2,381 matches
-
luase ceva timp să mă obișnuiesc cu această efuziune constantă de emoții. Întrucât Întreaga mea viață suferisem de lipsa acestei dimensiuni emotive, acum, prin ceilalți, lărgimea, volumul și densitatea emoțiilor creșteau Încontinuu. Oare dezvoltasem mai multe dintre cele șase puteri supranaturale cu care Sakyamuni a fost Înzestrat Înainte de a deveni Buddha? Aveam oare și Ochiul Ceresc și Urechea Cerească pe lângă Conștiința Celorlalți? Dar ce fapte atât de bune făcusem eu Încât le primisem? Mă simțeam teribil de frustrată că, de câte ori vorbeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
fost exclus din sectă. E genul de persoană căreia îi plac lucrurile logice. Deși este critic în ceea ce privește fundamentul sectei, apreciază părțile pe care le înțelege. În timpul antrenamentelor a avut parte de câteva experiențe mistice, dar este prea puțin interesat de „supranatural“, escatologie sau francmasonerie. Când era încă membru, nu vedea cu ochi buni faptul că secta Aum se îndrepta în aceeași direcție. Cu toate că avea dubii și dezamăgiri, până când viața nu i-a fost pusă în pericol, nu i-a fost ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Departamentul de Desene. Pe atunci Aso nu mai era centrul activității sectei, devenise un fel loc uitat, deci am plecat fericit. În acest departament făceam desene. Era un grup destul de dur. Prin desene explicam faptul că domnul Matsumoto avea puteri supranaturale. Plutea în aer. Lucruri de genul acesta. Un film real poate ar fi fost mai convingător, decît un film de animație. Produsul final a fost groaznic. În acea perioadă am avut mai multe ocazii să vorbesc cu Matsumoto. Încrederea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
fiecare zi se repetau experiențe asemănătoare. În astfel de cazuri, trupul este țeapăn, respirația se oprește și poți zbura. De multe ori mi se întâmpla asta când eram obosită. Erau niște trăiri imposibile în lumea reală. În vise aveam puteri supranaturale: zburam în înaltul cerului, puteam conduce diverse vehicule care nu existau pe pământ. Mi se părea ciudat faptul că puteam să conduc astfel de aparate. Erau diferite de ceea ce numim noi «vise». Totul era perfect real. Era bine dacă puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
motivul dorinței noastre de a ne alătura grupului, iar faptul că am răspuns: «Iluminare și mântuire!», l-a uimit. Se pare că majoritatea celor care vin acolo spun că vor să-și îmbunătățească viața sau că vor să dobândească puteri supranaturale. Maestrul a vorbit cu noi despre diverse lucruri. Atunci am avut, cum să spun, un sentiment de liniște, de parcă aerul însuși emana pace. Toți trei am devenit membri în ziua aceea. Taxa de înscriere plus taxa pe șase luni era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Am rămas fără cuvinte. Sudura și animația nu au nici în clin nici în mânecă. La ce le trebuiau sudori? Înainte ne-au verificat pe toți să nu fim spioni. Mi-amintesc când mă întrebam: «Dacă Asahara Shōkō are puteri supranaturale, de ce nu le folosește ca să dea în vileag spionii?» Majoritatea membrilor de la Divizia de Animație au fost transferați la Divizia de Sudură și trimiși ulterior la Kamikuishiki. La Satyam nr. 9 făceau rezervoare pentru depozitare și mixere de dimensiuni mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
să descopăr date științifice legate de mișcarea stelelor pe care să le folosesc în activități dubioase, cum ar fi prezicerea viitorului. Doar la facultate tot științe am studiat. O temă nelipsită în secta Aum era dorința de a avea puteri supranaturale, dar eu, sincer să fiu, nu pot înțelege această năzuință a lor. Mi se pare că e o pierdere de vreme. Deci, deși nu mă mai ținea nimic legat de sectă, totuși am rămas țintuit locului fără să mă pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
liderul să fie atotștiutor, dar el nu poate să țină pasul. Nu se poate preface. Înțelege că în direcția aceea se află prăpastia și păcălește oamenii folosind puterea științifică. ăsta este deja un act criminal. Murakami: Un om cu calități supranaturale poate suporta? Kawai: În primul rând nu cred că un personaj într-adevăr credincios ar fi făcut un lucru atât de prostesc. De exemplu, Shinran spunea că nu ia discipoli. Cu toate că a declarat asta, după aceea a făcut o sectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
