1,280 matches
-
foarte puternici pot da totul fără să primească nimic. Complicitatea unui ideal se dobândește cu efort și ingeniozitate. Rolul rădăcinii e să amplifice ori să cenzureze entuziasmul vârfului. Scriu ca să găsesc un modus vivendi cu gândul morții. Duelul era totuși superlativul onoarei. Șansa omenirii ar putea consta în revitalizarea civilizației occidentale printr-o iluzie de orientalism. Bărbatul își dorește o femeie inteligentă ca să-i poată observa deșteptăciunea; dar și cu zone de mediocritate ca să-l poată admira. Aș vrea să pot
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cineva, fii ambrozie, nu lături. Basmul conservă răsăritul aspirațiilor umane. Idealul săracului este hedonismul. Nici un ideal nu e încheiat chiar la toți nasturii. Când ai dreptate, izbește cu buzduganul și în soare! Încearcă să fii contemporan cu cei din jurul tău. Superlativul frumuseții umane este virtutea. Ne deranjează oamenii-torță. Unii put a ars! Măsura bucuriilor ar putea reabilita frumusețea lumii. Craterele vieții țin de relația ei cu absolutul. Artiștii sunt aerieni. Pentru că sunt urziți din visuri. Lucizii nu cred în terapia consolării
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
în obsesie. Suferința demnă provoacă respect, nu compătimire. Și dreptul la repulsie este inalienabil. Popoarele aspiră prin elite. Decât în centrul lumii, mai bine în rând cu ea. Valoarea se dispensează de privilegiile de sex, vârstă, etnie etc. Agora rămâne superlativul comunicării directe. În orice succes pot înmuguri noi speranțe. Deși provizoriu, trupul este o soluție. Discreția în suferință este un semn de noblețe spirituală. Voluptatea este superlativul sperat de orice dorință. Tandrețea ne-ar putea vindeca multe hârtoape sufletești. Nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ea. Valoarea se dispensează de privilegiile de sex, vârstă, etnie etc. Agora rămâne superlativul comunicării directe. În orice succes pot înmuguri noi speranțe. Deși provizoriu, trupul este o soluție. Discreția în suferință este un semn de noblețe spirituală. Voluptatea este superlativul sperat de orice dorință. Tandrețea ne-ar putea vindeca multe hârtoape sufletești. Nu e ușor să învingi. Dar e mult mai greu să-ți cenzurezi după aceea entuziasmul. Munca pasională poate da sens vieții. Modestia este, poate, cea mai dificilă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
destin. Dumnezeu dă genii popoarelor, dar nu răspunde de valorificarea lor. Dezolant e când speranța vie e glorie moartă. Pe unii creatori timpul i-a stors așa de tare, că nu a mai rămas decât geniul din ei. Gloria e superlativul notorietății. Nimbul valorii intră în sarcina posteriorității. La masa unde se tranșează gloria, niciodată nu există un tacâm în plus. Marile genii fug de aplauze. V. Hugo, Napoleon dar și franțuzoaicele au cucerit Europa. Spiritual, popoarele trăiesc din respirația elitelor
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
inteligente își transformă amanții în prieteni. Mă tem că de la arc voltaic, iubirea a luat-o spre opaiț. Îndrăgostiții pur-sânge se sorb cu priviri de Murano. Dacă știe să prindă momentul potrivit, monstrul Quasimodo poate deveni Don Juan. Iubirea - acest superlativ al complicității. Fără iubire, suntem niște cadavre ambulante. Simt uneori că în privirile iubitei mele există mai mult mister decât pe Lună. Romanticii - acești alchimiști ai iubirii. Iubirea rămâne marele arc voltaic al vieții. Din soluție salvatoare, iubirea a devenit
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
aisberg. În iubire ești ori vioara întâi, ori a cincea roată la căruță. Spectrul iubirii se întinde generos între opaiț și arcul voltaic. Iubirea rămâne versantul fundamental al sublimului. Don Juan - un conchistador al iubirii. Iubirea față de semeni este un superlativ al vieții. Deși nici Prometeu și nici Iisus nu au sfârșit-o prea bine. Bărbații nu ar fi făcut nimic în toate domeniile, dacă nu ar fi fost dezmierdați ori înșelați în dragoste. Poeții iubesc temperatura dragostei de recrut. Iubirea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
în calcul și aterizarea. O doctrină politică nu poate valora mai mult decât slujitorii ei. Politica este zona disponibilității la obediență. Democrației nu-i cresc anticorpi în doar câțiva ani. Politicienii sunt mari specialiști la întors clătita. După ce duce la superlativ harababura, democrația împinge pe tron dictatorii. PROSTIE Blândețea nu poate salva oaia de prostie. Prostia beneficiază de cel mai rapid aluat. I s-a dat un scaun moale. Pentru că este tare de cap. Prostia are oroare de anonimat. Lipsit de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
