2,342 matches
-
inițial a fost pierdut ulterior, ca în Hamza > Amza, Hariton > Ariton etc. Numele de munți formați de la nume de persoane (probabil proprietarii străvechi ai acestora) sunt numeroase. Unele au în structură chiar sufixul -otă: Albotă, Breotă, Leaota, Șerbota etc. În ceea ce privește sufixul (de fapt, infixul) -n-, el se regăsește și în alte toponime cu bază antroponimică: Borniș, Bozna, Boznea, Coșna, Moșna, Stoina etc. Ascura Este un unicat toponimic în teritoriul romînesc și nu are corespondență nici în teritoriile romanice sau sud-est europene
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în limba romînă de la calce (foarte apropiată de majoritatea variantelor prezentate mai sus), care ar fi urmașul lat. calx, calcem, „călcîi, picior de om și de ani male“ (un informator descria frunzele plantei ca asemănîndu-se copitelor de cal), derivat cu sufixul -d/ză (ca în bucază, căcărează, călbază, spetează). La observația corectă a lui D. Loșonți că de la calce +/-ză ar fi rezultat *călceză sau mai degrabă calcează (ca în căcărează, spetează), Frățilă recunoaște că, între timp, a renunțat el însuși
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
cu multe alte cuvinte din latina orientală) apelativul *chalcada, preluat (printr-o filieră fonetică justificată în mod amă nunțit) din gr. xalcada (acuzativul lui xalkas), atestat ca nume de plantă (cu sensul „floare de aur“, „floare aurie“). Aceeași temă, cu sufix diferit, se regăsește în apelativele dialectale italiene kaltsaider, kaltseder, kaltsedar, kalčida, calcirel, calcidrel etc. Apelativul existent și în albaneză ar putea fi împrumutat de la aromînii conlocuitori cu albanezii. Călcadză, ca și Ascura, așadar, pot fi două dintre apelativele moștenite de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
frecventă în termenii regionali) provine din antroponimul Bîrcă, răspîndit în toată țara, în diferite variante, dar mai ales la sud de Carpați (în Oltenia este atestat frecvent începînd cu secolul al XVI lea). Acesta poate fi un hipocoristic format cu sufixul (infixul) -cdin tema bîr(prezentă și în alte nume: Bîrcu, Bîrcea, Bîrga, Bîrlea, Bîrda, Bîrdea, Bîrsa, Bîrhotă etc.) sau poate fi un supranume provenit din entopicul bîrcă, bărcă (< bărc „loc cu hățișuri“, „luncă băltoasă“, „locuri mlăștinoase cu apă și nămol
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în Berlad, căci nu-i mai permite să stea în Țara Rusească), l-a făcut pe Ioan Bogdan să reconstruiască, prin comparație cu ceha și slovaca, un străvechi radical slav berlo, „nuia“, „băț“, căruia i s-ar fi adăugat un sufix -adi (folosit în sîrbă și slovenă), rezultînd sensul „loc plin de nuiele, crengi, uscături“. Din ținutul în care se afla această așezare ar fi fost recrutați berladnicii, războinicii seminomazi și semitîlhari, folosiți de cnejii timpului în năvălirile lor asupra ținuturilor
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
au preluat etimonul reconstituit astfel și au propus, în completare, acceptarea sensului „stăvilar“ pentru posibilul derivat *berlad. Soluția a fost însă respinsă de alții din cauza localizării hazardate a topicului denominat și a combinării unui radical regional nord-estic slav cu un sufix specific idiomurilor slave sud-vestice. Au fost propuse și alte variante etimologice, printre care unele cu totul neverosimile: un posibil apelativ cuman (reconstruit prin comparația cu araba) *bilad, „țară“, celticul burlatum (< burr/bor + latum/late, „mlaștină“), numele tribului celtic al britologilor
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
