1,455 matches
-
a modificărilor cursului vieții prin eventuali factori protectori. Modelele ce încearcă să explice interacțiunea dintre predispoziția individuală pentru schizofrenie și factorii din mediul înconjurător utilizează în general stresul ca pe un concept sub care trăsăturile patogenice ale mediului pot fi subsumate. în cazul uni individ cu o vulnerabilitate ridicată, experiența stresantă nici nu are nevoie să fie prea ridicată pentru a putea declanșa un răspuns patologic. Eaton et al, 1980 descriu stresul ca fiind produs de efectele randomizate ale circumstanțelor și
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
fi studiat. Pare evident să apreciem că, în concordanță cu datele cunoscute în prezent, factorii biologici și ambientali, în egală măsură, concură în declanșarea debutului schizofreniei. Cu toate acestea, schizofrenia nu este o entitate clinică singulară, ci una complexă care subsumează diverse subentități ce pot avea în consecință modalități de expresie variate. Datele găsite sugerează faptul că în simptomele sale precoce schizofrenia prezintă o expresie destul de uniformă și robustă. Cu excepția unor diferențe minore ale unor sindroame non psihotice și o
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
a devenit Ștefan cel Mare (sic!), omorându-i pe turci"191. Aceste aparente inepții trădează foarte bine marile deficiențe ale povestirii istorice didactice, în care hazardul, devenirea, jocul, "creșterea" oamenilor și a ideilor par complet inexistente, pentru ca totul să se subsumeze, disciplinat și retroactiv, efigiei prestabilite. Fără premeditare, copiii au identificat și ocolit aceste reducționisme, propunând o citire de-a-ndoaselea a istoriei: Ștefan a fost "Mare", pentru că așa a hotărât el să fie, în condițiile date, cu turcii care "veneau în fiecare
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
cu interese mai mici. Așa că toată pregătirea noastră a fost zadarnică [...]"197. Indiferent de rațiunile politice și administrative care au motivat decretarea acestei sărbători, organizatorii au contat, cu succes, pe deosebita forță simbolică a zilei de 10 Mai, capabilă să subsumeze regalității o întreagă serie de evenimente istorice, de la războiul de independență până la cel al "întregirii", de la proclamarea regatului până la realizarea României Mari. 24 ianuarie 1859, o posteritate-model Până la urmă, în ciuda oscilațiilor din primii ani ai României Mari, 24 ianuarie a
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
p. 188, 207). 136 De exemplu, în sesiunea din iunie 2002 a examenului de național de capacitate, absolvenții clasei a VIII-a au fost solicitați, la proba scrisă de istoria românilor, să diferențieze cu precizie toate cele trei momente istorice subsumate în mod obișnuit istoriei unirii românilor. La subiectul II.1, elevii trebuiau să completeze corect propoziția: "În anul 1600, Mihai Viteazul a adus sub o conducere unică Țara Românească, Transilvania și..." (5 puncte). Subiectul V solicita: "prezentați doi factori care
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
alimentar într-un mod absolut liber și reversibil, atras de forma și culoarea segmentelor alimentare. Polarizării fundamentale în lingvistica structurală și semiotică simultaneitate/vs/succesiune sau paradigmă/vs/sintagmă interpretabilă ca opoziția dintre axa selecției și axa combinării i se subsumează în spațiul non oriental actul agentului consumator ce alege din paradigma (menu) un set de produse: aceste produse odată alese, nu se mai admit reveniri en arrière, "discursul" curge ca o poveste de la un ab quo la un ad quem
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
mit, strategii ale politeții, coduri culinare) reprezintă o tentativă și reușită de integrare a metodei și realității, de circumscriere a constantelor spiritului uman. În povestirea mitică Lévi-Strauss caută în primul rînd sistemul de relații; astfel, mitul lui Oedip propune să subsumeze relației de consangvinitate supraevaluate fapte divergente precum căsătoria lui Oedip cu mama sa Jocasta sau ritul funerar îndeplinit de Antigona și pentru fratele nedemn, relației de consangvinitate sub-evaluate uciderea lui Laios de către fiul său, precum și omorîrea lui Polinice de către fratele
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
dar și sexiste sau rasiste) și judecățile filosofice (a căror ocultare ne îndreptățește să caracterizăm comicul drept libertate carnavalescă de inversare a semnelor ordinii sociale). Din antichitate pînă la Freud, Bergson, Eco sau Escarpit comicul a reprezentat un termen umbrelă subsumînd o familie relațională precum:umor, comedie, ironie, glumă, joc de cuvinte, Witz, satiră, parodie, sarcasm etc., bazată pe transgresarea unei reguli, transgresare înfăptuită de un individ inferior, dar care produce plăcere pentru că este asumată de celălalt: evreul, nebunul, țiganul, femeia
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