o golănie a conjuncturilor. Cât timp la masa de lucru se mai află un mare scriitor, putem fi ceva mai liniștiți. Trupul a optat pentru civilizație, sufletul înclină spre cultură. Întotdeauna cartea tipărită este o copie palidă a celei visate. Superlativul științei și al artei este revelația. Arta nu trebuie să fie neapărat ... sedativă. Pe artiști îi dezbină politica. Dar și cultura. Rezistă arta proiectată să tulbure. Grijile existențiale ne împuținează măduva creației. Capodoperele împing spiritul spre absolut. În poezie, sensurile
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
când look-ul, nu esența. Cititorii simt că scriitorii au trecut de la seducție la viol. În cultură, nepăsarea poate face mai mult rău decât dictatura. Narcisismul în artă e masca ce ascunde spaima ratării. Arta poate fi un obelisc de superlative. Și cu o limbă pitică poți izvodi o cultură mare. Arta încearcă să exploreze și fața nevăzută a lumii. E totuși o minune că, după Gulag și Auschwitz, mai vorbim despre artă. Uneori, poezia actuală e o formă de onanism
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
în mod substanțial, eficiența. Arta nu decodează misterele, le amplifică. În creație, nașterile nu vor putea fi niciodată anesteziate. Din arta contemporană lipsește acea macerare tragică a vieții. Marea artă dialoghează nestingherit cu timpul și cu spațiul. Poezia rămâne un superlativ al subiectivității. După debut, unii poeți se repetă. Alții - nici atât. Creația poate fi o plesnitură de lumină. În artă, noutatea trece prin stadiul de delir. În artă nu e ca în economie. Aici performanțele sunt aleatorii. Unii dintre poeții actuali
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
general al lumii moderne. Se plictisesc și analfabeții. Dar și aristocrații spiritului. Bărbații respinși de femeile frumoase urăsc și pietrele din jurul lor. Viciile anesteziază procesele de conștiință. În exces, și prudența poate fi ticăloasă. Vanitatea proștilor este pur și simplu superlativă. Radicalizarea anunță rinocenizarea. Prea multe dintre cărările pădurii duc spre casa vrăjitoarei. Veleitarii sunt mârlanii cocoțați pe gard ca să - i vadă lumea. Suntem niște cerșetori de omagii. Pragmatismul exacerbat ne poate duce spre o demență deloc teoretică. O urâtă nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
voi. Era colțuros. De-abia l-a înghițit și moartea. Pământul acest laborator care ne va ocroti descompunerea. Singura ființă căreia Dumnezeu a îndrăznit să-i spună că va muri este omul. Tot la discreția viermilor vom fi și dincolo. Superlativul morții este uitarea. Mormintele eroilor trebuie să genereze meditație, nu lacrimi. Trupul păcătuiește în continuu, știind că el nu se va prezenta la Judecata de Apoi. Misterul suveran al vieții rămâne moartea. Poate singurul mare mister lipsit de frumusețe este
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
moartea? Și ce dacă? Mai desfă o bere! A ajuns frica de om mai cumplită decât cea de moarte. Nu aș fi vrut să aflu nici secolul dispariției mele. Deși îl bănuiesc. În preajma morții, toate consolările sunt rahitice. Moartea acest superlativ al consensului. Cea mai multă energie o consumăm pentru supraviețuirea trupului, viitorul nostru hoit. Trupule, tu rămâi! Ai fost racheta purtătoare, nu nava cosmică. La viață renunță martirii și sinucigașii. Primii, fiindcă au găsit un sens superior, ceilalți, pentru că nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Nobel într-un mod în care poți acuza pe oricine de orice. Știi pe al treilea care, scriind despre două volume consecutive ale aceleiași cărți, amândouă produse de mintea ta și de convingerile tale artistice, aceleași dintotdeauna, nu găsea destule superlative pentru primul, iar azi n-are destule injurii pentru al doilea. Ai auzit fapte care ți se reproșează: pure și simple calomnii. Răsfoiești ziarele și revistele, la umbra unui plop firav, cu frunze chircite de căldură. Nu există în tine
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
privim în oglinzi strâmbe. Este imaginea în care ne recunoaștem cu deznădejde. Este sarcomul mahalalei, la care s-a adaptat întregul nostru metabolism, fără speranța că s-ar putea detașa vreodată. Filmul lui Pintilie e, oricât am vrea să evităm superlativele, o capodoperă de același ordin cu "D-ale carnavalului", și asta nu poate decât să deconcerteze. La sfârșit, regizorul însuși încearcă să risipească, alergând în urma trăsurii cu o portavoce, ceața coșmarului, dar cel care a privit filmul știe că visul
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cunoaște în ultimul timp se repercutează și asupra multor viețuitoare din Antarctica. Populațiile de foci s-au redresat după o supraexploatare din secolele XVIII și XIX. IV.3. ANTARCTICA IV.3.1. CARACTERE GENERALE. LIMITE. ȚĂRMURI. Antarctica este continentul multor superlative - cel mai rece, cel mai arid continent, uscatul cu vânturile cele mai puternice, cel mai înalt, cel mai izolat și cel mai puțin cunoscut și înțeles continent. Cu o suprafață de cca. 14.4 milioane km2, Antarctica se situează între
