1,129 matches
-
dacă acest lucru fusese un tribut adus incapacității bărbaților de-a o interesa mai mult de o Întâlnire sau incapacității ei remarcabile de-a se Îndrăgosti de - sau, măcar, de-a Îndrăgi foarte mult - un bărbat, oricare, de când Începuse să sucească mințile băieților, la paisprezece ani. Roger, gazda, se apropie din spate, Îi luă ușor mâna și Îi șopti la ureche: — Bună, iubito, ai Întârziat puțin. Iată-l și pe Dan. Guvernatorul și senatorul Crosby tocmai m-au sunat să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
a latul. Mai era și treaba cu Fane din a șasea, care de obicei îmi trăgea palme peste ceafă și zicea că am capul ca o lubeniță, care după fiecare etapă ori meci din cupă mă alerga, mă prindea, îmi sucea mâinile la spate și-mi dădea bobârnace în urechi (și ce urechi clăpăuge!) până când mă ustura așa de tare că începeam să plâng și, când plângeam, lui i se părea că accept și recunosc că Nelu Oblemenco e mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de-a lungul. Și normal c-am nimerit, am nimerit din prima, i-am făcut parbrizul pulbere, am umplut capota de cioburi mici și albăstrii (ca solzii de plătică), iar Fane m-a alergat, m-a prins și mi-a sucit mâinile la spate până au venit plutonierul și nevastă-sa (asistenta care îmi făcuse o dată moldamin, când eram răcit), țipau roșii ca racii fierți, el în pijama, ea în capot, au venit pe urmă toți și Fane le-a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ca eu, În ciuda Înfățișării mele care n-ar sugera o atare concluzie, să am un Destin ? Și, prin Destin, voiam să zic genul de chestie pe care o au oamenii În povești, acolo unde evenimentele unei vieți, indiferent cum se sucesc și se Învîrtesc, pînă la urmă vezi că s-au sucit și s-au Învîrtit Într-un soi de tipar foarte clar. Viețile din povești au direcție și semnificație. PÎnă și viețile stupide și fără sens, precum cea a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
concluzie, să am un Destin ? Și, prin Destin, voiam să zic genul de chestie pe care o au oamenii În povești, acolo unde evenimentele unei vieți, indiferent cum se sucesc și se Învîrtesc, pînă la urmă vezi că s-au sucit și s-au Învîrtit Într-un soi de tipar foarte clar. Viețile din povești au direcție și semnificație. PÎnă și viețile stupide și fără sens, precum cea a lui Lenny din Oameni și șoareci, dobîndesc prin locul lor În poveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ierbii, și cineva a strigat „Nu-l omorîți”. Am intrat În șirul de tufișuri și am fugit. Nu simțeam nici o durere, dar știam că duc ceva greu În urma mea. Am Întors capul și am văzut că piciorul stîng mi se sucise aiurea. Nu se mișca atunci cînd alergam, și Îl tîram după mine ca pe un sac plin. Durerea m-a sfredelit cu toată forța În timpul nopții, și a doua zi dimineață abia puteam Înainta aruncîndu-mă Înainte cu picioarele din față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
sfrăfundul minții lui, coșmarul continuă. Încercă să-și potolească bătăile nebunești aleinimii. Inima i se mai liniști... A revenit în realitate... Se gândi că poate câțiva pași prin cameră, aveau să-l facă să uite acel vis îngrozitor. S-a sucit s-a tot răsucit în pat și, cu ochii închiși și- a îngropat fața în pernă. Simți mirosul amețitor de trifoi și de paiiște scăldată în soare și alunecă într-un somn dulce... I s-a părut că s-a
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Zero. |sta-i Marte. Pe fereastră De la Orașul înrămat chiar că sper mai multe decât de la Marte. Pornesc imaginându-mi ferestrele îmbrăcate în benzi aurii, ocrotind păpuși cu chip de porțelan, sfeșnice de argint, motani leneși. Cobor pe străduța șerpuită sucindu-mi gâtul. Nimic. Abia la întoarcere, mai atentă decât Columbo, reușesc să observ pe câteva ferestre lipită banda, nu aurie, ci transparentă, cu model maroniu. Dincolo de geamuri? Nimic. În sfârșit, cineva să mă lămurească: un tip proptit într-un geam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
boschetele de forsithia, dâmbul lustruit dintre coapse. Același gest îl făcea, în mijlocul iazului, și statuia din parcul conacului. Numai că pe fața ei, ușor plecată pe-un umăr, astfel că unul dintre obraji era pe jumătate acoperit de umbra părului sucit în bucle, câteva șuvițe ajungând pe sânii micuți, nu se vedea expresia tipică, de pudoare ușor complice și oarecum încurajatoare, de rușine și plăcere feciorelnică, nimic din împurpurarea care cheamă și atrage în jocul bucolic al dragostei. Fața nimfei exprima
