31,046 matches
-
abia în trei ani ajung să epuizeze o ediție de 5000 de exemplare scăzînd cîștigul la 8»" (p. 228). Cum epuizarea tirajului nu coincide cu recuperarea promptă a banilor de la difuzori, editorii interbelici au ajuns la o soluție care ne sună foarte familiar: coborîrea ștachetei intelectuale, editarea unor titluri și unor autori cu priză sigură la public. Și atunci ca și acum cele mai multe dintre cărțile de poezie erau tipărite pe cheltuiala autorului, iar pentru a putea supraviețui un editor serios trebuia
O carte în imagini critice reale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Imaginative/13821_a_15146]
-
în Peru), lucrează ca agent la o societate de asigurări, și continuă să scrie. Se stinge din viață în capitala peruană, în 1972. De la "soția lui Apunake" așa îi place suedezei Ulrica Cugler să se recomande de cîte ori mă sună la telefon am aflat despre nenumăratele încercări ale scriitorului de a-și traduce singur opera în franceză. Nu a fost niciodată mulțumit de rezultat și atunci s-a hotărît să scrie direct în franceză. Așa s-a născut culegerea de
Grigore Cugler omagiat în Peru by Dan Shafran () [Corola-journal/Imaginative/13928_a_15253]
-
Purtam în mine povara unei hotărîri inflexibile. Eram ca un condamnat în momentul în care avea să îi cadă capul sub butuc. Hotărîrea mea părea o sentință de care mă speriam. Cum să îndrăznesc, să caut adresa marelui scriitor, să sun la ușa lui și să-l rog să mă asculte? De ce să mă asculte?, mă întrebam încercînd să-mi imaginez posibilul, refuz. Ce eram altceva decît o tînără doamnă, care visa și care putea stîrni o nedumerire penibilă. N-aveam
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
convorbirea telefonică se înfiripă pe un diapazon nedorit. Îmi amintesc cu o claritate luminoasă, momentul în care am urcat scările pînă la etajul I al blocului aflat pe bulevardul Elisabeta, parcă zburînd, unde se mutase de curînd E. Lovinescu. Am sunat la ușă și m-am trezit înaintea unui bărbat de peste 50 de ani, într-o largă încăpere plină de rafturi pe care se înșirau rînduri de cărți frumos orînduite. Peste puțină vreme au venit Tudor Vianu, poetul Ion Barbu și
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
de un asemenea diagnostic, doctorul îmi mărturisea că alte verdicte ar fi și mai hazardate. Este, avea să-mi spună într-un tîrziu, este mai mult decît o boală. Învățați din care-mi citea epuizat și al căror nume îmi sunau ba grecești, ba etrusce, ziceau că poate fi vorba de un blestem. Ciudat rămîne faptul că savanți de un agnosticism feroce dădeau aceeași explicație bolii pentru care nu puteau găsi nici o altă dezlegare rațională. Vin încet, vin ca un murmur
POEZIE by Dorin Tudoran () [Corola-journal/Imaginative/13980_a_15305]
-
închipuind în adunarea inocenților destrămată știu că-n fiecare lacrimă e cîte un înger revoltat? o, ochii Tăi lungi cît 100 de trenuri de noapte cît din utopiile mele vor duce viitorului ireversibil? milimetrice flaute, sănii fierbinți sub pielea Ta sună, transplant de insomnii, moarte, pe șenilele singurătății înaintăm euforici; brazii de sus - coriști înghețați sub miile de aripi sărutîndu-se-n cer în clipele mai scurte decît viața pomului de Crăciun binevestesc o nouă poveste pentru antologia durerii. (de ce ne mai potrivim
Epistole by Constantin Hrehor () [Corola-journal/Imaginative/14016_a_15341]
-
Serghi ar putea fi suspectată, mai ales că ediția I a volumului său apare în anii ’70, sub cenzură comunistă. Dar verificarea ei nu este chiar imposibilă. Anunțul menționat de memorialistă a apărut într-adevăr la mijlocul lunii iulie 1943 și suna astfel: "Prefectura Poliției Capitalei comunică: Gurfinchel Sara, zisă Gurian Sorana, născută la 3 noiembrie 191319 în Comrat Tighina, fiica lui Ițic și Ghitlea, licențiată 20, fostă publicistă, de statură mică, avînd piciorul drept mai scurt și cu defect la ochiul
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]
-
la cenaclul Sburătorul 28), articole referitoare în genere la artiști ruși (Krîlov, Igor Rodionov, A. Erusalimski, E. Vinogradskaia, Maiakovski, Maxim Gorki, L. Leonov), rareori la alte subiecte ("industrializarea în U.R.S.S.", comemorarea lui Lenin, "Franța celor patru ani șde războiț", Sun Yat Sen, Romain Rolland sau Independence Day), precum și o nuvelă (Întîmplări dintre amurg și noapte). Foarte asiduu colaborează, pe aceleași teme, din ianuarie 1945 pînă în martie 1947, la "Revista Fundațiilor Regale", ajutată desigur de vechii prieteni - Camil Petrescu, Dan
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13872_a_15197]
-
Claudiu Komartin Născut în 1983, Claudiu Komartin este student în primul an al Facultății de Limbi Străine, secția franceză-rusă. Sună, oarecum, sec o astfel de prezentare în cazul lui, pentru că, în ciuda vârstei, avem și nu avem de-a face cu un "tânăr poet". Claudiu Komartin e un autor deja format: el s-a găsit foarte repede în contextul generației sale
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/14196_a_15521]
-
de noroc alte iubite alte despărțiri. La ce bun realitatea? Întrebare pusă cu biciul ca să rămână săpată în carne și ca să te ferești să-i răspunzi pentru că nu ochiul inventează lumea ci cuvântul și nu numai ca să o facă să sune.
