12,131 matches
-
parter, se auzea ceva și atunci se grăbi să sune din nou. În sfârșit, auzi papucii târșiți pe gresie și în cadrul ușii, apăru silueta lui Vadim, barându-i trecerea. - Uite ce este - nu-și mai găsea Florin cuvintele - nu te supăra, dar totul s-a petrecut atât de neașteptat că, nici măcar n-am avut timp să spun, să clarific și eu ceva... Eram și cam amețit, recunosc, că nu apucasem să mănânc nimic de dimineață și cred că am îndrugat destule
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
Eminescu o avea cu sine, totuși. Destinul de poet se-adeveri Senin să fie, ca văzduhul, Iubind în taină, în desăvârșiri, S-arunce răul și triumful. Adânc să simtă, și inopinat, În sufletu-i cu zbuciumul fiind, Copilul Eminescu era supărat Numai de hoardele, ce vin arzând. Și tronul existenței călătoare Avea să fie Cerului adus, Ca o ofrandă- veșniciei muritoare, De care numai Eminescu s-a pătruns. Lilia Manole Referință Bibliografică: OMAGIU LUI EMINESCU / Lilia Manole : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
OMAGIU LUI EMINESCU de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380239_a_381568]
-
așa, că este furios. Hai să-l înbunez! M-am apropiat de el zâmbind. El stătea cu mâinile în buzunare și rânjea la mine batjocoritor. Am întins mâinile să-i cuprind umerii, privindu-l fix în ochi: înțeleg că ești supărat, dar...chiar vrei să plec? Știi ce mi-a răspuns, tanti? “Chiar, putoarea dracului!” Violeta a izbucnit în hohote de plâns. După câteva clipe, a continuat: simțeam că se-nvârte camera cu mine. Capul îmi vâjâia și mi s-a
CAP. 6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380262_a_381591]
-
de Administrație au început, „din senin“, înainte de aprobarea planului de management. În opoziție cu managerul privat se plasează și Dan Pascariu, președintele CA, care susține că actualul CEO evită restructurarea, pentru că îi este teamă să dea afară oameni, ca să nu supere sindicatele. „Când i-am atras atenția că nu s-a apucat de restructurare, mi-a spus că are nevoie de patru ani. I-am zis că trebuie făcută în 12-18 luni, pentru că altfel e prea târziu“, spune Pascariu. „Planul de
Miza scandalului pentru şefia Tarom [Corola-blog/BlogPost/94254_a_95546]
-
drum. Nu mai are mult până acasă și va avea ceva de povestit lui tătic. Dar aventura este încă în acțiune. Nici n-a călărit zece ani când Ionel dă de-un ochelarist cu ditamai barbă de popă. Tocmai pleca supărat de lângă grătarul pe care un întreprinzător conațional frigea o minunăție de fripturi. Eram la Paris pe unul din podurile peste Sena Îl aud bombănind: „Auzi nerușinare, să-mi ceară 1 franc pentru mirosul fripturii pe care am admirat-o. Tocmai
POVESTE PENTRU MĂMICI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378205_a_379534]
-
Îl aud bombănind: „Auzi nerușinare, să-mi ceară 1 franc pentru mirosul fripturii pe care am admirat-o. Tocmai mie nemuritorul, adică Academician al Franței!”. Văzându-mă apoi călare pe ditamai podul pe care mai circulau totuși și trăsuri, așa supărat cum era mă apostrofă. Tinere, te crezi pe hipodrom? Am descălecat și luând-ul de braț l-am invitat să se așeze la una din mesele de lângă grătar. Strigând: „Două fripturi și bere! Mirosul te îmbie.” Apoi, adresându-mă politicos
POVESTE PENTRU MĂMICI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378205_a_379534]
-