posibil apelativ cuman (reconstruit prin comparația cu araba) *bilad, „țară“, celticul burlatum (< burr/bor + latum/late, „mlaștină“), numele tribului celtic al britologilor, vechiul nume germanic *Berlad (< goticul *bourlad, „teritoriu nou căpătat“). Defectuoase lingvistic și istoric sunt și alte soluții sugerate: sufixul maghiar local -d atașat numelui localității ardelene Bîrla (< sl. berla, „nuia“) sau unui toponim cu baza turanică Bîrl (regăsibilă în Bîrlui); sufixul slav colectiv -ad, atașat temei *berl, „nuia“. S a observat de către adversarii acestor soluții că sufixul -d a
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
vechiul nume germanic *Berlad (< goticul *bourlad, „teritoriu nou căpătat“). Defectuoase lingvistic și istoric sunt și alte soluții sugerate: sufixul maghiar local -d atașat numelui localității ardelene Bîrla (< sl. berla, „nuia“) sau unui toponim cu baza turanică Bîrl (regăsibilă în Bîrlui); sufixul slav colectiv -ad, atașat temei *berl, „nuia“. S a observat de către adversarii acestor soluții că sufixul -d a funcționat în maghiară numai pînă în secolul al XII-lea, cu mult înainte de emigrarea ceangăilor în Moldova, că rădăcina lui Bîrlui nu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
soluții sugerate: sufixul maghiar local -d atașat numelui localității ardelene Bîrla (< sl. berla, „nuia“) sau unui toponim cu baza turanică Bîrl (regăsibilă în Bîrlui); sufixul slav colectiv -ad, atașat temei *berl, „nuia“. S a observat de către adversarii acestor soluții că sufixul -d a funcționat în maghiară numai pînă în secolul al XII-lea, cu mult înainte de emigrarea ceangăilor în Moldova, că rădăcina lui Bîrlui nu este Bîrl, ci Bîr (pentru că sufixul este -lui, ca în Covurlui, Bahlui) și că toponimizarea unei
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
berl, „nuia“. S a observat de către adversarii acestor soluții că sufixul -d a funcționat în maghiară numai pînă în secolul al XII-lea, cu mult înainte de emigrarea ceangăilor în Moldova, că rădăcina lui Bîrlui nu este Bîrl, ci Bîr (pentru că sufixul este -lui, ca în Covurlui, Bahlui) și că toponimizarea unei formații cu sensul „la nuiele“, nu corespunde logicii denominative (cum să desemnezi un topic important în funcție de un reper ca nuiaua?). S-a apelat și la surse antroponimice, pornindu se de la
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Brlic) al lui Bernardus, neatestat însă în documentele romînești, ceea ce i-a făcut pe unii cercetători să considere că antroponimele Bîrlad, Bărlad au putut proveni de la toponimul Bîrlad, nu invers. În schimb, prin combinarea temei scr. brlaga, „mocirlă, mlăștinos“, cu sufixul colectiv scr. -ad, a rezultat *brlad, „loc mlăștinos“, care poate fi asociat toponimului Bîrlad, chiar dacă se află într-o zonă îndepărtată de slavii de sud, întrucît poate proveni din slava comună, care avea o răspîndire mai largă, sau poate cuprinde
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
brlad, „loc mlăștinos“, care poate fi asociat toponimului Bîrlad, chiar dacă se află într-o zonă îndepărtată de slavii de sud, întrucît poate proveni din slava comună, care avea o răspîndire mai largă, sau poate cuprinde o variantă estică (-jadi) a sufixului sudic -ad, în care l din *birljadi a fost depalatalizat pe teren romînesc (la fel ca în ucr. bljudu > blid, ucr. kljućăr > clucer). Așadar, proveniența dintr-un slav *brlad sau birljadi se dovedește posibilă lingvistic, verosimilă geografic (dată fiind înfățișarea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de numărul mare de derivate, la nivel antroponimic sau apelativ, enumerate mai sus. Multe dintre acestea (Bîrsan, Bîrsănești, Bîrsești, Bîrsăneasa, Bîrsanca etc.) sunt compatibile cu derivarea de la antroponime primare sau secundare. Specialiștii au găsit și originea antroponimului: un derivat cu sufixul consonantic -sal hipocoristicului Bîr (prezent și în Bîrcă, Bîrlea etc.), extras dintr-un antroponim slav mai lung (nesigur încă, dar au fost propuse Berislav, Berivoi, Berislav). S. Pușcariu crede că la baza numelui de loc ar putea sta un apelativ
