5,716 matches
-
tot noi căutăm să ne debarasăm de ea. Când stă lipită de noi cu insistență și fervoare, intervine plictiseala, pentru că devine searbădă și o intuim cel mult ca pe fericirea altora și nicidecum ca a noastră. Fericirea poate fi trăirea sublimă a unei clipe celeste, dar și obiectul unei îndelungi meditații ulterioare. Analiza și despicarea fericirii poate fi prilej de fructuoase și compensatoare reverii; memoria ce însoțește actul fericirii este deosebit de vie și precisă. Ea captează cele mai nesemnificative detalii, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
colapsului amoros, răsturnând astfel, prin acest final tautologic prin excelență, sistemul de valori în care suspansul adăugat ca suport în acest thriller unde criminalul devenea victimă, iar victima, terminator și trasându-se astfel linia de demarcație dintre lumină și întuneric. Sublim, s-ar putea spune, Othello rămânea cu averea pierdută, căsnicia dacă era cazul și de cele mai multe ori era distrusă, iar Desdemona, revigorată în spatele ușilor închise, devenea, încet dar sigur, posesoarea victoriei materializate în câteva zero-uri adăugate în cont, bunuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sârg spre a sluji, cu sfințenie, păcatul. Dragostea părinților pentru progeniturile lor, puternică până la distrugere, de la primul plânset, știindu-se că nu copilul și-alege meseria, ci părintele, nu plodul e premiant, ci mama, nu tânărul are viitor, ci părinții, sublima lor dictatură topindu-se în marioneta educată spre a fi marionetă cu liber arbitru: lungimea sforilor ce-l manipulează. Nu se poate uita dragostea profesorilor pentru elevi, cu o cifră octanică superioară, dar și cu o imensă forță atomică, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
lume e reînnoirea sa. Dragostea oamenilor pentru lume, ruina. Dragostea lui Dumnezeu pentru om, dăruirea. Dragostea omului pentru Dumnezeu, crucificarea. Dragostea lui Dumnezeu, credința. Dragostea omului, ura. Dumnezeu oferă, omul Îl vinde. Dumnezeu iartă. Omul nu uită. Dar cea mai sublimă e dragostea copacilor. Trăind în comuniune cu natura, în stare de extaz, nu-l cunosc pe Dumnezeu, dar îl simt prin vânt, prin ploaie, în mișunatul gângăniilor, în cântecul greierilor, în razele soarelui, căruia îi mulțumesc prin respirația lor. Iubirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
puteam râde de tot ce nu pricepeam. Un abur de premoniție îl avea Mihai, o pulbere de viziune aveam eu, Valentin Gustav, comicul, indolentul, caricatura zilei de ieri și de mâine. Vedeam deformat totul în afară de propria-mi persoană, hrănită cu sublim de admiratorii mei, colegii aceleiași clase de liceu. Era o singură zi și o singură noapte. Ziua de școală, lungă cât școala, noaptea visărilor, lungă cât neantul în care s-au dus și pe care acum le vedem reîncarnate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a Teatrului lui Stanislavski era rezolvată. Urma acum întruchiparea personajului în acord cu etica vremii și transfigurarea realității fără a sparge canoanele prin sublimare sau extorcare a înțelesului ei metafizic. Adevărul care reieșea din textul vorbit și sorbit era realitatea sublimă în mizeria ei sublimă. Nimic subtil, nimic mascat, nimic presupus, ci expus de-a dreptul, fără machiaj, fără convenție, fără trucaje, fără lumini care să scoată vreun simbol în evidență, fără vreun semn teatral subînțeles. Mesele, oamenii, băutura, cu precădere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
era rezolvată. Urma acum întruchiparea personajului în acord cu etica vremii și transfigurarea realității fără a sparge canoanele prin sublimare sau extorcare a înțelesului ei metafizic. Adevărul care reieșea din textul vorbit și sorbit era realitatea sublimă în mizeria ei sublimă. Nimic subtil, nimic mascat, nimic presupus, ci expus de-a dreptul, fără machiaj, fără convenție, fără trucaje, fără lumini care să scoată vreun simbol în evidență, fără vreun semn teatral subînțeles. Mesele, oamenii, băutura, cu precădere vodcă, tutunul, de preferință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a rulării pe scenă a filmului existenței, într-un fel era joc, pentru că se păstra respectul replicii partenerului, nu se interpunea nimeni în fața cuiva, pentru a obtura vederea celorlalți, cu toții își expuneau partitura cu fața la toți. Singurele care-și făceau volutele sublime printre interpreți erau o baborniță și o pisică. Elementele de recuzită, scrumierele înlocuite cu altele, recuzita consumabilă, multiplicată, pentru că primul act nu era nici pe departe la final, sonoritatea liniștitoare a șlagărelor desuete, toate aveau o seducție aparte prin întruchiparea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