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
69 deasă și învălătucită, ondulîndu-se și umflîndu-se la cei mai fini curenți de aer, licărind în lumina palidă care se scurgea prin dreptunghiul ușii stacojii. Am simțit brusc singurătatea ca pe o sârmă strânsă în jurul beregatei, pe care cineva ar suci-o cu încetul. Am înaintat ca un somnambul, lipit de pereții de aramă cafeniu-uleioasă, zgîriindu-mă de florile coclite, ferindu-mă de pîn-zele străvezii, rupând totuși unele cu umărul, altele prinzîndu-mi-se-n păr, acoperindu-mi ochii și atingîndu-mi obrajii ca niște mânuțe
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pe baza acelorași cearșafuri. Nu lipsea negrul dat cu cremă de ghete .Țopăiau drăcește cu toții pe o muzică dezlănțuită, cu oarece arome indiene. Eram atât de amețit, încît încercam să dansez și eu cât de cât, pe limba mea. Mă suceam și mă-nvîrteam, rânjind tuturor celor care rânjeau la mine. Sunetul trecea în culoare și culoarea în sunet, timpul se lungea și se comprima, fețele treceau brusc dintr-una într-alta, își amestecau trăsăturile. Deși eram în mijlocul hoardei paroxistice, mă simțeam
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
culoare. Pe ecran evoluează trei reprezentante de marcă ale unor generații diferite - Jane Fonda, Felicity Huffman și Lindsay Lohan. Filmul merită să fie văzut pentru cele trei actrițe cărora Marshall le dă roluri consistente, dar relația lor de încredere se sucește și se răsucește până nu mai știi și aproape că nu mai vrei să știi cine minte și cine spune adevărul. Juna Rachel, care spune că a fost abuzată de tatăl vitreg la 12 ani? Tatăl ei, care neagă totul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
mine la masa de scris si totuși mi-e oribil de frig. Cât timp am scris rândurile astea, camera mea, cavoul meu, a călătorit prin ceața neagră de-afară atât de repede, încît mi s-a făcut rău. M-am sucit și m-am răsucit în pat toată noaptea, sac neputincios de ciolane aburite de transpirație. Afară nu mai există nimic, niciodată. Oricât ai merge, în orice direcție, pîna la infinit, e numai ceața asta neagră si deasă, solidă ca smoala
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nu trebuia să se bage. Găsi și o rochie mai pretențioasă, cu guler pătrat de dantelă, croită dintr-o pânză topită gălbuie, cu cordon de lame auriu și flori mari, palide, aplicate pe poale, ceva de la Fondul Plastic probabil. Se suci și se răsuci cu ea în fața oglinzii, apoi se trânti pe pat, luă o poziție rigidă și se privi din nou, ridicând capul. Nu prea mergea. Trebuia ceva mai dulce, mai senzual, dar inocent în același timp. Se ridică în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
unghiile, iar vreo două, pe care de altfel directoarea le-a trimis acasă, se fardaseră ca niște papagalițe. Erau surescitate, se simțeau niște adevărate domnișoare. Gândul că nu aveau decât paisprezece ani le umilea, se simțeau în stare deja să sucească mințile unui bărbat. Cu cât dispreț trebuie să se fi uitat ele la noi, niște puști preocupați încă de mărci de mașini și de filme cu bătăi... Lili, pe care o așteptam cu inima strânsă, apăru târziu, mult după ce programul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
roze și sidefii, afundîndu-mă în văile circumvoluțiunilor ei, în râpele vestibulare. Afundat pe cărări înguste în pădurea obscură a paleoencefalului ei, oglindindu-mă în apele epifizei (dar văzând pe cine?), trecând pe deasupra bolgiilor cu amintiri care urlă în smoală topită, sucindu-mă sub ploi cu fulgi de foc, suind purificat în mezencefalul plin de reptile și de păsări cu dinți, pierdut acolo, printre ferigile arborescente. Și sus, explorând cele șase straturi extaziate ale ncocortexului, pictate cu chipul Ginei deformat ca un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
măsea cu patru rădăcini ascuțite, o față schimonosită urlând ca în ziua de apoi. Pluteam în acel lichid fantomatic, prin culoarul alunecos, până am ieșit la larg și, în sala plină de gelatină, în centru, am zărit marele soare crepuscular, sucindu-se lent, ca un gălbenuș sângeriu de ou. M-am azvârlit cu capul înainte și i-am străbătut membrana, afundîndu-mă într-o imensă, indicibilă strălucire... La școală, după-amiază, ea a venit din nou la mine. De atâta vreme nu ne
