KorAP: Find »[drukola/base=sufragerie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...29 30 31 ...130 >

3,231 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439

venit să strig, nu închide încă. Mai vorbește măcar un minut. Dă-mi numărul tău ca să te pot suna și eu. Putem să ne vedem mâine? Lasă mâine, putem să ne vedem astă seară? —Claire, a tunat amenințător tata din sufragerie. —OK, pa, am zis închizând telefonul. Printre altele, mă simțeam complet epuizată. În secunda în care am închis telefonul, în sufragerie s-a iscat un adevărat iureș. Tata și Helen au început să se lupte în ușă. Tata voia s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Putem să ne vedem mâine? Lasă mâine, putem să ne vedem astă seară? —Claire, a tunat amenințător tata din sufragerie. —OK, pa, am zis închizând telefonul. Printre altele, mă simțeam complet epuizată. În secunda în care am închis telefonul, în sufragerie s-a iscat un adevărat iureș. Tata și Helen au început să se lupte în ușă. Tata voia s-o sune pe mătușa Julia ca să vadă dacă infernul fusese controlat. În timp ce Helen avea alte planuri cu telefonul. —Trebuie să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
mine. Am rămas în hol, în picioare, preț de câteva secunde. James arăta de parcă întreaga familie i-ar fi fost ștearsă de pe fața pământului într-un atac cu macete. Nici eu nu arătam mai bine. Tensiunea era îngrozitoare. Vino în sufragerie, i-am spus preluând controlul. Altfel am fi putut să rămânem în hol toată ziua, albi la față, nenorociți și paralizați de nervi. N-o să fim deranjați și avem și masa în caz că trebuie să desfășurăm documente sau alte chestii de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
a dat din cap cu o expresie serioasă și a luat-o pe hol, în fața mea. Ce tupeu pe capul lui! De ce dracu’ stătea așa, cu bățul în fund? Eu aveam dreptul să iau atitudinea asta, nu? Kate era în sufragerie. Stătea întinsă în pătuț și era splendidă. Am luat-o din pătuț și am rămas în picioare, cu ea în brațe. Fețișoara îi era lipită de a mea. — Ea e Kate, am spus simplu. James s-a holbat la noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
tot timpul să-mi țin în frâu furia criminală mă storcea de puteri. Dar trebuia s-o fac și pe-asta. De dragul lui Kate, aveam de gând să salvez cât se mai putea din relația asta. Am dus cafeaua în sufragerie. Și nu, nu i-am oferit biscuiți. Îmi pare rău, dar nu eram o persoană chiar așa de generoasă. James stătea aplecat deasupra pătuțului și încerca să discute cu Kate. Purta cu ea un soi de discuție bolborosită și cam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
nu este, așa cum v-ați aștepta, Cindy Crawford, ci Kate Webster. În schimb, James părea că discută cu ea despre reforma taxelor. Însă, aparent, el nu sesiza c-ar fi fost ceva în neregulă. Am pus cafeaua pe masa din sufragerie și în clipa în care ceașca a atins mahonul, am realizat că, în mod automat, pregătisem cafeaua exact așa cum îi plăcea lui James. Eram furioasă! Nu puteam oare măcar să mă prefac că uitasem? Nu puteam să-i dau o cafeaua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
șapte" Abia am reușit să închid ușa în spatele lui James, c-am și început să plâng. De parcă instinctul le-ar fi spus că James plecase - hei, ce naiba tot zic eu aici?! Fiindcă stătuseră întinse pe burtă în dormitorul de deasupra sufrageriei, cu urechile lipite de câte-un pahar cu care încercaseră să audă tot ce se vorbise -, Anna, Helen și mama s-au materializat ca prin farmec direct din podea, purtând pe față Expresiile Îngrijorate. Eu eram înnebunită de durere. Ca și cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
James. M-a întâmpinat cu un zâmbet abia schițat și m-a întrebat cum mai stă Kate cu sănătatea. — Păi, de ce n-o întrebi direct pe ea? i-am spus. — A, ăăă, bine atunci, mi-a răspuns. Am mers în sufragerie, unde era și Kate. James a gâdilat-o destul de ezitant. Eu m-am dus în bucătărie să fac cafeaua. Am reapărut cu cafeaua și m-am întors zâmbitoare spre James. —Așa, am zis cu amabilitate. Începem? I-am indicat cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Claire, Claire, a zis mama alergând în jos, pe scări. Vino-ncoace. Stai jos. Spune-mi tot. Astea sunt niște vești grozave. Mama m-a luat și m-a dus în bucătărie. Unde e Kate? m-a întrebat ea. — În sufragerie, am răspuns așezându-mă obosită la masa din bucătărie. O aduc eu, a zis mama și a și fugit. S-a întors într-o secundă cu o expresie nerăbdătoare pe față. — Deci ce-a zis? a vrut ea să știe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
inima mi s-a strâns și mai tare. Asta însemna că James era acasă. Acum chiar că nu mai aveam nici o cale de întoarcere. Mi-am descuiat singură ușa și, chinuindu-mă să dau senzația de nonșalanță, am pășit în sufragerie. Când m-a văzut, James aproape că și-a dat duhul din cauza șocului. Într-un fel pervers, aș fi fost fericită dacă l-aș fi surprins făcând prostii. De pildă, dacă l-aș fi găsit în timpul unui act sexual sado-maso

