2,367 matches
-
să nu vreau, bineînțeles că vreau, hai mai repede și dezleagă-mă, că vin acuma ăștia să mă hăcuiască. Ce-ai păzit până acuma? Ce-ai așteptat? Să vezi cum mă dezbracă de piele, cum Îi dau sare, o fac sul și o lasă câteva zile la vânt Înainte s-o azvârle În argăseala lui Câinaru?”. Deși se zăpăcise nițel, Enin se cățără ca o pisică În nuc, scoase dintr-o teacă un cuțit cu două tăișuri cu lama lungă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
am trezit și m-am interesat de el, am descoperit că plecase deja. S-a sculat și a ieșit împreună cu soldații, înainte să răsară soarele. „Are o viață de invidiat,“ cugetă Mitsuhide, în timp ce privea cerul dimineții. Saito Toshimitsu desfășură un sul. — A lăsat asta. M-am gândit că poate o uitase dar, când m-am uitat mai atent, am văzut că cerneala încă nu se uscase și apoi mi-am amintit că îi ceruserăți să vă facă un caiet ilustrat. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
văzut că cerneala încă nu se uscase și apoi mi-am amintit că îi ceruserăți să vă facă un caiet ilustrat. Cred că a stat treaz până-n zori, lucrând la el. — Cum? N-a dormit? Mitsuhide aruncă o privire peste sul. Hârtia strălucea cu atât mai albă în soarele de dimineață și, pe ea, fusese pictată proaspăt o ramură de petunii. Într-un colț, pictura purta o inscripție: Liniștea, aceasta e noblețea. „Liniștea, aceasta e noblețea,“ repetă, în tăcere, Mitsuhide, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mai albă în soarele de dimineață și, pe ea, fusese pictată proaspăt o ramură de petunii. Într-un colț, pictura purta o inscripție: Liniștea, aceasta e noblețea. „Liniștea, aceasta e noblețea,“ repetă, în tăcere, Mitsuhide, în timp ce desfăcea și mai mult sulul, ajungând, acum, la ilustrația unei ridichi mari. Lângă ridiche era scris: A avea un vizitator ține de gust. Ridichea fusese desenată cu cerneală indiană, fără urmă de efort; și, privită îndeaproape, se putea simți mireasma pământului. Acea ridiche era rădăcina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mireasma pământului. Acea ridiche era rădăcina unei singure frunze și părea să plesnească de viață. Natura ei sălbatică dădea senzația că și-ar fi râs de raționalitatea lui Mitsuhide, cu o miraculoasă nepăsare și lipsă de preocupare. Continuă să deruleze sulul, dar altceva nu mai conținea. Cea mai mare parte a lui consta numai din hârtie albă. — Se pare că i-a luat toată noaptea ca să deseneze aceste două ilustrații. Toshimitsu era impresionat și el de sul, și se aplecă, admirativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
preocupare. Continuă să deruleze sulul, dar altceva nu mai conținea. Cea mai mare parte a lui consta numai din hârtie albă. — Se pare că i-a luat toată noaptea ca să deseneze aceste două ilustrații. Toshimitsu era impresionat și el de sul, și se aplecă, admirativ, asupra lui, împreună cu Mitsuhide. Seniorul ezită să-l mai privească și îi ceru lui Toshimitsu să-l strângă. În acel moment, din depărtare se auzi, prin văzduh, sunetul unui corn. Era chemarea de la cartierul general din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
rămâne să strâng în ceainărie. — Înțeleg. Nu de dragul meu rămâi. Ai instrumentele acelea scumpe de ceai și trebuie să stai la noapte aici, ca să le păzești. — N-am să vă contrazic, stăpâne. — Vorbești sincer, râse Nobunaga. Întorcând, deodată, capul, privi sulul agățat pe perete. — Mu Ch’i e foarte valoros, nu-i așa? În zilele noastre, rareori mai vezi un asemenea talent. Am auzit că Sotan are o pictură de Mu Ch’i, intitulată Corăbii revenind din porturi depărtate. Mă întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dacă merită cineva să aibă un tablou atât de vestit. Dintr-o dată, Sotan râse zgomotos, ca și cum Nobunaga n-ar fi fost de față. — De ce râzi, Sotan? Tânărul îi privi pe cei din jur. — Seniorul Nobunaga ar dori să-mi ia sulul de Mu Ch’i, cu una din stratagemele lui abile: „Merită cineva să aibă un asemenea tablou?“ E ca și cum ar trimite agenți instigatori într-o provincie inamică. N-ar strica să-ți păzești prețioasa cutie de ceai din lemn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
