30,037 matches
-
atâta artă aroganța, nu mă simțisem lezat, pricepusem imediat ce voise să-mi transmită: analiza ei era mai rapidă, spiritul - mai dezinvolt, ea avusese, din naștere, acea înțelegere la care eu, biet scriitor, n-ajunsesem decât după ani de încercări și suferință. ,Spre Nordul ca sălbăticie", am spus, ,spre Nordul friguros, luptând cu străvechiul instinct de conservare, care ar fi purtat-o spre Sud, spre mare". Și ea a încuviințat. , Și iat-o ajunsă în sălbăticia rece a Scoției", am continuat, ,în
Povestea celor două pantere by Florin Sicoie () [Corola-journal/Imaginative/10869_a_12194]
-
acolo, mândria nemăsurată, pregătită să moară în fiecare clipă, dar traversând anii cu o demnitate pe care rasa veche, semeția și, nu chiar în ultimul rând, bunul Dumnezeu i-o lasă, răsplătind-o, cu asupră de măsură, pentru marea ei suferință, pantera trebuie să fi trecut anotimpul friguros ca umbra unei umbre. Dar primăvara, o, primăvara ca izbucnire, ca explozie, ca forță! Ce nu te ucide te întărește, spunea cândva un filozof german pe care sărmana panteră nu-l citise și
Povestea celor două pantere by Florin Sicoie () [Corola-journal/Imaginative/10869_a_12194]
-
cândva un filozof german pe care sărmana panteră nu-l citise și n-avea să-l citească niciodată, dar ale cărui adevăruri devin și mai pure tocmai pentru că se potrivesc și ființelor cu blană, hăituite, declasate, umilite asemeni oamenilor, distilând suferința ca muritorii. Primăvara ca sânge, ca val de fluid pulsând în artere, ca nostalgie a perechii visate. Și...", i-am spus Fionei, ducând și mai departe jocul care o fermeca, o făcea să viseze la biata panteră așa cum meditase - cred
Povestea celor două pantere by Florin Sicoie () [Corola-journal/Imaginative/10869_a_12194]
-
unii oameni care-i fuseseră dragi (Camil Petrescu al cărui portret este absolut oripilant sau Mircea Eliade despre care notează la 25 martie 1927: ,Sîntem în plină disoluție a prieteniei noastre") și că nu a trăit cu o teribilă acuitate suferințele la care erau supuși cei de un neam cu el, toți cei umiliți, persecutați, hăituiți, cu care se identifică cel puțin în forul lui interior, dacă nu în gura mare. Să fi fost această suferință sursa deprimării sale aproape constante
Taina lui Mihail Sebastian by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/10728_a_12053]
-
trăit cu o teribilă acuitate suferințele la care erau supuși cei de un neam cu el, toți cei umiliți, persecutați, hăituiți, cu care se identifică cel puțin în forul lui interior, dacă nu în gura mare. Să fi fost această suferință sursa deprimării sale aproape constante, a oboselii de viață, spaimelor și neliniștilor care-l bîntuiau? Răspunsul este, cred, da, dar... Desigur că atmosfera din ,imensa uzină antisemită" care devenise statul român, nesiguranțele, amenințările, amărăciunile și privațiunile generate de catastrofa războiului
Taina lui Mihail Sebastian by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/10728_a_12053]
-
Shakespeare, care, pe lîngă scrierile de ficțiune ce-i aduseseră notorietatea, compunea studii literare de tot felul, ținea cursuri pentru studenți, făcea cronică muzicală... Dacă și asta se numește inerție... Dincolo de circumstanțele obiective, există, după cum se știe, oameni cu vocația suferinței. Mihail Sebastian, se număra, fără îndoială, printre ei. în romanul De 2000 de ani, el a extrapolat acest tip uman, socotindu-l prin excelență iudaic - teză care, adăugată la prefața antisemită a lui Nae Ionescu, a provocat scandalul binecunoscut, nu
Taina lui Mihail Sebastian by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/10728_a_12053]
-
Decrepitudine fizică și dezgust moral - asta e aproape tot." 12 Decembrie 1941 : ,Războiul ăsta acoperă într-un fel marile mele nenorociri și dizgrații. Mă agăț de el, trăiesc în el, mă pierd în el - și uit de vechile mele infame suferințe." 30 Octombrie 1942 : ,Jocul meu în dragoste e una din cele mai stupide torturi. E umilitor, e primejdios, e zadarnic, este fără sens - și totuși nu-mi pot impune o dată pentru totdeauna o definitivă renunțare. Știu că nu duce la
Taina lui Mihail Sebastian by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/10728_a_12053]
-
Era nevoie să se gândească cineva și la bătrânețea lor. Să nu plece dincolo cu imaginea Doamnei cu coasa în priviri, ci cu a fetelor mândre, frumoase, cum altele nu-s pe lume, care să le aline clipele lor de suferință și de cădere. Nu știu ce fac alții, dar eu cred că o astfel de îndeletnicire nu mai există pe pământ! Că bine spunea Monșerul: dacă dragoste nu e, nimic nu e! - Apostolul Pavel, îl contrazise Gilda. Asta-i pentru tine dragostea
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