Poezie by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/14305_a_15630]
-
oră în care nu avea obiceiul să primească vizite. Era timpul dedicat însemnărilor sale zilnice: scrierea vreunui articol în "Adevărul Literar", consemnări în jurnalul personal, sau alte proiecte literare. M-am grăbit, preocupată să ajung exact la ora promisă. Am sunat la ușă, mi-a deschis femeia de serviciu, Stana, și l-am găsit pe E. Lovinescu înconjurat de un maldăr de volume care erau îngrămădite pe biroul lui. În ochi îi strălucea o lumină care îi colora obrajii puternici, un
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14168_a_15493]
-
ah, și nici nu am apucat să citesc toate cuvintele/ din cartea cu coperți roșii (...) kaddish aici, când eram atât de aproape să-ți spun, știi/ te cunosc de departe te simt, te iubesc/ de acolo de unde numele tău îmi sună la fel de magic ca și / "A supermarket in California". Realismul american cu motivele sale cunoscute, cu simbolurile civilizației de consum devin în poezia lui Dan Iancu breșe către alte dimensiuni ale meditației: "poezia tabelului de pe capacul de coca-cola/ către grăsimi, câți
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14248_a_15573]
-
pentru dragoste și "cum să iubești cînd nu ești căsătorit cu...". Se situează în răspăr și față de literatura zisă "feminină", care alunecă mai ușor în exces de sentiment și de rafinament. De altfel cînd încearcă acest registru, al înduioșării, el sună strident și singurele pagini care nu-i reușesc sînt cele în care e patetică, chiar dacă motivele sînt întemeiate: moartea celei mai bune prietene. (în paranteză fie zis: contrar a ceea ce se crede, patetismul nu are nimic condamnabil în sine, dimpotrivă
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14359_a_15684]
-
to be a great poet." Mai departe, încet, cu pași rari, de plimbare, ai scris în gînd niște versuri oarecare pe care nu le-ai mai trecut în caiet. Acasă te aștepta camera cu poza lui Böll și telefonul care sună uneori. Cînd nu te simți prea bine ești înclinat să vezi lucrurile în negru și uiți că miraculoasa rațiune de a fi e cuprinsă în însuși felul tău de a te uita la lucruri, felul tău de a privi cum
POEZIE by Vasile Baghiu () [Corola-journal/Imaginative/14279_a_15604]
-
în paginile acestor ultime însemnări și nu unul fericit. Apropierea lui Lovinescu de Popea (sic), Ioana Postelnicu, este plină de amăgiri și dezamăgiri, căci scriitoarea se căsătorește în acești ani și are propriile probleme, conjugale. Cînd, la un moment dat sună insistent un telefon la care nimeni nu răspunde, Lovinescu presupune că ar putea fi soțul gelos. Dacă mențiunile de început legate de Popea sînt entuziaste, cu timpul ochiul său va deveni tot mai necruțător. Primind la un moment dat vizita
JE EST UN AUTRE - Seninătatea destrămată by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14257_a_15582]
-
peste cuvintele dragi s-a așternut rece o lespede scriu cum mi-aș face loc între literele gravate pe cruci stângace șterse pe jumătate nu eu nu am fost acolo n-am sperat n-am iubit n-am crezut va suna telefonul și cineva o să spună "mă scuzați am greșit" va fi dimineață voi găsi pe pajiște crizanteme pentru eroul necunoscut se va face și seară pagina scrisă îmi va striga "nu te cunosc"
Poezii by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/14376_a_15701]
-
nu mi-l știe. Vecinul meu din București, în trecere prin Bruxelles, mi-a adus un pachet de acasă. Deci, nu m-a găsit și oricum pleacă, așa că mi-a lăsat comisionul la recepția unui hotel din centru. Și-aici sună Boico, bulgarul de la Kinepolis: "...tu veus să ne plimbăm?", "da, hai să-ți arăt până unde!". Nu-mi amintesc să-l fi văzut pe Boico pe lumină. Mereu în lumini și umbre. Ori schimbă niște benzi de film, ori trece
Mirosuri by Dana Grigorcea () [Corola-journal/Imaginative/14409_a_15734]
-