în patru părți" ca parodie; revenim așadar la ideea recognoscibilității textului de origine în opera literară parodică. Tot Tînianov face referire la același factor comic de care uzase și Tomașevski și care, ulterior, își va adjudeca tipuri de discurs diferite, subsumând ironia, ludicul etc. Comicul asigură glisarea dinspre stilizare spre parodie, căci "stilizarea, motivată sau subliniată în plan comic (s.n.), devine parodie". Așa se face că, spre exemplu, parodiind o tragedie vom obține o comedie, posibil fiind și reversul, din parodierea
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și periferie. Într-adevăr, dacă prezența celorlalte trei clivaje se poate regăsi în întreaga literatură consacrată clivajelor în Europa, acesta din urmă se poate scinda în clivaje de ordin lingvistic, etnic și regional. Perspectiva lui Rokkan oferă o structură unică, subsumînd aceste fenomene diverse. Tocmai aceste patru clivaje fundamentale, descrise cu minuțiozitate de Rokkan, dau naștere diferitelor partide politice. Configurația particulară a diferitelor clivaje crează combinații specifice fiecărei țări, reflectînd condițiile istorice care le influențează. Unele clivaje nu apar decît în
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
elevilor să Își identifice propriile nevoi; asigurarea că nevoile identificate sunt cele reale ale elevului; prevenirea dificultăților de Învățare. Studiile demonstrează că Încercarea de a corecta sau de a reduce dificultățile de Învățare are o eficacitate limitată dacă nu se subsumează unui demers integrat de intervenție cognitivă sau de limbaj. Elevii cu dificultăți de Învățare au nevoie ca orice alt elev să Învețe și să Își dezvolte competențele specifice activității școlare. De aceea, noi, profesorii, trebuie să știm că principalele lor
DIFICULTĂȚI DE ÎNVĂȚARE ÎNTÂLNITE LA COPIII CU CERINȚE EDUCATIVE SPECIALE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Mihaela CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2161]
-
Multiculturalismul" post-modern declanșează la noi în America reacții și soluții ingenioase, e subiect de discuție liberă, iarăși spre deosebire de multe alte țări. Inventivitatea tehnică, intelectuală, mai ales socioeconomică, e incomparabil mai vie în America etc. etc. Pe toate astea le-aș subsuma conceptului de speranță, chiar dacă aceasta e și de astă dată, ca totdeauna de altfel, incertă. De ce atunci să dau cu piciorul șansei providențiale de a contribui și eu, în măsură cât de mică, la acest viitor totuși mult mai deschis
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
un inventar autocritic al tuturor lucrărilor Fericitului Augustin scrise până la anul 427, în care autorul precizează timpul când a scris fiecare carte, de ce a scris-o, ce cuprinde, notează greșelile și face îndreptările de rigoare. Interesul teologic al scrierii este subsumat interesului ei cultural-documentar. Gândirea augustiniană ni se dezvăluie în devenirea ei fascinantă. G. Opera oratorică Cuprinde aproximativ 800 de omilii, inclusiv cele exegetice la Ioan, cele mai multe dintre ele fiind tahigrafiate. Predica augustiniană este mai abstractă, mai speculativă. H. Corespondența Corespondența
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
din sfera unui epigonism servil, lipsit de viață proprie. După cum "perfecțiunea" clasicismului francez datorează multe literaturii antice, raportându-se, de altfel, în mod conștient și programatic la aceasta, în același sens mișcările ulterioare lui vor prelucra modelul în manieră proprie, subsumându-se unor factori sociali și istorici diferiți. În această ordine de idei, trebuie făcute câteva precizări cu privire la maniera în care sunt percepute ca individualități estetice cele două importante repere clasice din istoria literaturii: cel privitor la Antichitatea greco-latină și cel
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
individualitate și complexitate. În acest sens, lucrarea noastră nu va trata neoclasicismele drept simpli sateliți impersonali ai clasicismului francez, ci va evidenția în ce mod aceste ramificații și-au dezvoltat o anumită identitate. Această direcție a cărții de față se subsumează, de fapt, ideii mai generale a desemnării clasicismului drept dimensiune ontologică fundamentală. Revenirea ciclică, aproape obsedantă, conștientizată pe deplin sau nu, la ritmurile clasice atestă conturarea unei aspirații perene a ființei către solar și rațional, către ordine și echilibru. Scoaterea
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
al generalului. Arta clasică devine, așadar, o "artă de interpretare, un idealism."22 În sensul idealizării trebuie perceput și scopul moralizator căruia este necesar să i se subordoneze creațiile în viziunea clasică. Opera trebuie să placă, dar și să învețe, subsumându-se unei utilități de natură didactică. Principiul apare încă de la Horațiu prin acel faimos utile dulci, dar este accentuat și nuanțat în clasicismul francez care devine, din acest punct de vedere un curent al corectitudinii, al cumințeniei, pe care vrea
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