umbra bătrânului nuc spre a admira splendida imagine a naturii fără să observ că vă incomodez. -Și ce este cu remarca făcută? Sper că nu vă caracterizează. -Nicidecum. Sunt perfect de acord cu filosofia enunțată cu această ocazie. Nu vă supărați, dar cu ce vă ocupați în timpul liber? M-au uimit termenii exprimați. Întrebarea a provocat la pictor un râs sănătos apoi s-a sculat și a venit cu mâna întinsă spre Ionel. -Sunt Popescu, medic de familie, iar în timpul liber
POVESTE PENTRU MĂMICI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378205_a_379534]
-
ales când delicata-i mână mi-a atins cu degetele ei fine palidul meu obraz. Mi-a spus să scot tăblița, condeiul și m-a întrebat cum mă cheamă. I-am spus numele cu care mă alinta mama când eram supărat sau bolnav. A zâmbit domnișoara Iulia și m-a alintat și ea cu aceeași duioșie maternă. - Bine, dragul meu! (Auzi, sunt „dragul” ei!). Am să-ți propun ceva. Și mi-a șoptit la ureche: acum, noi doi vom fi prieteni
DOMNIŞOARA IULIA-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378224_a_379553]
-
doi vom fi prieteni. Să nu spui la nimeni, că acesta e secretul nostru. Însă, trebuie să știi că prietenii nu-și fac supărări unul altuia. Nu e așa că tu ai să mă asculți mereu și nu ai să mă superi? - Daa! Am șoptit și eu misterios, măgulit că frumoasa zână dorea să-mi fie prietenă. - Sst! A ridicat degetul misterios domnișoara Iulia. - Acum scrie pe tăbliță bastonașe. - Bastonașe? M-am mirat eu. Îl văzusem deseori trecând pe ulița noastră pe
DOMNIŞOARA IULIA-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378224_a_379553]
-
și mi l-a pus în mâna dreaptă. Apoi, mi-a luat mânuța cu delicata-i mână și mi-a plimbat-o ușor pe tăbliță, șoptindu-mi: - N-ai spus că vrei să fii prietenul meu? De ce vrei să mă superi? Doamne! Cum era să-mi supăr prietena mea dragă?! Care mă urcase în liliacul înflorit și îmi zâmbea ca un soare blând din cerul mătăsos și aromat. Și mânuța mea în mâna domnișoarei Iulia umplea tăblița cu niște bastonașe albe
DOMNIŞOARA IULIA-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378224_a_379553]
-
mâna dreaptă. Apoi, mi-a luat mânuța cu delicata-i mână și mi-a plimbat-o ușor pe tăbliță, șoptindu-mi: - N-ai spus că vrei să fii prietenul meu? De ce vrei să mă superi? Doamne! Cum era să-mi supăr prietena mea dragă?! Care mă urcase în liliacul înflorit și îmi zâmbea ca un soare blând din cerul mătăsos și aromat. Și mânuța mea în mâna domnișoarei Iulia umplea tăblița cu niște bastonașe albe, perfecte, mai frumoase decât bastonașul lui
DOMNIŞOARA IULIA-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378224_a_379553]
-
-mi mai țină mânuța în mâna ei. De aceea am luat din nou condeiul cu mâna stângă, însă ochiul vigilent al domnișoarei Iulia m-a prins. - Nuu! Pune condeiul în mâna dreaptă! A venit din nou la mine: de ce mă superi, dragul meu? Vrei să mă dezamăgești? Cu obișnuitul calm, mi-a pus din nou în mâna dreaptă condeiul și mi-a dirijat mânuța câteva secunde. Parfumul de liliac mi-a învăluit năsucul, șoptindu-mi discret în nări: - Parșivule! (ce nu
DOMNIŞOARA IULIA-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378224_a_379553]
-
în nări: - Parșivule! (ce nu face omul pentru un pic de parfum, chiar și când este o mogăldeață!). Am mai încercat stratagema cu mâna stângă, însă domnișoara Iulia imediat striga la mine: - Hei, ia condeiul cu mâna dreaptă, că mă superi! De aceea eram într-o permanentă stare de bosumflare, mai ales că domnișoara Iulia, prietena mea, stătea și pe lângă ceilalți băiețași și fetițe și-i mângâia și pe ei pe creștet. Mă intriga faptul că le spunea și lor „te