S-a coborît în mijlocul unei gropi pentru apă, unde a ucis un leu, într-o zi cînd căzuse zăpada. 23. El a ucis pe un Egiptean, care avea o statură de cinci coți și avea în mînă o suliță, ca sulul unui țesător, s-a coborît împotriva lui cu un toiag, a smuls sulița din mîna Egipteanului, și l-a ucis cu ea. 24. Iată ce a făcut Benaia, fiul lui Iehoiada; și i-a mers faima printre cei trei viteji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
copiii lui Rafa. Și Filistenii au fost smeriți. 5. A mai fost o bătălie cu Filistenii. Și Elhanan, fiul lui Iair, a ucis pe fratele lui Goliat, Lahmi din Gat, care avea o suliță al cărei mîner era ca un sul de țesut. 6. A mai fost o bătălie la Gat. Acolo a fost un om de statură înaltă, care avea șase degete la fiecare mînă și la fiecare picior, douăzeci și patru de toate, și care se trăgea și el din Rafa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
Saf, care era unul din copiii lui Rafa. 19. A mai fost o bătălie la Gob cu Filistenii. Și Elhanan, fiul lui Iaare-Oreghim, din Betleem, a omorît pe Goliat din Gat, care avea o suliță, al cărei mîner era ca sulul de țesut. 20. A mai fost o bătălie la Gat. Acolo era un om de statură înaltă care avea șase degete la fiecare mînă și la fiecare picior, în totul douăzeci și patru, și care se trăgea tot din Rafa. 21. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
de o doză bună de inventivitate atunci când se salvase dintr-o situație disperată. Totuși rămânea un gând plăcut. Wilt își termină treaba în toaleta de serviciu și se uită în jur după hârtia igienică. Nu mai era deloc. Afurisitul de sul se terminase. Se căută în buzunar, unde găsi biletul de la Eva, așa că îi dădu o utilizare potrivită. Apoi trase apa, trimițându-l prin labirintul țevilor, pulveriză un pic de Harpic după el ca să-și exprime opinia despre bilet și ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
plăcere, o zi frumoasă, un covrig, domnule, dă-le un covrig și puțin soare și gata, au uitat. C-așa e omul... Domnul elegant nu se simți, se pare, vizat de furia necunoscutului. Nici nu-l auzise, probabil. Își strânse sulul de ziare și se desprinse de stâlpul de lângăchioșc. Desfăcu larg compasul picioroangelor. Pași mari, de lungan, dar înceți, era cam molâu domnul acesta cu barba și mustățile imaculate. Strada veselă, într-adevăr. Pitorescul bucureștean, feminin și sprinten, petit Paris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
agale pe bulevard. Primăvara. Cuvinte. Primăvara făcută din cuvinte. Trotil. Praf. Roșu. Cireșe. Muguri fragezi, de reclamă. Un câine și o pisică. Lovituri, incendiu, huligani, răngi, devastarea apartamentului, focul. Pământul, aerul, apa și focul. Oxigenare, afrodiziace, agresiune, veninul solitudinii. Primăvara, sul de cuvinte. Se așeză pe o bancă, în micul parc pustiu. Cuvinte, mintea produce mereu vorbe, le auzi în tine, cum tot curg. Devastare. Foc. Răngi, lovituri. Ranchiună. Roșu. Crematoriu. Efemeride. Trupul efemeridelor. Ciocniri magnetice. Mătasea scrâșnind, sfâșiată. Idile morbide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
deslușit scâncetul broaștei ruginite, citise umbrele cenușii ale cerului umed, în care se împotmoleau tăceri și se deșira așteptarea, intercepta privirea fixă, fosforescentă a gurii de burlan de la colțul clădirii, unde se refugia cotoiul vagabond al străzii. Nu rămăsese din sulul felinei, înșurubat ca un dop, în cotul strâmb de tablă, decât privirea electrică: luciul unei melancolii scrutătoare, pulsație verzuie, sângerie în care se concentrase, pentru o instantanee incursiune de contact, vecina Veturia. Simulacre jur-împrejur, capete de carton și cenușă! Echivocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu o să mai găsesc poza lui Adam. N-aș suporta să mă uit la el acum. Chiar n-aș putea. Răsfoiesc ziarul cu Lydia înghesuindu-se deasupra mea, încercând și ea să-l citească. Mi-ar plăcea să-l fac sul și s-o lovesc cu el. Ca pe-o muscă. — Vezi ceva legat de copilăria mea? întreabă ea. — Unde, în ziar? — Nu, bleago, în palma mea. Dar nu mă uit la palma ta, Lydia. —Hai, te rog, mai spune-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