acesteia întrucât viața în complexitatea ei nu favorizează, din nefericire, doar pe cei buni, după cum, de altfel, nici nu oferă posibilitatea unei împărțiri maniheiste. Ce este interesant, însă, în ceea ce privește utopia clasică este faptul că, pentru a o impune, autorii își subsumează operele tocmai unui principiu pe care, aparent, îl încalcă prin alunecarea înspre artificial, și anume noțiunea de verosimil. Inițiatorul acestei reguli este de fapt Aristotel care făcea diferența între istoric și poet, primul având ca scop redarea adevărului în liniile
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
este relevantă mai ales din acest punct de vedere al oficializării încă de la începuturile clasicismului a dorinței de ordine pe care o transmitea și existența numeroaselor poetici și texte teoretice, o ordine care riscă să devină dictatură doar când este subsumată unor "întrebuințări" rigide. Se poate nuanța, astfel, între aspirația ontologică, interioară, către armonie și echilibru și dorința de normare care presupune o viziune ce tinde către un absolutism despotic. Aceasta din urmă este tendința în care se înscriu poeticile clasicismului
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
întrebuințări" rigide. Se poate nuanța, astfel, între aspirația ontologică, interioară, către armonie și echilibru și dorința de normare care presupune o viziune ce tinde către un absolutism despotic. Aceasta din urmă este tendința în care se înscriu poeticile clasicismului francez, subsumându-se unei tonalități prescriptive, care face din recomandările oferite adevărate legi. De altfel, clasicismul francez își stabilește mai întâi regulile prin teoreticienii săi din prima jumătate a secolului al XVII-lea pentru ca, mai apoi, să producă adevăratele capodopere ce au
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
comportamentale de la începutul până la sfârșitul operei. Toate aceste aspecte se supun de fapt legii verosimilului, dorinței de a da credibilitate, autenticitate, personajului creat. Există aici însă, o anumită contradicție între asigurarea unei veridicități spațio-temporale și construirea unor tipuri care se subsumează unui proces opus de înscriere în universal. Împăcarea deplină a celor două aspecte nu este posibilă, de aceea se recurge la un compromis, după cum sugera același Basil Munteanu, accentuându-se verosimilitatea psihologică față de cea geografică și istorică.34 În ceea ce privește conveniențele
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
neoclasicismului acestui veac. De altfel, după cum sugerează propriile afirmații din prefața la ediția din 1701 a Operelor sale, Boileau însuși accentuează faptul că nici o lege nu ar putea explica sau codifica pe deplin valoarea unică a unei creații care se subsumează unui anumit farmec inefabil: "O lucrare este în zadar aprobată de un mic număr de cunoscători dacă nu e înzestrată cu un anumit agrement și cu o anumită sare [...]. Dacă m-ar întreba cineva în ce constă acest agrement și
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
poate realiza decât printr-o raportare tensionată, în multe cazuri insurgentă, la reperul stabil al generației anterioare. În aceste linii generale se încadrează și faimoasa dispută dintre Antici și Moderni "la querelle des Anciens et des Modernes" care, deși se subsumează unor repere spațiale și temporale concrete Franța, a doua jumătate a secolului al XVII-lea proiectează, în fapt, prin problematica abordată, eterna polemică dintre tradiție și inovație. In nuce, disputa a vizat, în primul rând, raportarea la Antichitate și repunerea
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
spirit timorat, fără prea multă putere de convingere, fiind prea ușor înduplecat să renunțe la iubirea sa pentru antici. Alegând un astfel de avocat pentru cei vechi, Perrault îi dezarmează de fapt fără drept de apel.63 Întreaga lucrare se subsumează principiului progresului, perceput ca desfășurare gradată, ascendentă, ce presupune, în mod logic și invariabil, superioritatea prezentului în fața trecutului " Sunt convins pe deplin că, oricât de admirabili au fost Anticii și aici nu există îndoială Modernii nu sunt cu nimic mai
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
nu numai că nu are rolul de a devia atenția de la cei numiți în text, ci, dimpotrivă, sporește efectele satirei la fel cum o face și adoptarea unor mijloace care țin de scriitura eroică, epopeică. În fapt, textul poate fi subsumat categoriei eroicomicului prin stabilirea unui contrast între stilul și mijloacele abordate și subiectul avut în vedere. Prin această proiectare comică sub auspiciile grandiosului, se evidențiază și mai mult meschinăria conflictului propriu-zis. De altfel, ideea inutilității disputei se relevă și prin
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Îngâmfare care sporesc efectul caricatural. Solilocviul acestui personaj se constituie, de fapt, într-o trecere în revistă a celor care se folosesc în mod gratuit de critică. Această înșiruire presupune de fapt o evidențiere a ipocriziei și a inversării valorilor, subsumate cel mai adesea actului critic, în viziunea lui Swift: "...mulțumită mie copiii devin mai înțelepți decât părinții lor [...] împinși de mine, geniile cafenelelor ajung să poată îndrepta stilul unui scriitor, scoțând la iveală până și cele mai mărunte cusururi, fără
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]