DOMNIŞOARA IULIA-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378224_a_379553]
-
era spus în mare taină de toți, la toți. Nu îmi rămânea decât să respir adânc parfumul de liliac atunci când domnișoara Iulia trecea pe lângă banca mea și-mi zâmbea șoptindu-mi: - Ce mai faci, stângaciule, tot mai vrei să mă superi? Nu, nu voiam deloc s-o supăr. Era doar „prietena” mea: zâmbeam complice și mă străduiam să scriu cu dreapta. Într-o săptămână, toți copiii reușiseră să parcurgă etapa bastonașelor, cerculețelor și altor semne, componente ale literelor și cifrelor. Când
DOMNIŞOARA IULIA-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378224_a_379553]
-
la toți. Nu îmi rămânea decât să respir adânc parfumul de liliac atunci când domnișoara Iulia trecea pe lângă banca mea și-mi zâmbea șoptindu-mi: - Ce mai faci, stângaciule, tot mai vrei să mă superi? Nu, nu voiam deloc s-o supăr. Era doar „prietena” mea: zâmbeam complice și mă străduiam să scriu cu dreapta. Într-o săptămână, toți copiii reușiseră să parcurgă etapa bastonașelor, cerculețelor și altor semne, componente ale literelor și cifrelor. Când am trecut la cunoașterea acestora, domnișoara Iulia
DOMNIŞOARA IULIA-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378224_a_379553]
-
dă voie să-i radeți mustața lui nea Mitică? - Nu-ți place mustața lui nea Mitică? A zâmbit Florina. - Cum să-i razi mustața lui nea Mitică? Nu-i mai ușor să-i pui mustață lui unu? - Nea Mitică se supără dacă cineva vrea să-i radă mustața! - Dacă află nea Mitică, să vedeți ce vă face! Biata domnișoară Iulia, venită în satul nostru de două săptămâni, de unde putea să știe cine este acest nea Mitică? S-a speriat de-a
DOMNIŞOARA IULIA-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378224_a_379553]
-
urechi clăpăuge, burtoși cu picioarele târsâite pe pământ sau cu burta prin cer, grăsane cu siluete otova, o menajerie ciudată cu diferite comparații trăsnite, încât biata domnișoară Iulia își făcea cruce în gând de ce-i auzeau urechile. Însă nu se supăra. Zâmbea și explica foarte calmă, acceptând exercițiul de imaginație al copiilor. Mai ales la literele m și n copiii s-au întrecut în comparații. - Acesta e un șir de orbeți cu moș Iordan șef de pluton! - Ba este Mitică Zamfir
DOMNIŞOARA IULIA-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378224_a_379553]
-
publicat în Ediția nr. 1954 din 07 mai 2016. Viața că un spectacol Ultimii slujitori ai „Focului din Mociur“-Reșița au obosit și focul s-a stins după două sute patruzeci și trei de ani de foc continuu. Tinerii s-au supărat, au plecat departe și ultimii slujitori au îmbătrânit și au obosit. Trebuia cineva să-i cheme pe toți locuitorii Reșiței ca să participe la acest ultim spectacol: un spectacol al focului care se stinge după două sute patruzeci și trei de ani
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378137_a_379466]
-
aici, fără actori sau figuranți ai unei ... Citește mai mult Viața că un spectacolUltimii slujitori ai „Focului din Mociur“-Reșița au obosit și focul s-a stins după două sute patruzeci și trei de ani de foc continuu. Tinerii s-au supărat, au plecat departe și ultimii slujitori au îmbătrânit și au obosit. Trebuia cineva să-i cheme pe toți locuitorii Reșiței ca să participe la acest ultim spectacol: un spectacol al focului care se stinge după două sute patruzeci și trei de ani
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378137_a_379466]
-
