6,886 matches
-
ochi și mă simt golită. Rolul meu, în toate aceste megatranzacții, este pe partea financiară - așa că eu sunt cea care a negociat acordul de împrumut dintre clientul nostru și Banca PGNI. Eu am salvat situația când, într-una dintre companiile subsidiare, a apărut gaura neagră reprezentată de o datorie. Și tot eu mi-am petrecut cam trei ore după-masă discutând rostul unei anume expresii stupide din clauza 29(d). Expresia era „toate eforturile”. Partea adversă voia să folosim expresia „eforturi considerabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
din punct de vedere politic, „Nanette” e probabil inocentă, fiindcă e prea superficială. Vorbind despre „Nanette” și despre manierele cavalerești desuete ale lui „Radu”, un paradoxal acord misogin se naște Între homosexualul „Abe” și matusalemicul și blazatul crai „Chick”; În subsidiar, acest acord misogin se repetă În cazul „Velei”, fosta soție a lui „Chick”.13 Până aici, nimic senzațional. Astfel, istoria reține simpatiile legionare ale lui Eliade, invocate insistent de mediile intelectuale evreiești și abia În ultimii ani documentate credibil. Articolele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
a fost considerată a reprezenta un mijloc de restructurare și relansare a economiei. Se aștepta ca privatizarea, pe lângă injectarea masivă de noi investiții, să producă o infuzie de principii și modele manageriale mult mai eficiente decât cele ale statului. În subsidiar, se aștepta de la privatizare și realizarea rolului de „agent sanitar”, de curățire a zonelor cronic ineficiente ale economiei. Dacă din cauza presiunilor sociale se presupunea că statul are o capacitate limitată de a curăța zonele bolnave ale economiei, noii patroni privați
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
fapt, el nu forma o clasă politică. Clasa politică propriu-zisă se reducea la liderii politici și la grupul de angajați ai aparatului politic. Susținerea regimului era asigurată mai degrabă de către forțele internaționale ale sistemului socialist subordonate Uniunii Sovietice și, în subsidiar, de forțele politice interne. Acestea din urmă nu puteau fi, pe termen lung, suficient de puternice în afara mecanismelor de conservare internațională a sistemului comunist. Structural limitată ca dimensiuni, clasa politică comunistă română a suferit în ultimele decenii un proces progresiv
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
-ndată ce șeful vorbește sau acționează. Dar arta folosită pentru a atinge astfel de scopuri vizează mai întîi emoțiile inimii, apoi coardele credinței și, în cele din urmă, face apel la speranțele dorinței. Mijloacele rațiunii nu joacă decît un rol subsidiar. La drept vorbind, în actualele societăți de masă, arta de a ridica mulțimile, politica deci, este o religie repusă pe picioare. III Pentru psihologia mulțimilor se pune problema de-a afla ce-l leagă pe conducător de popor ca de
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Iată-i și semnificația: soluția la revolta maselor depinde în cel mai înalt grad de psihologia lor. Aceasta din urmă devine "încă o dată", după spusa lui Nietzsche, "calea ce duce la probleme fundamentale". Sociologia și economia o interesează doar în subsidiar și în cazul aplicațiilor particulare. Ceea ce doar prevăzuse filosoful german tinde să devină o convingere generală. A afla exact dacă ea se justifică, este deja altă problemă. Pe măsură ce masele capătă importanță, la orizont se profilează o răsturnare. Marele scriitor german
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
străin economiei. El constituie, acolo unde apare, "o vocație", în sensul emfatic al termenului, ca misiune sau "sarcină" lăuntrică"452. Altfel spus, dominația liderului carismatic asupra maselor nu depinde nici de bogăție, nici de industrie, nici de armată acestea sînt subsidiare față de ea, pune probleme de intendență de zi cu zi. La drept vorbind, carisma denotă o înzestrare, o anumită calitate a relației dintre credincioși sau însoțitori fideli și magistrul în care cred, căruia i se supun. Această înzestrare, această calitate
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
categorisire), care, dacă nu a fost foarte clar la început, s-a limpezit pe parcursul acelor zile în care locuitorii orașului au rezistat singuri în fața dictaturii și forțelor de represiune; iar acest sens a fost acela de anticeaușism, dar care în subsidiar era anticomunism radical. În timpul zilelor insurecționale, timișorenii au conștientizat faptul că trebuie să fie mai bine organizați decât la Brașov în 1987, astfel încât să nu fie reprimați vertiginos. Ei și-au asumat inclusiv rolul unui posibil țap ispășitor, în cazul
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
prilej, și la o definiție general acceptată a terorismului. În cadrul Adunării generale a ONU, statele s-au angajat să-și coordoneze mai bine inițiativele antiteroriste. La rândul său, Consiliul de Securitate a adoptat mai multe rezoluții pentru crearea unor organe subsidiare însărcinate să se ocupe de aceste chestiuni. Pentru a consolida și îmbunătăți aceste activități, statele membre ale organizației au deschis un nou capitol în lupta antiteroristă, adoptând la 8 septembrie 2006 o "Strategie mondială de luptă împotriva terorismului". Strategia este
