie subită de încredere, de parcă i-ar fi solicitat un sfat prietenesc. Situația e ridicolă, dar... zău, nu știu ce să vă sfătuiesc, îi răspunse Evgheni Pavlovici, zâmbind. Ippolit îl privi sincer în ochi, îl fixă câteva clipe, tăcut. S-ar fi putut crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mi se caute mereu câte un soț! Vreau... vreau... ei bine, vreau să fug de-acasă și te-am ales pe dumneata ca să mă ajuți. Să fugi de-acasă! strigă prințul. Da, da, da, să fug de-acasă! strigă ea subit, înflăcărată de o mânie neobișnuită. Nu vreau, nu vreau să fiu acolo veșnic pusă în situația de a roși. Nu vreau să roșesc nici în fața lor, nici în fața prințului Ș., nici în fața lui Evgheni Pavlovici, nici în fața nimănui și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
că nu se certaseră, dar parcă se despărțiseră prieteni. Gavrila Ardalionovici, atât de ostil cu Ippolit în seara aceea, venise în persoană să-l viziteze, de altfel în cea de-a treia zi după incident, condus probabil de un gând subit. Cine știe de ce, și Rogojin începuse să treacă pe la bolnav. În primele momente, prințului i se părea că ar fi chiar mai bine pentru „bietul băiat“ dacă s-ar muta din casa lui. Dar, încă din timpul mutării, Ippolit susținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
foarte haotic, observă prințul cu reținere. Și are unele trăsături... dar, dincolo de acestea, se vede că are inimă și o minte isteață, uneori amuzantă. Rafinamentul expresiilor, tonul respectuos îl flatară probabil pe general, deși uneori încă mai privea cu suspiciune subită. Dar tonul prințului era atât de firesc și sincer, încât era imposibil să lase loc îndoielii. Că are și calități bune, îl aprobă generalul, eu am susținut primul și mai că nu i-am dăruit acestui individ prietenia mea. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
atât de interesant! Vă mulțumesc mult! — Prințe! spuse generalul, strângându-i iarăși dureros mâna și privindu-l pe prinț insistent și cu ochii strălucitori, de parcă și-ar fi venit brusc în fire și ar fi fost uluit de o idee subită. Prințe! Sunteți atât de bun, atât de naiv, încât uneori mi se face milă de dumneavoastră. Vă privesc cu înduioșare. Fie ca Domnul să vă binecuvânteze! Fie ca viața dumneavoastră să înceapă și să înflorească... în iubire. A mea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fi fost aici, tot ar fi spus ceva“, îi regreta Lizaveta Prokofievna absența. Ivan Feodorovici ședea cu o mină extrem de îngrijorată; surorile erau serioase și, ca un făcut, tăceau. Lizaveta Prokofievna nu știa cum să înceapă discuția. În sfârșit, ocărî subit și energic calea ferată și îi aruncă prințului o privire care voia să însemne provocare categorică. Vai! Aglaia nu venea și prințul se pierdea cu firea. Bâiguind și încurcându-se, dădu să-și exprime părerea că ar fi extrem de utilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
prințul N. Însă, dacă ar fi știut că povestirea este veche, uzată, învățată pe de rost, că se răsuflase, ajungând să plictisească prin toate saloanele și că numai la inocenții Epancini putea trece iarăși drept o noutate, drept o amintire subită, sinceră și strălucitoare a unui om strălucit și extraordinar! În sfârșit, până și nemțoteiul-poetastru, deși se comporta neobișnuit de amabil și modest, mai că nu considera și el că vizita lui e o onoare pentru amfitrioni. Însă prințul nu observa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