e o luptă continuă, a emoționat prin profesiunea de credință pe care el a făcut-o cu patos, ca om de atitudine politică, de la primul articol, Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie?, și până la cel din urmă, Pe cine supără adevărul?, încheiat cu o formulare axiomatică pentru convingerea sa: „Repet ce am mai spus de atâtea ori! Dacă Bunul Dumnezeu ne-a lăsat aici, pe toți, aici trebuie să trăim împreună, în pace și în deplină înțelegere!” Doru Dinu Glăvan
UN STRĂLUCIT JUBILEU AL CĂRŢII LA TÂRGU-MUREŞ [Corola-blog/BlogPost/93535_a_94827]
-
e o luptă continuă, a emoționat prin profesiunea de credință pe care el a făcut-o cu patos, ca om de atitudine politică, de la primul articol, Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie?, și până la cel din urmă, Pe cine supără adevărul?, încheiat cu o formulare axiomatică pentru convingerea sa: „Repet ce am mai spus de atâtea ori! Dacă Bunul Dumnezeu ne-a lăsat aici, pe toți, aici trebuie să trăim împreună, în pace și în deplină înțelegere!” Doru Dinu Glăvan
UN STRĂLUCIT JUBILEU AL CĂRŢII LA TÂRGU-MUREŞ [Corola-blog/BlogPost/93530_a_94822]
-
misterioase, descrisă prin cuvinte însoțite ,,de imagini” (așa cum veți vedea), dacă este bine scrisă, poate aduce emoții în plus față de trăirile on line. Eu așa cred, iar cititorii acestei istorisiri mă pot contrazice dacă nu am dreptate - nu mă voi supăra. ,, Să facem o călătorie așa de lungă pentru a câștiga numai 1000 de dolari (US), plus cheltuielile, nu merită’’, mi-a reproșat prietenește un coleg. De ce nu ai negociat pentru mai mult pentru companie? Avea perfectă dreptate colegul meu (tot
Să ne cunoaştem patria… Canada (Călătorie la Thompson, Manitoba) [Corola-blog/BlogPost/93570_a_94862]
-
Keewatin Tribal Council (care reprezintă 11 triburi First Nations) și Fox Lake Cree Nation (cu 1100 de membri) se opun transportului cu trenul prin teritoriile lor a 330.000 barili de petrol, din portul Chirchill. Nu au fost consultați, sunt supărați, blochează șoselele și sunt convinși că există riscuri pentru ei și pentru teritoriile unde vânează, pun capcane, duc o viață spirituală specială etc. Accidentul de tren marfar de la Lac-Megantic din Québec, unde și-au pierdut viața 47 de persoane le
Să ne cunoaştem patria… Canada (Călătorie la Thompson, Manitoba) [Corola-blog/BlogPost/93570_a_94862]
-
erudiția, liniștea și se-ninătatea ce le emana, au fost puse în evidență și de colegi mai puțin apropiați - poetul Ilie T. Zegrea, Gheorghe Gorda, Vasile Carlașciuc, Vasile Bâcu - toți menționând că se străduia să facă numai bine și să nu supere pe nimeni. Cititoarea noastră dintotdeauna Olga Olar nu uită cum șeful Gheorghe Mihalcean corecta gafele unor subalterni și roșea pentru neglijența altora. Gheorghe Isac a observat că „nu l-a auzit vreodată să ridice vocea, să înjure, era atât de
Gheorghe Mihălcean – În alintul iubirii noastre [Corola-blog/BlogPost/93584_a_94876]
-
aparține aprecierea dată prietenului dispărut - „un bucovinean curat”. Din rostirile lui am reținut îndeosebi dorința-i nestăvilită de a spune (a scrie) adevărul despre destinul istoric al Bucovinei și granițele etnice ale României. „Mircea îl spunea mai blând și nu supăra pe nimeni, mie nu mi-i dat”, a recunoscut cercetătorul, evocându-l pe cel ce „a ars cu întreaga-i ființă în cuvinte de suflet, ce aveau menirea de a încălzi auzul radioascultătorilor”. Menționăm că acest distins domn, responsabil de
NE-A DAT ARIPI PENTRU LIBERTATEA ZBORULUI [Corola-blog/BlogPost/93633_a_94925]