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Bîrza); srb. berza, (reka) „rîul repede“; iliricul (reconstituit prin albaneză) barth „alb“; sl. brs (reconstituit din mai multe apelative neoslave, bg. brus, srb. brûs etc., „piatră ascuțită“), i.e. bharos (reconstituit prin got. barizeins), „orz“ (Brașov ar avea același etimon, cu sufix, însemnînd „tîrgul cerealelor“). Oricum, forma romînească, cu s, este anterioară formelor maghiară (Burcza) și germană (Burzenland), acestea fiind adaptări ale celei romînești (ca în sabie > săs. tsabien, magh. sîmbră > magh. czimbora). Apelativul romînesc regional bîrsă, bîrță („lopățica dintre grindeiul și
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
putut deveni u, e sau o, ca în fîrtat > fortat, bîrsan > bersan, rumîn > rumuny; forma modernă maghiară Berzava a trecut în celelalte limbi). Faptul că în afara Bîrzavei bănățene există și alte Bîrzave (care pot fi derivate din sl. brŭzŭ, „repede“ + sufixul -ava) sugerează adaptarea vechii Berzovia, de la stadiul la care ajunsese după sute de ani (poate forma *Brzava propusă) prin etimologie populară (ca în cazul Dierna, Zierna > Cerna) la forma celorlalte, Bîrzava. Mai ales că această formă avea și are o
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în slavă de la apelativul v. sl. bistrŭ, „baltă, gîrlă limpede“. Un grup mai restrîns (cinci nume Bistreț, Bistrețu) desemnează un lac, trei sate și o luncă, în Oltenia. Baza este aceeași, v. sl. bistrŭ, dar i s-a adăugat un sufix -ici (rostit -iți), care a evoluat, în varianta bulgărească, regăsită în majoritatea toponimelor slave din teritoriul romînesc, la -eț (Bistreț, Topleț etc.), -ăț (Topolovăț) sau, în varianta sîrbească, la -aț (Dolaț, Glogovaț). Grupul Bistrița cuprinde nouăsprezece nume, formate de la aceeași
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
-iți), care a evoluat, în varianta bulgărească, regăsită în majoritatea toponimelor slave din teritoriul romînesc, la -eț (Bistreț, Topleț etc.), -ăț (Topolovăț) sau, în varianta sîrbească, la -aț (Dolaț, Glogovaț). Grupul Bistrița cuprinde nouăsprezece nume, formate de la aceeași bază, cu sufixul v.sl. -ica (-ița) diminutival. Grupul Bistricioara numără șase nume (trei hidronime, un oronim și un oiconim). Acestea sunt formate în limba romînă, prin derivarea toponimului Bistrița cu sufixul romînesc ior, -ioara (sensul diminutival al sufixului slav nu a fost înțeles
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Dolaț, Glogovaț). Grupul Bistrița cuprinde nouăsprezece nume, formate de la aceeași bază, cu sufixul v.sl. -ica (-ița) diminutival. Grupul Bistricioara numără șase nume (trei hidronime, un oronim și un oiconim). Acestea sunt formate în limba romînă, prin derivarea toponimului Bistrița cu sufixul romînesc ior, -ioara (sensul diminutival al sufixului slav nu a fost înțeles de către denominatorii romîni). După cum s-a observat, majoritatea numelor din familia toponimică Bistrița desemnează ape, ceea ce încă e un indiciu (pe lîngă sensul specific hidronimic) că primele au
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
formate de la aceeași bază, cu sufixul v.sl. -ica (-ița) diminutival. Grupul Bistricioara numără șase nume (trei hidronime, un oronim și un oiconim). Acestea sunt formate în limba romînă, prin derivarea toponimului Bistrița cu sufixul romînesc ior, -ioara (sensul diminutival al sufixului slav nu a fost înțeles de către denominatorii romîni). După cum s-a observat, majoritatea numelor din familia toponimică Bistrița desemnează ape, ceea ce încă e un indiciu (pe lîngă sensul specific hidronimic) că primele au fost denominate hidronimele și de la acestea, prin