îi smulse din gură nota La și îi făcu disperată semn să tacă, arătând cu antenele spre tavanul de pământ. Dar ce atâta mister, frate! zise foarte catifelat un mascul blănos ce nu putea fi altceva decât o cârtiță, moment sublim pentru a-și arăta indignarea ce l-ar fi putut califica drept bărbat, pe El, gratulat zilnic cu apelativul MOTOTOL de către vecini, de copii, chiar și de către rude din cauza încetinirii cu care gospodărea dependințele, vastele apartamente triplex, cu confort sporit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
acestea, aveam nevoie de această aducere aminte decafonică: cum s-o dezgrop din memorie? Mă învârteam de colo-colo smulgându-mi părul. Nimic nu e mai anevoios decât să scoți la suprafață o ritornelă simpluță din capul invadat de o orchestră sublimă. Aveam impresia că sap sub o vilă splendidă pentru a aduce la lumina zilei ruinele unui târgușor lipsit de importanță. Această arheologie absurdă sfârși prin a mă înnebuni. Începui să gem întruna „Ține-ți gura, Pergolese!”, din ce în ce mai frenetic. Biscuit mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
neterestră? Gelu Doru Ilieș este un Rică Venturiano al filozofiei. În loc să cadă în genunchi în fața Vetei, ambetat de amor, el se prosternează în fața vieții, morții, infinitului, cunoașterii etc., ambetat de filozofare. Și la fel ca Rică Venturiano, în pofida trăirilor lui sublime, stârnește râsul. Avea dreptate și Eminescu în felul lui: „Căci nu mai poți străbate / De-atâta terestralitate.“ De la epigrama la rondel Mitică Ion, membru al Uniunii Epigramiștilor din România, se prezintă în fața publicului cu un volum de rondeluri, Șah etern
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
am adăpostit - zidului care, moloz-moloz, picură sub asfalt, sub căpriorul care bate asfaltul cu coarnele.“ Ce e cu toată această fandoseală stilistică din volumul publicat în 2001 (la Editura Ramuri din Craiova) de Ioan Lascu? Titlul nu ne spune nimic: Sublima persiflare. Represalii 1984. Ce urmărește autorul desfășurând în fața noastră atâtea prețiozități? Aparent, este vorba de un volum de proză scurtă, chiar foarte scurtă. În realitate însă, această proză se dovedește a fi, în timpul lecturii, mai lungă decât o coadă la
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
o recepție, la festivitatea primirii unei decorații, dar nu și la cărat roabe cu ciment pe un șantier. Adrian Munteanu și-a făcut un mod de a scrie din desfășurarea unei retorici invariabil ceremonioase. Nu este vorba de acea inadecvare sublimă care caracterizează operele unor mari scriitori ca Shakespeare sau Eminescu. Aceștia pun în mișcare, fără calcule de rentabilitate, o uriașă și greoaie mașinărie filozofico-poetică, fie și numai pentru a descrie un fir de iarbă. Lui Adrian Munteanu nu îi este
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
a trăit viața nu-i oferă autorului, din nefericire, imunitate în ipostaza de poet. Poemele sale, demodate și naive, îl fac să zâmbească ironic chiar și pe cititorul cel mai reverențios: „Curajul în luptă și sacrificiul suprem / Au fost trăsături sublime ale acestui popor, / De ce astăzi frica și capul plecat, / Nimic nu explică misterul schimbat. // Cumva în fruntea țării au ajuns / Doar lașii și proștii, nătângii și hoții? Priviți cum se bâlbâie, lipsiți de idei, / Gângavi la tribune, se ceartă-ntre
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
coșmaruri au captivat aderența mulțimilor? După părerea mea, omul este rezultatul unei îndelungi educații, unei îndelungi cizelări prin filosofii generate de indivizi de excepție. Mintea omului și-a sporit de la an la an capacitatea de înțelegere, capacitatea de a crea sublimul, de șlefuire permanentă. În creier s-au dezvoltat centre noi, capabile să producă un fenomen de "inactivare" a pornirilor primitive. Accentuez că s-au "inactivat" și nu "extirpat" acele zone, extrem de active la omul primitiv. În anumite situații limită, în urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
definitivă atâta timp cât în livadă a mai rămas fie și o singură frunză neclintită. Toamna este o stare intermediară între viață și moarte, așa cum bătrânețea este o trecere. Prin iarbă, frunzele mor îmbrățișate două cât două; dragostea frunzelor brumă se cheamă, sublimă dragoste. La început coboară domol, ca o adiere argintie printre ramuri, ca o mângâiere pe creștet. A doua zi, Dumnezeu își piaptănă barba peste livadă. Bătrânețea este ca o epidemie, se întâmplă dacă privești cerul în ochi. Copacii niciodată nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