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
mai ales, deoarece ea și l-a însușit implicit odată cu ratificarea Tratatului de aderare. Procedura înscrisă în Tratatul de aderare este concepută ca soluții alternative în momentul inițial din care una este avută în vedere a fi principală, iar cealaltă subsidiară și interimară, și până la urmă, ca soluții cumulative, având drept convergență realizarea aderării; ca segmente în antinomie care fac parte dintr-un întreg și care asigură rezultatul avut în vedere aderarea. Drept urmare, Tratatul de aderare a intrat în vigoare în
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
în vigoare a Tratatului Constituțional, Protocolul urma să ia locul Actului, păstrându-se însă efectele acestuia (art. 2 alin. 3) într-un raport de continuare. A avut loc o modificare de procedură o răsturnare (inversare) chiar, întrucât procedura anvizajată ca subsidiară și temporară (aplicarea Actului) a luat locul aceleia concepute ca normală și definitivă și, mai mult, a devenit singura procedură disponibilă, în vreme ce varianta Protocolului a ieșit din discuție; pur și simplu, ea nu va mai reveni spre a înlocui Actul
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
de către subcontractant, inclusiv în ce privește obligațiile ce decurg din contractele de muncă. În Comunicarea Comisiei asupra finalizării dezbaterilor asupra Cărții verzi sunt relevate opiniile diferite formulate, dar până la urmă convergente ale Parlamentului European și a anumitor state membre pentru stabilirea răspunderii (subsidiare sau nu) a contractorului inițial. Nu este însă avansată nici o poziție comună a Uniunii Europene.31 2.11. Flexisecuritate concepție (metodă, strategie) promovată de Uniunea Europeană de îmbinare dialectică a flexibilității muncii cu securitatea muncii, concept diferit de cel clasic din
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
după condamnare, pe timpul executării pedepsei în principal. Acest lucru este firesc pentru că, dacă în procesul individualizării judiciare a pedepsei judecătorul are în vedere în principal fapta (infracțiunea), urmările acesteia și circumstanțele în care s-a săvârșit, și numai în mod subsidiar, personalitatea infractorului, în procesul individualizării executării pedepsei lucrurile se petrec invers, în sensul că pe prim plan apare personalitatea infractorului (Dongoroz). Altfel spus, dacă individualizarea pedepsei și aplicarea acesteia se realizează în principal funcția retributivă a pedepsei, prin individualizarea (personalizarea
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
la Scripturi, Scripturile nu rămân niște texte, ci devin un veritabil periscop al economiei divine. Aceeași întrebare a lui Iisus - „cine ziceți voi că sunt Eu?” - ghidează pasiunea exegetică a primilor Părinți ai Bisericii. Concentrarea asupra Scripturilor nu ține, în subsidiar, de o voință oarbă de a construi un sistem teologic 2. Sistematizarea gândirii dogmatice a teologiei Bisericii reprezintă reflexul natural al unei mentalități bisericești (ekklesiastikon phronema) inspirate de lectura neîntreruptă a Scripturii. „Și stăruiau în învățătura apostolilor și în împărtășire
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
a lui Michael Polanyi 1. Creștin practicant 2, M. Polanyi și-a adus un aport filozofic nu lipsit de semnificații pentru teologia creștină aflată într-un divorț polemic cu ideologia iluministă. Conștiința focală versus conștiința subsidiarătc "Conștiința focală versus conștiința subsidiară" Pentru M. Polanyi cunoașterea, practicată atât în clubul științelor empirice, cât și înăuntrul disciplinelor umaniste, confirmă pas cu pas figura cercului hermeneutic. Subiectul cunoscător face întotdeauna câțiva pași înainte și înapoi, învăluind obiectul cunoașterii printr-un act de atenție și
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
elementul de spontaneitate al talentului (cenzurat prin tracul inhibiției, dar potențat prin uitarea de sine). Studiul teoretic al secvențialității mișcărilor nu poate conduce la succesul execuției, deoarece conștiința intențională a subiectului ia forma a două dispoziții: intenționalitatea focală și intenționalitatea subsidiară 1. Conștiința focală se aplică unor obiecte epistemice izolate, privite „în-sine”, deci scurtcircuitate semantic în raport cu totalitatea. În actul contemplației focale, nici unul dintre obiectele cunoașterii nu este integrat deja unui sens. Integrarea corespunde unei sinteze pe care numai conștiința subsidiară o
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
intenționalitatea subsidiară 1. Conștiința focală se aplică unor obiecte epistemice izolate, privite „în-sine”, deci scurtcircuitate semantic în raport cu totalitatea. În actul contemplației focale, nici unul dintre obiectele cunoașterii nu este integrat deja unui sens. Integrarea corespunde unei sinteze pe care numai conștiința subsidiară o poate realiza. Ea răspunde exigenței comprehensiunii întregului, corelând obiectele de studiu ale conștiinței focale unei totalități căreia, în mod oblic, acestea îi aparțin. Așa cum afirma și E. Husserl în analiza câmpului transcendental de experiență, „orice trăire individuală imaginabilă a
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