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
de furie în mine. Îmi venea să-l mușc. Voiam să fiu furioasă. Voiam ca furia să-mi curgă prin vine. Furia e bună, mi-am spus. Furia ține la depărtare durerea. Furia mă face puternică. M-am uitat prin sufragerie. I-am zâmbit grațios lui James, cu toate că tremuram. Apartamentul arată drăguț, i-am spus amabilă. Eram surprinsă că vocea nu-mi tremura. — Văd că ți-ai mutat înapoi cărțile, discurile și toate celelalte. Și... Am trecut pe lângă el, m-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848

acasă. Nu face nimic, o s-o aștept. Între timp puteți face și baie... Doina nu știa ce să mai creadă. Gândi: ,, Fata asta are un tupeu care te poate exaspera", dar politețea o obligă să fie rezonabilă: Bine, intrați în sufragerie și scuzați-mă câteva minute. Îl aștept și pe soțul meu... Chiar voiam să-i cer domnului doctor un sfat, așa că... Doina intră în baie. Prelungi înadins timpul rezervat unui duș obișnuit, sperând ca din clipă în clipă să vină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
în baie. Prelungi înadins timpul rezervat unui duș obișnuit, sperând ca din clipă în clipă să vină Teo și să o scape de obositoarea întâlnire cu duduia asta care nu găsise cel mai potrivit moment pentru vizită. Simona, rămasă în sufragerie, luă la început o carte de pe etajeră. Era un studiu de specialitate. Probabil îi aparținea Doinei, pentru că enumera noile medicamente apărute pe piața medicală din unele țări europene și prescrierea acestora pentru prevenirea sau tratarea diferitelor boli. N-o interesa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
sfătui pe Ema: Ce-ar fi să intri tu puțin în baie, să-ți clătești mâinile, că un neavizat ar crede că ai adus cu tine toată pescăria. Ema zâmbi tropical și se execută fără să clipească. Reveni apoi în sufragerie, traseul fiind bine marcat de aburii unei cafele ce îmbălsămase încăperea. Miroase frumos! Gustă. Aaaa, dar asta e cafea-cafea! Da' ce credeai, că te voi tortura cu o porție de nechezol? (Nechezol, denumire ironică dată unui înlocuitor de cafea). Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
în limba lui Shakespeare. Simona ținu să-l anunțe și pe doctorul Teodoru de succesul repurtat în acest spectacol de Răducu. Negăsindu-l la spital, îl sună acasă. În timp ce Teo era concentrat asupra celor spuse de Simona, Doina intră în sufragerie, unde era instalat telefonul. El nu sesiză prezența soției sale. Aceasta surprinse doar finalul convorbirii: ,,Te rog să termini o dată cu telefoanele acestea fără rost!" La cine te răsteai, dragă! Când auzi vocea Doinei, doctorul Teodoru înmărmuri. Găsi totuși puterea de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
ei înnegurase întreaga casă. Teo nu insistă. Găsi că e mai cuminte să aștepte verdictul, privitor la cele ce vor urma, de la aceea care avea toate drepturile să pronunțe sentința. După ce se asigură că fata se culcase, Doina reveni în sufragerie și, deși îl văzu îngândurat, porni o discuție lămuritoare: O fac pentru Beatrice și pentru gura lumii. Vom locui sub același acoperiș, cum s-ar spune sub imperiul aparenței. Rufele murdare se spală în familie, așa se spune, nu? Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
să mă consideri, cel tolerat... Ce trebuie să mai fac ca să mă achit de obligațiile unui om îndurat sub acest acoperiș? Nimic! Tot ce ai făcut e mai mult decât suficient, nu crezi!? și plecă la culcare. Teo rămase în sufragerie fără replică, urmărindu-i pașii și gesturile urmate de închiderea ușii care-i zgudui întreaga ființă. I se părea totuși că o luminiță, mică ce-i drept, al cărei licăr abia se zărea, venea de undeva. Doina amintise numele fetei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271