câțiva tovarăși de drum. Balcicul începea lângă noi, miraculos, fermecat, invizibil, dar sugerîndu-ne aroma. Automobilul meu, cu puținii pasageri rămași, s-a îndepărtat de moară, alunecând spre Cavarna minusculă. Chiar la poarta casei, transfigurată de așteptare, mă întîmpină Ioana. E supranatural când vezi pe cineva complect în voia unui sentiment puternic. Îi privești fața, și fără nici o ezitare, oricât de neîncrezător ți-ar fi temperamentul, ai certitudinea că nu ți se ascunde nimic, că pentru clipa aceea măcar, nu există o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
la celălalt". Ioana, iubita mea, m-a refăcut singură și, la urmă, imaginea mea a căpătat proporții fantastice, din pricina tuturor dorurilor, a prezenței mele veșnice în sufletul ei și, totuși, a absenței mele, care îmi dădea un chip de ființă supranaturală. - Am venit la Cavarna numai cu Viky anul trecut de vacanță. Tot timpul am citit numai din clasicii franicezi, mă sforțam să explic lui Viky pe Racine rând cu rând și, cum e ea bună, asculta. Cred că o și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Ioana nu-i niciodată obosită, cu toate că ea obosește repede. Dar deseori face impresia de consumată. Marea se zbate fără istovire, ca și sufletele noastre, drept lângă fereastră, și în zgomotele ei variate pot să presupun orice, toate închipuirile, toate arătările supranaturale. Iar în podul meu, drept pe tavan, guzganii. Podul servește de hambar la fel ca și toată casa noastră pe care cu multă muncă Ioana a putut-o transforma în vilă, și prin sacii cu făină guzganii trebuie să se
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
este tot o piatră; în aparență (sau mai bine zis din punct de vedere profan), nimic nu o deosebește de celelalte pietre. Pentru cei cărora o piatră li s-a arătat sacră, realitatea sa imediată se preschimbă însă în realitate supranaturală. Cu alte cuvinte, pentru cei care au o experiență religioasă, întreaga Natură se poate înfățișa ca sacralitate cosmică. Cosmosul, în totalitatea sa, poate deveni o hierofanie. Omul societăților arhaice tinde să trăiască în sacru sau în preajma obiectelor consacrate cât mai
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
să zămislească; cel care încă nu a ucis, să ucidă!" Este un fel de a arăta că ambele sexe sânt condamnate să-și asume destinul. Înainte de a încerca să judecăm canibalismul, trebuie să ne amintim că acesta se datorează Ființelor supranaturale, care l-au întemeiat însă pentru a le permite oamenilor să-și asume o responsabilitate în Cosmos, pentru a-i obliga să asigure continuitatea vieții vegetale. Responsabilitatea este așadar de natură religioasă. Este ceea ce afirmă canibalii din tribul uitoto: "Tradițiile
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ale sacralității. Ontofania se suprapune hierofaniei. Vom încerca să arătăm în acest capitol cum anume se înfățișează Lumea pentru omul religios, sau mai exact cum se înfățișează sacralitatea prin înseși structurile Lumii. Nu trebuie să uităm că, pentru omul religios, "supranaturalul" este strâns legat de "natural", că Natura oglindește întotdeauna ceva care există dincolo de ea, ceva transcendent. Așa cum am mai arătat, o piatră sacră este venerată nu pentru că este piatră, ci pentru că este sacră: adevărata sa esență se dezvăluie prin sacralitatea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
sa esență se dezvăluie prin sacralitatea manifestată prin modul de a fi al pietrei. De aceea nu putem vorbi de "naturism" ori de "religie naturală" în înțelesul căpătat de acești termeni în secolul al XIX-lea, deoarece omul religios intuiește "supranaturalul" cu ajutorul aspectelor "naturale" ale Lumii. Sacrul ceresc și zeii uranieni O experiență religioasă se poate naște din simpla contemplare a boltei cerești. Cerul se vădește infinit, transcendent, fiind prin excelență un ganz andere față de nimicul reprezentat de om și mediul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ca atare, aparținând de drept puterilor și Ființelor supraomenești. Cel ce se ridică urcând treptele unui sanctuar ori scara rituală care duce la Cer încetează să mai fie om: într-un fel sau altul, el ia parte la o condiție supranaturală. Operația nu este logică și rațională. Categoria transcendentală a "înălțimii", a suprapământescului, a infinitului se înfățișează omului ca tot, atât minții, cât și sufletului său. Este o conștientizare totală pentru om, care descoperă, privind Cerul, nemărginirea divină și totodată propriul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
să schimbe radical structura unui simbolism arhaic, ci doar îi asigură mereu semnificații noi, care nu distrug însă structura simbolului. Putem înțelege mai bine toate acestea dacă ținem seama de faptul că, pentru omul religios, Lumea are întotdeauna o valență supranaturală și dezvăluie o modalitate a sacrului. Orice fragment cosmic este "transparent", propriul său mod de existență prezentând o anume structură a Ființei și, prin urmare, a sacrului. Mai trebuie amintit că, pentru omul religios, sacralitatea este o manifestare deplină a