plimbăm?", "da, hai să-ți arăt până unde!". Nu-mi amintesc să-l fi văzut pe Boico pe lumină. Mereu în lumini și umbre. Ori schimbă niște benzi de film, ori trece cu mașina prin vre-un tunel. Și mă sună mereu când aștept liftul. Apare în zece minute. Cu o mașină prăfuită, pe care i-a scris un coleg de serviciu Boico - champion. Și i-a desenat câteva inimioare. Are harta cu toate hotelurile, așa că nu ne-ntârzie decât ambuteiajul
Mirosuri by Dana Grigorcea () [Corola-journal/Imaginative/14409_a_15734]
-
c'est la même care te-a întrebat de ce-ai pozat coada calului, când l-ai fotografiat pe Don Quijote cu Rosinanta?". Dac-ar apărea un Boico în tragediile grecești, s-ar duce de râpă tot catharsisul! "Au revoir! Te sun marți!". Și iar liftul cu prăjeli! Bine că urcă și Jana cu mine. S-a mutat și ea de la limbi străine. Și a citi o carte care mi-ar plăcea. Și diseară merge cu Moh la o petrecere. "Știi ce
Mirosuri by Dana Grigorcea () [Corola-journal/Imaginative/14409_a_15734]
-
versul "Ce poartă-un mare nume" (cu nefericita alăturare de silabe "tă-un"), lăsîndu-i compozitorului libertatea de a alege: "Bref, choisissez à votre guise ce qui vous convient le mieux."2) în forma oficială a imnului, intonată pînă în 1947, versurile sunau în conformitate cu voința poetului: "Rai vesel, pămîntesc,/ Cu mare, falnic nume!" Reproduc alăturat textul tipărit pe coperta posterioară a carnetului meu de note din anul școlar 1941-1942. Pledoaria din România literară se încheie paradoxal, printr-o stranie autosubminare: "oare n-ar
Trăiască Patria! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14434_a_15759]
-
întîiul a / din «infa- / tigabilă» convertindu-l într-un u mehenghiu: / groaznică malchance / pentru cronicariu' / ce-i făcut magariu: / «A-t-on jamais vu pareille insolence?!...»". În altă poezie Foarță îl pune pe elevul Ion Luca să recite din Bacovia. Versurile nu sună mai puțin caragialian, dar aici, fără sprijinul unui text scris de Caragiale, poezia mizează exclusiv pe parodie: ";Și toamna, și iarna, / și viceversa, / coboară-amîndouă; / și plouă și ninge, / și viceversa. Și noaptea se lasă, / murdară și goală, / și viceversa; / și
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
din adânc. Variantă Vezi rândunelele rămân Pe-arama frunzelor de nuc Și-n aerul ca de cristal Nu se petrece scuturarea. Doar noaptea adormind, îmi pare Că pomii prind să dea din aripi, Că geamul se deschide singur Și încăperea sună-a gol. Nu te speria - numai în somn Ne este dată libertatea Să ne înveșmântăm în umbre, Imaginându-ne plecând. Întotdeauna la trezire Ne-aflăm pe-același manuscris, În strofa frunzelor de nuc, Cu rândunelele eterne. Tablou Ridică pensula din
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14595_a_15920]
-
Ioana Postelnicu În anul 1939 era o vară dogorîtoare. Lumea părăsea capitala, alergînd la mare sau la munte, fugind de pîrjolul soarelui care încălzea caldarîmul. Am sunat la ușa lui E. Lovinescu, am intrat în apartamentul răcoros, comunicîndu-i că voi pleca în vilegiatură, și am venit ca să îmi iau rămas bun. L-am găsit preocupat de călătoria pe care avea de gînd să o facă și el
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
de bujor roșu. (I-aș trece mîna printre petale ca prin părul zburlit al unui țînc) Rămîneți așa, vă rog, rămîneți măcar pînă mîine, în plăpînda, modesta splendoare dintre două Idei Majore. Nu e nevoie să auziți și voi cum sună, mocnit și surd, în apropiere, strîmtoarea porților. (Din ciclul Elegii în ofensivă)
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14649_a_15974]
-
prici, își dezbrăcă straiele civile (cele mai proaste pe care le avea). Numai în izmene, încet, fără grabă, împături fiecare lucru și-l băgă în cufăr, încercîndu-i locul de mai multe ori. Îmbrăcă apoi uniforma, ajustînd-o provizoriu pe corp. Cînd sună masa porni spre bucătăria de campanie care fumega în curte. Îi era foame, dar tot așa, nu se grăbi, zicîndu-și că în armată trebuie să faci totul chibzuit. În timp ce li se turna ciorba, același căpitan trecu prin fața lor aproape în
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]