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
origine slavă din teritoriile romînești puteau fi date de slavii care trăiau cu romînii sau chiar de către romîni care, înainte de a-i asimila pe slavi, au fost timp de cîteva generații bilingvi, fapt care a făcut să preia de la slavi sufixe și să le atașeze unor teme romînești, formînd cu aceste sufixe împrumutate toponime, romînești de data aceasta. Romînii devin astfel „creatori de topo nime slave“, de fapt pseudoslave. Între aceste sufixe se află și sufixul -ița, care la romîni este
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
trăiau cu romînii sau chiar de către romîni care, înainte de a-i asimila pe slavi, au fost timp de cîteva generații bilingvi, fapt care a făcut să preia de la slavi sufixe și să le atașeze unor teme romînești, formînd cu aceste sufixe împrumutate toponime, romînești de data aceasta. Romînii devin astfel „creatori de topo nime slave“, de fapt pseudoslave. Între aceste sufixe se află și sufixul -ița, care la romîni este accentuat (Craiovița, Cîmpinița, Sucevița, Ampoița, Bălșița, Șercăița, Vedița, Hobița, Brăilița, Vădăstrița
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
bilingvi, fapt care a făcut să preia de la slavi sufixe și să le atașeze unor teme romînești, formînd cu aceste sufixe împrumutate toponime, romînești de data aceasta. Romînii devin astfel „creatori de topo nime slave“, de fapt pseudoslave. Între aceste sufixe se află și sufixul -ița, care la romîni este accentuat (Craiovița, Cîmpinița, Sucevița, Ampoița, Bălșița, Șercăița, Vedița, Hobița, Brăilița, Vădăstrița etc.), pe cînd în formele slave accentul este pe rădăcină (ca în Bistrița, Oltenița, Toplița, Ialomița, Dîmbovița, Ciulnița, Cervenița, Oravița
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
făcut să preia de la slavi sufixe și să le atașeze unor teme romînești, formînd cu aceste sufixe împrumutate toponime, romînești de data aceasta. Romînii devin astfel „creatori de topo nime slave“, de fapt pseudoslave. Între aceste sufixe se află și sufixul -ița, care la romîni este accentuat (Craiovița, Cîmpinița, Sucevița, Ampoița, Bălșița, Șercăița, Vedița, Hobița, Brăilița, Vădăstrița etc.), pe cînd în formele slave accentul este pe rădăcină (ca în Bistrița, Oltenița, Toplița, Ialomița, Dîmbovița, Ciulnița, Cervenița, Oravița etc.) Blahnița Este numele
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sprijinul acestei păreri toponimele, pe care lingviștii menționați nu le-au cunoscut, Blahui (culme în Subcarpații Vrancei) și Blasova (stîncă în Balta Brăilei), primul putînd proveni dintr-un antroponim cu baza blah (< vlah), iar celălalt fiind creat de slavi cu sufixul toponimic -ov, fie de la apelativul vlahŭ (h > s este obișnuit, a se vedea Vlăsia), fie de la un antroponim Vlas, ori apropiat de această formă și cu v transformat în b pe terenul altei limbi (în slavă transformarea nu e posibilă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
și de la aceasta la celelalte variante. Varianta Blașnița nu poate fi dedusă totuși nici din Blatnița, nici din Blahnița (h poate deveni ș, dar numai înainte de i). Onomasiologic, ar fi fost posibilă toponimizarea unui apelativ slav blato, „baltă“, însoțit de sufixul -inica (mai ales că toponime similare se găsesc în Serbia și Bulgaria), dar „contami narea“ formei toponimelor din cele trei județe (Dolj, Gorj și Mehedinți) ca urmare a „comunicării“ geografice dintre bălțile respective este forțată. Ambele soluții au aspecte neclare
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]