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
idealul de umanitate pe un plan supraomenesc. După părerea lui, 10 nu poți fi om împlinit decât după ce ai depășit și ai abolit într-un fel umanitatea "naturală", pentru că inițierea se reduce în cele din urmă la o experiență paradoxală, supranaturală, a morții și a învierii, sau a unei a doua nașteri; 20 riturile inițiatice cuprinzând încercări, moartea și învierea simbolică au fost întemeiate de către zei, Eroii civilizatori ori Strămoșii mitici; aceste rituri au deci o origine supraomenească și, împlinindu-le
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pentru noi toți. Descoperirea ar compromite șansele mele de realegere și ar pune capăt speranțelor noastre. Totuși, problema nu poate fi evitată. Un dictator trebuie să-i convingă pe cetățenii țării pe care o conduce că el este minunat, unic, supranatural. Ce minune poate fi mai mare decât că, la sfârșitul celei de-a doua legislaturi în care am ocupat scaunul de Președinte, Mâna lui Dumnezeu pare să se întindă și să șteargă treizeci de ani din vârsta mea? Asta ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
acuma nu-i ajunge toată inteligența ca să suplinească ceea ce făceau instinctele fără nici o sforțare. Din cele câteva sute de milioane de înamorați de pe glob din acest moment, fiecare crede că femeia pe care o iubește este unica, este o apariție supranaturală, este singura ființă fermecătoare, singurul izvor de felicități, singura care poate da farmecul cel mare al vieții, singura... E cam comic. Un bărbat, care are toate scrupulele în raporturile sale cu bărbații și cu femeile, are foarte puține, și la
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
fier al roților ce scrâșneau sacadat de-a lungul nesfârșitului terasament ce desena acum o curbă imensă spre răsărit. Văzui locomotiva cu vagoanele ce-i urmau, o înaintare grațioasă în cotitura largă a liniei ferate și totodată siguranța unei ființe supranaturale, căreia nu i se putea împotrivi nici un obstacol, o forță absolută, irezistibilă și brutală. Curentul de aer îmi răscoli părul, o stare de bine, de răcoare în zăpușeala zilei de vară, un răsfăț, dar retrăgându-mă, ochii îmi căzură pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
picioarele goale. Într-o mână ținea daga, iar în cealaltă - scutul. În liniștea templului se auzeau timpanul și răsuflarea grea venind de nu se știe unde. Siluetele albe, mascate, nemișcate ce stăteau aliniate de-a lungul pereților păreau niște entități supranaturale. Pentru a-și liniști bătăile inimii, încercă să se concentreze asupra marelui ochi albastru, cu o privire teribilă, pictat pe peretele din fața lui. În lumina tremurătoare a torțelor, reuși să distingă un trident și un gladius deasupra ochiului. Un rac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
nevenindu-i să creadă, și îi puse o mână pe umăr. — Întoarce-te în Pannonia. Pune-ți în practică planul de îndepărtare a lui Vitellius. Zeii te vor ajuta. Antonius era prea emoționat ca să poată răspunde. Nu întrebă ce putere supranaturală îl convinsese pe Proculus să-l ajute pe Valerius. Maestrul luă sacul. — Diseară pornesc spre Augusta. PARTEA A TREIA 26 Biciul îl lovi peste picioare. Apoi, din nou, îi simți mușcătura pe spate. Prăbușit la pământ, Valerius se chircea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Iat-o: îl îmbrățișa și-i șoptea cuvinte drăgăstoase, îl lăsa să o sărute și s-o urmeze pe un drum ce părea să ducă sub pământ sau în cer, dincolo de hotarul împărăției vieții și a morții, într-o lume supranaturală din care Velunda se întorcea mereu la el. Întinse o mână ca s-o oprească, dar dădu peste piatra umedă. „Întoarce-te“, o rugă. „Știu că ai să te întorci.“ Simțea căldura părului și a trupului ei, căci Velunda stătuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
împodobite cu statui pe ambele laturi. Caii și carele făceau șapte ture de pistă, simbolizând orbitele celor șapte planete și cele șapte zile ale săptămânii. Întregul cosmos participa la jocuri. Astfel, în arenă, în public și în jurul împăratului curgea energia supranaturală a zeilor în cinstea cărora se desfășurau jocurile. Ce putea Vitellius să ofere poporului pentru a-și dovedi măreția? Amfiteatrul trebuia să fie destinat exclusiv luptelor de gladiatori - o ofrandă obligatorie pentru a-și atrage bunăvoința zeului Marte oferindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]