îmi spunea de tine / Că vrei să profiți de mine, / Eu ca prostul te iubeam, / Nici o vorbă nu credeam. E clipa când vecinul smuls din miezul filmului își pune două întrebări deopotrivă de justificate. Unu: ce vină are el pentru suferința altuia? Doi: ce rost are să-ți ornezi petrecerea de ziua de naștere cu melodii atât de triste? Îndatoritor, cetățeanul se grăbește să discute cele două aspecte cu vecinul al cărui copil a instituit vacarmul pe scară. Mai știi, dacă-l
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
behăituri descreierate de plenul invitaților. De ce mă săruți așa? / Oricum astăzi vei pleca, / Nu vreau, nu vreau mila ta, / Știu că ai pe-altcineva. Plină ochi, scrumiera de pe măsuța de cafea a vecinului zornăie stins, mărturisindu-și solidaritatea involuntară cu suferința iubărețului sedus și abandonat. În colțul din stânga sus al sufrageriei a apărut o crăpătură diagonală, care coboară până deasupra televizorului. Probabil că e acolo de ani buni, însă vecinul nu-și poate reprima impresia că a fost provocată de muzica
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
de mijloace) cu chipurile scriitorilor. Pentru că și dacă bea bere fără alcool amețește, dar nu se îmbată cu apă rece. Pentru că nu uită zilele de naștere și nici alte ocazii festive și pentru că face cadouri "unicat mondial"... Pentru că are despre suferință o concepție dostoievskiană. Pentru că știe câte ceva despre cele mai cumplite lucruri, dar le ține pentru ea, ca să nu-i împovăreze pe ceilalți. Și are curaj. Pentru că râde ușor și cu plăcere. Pentru că are gust. Și dezgust. Pentru că seamănă cu doamnele
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
recitat, pătruns de emoție, cu o voce joasă, impunătoare: OMAGIU LUI RUDOLF HESS În liniște și tristă-însingurare Te-mbracă haina grea a nopții. De veghe stai și-aștepți cu-nfrigurare Să se-mplinească voia sorții. O, tu erou sub aspră suferință Fii neclintit și crede-te în bine Că noi avem un gînd și o dorință Să stăm de-a pururi lîngă tine. În cele cîteva clipe de tăcere prelungită, Hansi fu convins că Walburga adormise. Cînd se hotărî, în cele
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
în tot ce cade și se-ntină; Chiar duhul e din chip și vrere, închipuire-ntoarsă-n cale, Un trup de carne care piere în nori din ceruri inegale; Nu pot să sorb credință goală, Nici, fără faptă, mări de bine, Nici suferință fără boală Și nici iubire fără tine n
Poezii by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/10960_a_12285]
-
arterele gurile de canal/ masca de pe chip/ aruncată nevăzătorilor". Așezarea pe cruce înseamnă pentru Bucur Demetrian viața de zi cu zi și imunitatea pierdută în contra cruzimilor și primejdiilor istoriei, dar și nevoia de resurecție și eliberare a inimii din temnița suferinței fizice, a patimilor fiului părăsit de Tatăl: "e toamnă/ sapă un tunel/ cârtița întunecată/ prin țesătura de globule și/ firișoare de sânge pulsând mai stins cu lumina grea/ a soarelui/ și nu-i nimeni în jur/ ce limbă străină/ durerea
Descrierea infernului by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11721_a_13046]
-
Care nu țin atât de texte , cât de compoziție: începând chiar de la titlu, care oferă - orgolios - amoralității un background descinzând din mistica sanscrită, și încheind cu segmentarea caleidoscopică în patru secvențe, cartea capătă o coerență formală extraordinară. Scurtele erupții ale suferinței, așa de disipate la urma urmelor, tortúrile și neurastenia despărțirii sunt puse cap la cap cu o intuiție bine dozată. Poemele se susțin unele pe altele într-o ordine nu mecanică, de domino, ci subversivă: ,povestea" înaintează exclusiv de la un
Poemeintrauterine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/11165_a_12490]
-
de mare preoteasă însoțită de doi slujitori. Mai știm despre ea că și-a pierdut demnitatea sacerdotală și că a fost izgonită din orașul Ur de către regele Lugullane din Uruk răsculat împotriva regelui akkadian Naram Sin. Poemul Enheduannei este expresia suferințelor și a umilințelor pe care fiica regelui Sargon le-a îndurat. Cu alte cuvinte, la începuturile literaturii întâlnim nu numai un nume de poet, ci și biografia sa. S-ar putea întâmpla ca Enheduanna să fie o excepție. Si, dacă
Trei milenii de poezie by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/11626_a_12951]
-
aș fi întâlnit cu ea, văzând-o îmbătrânită de așteptare. Așa cum odată mi-am zis că aș fi putut fi lumina oare se vede pe sine, acum, nu sunt decât umbra care se bănuiește pe sine. E sprijin E atâta suferință în ființa noastră și-atât de multe ore nepetrecute-n timp și voci care ne cheamă întru străfulgerare, că și răgazu-i scump și-orice lumină plăpândă nu-și mai are locul. Și-adesea, silueta își pierde profunzimea, și-adesea, pe sub