văzut unul absolut identic la Woolworths)... o trusă de vopsit țesăturile în degradé... niște sare pentru masaj corporal... Ce naiba sunt și astea? Ce e cutia asta, pe care nici măcar n‑am deschis‑o? Deschid pachetul și mă holbez la un sul de 50 de metri de folie pentru curcan la cuptor. Folie pentru curcan? De ce aș cumpăra eu așa ceva? Când am vrut eu să fac curcan la cuptor? Nedumerită, iau scrisoarea de deasupra și văd cuvintele „Bine ați venit în lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de înflorire, Doamna Mao petrece ore în șir cutreierând ceea ce ea numește „norii roz”. Celălalt loc este Terasa Bujorului, construită în 1903 de bătrâna împărăteasă văduvă. Rondurile de flori sunt făcute pe stâncă cioplită în terase. Iarna, „plimbarea într-un sul de pergament pictat” devine activitatea ei favorită. Le ordonă gărzilor și servitorilor să „dispară” înainte ca ea să intre în „scenă”. Complexul de clădiri se înalță pe partea deluroasă de la vest de Turnul Parfumului lui Buddha. Îi place la nebunie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
jumătate peste pupile, dându-i o expresie somnoroasă. Costumul lui gri îl copiază pe cel al lui Mao. Stă țeapăn, cu un zâmbet înghețat pe față. Când Doamna Mao pune testamentul la îndoială, el scoate din buzunarul de la piept un sul de hârtie și arată scrisul familiar, care spune Pentru tovarășul Hua Guo-feng. Cu tine la conducere, mor în pace. Ea râde isteric, se răsucește și se îndreaptă spre ușă, strigând: Eu am versiunea adevărată a testamentului lui Mao. Mao mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
am fost și Încă și mai și! Nu mă clintește pe mine orice marțafoi... Hai, dă-le-ncoa! Fila nr. 90 Notă Serv. „F” ne-a comunicat cu adresa 0025722 din 5septembrie 1986: Numitul MANU TRAIAN, Instituto Europeo degli Ricerchi sul Medio Mediteraneo, Neapole, figurează În evidența serviciului „F” că Între 27 august 1986 și 5 septembrie 1986 a avut corespondență cu Dobrotă Cristian, din București, str. CÎmpineanca 13, sector 3, Izvoranu Cornel, tel. 32145, și Izvoranu Daniel, tel. 46071, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
29 AUG. 1986 SECTORUL 6 MILIȚIE În cursul lunii august a. c. numitul Izvoranu Daniel din str. Bul. Păcii bl. 16, scara C, apt. 313 din București expediază o vedere către numitul prof. MANU TRAIAN din Italia Instituto Europeo degli Ricerchi sul Medio Mediteraneo, Neapole, fără stradă și număr. Luați măsuri de identificare a numitului Izvoranu Cornel pentru a stabili cînd și În ce Împrejurări a plecat din țară numitul MANU TRAIAN iar În caz că este fugit din țară veți trece la deschiderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
nu-i la mine! Azvârli o pernă. Iancu o prinse din zbor și, după o calculată clipă de gândire, alese tot colțul divanului. Se târî pe coate până acolo, se uită, dibui cu o mână sub cuvertură și ridică un sul mare, cu pecetea inelară a lui Nicolae. ― Ăsta e! Dar nu știu ce e! Mi-ai scris cumva vreun poem, dumneata Nicolache? ― țțț! Deschide și vei afla! Hai, rupe pecetea aia odată! Sulul se dovedi a fi un mare afiș pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
dibui cu o mână sub cuvertură și ridică un sul mare, cu pecetea inelară a lui Nicolae. ― Ăsta e! Dar nu știu ce e! Mi-ai scris cumva vreun poem, dumneata Nicolache? ― țțț! Deschide și vei afla! Hai, rupe pecetea aia odată! Sulul se dovedi a fi un mare afiș pentru un spectacol și din el căzu un bilet. ― Pentru mine? Un bilet pentru mine? Nicolache, m-ai scos din mormânt, mi-ai redat viața, mi-ai dat împărtășanie! Continuarea se petrecu fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
așa cum îl știa dintotdeauna. În uniformă impecabil călcată, bărbierit, pudrat, parfumat, cu părul grizonat proaspăt tuns și uns cu pomadă. Stătea cu mâinile la spate și privea peste capul funcționarului, cu expresia imobilă, indiferentă a unui veritabil militar. Nacealnicul scoase sulul de hârtie, îl desfășură și așeză pricazul pe o măsuță. Kutuzov îl citi stând în picioare. Vedea mai bine de la distanță. Apoi luă din mâna omului pana deja înmuiată în cerneală și, fără să-i arunce acestuia nici măcar o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
răcoritor... Prințul refuză. Cum doriți! Vă pot asigura că totul este pregătit, continuă Luciano. A mai rămas doar un mic amănunt: fundalul pentru portretul Alteței Voastre. Bătu din palme și imediat apărură doi servitori care duceau în cârcă mai multe suluri de covoare. La indicația lui Luciano, cei doi lăsară sulurile jos și, sub privirile prințului, desfășurară, pe rând, covoarele. Manuc trăi un al doilea moment de emoție puternică. Dinaintea lui nu erau doar simple covoare, nu erau flori, drumuri, pietre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]