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
niște ființe din lumi diferite, bazate pe cu totul alte chimii, biologii, psihologii. Deodată, cel din fața mea se aruncă pe pat, cu fața în pernă, și începu să plângă violent, icnind și sughițând. Dădea cu pumnii în pernă și se sucea ca posedat în toate părțile. Dar printre accesele sale de plâns, începu să se distingă un alt sunet. Venea de dincolo de ușa de lemn și semăna cu un freamăt, o întretăiere de zgomote slabe: fâșâituri, cârâituri, un sâsâit ca de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
când în când globuri gălbui de balegă aburindă. Mirosea a fum și a cal, deloc respingător. Până era și mama gata, până mâncam, se făcea ora unsprezece. Ieșeam în vacarmul străzii și o luam încet în jos, până la Obor. Îmi suceam gâtul după fiecare chioșc de răcoritoare, cu instalație de sirop și sifon, cu spirale umplute cu cremă și covrigi " Ia cu sare și cu mac / face bine la stomac". Când eram mică de tot, mă trânteam pe jos dacă mama
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de apele cristalului. Vizavi, adânc înspre piață, se afla (e neschimbată și azi) hala. Dar pe atunci mi se părea monstruos de mare. Înăuntru era mereu frig. În timp ce mama cumpăra câte ceva de la țăranii înșirați pe la tejghelele de faianță, eu îmi suceam gâtul în sus privind mozaicul stins de pe un perete și forfota de la etaj, unde știam că se vinde miere. Despărțite de incinta halei, se aflau mai într-o parte culoarele nesfârșite ale măcelăriei. Mă fascinau jumătățile de porc, ciosvârtele de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
acele tramvaie n-avea cutiuța lui de tablă și geam ca acum, ci stătea pur și simplu pe un scaun din care ieșea buretele, în partea din față a tramvaiului, la grămadă cu călătorii; îmi plăcea să mă uit cum sucește și învîrtește de manivela nichelată, terminată cu o mare bilă metalică, pe care o clănțănea de-a lungul plăcii aurii. Pe placă scria ceva în nemțește, în vagoane, scaunele erau din șipci de lemn galben, lustruit, iar din plafon atârnau
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în stare s-o văd, îi urmăream cele șase cozi răsfirate spre răsărit. Pe la sfârșitul lui iunie, mama s-a îmbolnăvit foarte grav, ulcer duodenal perforat, și-au luat-o noaptea cu salvarea. Țin minte cum țipa și cum se sucea și se răsucea pe targă. Mi se părea ciudat și indecent ca o femeie în toată firea să plângă așa de durere, ca un copil. Și tot patul acela murdar de sânge... Două-trei zile am mai rătăcit prin casă într-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Decupam toate lanțuri de hârtie colorată, făceam coliere, dantele și brățări din ce ne cădea sub mână, iar dintr-un scaun de bucătărie am improvizat, cu câteva perne și un cearceaf, un adevărat tron cu baldachin, demn de-o regină. Sucind forfecuța cu o grație ca de pe altă lume, Puia decupa din foaia de aur un inorog și un leu, pe care i-am lipit, față în față, pe spătarul tronului. După ce-am strâns de pe jos cârpele și hârtiile care
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
îmbinării, începu să se miște ușor în sus și în jos. Ne-am adunat toate în jurul tronului, privind acea mișcare parcă inteligentă, imprevizibilă, a iadeșului. Balena se uita la mâinile ei cu gura căscată. Osul cu două ramuri, flexibil, se sucea gata să-i scape din pumn. Când se apropie Puia, iadeșul se smulse cu-adevărat și căzu la picioarele fetei, care-l privi cu ochi reci (Puia nu s-ar fi mirat niciodată de nimic), îl ridică și-l dădu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
uriași purtau pe trunchiuri semilune de iască. Pe jos erau bucăți de scoarță de sub care, palizi ca niște cozi de reptile, ieșeau lujeri purtând în vârf frunzulițe zbârcite. Câte un vierme albicios atârna la capătul unui fir aproape invizibil. Se sucea și se zvârcolea acolo, în aerul verde de sub frunziș. Topăiam și dansam pe cărarea mea, când deodată, de-a curmezișul ei, a apărut un trunchi de copac prăbușit. Când am ajuns lângă el, mi-a dispărut toată veselia. O clipă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]