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/11557_a_12882]
-
O dată-n gest și fire, ca fete și surori, Apoi se risipiră, în târg, cu două cete, Uitând să se mărite, neștiind să se desfete. Cu sânii trași în zale și spadă sub cătrință, Fecioara-mparte-n lume extaz și suferință. Cealaltă-i precupeață, cu vad și cu cântar, Talerul ei nu fură dar nici nu dă în dar. O, ce nu știe mâna de veșnici studioși, Profeți, artiști, istorici, strategi mai curioși, E că în brațul celei ce lancea aprig
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
vrea să mă vadă pe mine, dar ar fi bine dacă s-ar putea face cumva să nu-l văd și eu pe el. Fără îndoială, glumise, dar aceste cuvinte ale sale exprimau totuși ceva foarte serios. Schimbarea produsă din cauza suferințelor la care sînt expuse bietele corpuri îl întrista și i-ar fi fost mai ușor să comunice cu o cunoștință nouă, decît cu cei ce l-am frecventat pe vremea cînd era o bucurie să stai de vorbă cu el
De ce îi scria Brumaru lui Raicu by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11188_a_12513]
-
Iordan Datcu Petru Comarnescu (23 nov. 1905, Iași-27 nov. 1970, București) nota, la 2 iulie 1962, în jurnalul său: , Nu am avut un destin tragic, ci un destin dramatic, plin de contradicții, ciocniri, căderi, răniri, suferinți, dar și de satisfacții morale și intelectuale". A avut parte de acest cortegiu de insatisfacții și până la instalarea comunismului în România, jurnalul său și corespondența (cu deosebire aceea cu Anton Golopenția) abundând în consemnări de această natură: că este obosit
Centenar Petru Comarnescu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11122_a_12447]
-
o explorare onestă și, în principiu, legitimă vizînd prefigurările literare și publicistice ale unui mare seism social. Din păcate, presiunea tiparelor de gîndire ale timpului se resimte prea insistent: "Anului 1906 i se poate asocia imaginea unei cupe în care suferințele țăranilor continuă a se aduna, revărsarea dincolo de margini devenind iminentă. Dar acestei culminații a durerii i se contrapune o alta: culminația huzurului și desfrîului cultivate de clasele posedante cu cinică nepăsare; 1906 este anul serbărilor jubiliare prilejuite de împlinirea a
De la A. Mirea la Maiakovski by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11702_a_13027]
-
un "ideal minim", la fel cu acela mărturisit undeva, în Jurnal, privitor la chiar existența sa : Aș cere vieții doar puțină liniște, o femeie, cărți și o casă curată". Sînt atîtea "ochiuri interioare de fîntînă" (Perpessicius) în scrierile lui, atîta suferință jugulată, încît simpla notație de jurnal "De mult n-am simțit așa viu dorul de a fi fericit" se transformă în strigăt.
Mai by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/11703_a_13028]
-
într-un halou de fum și dragoste. Ionuț, zîmbetul tău e numai amintire și mersul tău de girafă grăbită e numai amintire. Ștrumfii află mai multe păreri despre ștrumfi Da, Răzvan, a cam început circul - foarte multe orgolii & foarte puțină suferință plus fazele alea stătute de gașcă, în care cîțiva vor să gîndească pentru toți. Toate fetele mari și toți portăreii și nevoia lor imensă de manipulare - "să vorbim pe mail" în vremea noastră, îți vine să crezi? Mie unuia mi-
Poezie by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/11066_a_12391]
-
cum îl caracteriza G. Călinescu. în epocile următoare, dar cu deosebire în perioada interbelică și cea contemporană, de pe malul brăilean al Dunării și-au luat avânt Gheorghe Banea, autor, printre altele, al impresionantului roman Zile de lazaret, în care evocă suferința sa ca prizonier în primul război mondial, Ury Benador, N. Carandino, Mihail Celarianu, Mihail Crama, Gabriel Dimisianu, Mihu Dragomir, Leon Feraru, Marcel Gafton, Valeriu Gorunescu, Virgil Huzum, Panait Istrati, Oscar Lemnaru, N. Grigore-Mărășanu, Basil Munteanu, Fănuș Neagu, Cezar Papacostea, Perpessicius
De neamul brăilenilor by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Imaginative/11816_a_13141]
-
fiecare undă râul duce Puhoi de așteptări spre-al mării larg, Până se-ntinde noaptea cât o țară Când valurile umbrelor se sparg Și alte vânturi își întind risipa, înveșmântând tăceri în lung și-n lat; Din vechile-ndârjiri și suferințe Nisipul nici o urmă n-a păstrat, Doar apa vremii curge fără cale, închipuind prefacerilor sens; Din mările-oglinzi se-nalță cerul, Privind mirat cu ochiul lui imens Esențe rotunde O sferă cât o clipă Și alta cât o lume, Nu pot
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]