am prezentat Înaintea lor, la poartă, cu povestea de vitejie care-mi atrăsese pedeapsa, debitîndu-le-o pe nerăsuflate, reluînd-o cu explicații suplimentare, ba mai mult, relatîndu le istorii și mai fantasmagorice, ca să mă pun singur sub reflectoare parcă spre a sublinia sublimul experienței mele din acest internat față de insignifianța vieții lor Într-o profesională de reparat mașini. CÎnd am tăcut, m-au Întrebat: — Și... tu ce mai faci? E adevărat că le vorbisem de parcă ne am fi despărțit cu o zi Înainte
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
expresiile de pe chipurile apostolilor, răspunsul la chinuitoarea întrebare: "Care dintre ei îl va trăda?" Nu mi-aș fi dorit să mă chircesc în acel colț al tabloului, dacă Hristos n-ar fi rostit, cu doar câteva clipe înainte, cu o sublimă resemnare, cuvintele fatale: "Unul dintre voi mă va trăda!" Tabloul, devenit un teritoriu al groazei, furiei, revoltei și durerii apostolilor, este încărcat de electricitate. Un apostol singur pare ceva mai puțin îngrijorat. Pare. Of, Doamne, ce mult aș da să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
nu puteam să fac un pas în direcția asta. Mă visam că sun la ușa apartamentului lui Milică, agățat de un buchet de flori, așa cum merge un novice la maestru, că-l rog să-mi destăinuiască secretul acelei "floricele" milica sublimă, îi ziceam eu pe care niciodată n-o puteam imita, dar nu-mi puteam duce niciodată visul pe tărâmul realității. Visasem cândva să-mi cumpere mama o jucărie din vitrina unui magazin de pe Calea Victoriei: un fluture cu sfoară care, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ANCA RALUCA PURCARU FĂRĂ PSEUDONIM VOLUMUL I Coperta I: Reproducere după Ion BIȚAN Sublime nostalgie și Iurie MATEI Cuviosul, detaliu Cartea a apărut cu sprijinul Clubului BYBLOS (c) Editura JUNIMEA, Iași ROMÂNIA, Bd. Carol I, nr.35, cod 700506, tel./fax: 0232410427 ANCA RALUCA PURCARU FĂRĂ PSEUDONIM VOLUMUL I EDITURA JUNIMEA IAȘI 2004 CUPRINS
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Gândurile-mi zboară spre tine, Pieptu-mi arde, mintea gonește aiurea, Gol spațial stelele gonesc în astral Ideea-i nesomn, fantezie și goană, Cerul se surpă în inima mea, Pământul plesnește și stelele se izbesc de pământ. Simțirea tresaltă, vraja atinge sublimul, Fuga-i continuă, uimitoare peste Univers, Visul s-a agățat într-o simțire eternă Și deși gardurile sunt infinite, imaginea nebună, Trăirea-i aceeași, trupul deschizându-se s-a închis, Durere, extaz, foame și expansiune, sete, împlinire, regăsire și suficiență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
îmi simt pleoapele ușoare. De trudă și de dor. Nu pleca, stai lângă mine ușor Să-ți simt lipsa mult mai bine. Îmi fuge sufletul mai liber Și eu sunt foarte fericit, Luminile lucesc departe, Trăiesc emoții minunate Și e sublim doar lângă tine. Să te descopăr eu nu vreau, Și nici tu să mă știi pe mine./ De ce-ai plecat spre zări necunoscute De ce-ai plecat spre alte depărtări? Nu ai găsit oare aici nimica Ce să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
go of the terrifying scream it heads with his last powers, și cu ultima suflare către, towards the sky. Și this time, it touches the sun. Its cinders can be touched as they spred in the wind, they touched the sublime. But you can't tell if the Phoenix was happy. The nature keeps a solemn moment of silence. The next morning, its ashes return to the place of death and begin following the sun. The star might take pity on
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
punctulețe ce, în ciuda micimii lor, se vedea că nu aveau să dispară curând. Și în toate acestea se vedeau norii ca un fum în care îi puteai vedea luând forme, sau pur și simplu existând, ca o perdea. Cerul este sublim. Marea este întinsă. Cerul este înalt. Marea este adâncă. Însă într-o zi cele două s-au întrepătruns și s-a creat lumea de azi, un văl de fum al unei țigări pe terminate. Și se găsi echilibrul. Trandafiri întunecați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
l'ingénieuse illumination artificielle. Il y a aussi un console rouge, comme les mures, et une armoire avec beaucoup de miroirs. La sale de bain, très spacieuse, avec un jacuzzi, toute pleine de miroirs, et la terasse, à une vue sublime sur la ville qui me fait sentir le sublime, sont mes préférées." Timpul trecu repede. Curând rămasei iar fără bani și trebui să lucrez ca dansatoare într-un club din Franța. Folosind numele de fată al mamei, folosind și nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]