violență, pentru că, judecând după ei înșiși, nu-și pot închipui că am fi altceva decât niște barbari. Și asta până acum, și asta cu atât mai mult, pe măsura trecerii timpului! Și... Dar în acest moment avu loc un incident subit și discursul oratorului se întrerupse în modul cel mai neașteptat. Toată această tiradă înflăcărată, toată această afluență de cuvinte pătimașe și neliniștite, de idei exaltate, care parcă se îmbulzeau într-un fel de învălmășeală și săreau unele peste altele, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pe înserate. El află palatul în cea mai mare confuziune. Prezința sa adună împrejuru-i câțiva miniștri și câțiva curteni; ceilalți dispăruseră. Favoritul, plin de frică și de durere, părăsise frânele imperiului; boierii, ocupați de urmările ce ar avea acest eveniment subit, [î ]și aranjau afacerile lor particulare. Paul, urmat de toată familia sa, se duse lângă mamă-sa, care nu dete nici un semn de cunoștință la aspectul copiilor săi adunați. Ea era imobilă pe saltea, fără semn de mișcare aparentă. Marele
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ne poate ucide. Am citit despre personaje istorice care au murit de surprindere sau de teamă ori la scurtă vreme după o izbucnire de mânie. De exemplu, o explozie de mânie duce adesea la tuse cu sânge și la moarte subită. De exemplu, se știe că Jiang Jieshi, fost președinte al Republicii Chineze, a tușit cu sânge cel puțin de două ori În perioada În care a suferit Înfrângeri În bătăliile cu comuniștii chinezi, la sfârșitul anilor ’40. Alt exemplu este
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
acestuia de a vizita România, pe fondul unor tensiuni sistemice. Aceasta a Îmbrăcat bunăoară forma unei alternative contestatare Împotriva principalelor instituții, producând, pe cale de consecință, două schimbări majore: „relativa Îndepărtare a acestei critici de lacunele cardinale ale guvernării” și transformarea „subită a unei părți din opoziția extraparlamentară În opoziție monarhică”. Analiza constată totodată că alternativa monarhică este o reinterpretare a procesului istoric, a condițiilor legitime În care s-a produs schimbarea de regim din decembrie 1947 și a rosturilor tranziției. În
RECONSTRUCȚIA MEMORIEI REGALITĂȚII ROMÂNEŞTI ÎN POSTCOMUNISM: DOUĂ ANALIZE JURNALISTICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALEXANDRU MURARU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1286]
-
trece la modul de cunoaștere-conștiință imaginativă, care coincide cu definiția celor trei grade de cunoaștere a adevărului descrise de Spinoza: primul grad este imaginativ-confuz, al doilea rațional și al treilea intuitiv. Studiul stărilor patologice ale somnului a permis înțelegerea morții subite în somn a pruncului sănătos. Apneea de somn a fost o descoperire dramatică a medicinei somnului. Cercetarea acestor două boli permite prevenirea gravelor lor consecințe. Somnambulismul, cunoscut din Antichitate, poate fi diagnosticat științific prin polisomnografie, iar consecințele sale nefaste pot
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
i-o dăruiește, căci el vede în lucrurile neînsuflețite un prilej de a visa, de a evoca o liniște cristalină sau o tensiune dramatică, de a sugera alianța totdeauna misterioasă dintre corp și spațiul năpădit de umbră sau misterul prezenței subite a corpului în plină lumină, mai neliniștitoare uneori, mai refractară sesizării totale de către simțurile și mintea noastră decât o vagă semiobscuritate. Atâtea naturi moarte, atâtea gânduri, sentimente, temperamente personale”. ( Charles Sterling) Un solitar în istoria picturii românești, Stahi reprezintă un
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
dispune de o relevanță specială pentru orice încercare de extrapolare a modelelor etnografice asupra epocii paleolitice. În această privință, două modele majore domină bibliografia de specialitate: cel al „nevoii”, în care crizele ecologice, agravate de presiunea demografică, determină o creștere subită a complexității - exploatare intensivă, logistică a resurselor, accesul inegal la resurse, apariția liderilor etc. (Arnold 1993) - și cel mult mai convingător, în opinia noastră, al „oportunității”, în care membrii ambițioși ai comunității reușesc, mai ales în contexte de relativă abundență
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]