-mi scuipase în supă, toată lumea stătea la povești și până și bătrânul Maddox a făcut o glumă și, chiar dacă era despre Pah-tidul Democrat și n-am înțeles-o, am râs cum se cuvine. Atâta doar: nu toate fotografiile de pe pereții sufrageriei erau cu Aidan și Janie, dar erau destule ca să mă tot lovesc de ele. De-a lungul anilor, părul lui Janie devenise mai scurt. Bun. Bărbaților le plac femeile cu părul lung. Și se rotunjise puțin, dar arăta încă foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
e atât de drăguț. Am putea să-l scriem cu „K“. Și un „il“. Treakil. Ikkil Treakil. —Jacqui, nu, e cumplit, te rog... Capitolul 9tc " Capitolul 9" — Unde e invitația aia? a zbierat mama. Unde dracu’ e invitația aia? În sufragerie, peste ce mai rămăsese de la cina de Crăciun, eu, Rachel, Helen și tata ne priveam nedumeriți. Acum o clipă, mama vorbise la telefon cu tușica Imelda (cea mai competitivă din surorile ei) și acum trăsnea și bufnea în bucătărie. A

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
de la cina de Crăciun, eu, Rachel, Helen și tata ne priveam nedumeriți. Acum o clipă, mama vorbise la telefon cu tușica Imelda (cea mai competitivă din surorile ei) și acum trăsnea și bufnea în bucătărie. A deschis furtunos ușa de la sufragerie și s-a oprit în prag, gâfâind ca un rinocer. Ținea în mână invitația de nuntă pe hârtie cerată cu rămurele. Privirea ei o căuta pe a lui Rachel. Nu te măriți la biserică, a zis, cu o voce joasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411

văzut a fost un picior atrăgător încălțat cu un pantof cu toc de o înălțime de desen animat, picior care era ridicat în sus, pe spătarul canapelei. —Draaaaaaagule! a cântat vocea Amandei. Fir-ar al dracului! Hugo a intrat în sufragerie, s-a apropiat de canapea, după care s-a oprit pe loc uluit. Când te-ai întors? Amanda i-a aruncat printre gene o privire de femeie ușoară. Apoi, jucându-se cu părul cu o mână, și-a coborât-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
încă. L-a împins pe Hugo și s-a ridicat în picioare. Cum el rămăsese în genunchi, Amanda i-a proptit unul dintre tocuri în piept. L-a obligat să se lase în jos, pe podeaua de lemn lustruit a sufrageriei, după care a început să-i desfacă pantalonii. — În fond, a adăugat ea, am ajuns acolo, sus, am stat în aceeași cameră împreună cu Bruce Willis în „Turks și Caicos“ și am primit tricoul semnat Stella McCartney. —Ăă? a zis Hugo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
și eficace. Cu toate că, în sinea ei, considera că strecurătorile din metal erau mai drăguțe decât cele din plastic. Discurile cu partea din mijloc scoasă și transformate în rame de fotografii erau, la rândul lor, ceva impresionant, iar fostul televizor din sufragerie era un acvariu excelent. Așa cum zicea Jake: În casa asta, e mereu ceva la televizor și nici măcar nu avem nevoie de abonament. În ciuda acestor emoții, lui Alice i se părea că viața la țară era mult mai liniștită decât se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
cu voci de balenă va crea o atmosferă de cocon și pe tot parcursul nașterii Alice va beneficia de avantajele unei căzi de naștere...“ — Pe care iat-o, a spus Jake triumfător, arătând către cutia lipită de unul din pereții sufrageriei, care conținea dispozitivul închiriat cu câteva săptămâni în urmă de la un centru de lifestyle ecologist. Pe măsură ce vizita continua, evidentele rezerve ale maică-sii față de soțul ei și tatăl copilului ei au devenit din ce în ce mai greu de suportat pentru Alice. Oare maică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
chinuia să se ridice în picioare. Se gândise că poate Jake avea nevoie de ajutor ca să înjghebe cada de naștere. Instrucțiunile de pe cutie păruseră a fi foarte complicate. Alice s-a ridicat în picioare și a reușit să coboare până în sufragerie unde, în lumina abia mijită a viitorului răsărit, l-a găsit pe Jake stând furios în mijlocul unui morman de cartoane, folii de protecție și bucăți de plastic lucitor. —E dificil? a întrebat ea cu teamă. — Nu e numai asta, a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]