conștiinței nu se profilează decât pe fundalul unei conștiințe globale presupuse a fi întotdeauna unitară”2. Polanyi insistă asupra înțelegerii acestor dispoziții ale conștiinței ca modalități de raportare simultană la un obiect al cunoașterii. Există ceva nespecificat în actele conștiinței subsidiare, și ceva explicit în actele conștiinței focale. Conținutul care se predă într-o tradiție poate fi vizibil în orizontul unei conștiințe focale. Sensul global al acestui conținut empiric nu poate fi sesizat decât de conștiința subsidiară. E ceea ce Husserl numea
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
nespecificat în actele conștiinței subsidiare, și ceva explicit în actele conștiinței focale. Conținutul care se predă într-o tradiție poate fi vizibil în orizontul unei conștiințe focale. Sensul global al acestui conținut empiric nu poate fi sesizat decât de conștiința subsidiară. E ceea ce Husserl numea „depășirea de sine însăși a intenției în actul vizării” (dieses Übersich-hinaus-Meinen)1. Polanyi discută tema precomprehensiunii într-un mod congenial cu analiza fenomenologică operată de M. Heidegger în Ființă și timp (¬32). Pentru Heidegger înțelegerea este
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
constituirea ego-ului transcendental în unitatea istoriei trăirilor conștiinței marcate de habitudini 4. Datorită acestui raport de apartenență la o tradiție, cunoașterea nu poate primi niciodată o exhaustivă justificare dialectică. „Descoperirea științifică reduce conștiința focală a observațiilor noastre într-o conștiință subsidiară, deplasându-ne atenția către aspectul coerenței teoretice”1. Polanyi respinge optica epistemologiei iluministe, ancorată într-un optimism ilegitim și impersonal. Orice integrare a unei noi cunoașteri se face în cadrul (framework) nespecificabil al cunoașterii tacite, marcată de un set de opțiuni
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
coerență și la structurarea unui sens totalizator. Descriind percepția unui obiect într-un câmp vizual dat, Polanyi relevă existența unor factori subliminali (lipsiți de asistența conștienței) și, respectiv, marginali (care rămân periferici în câmpul percepției vizuale). Acești factori corelativi conștiinței subsidiare au sarcina de a înregistra detaliile actului cognitiv. Părțile unui obiect care sunt aprehendate de conștiința subsidiară reprezintă termenul proxim al cunoașterii tacite. În sfera tacitului are loc tranziția din domeniul conștiinței subsidiare în cel al conștiinței focale, unde cunoașterea
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
relevă existența unor factori subliminali (lipsiți de asistența conștienței) și, respectiv, marginali (care rămân periferici în câmpul percepției vizuale). Acești factori corelativi conștiinței subsidiare au sarcina de a înregistra detaliile actului cognitiv. Părțile unui obiect care sunt aprehendate de conștiința subsidiară reprezintă termenul proxim al cunoașterii tacite. În sfera tacitului are loc tranziția din domeniul conștiinței subsidiare în cel al conștiinței focale, unde cunoașterea capătă o „calitate vectorială”1. Conștiința subsidiară asigură suprapunerea datelor conștiinței focale pe o percepție semantică a
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
câmpul percepției vizuale). Acești factori corelativi conștiinței subsidiare au sarcina de a înregistra detaliile actului cognitiv. Părțile unui obiect care sunt aprehendate de conștiința subsidiară reprezintă termenul proxim al cunoașterii tacite. În sfera tacitului are loc tranziția din domeniul conștiinței subsidiare în cel al conștiinței focale, unde cunoașterea capătă o „calitate vectorială”1. Conștiința subsidiară asigură suprapunerea datelor conștiinței focale pe o percepție semantică a totalității, determinând funcționarea cunoașterii tacite ca mediu prospectiv al oricărei înțelegeri a realității. Labirint autotelic al
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
actului cognitiv. Părțile unui obiect care sunt aprehendate de conștiința subsidiară reprezintă termenul proxim al cunoașterii tacite. În sfera tacitului are loc tranziția din domeniul conștiinței subsidiare în cel al conștiinței focale, unde cunoașterea capătă o „calitate vectorială”1. Conștiința subsidiară asigură suprapunerea datelor conștiinței focale pe o percepție semantică a totalității, determinând funcționarea cunoașterii tacite ca mediu prospectiv al oricărei înțelegeri a realității. Labirint autotelic al conștiinței, fondul tacit al cunoașterii asigură unitatea sintetică, dar și indeterminarea formală a înțelegerii
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
unealta ajung să fie literalmente încorporate în ansamblul de funcții ale corpului uman3. În secolul XX, această idee a mai fost susținută de teologul ortodox Pavel Florensky (1882-1937)1. Coextensivitatea ustensilelor în raport cu corpul asigură integrarea execuțiilor tehnice în sfera conștiinței subsidiare. Fără această conștiință subsidiară, corpul uman ar trăi drama totalei heterogenități în raport cu lumea. Același fenomen are loc atunci când subiectul integrează o propoziție necunoscută într-un corp de cunoștințe familiare, lipsite de opacitatea specifică oricărui element străin. Cunoștințele noi sunt interiorizate
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]