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
IV.3.4. CONDIȚII CLIMATICE Din punct de vedere climatic, Antarctica este cel mai tipic exemplu de teritoriu cu un climat polar continental, care a dus la formarea celui mai vast deșert de gheață de pe Glob. Antarctica este așadar continentul superlativelor din punct de vedere climatic, fiind cel mai rece, cel mai arid și cu vânturile cele mai puternice. Regimul radiației solare se reflectă fidel în regimul termic al aerului. Ca urmare a latitudinilor ridicate, ca și în Arctica, întunericul guvernează
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
spectacolului care a reușit să-și adjudece și să mixeze toate artele Într-un imens și amalgamat kitsch pentru uzul non-stop al maselor surescitate. Se Înțelege prin urmare că, atunci cînd Nichita Stănescu declară exaltat și ritos că poezia este superlativul eticii, el tinde să redea artei o mai nobilă menire, să o reintegreze vieții umane cu o pondere mult mai substanțială În economia acesteia. Și să recupereze astfel terenul pierdut, scoțând-o din orizontul minoratului perpetuu și asigurându-ne că
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
n-avem cum să resimțim Întreaga amploare a Împlinirilor noastre: Prin suferinți, dintr-un loc Într-altul, prin arderi ne purtăm Îndoielnică firea. Noi ne cunoaștem doar golul, aleanul. Lucrurile ne ghicesc Împlinirea. Lucrurile ar fi, de fapt, conștiința noastră superlativă, oglinda esenței noastre de ființe iubitoare: Înaintarăm pînă-n zăpezi, prin amară vreme, și Încă nu știm că iubim. Dar apa, dar apa În care de sus de pe pod ne-oglindim, o știe de astă-vară. (Atoștiutoarele) Este În această ultimă strofă
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
lucru, Într un anume fel, prea strict conturat, care, cît de mare ar fi fost, admitea și alte obiecte mai mult sau mai puțin vecine. Am preferat deci să Încep cu expresia arhicunoscută cît vezi cu ochii, care este un superlativ al cuprinderii simțurilor noastre, tinzînd să epuizeze parcă tot ce există. Pare evident că formularea are o forță expresivă superioară unui simplu doar. Folosind apoi cuvîntul cîmp nearticulat, am sugerat că nu este vorba doar de cîmpul pe care-l
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
a omului "cât de cât public" (atributul, evident, lărgește semnificativ categoria incriminaților) este un bun pretext de a justifica agresiunea fizică drept unica metodă punitivă acceptată, și asta pentru că, în viziunea moralistului, "licheaua" este "cea mai abjectă" specie antropoidă. Aici, superlativul are ca referent o umanitate privită poetic, în care "un singur om nu este tolerabil să fie bătut: animalul: câinele, calul și boul"142. Și constată cum, din nou, ideologia moralistului contrazice opinia generală, devenind o voce singulară (vox clamantis
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
să ne adresăm simțului de gramatică și de limbă al savantului, cu întrebarea dacă în afară de forma a răbăși a cuvântului său, nu ar fi de studiat și forma a răsbăși, care ar indica o răbășire ridicată la cub și un superlativ" sau caută să deconspire încercarea adversarului de a autohtoniza, cu totul neinspirat, franțuzescul rabâchées. Este binecunoscută incisivitatea argheziană când e vorba de greșeli gramaticale sau de exprimare, de licențe gratuite, în general, de siluiri, voluntare sau nu, ale limbii române
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ci etică și metafizică: o modalitate a binelui și a adevărului. Scris cu literă mică, frumosul desemnează o calitate ritmică a lucrurilor, o anumită proporție armonioasă, regulată a părților, mai mult sau mai puțin prezentă în lume, dar exemplară și superlativă în corpul omenesc. Când frumosul face Frumosul, cu majusculă, este un Ideal suprasensibil, o realitate imobilă și transcendentă față de care frumusețile vizibile sunt o imitație îndepărtată și degradată. Discursul grec clasic despre Frumos nu este de tip artistic, ci filosofic
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
fiecare individ, comunicarea simbolică (așa cum imediatul precede mediatul, afectul conceptul și indicele simbolul). Nicio calitate a privirii nu este superioară alteia pentru că i-ar fi posterioară, și cu atât mai puțin exclusivă. Idolul nu este gradul zero al imaginii, ci superlativul ei. De unde nostalgiile noastre. Caracterul retrograd al progresului nu este mai puțin flagrant în viața formelor decât în cea a societăților. Îndelungata "decădere a analfabetismului" provoacă în compensație întoarcerea primitivității refulate, cum am văzut în ultima vreme în pictură prin
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]