28,530 matches
-
mondenitate și "diplomație"? Moartea e prea certă, s-o uităm, așadar" (Balzac); "Moartea nu e mare lucru, durerea contează" (Malraux). * Prin moraliștii săi, un popor cu o istorie "personală" se impersonalizează (moraliștii francezi, pînă la Valéry și Montherlant). * Ironia: arta supremă a refuzului. * Suprem țel demonic: simularea iubirii. * În zelul său competitiv, inteligența poate deveni dureroasă, precum un mușchi suprasolicitat. * Inteligența conține o trăsătură atletică. * Pentru a da constant impresia de "inteligență", trebuie să te dai, mai mult ori mai puțin
Din jurnalul lui Alceste (VI) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16464_a_17789]
-
Moartea e prea certă, s-o uităm, așadar" (Balzac); "Moartea nu e mare lucru, durerea contează" (Malraux). * Prin moraliștii săi, un popor cu o istorie "personală" se impersonalizează (moraliștii francezi, pînă la Valéry și Montherlant). * Ironia: arta supremă a refuzului. * Suprem țel demonic: simularea iubirii. * În zelul său competitiv, inteligența poate deveni dureroasă, precum un mușchi suprasolicitat. * Inteligența conține o trăsătură atletică. * Pentru a da constant impresia de "inteligență", trebuie să te dai, mai mult ori mai puțin, în spectacol. Histrionismul
Din jurnalul lui Alceste (VI) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16464_a_17789]
-
I Love Deconstruction"), acest personaj ar fi putut fi extrem de simpatic într-o manieră parodică à la Diderot, dacă romancierul englez nu ne-ar avertiza pe toți că nu e nimic de capul lui, că e un simplu impostor. Ciudățenia supremă a romanului este desăvîrșita sa lipsă de ironie. Asta dacă nu cumva ironia e... desăvîrșită, într-atît încît să-mi fi scăpat total. Dar parcă nu-mi vine să cred. Bradbury însuși era, cînd a scris acest roman, romancierul englez blazat
Semnul unei disperări by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16476_a_17801]
-
unde a trăit pe vremea când l-am putut eu vedea." În apărarea lui Ion Cristoiu Mai multe cotidiane anunță că Ion Cristoiu a fost obligat să plătească 400 de milioane de lei Gabrielei Adameșteanu, printr-o decizie a Curții Supreme de Justiție. Decizie împotriva căreia, în treacăt fie zis, se poate face recurs în anulare. În CRONICA ROMÂNĂ Horia Alexandrescu privește această condamnare drept un precedent periculos: Sigur, nu este prima oară cînd doi jurnaliști se judecă între ei pentru
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16477_a_17802]
-
dăduse cîștig de cauză, oferindu-i atît reparația morală, cît și satisfacția de a-l obliga pe nu mai puțin apreciatul gazetar la plata unor daune de 5o milioane lei. Însă Gabriela Adameșteanu nu s-a oprit acolo, adresîndu-se instanței supreme pur și simplu pentru a smulge de la Cristoiu o sumă și mai mare, ceea ce mi se pare inacceptabil. Dacă între noi emitem asemenea pretenții, să nu se îndoiască nimeni că mîine-poimîine ne vom trezi cu toții fie cu botnița la gură
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16477_a_17802]
-
de drept comun în care persoana insultată are drept să ceară daune. Insulta între ziariști nu trebuie confundată cu polemica, fiindcă altfel, cum din păcate se tot întîmplă, orice insultă se poate ascunde în spatele ideii de polemică. * ADEVĂRUL titrează: Curtea Supremă de Justiție a mărit pedeapsa ziaristului Ion Cristoiu de opt ori însoțind articolul pe această temă cu o notă a redacției pe care o cităm: "În condițiile în care sute de procese de calomnie și insultă gravă, de pildă cele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16477_a_17802]
-
Dragomirescu, G. Călinescu au preferat, în edițiile lor, să reproducă textul poemului din versiunea Maiorescu, socotindu-l mai adecvat estetic. Dar glasurile răgușite de astăzi îi reproșează lui Maiorescu chiar actul publicării ediției din 1883/1884 care ar fi urmărit - supremă perversitate - să-l aducă în prim plan pe poet în dauna gazetarului, ba chiar că marele critic literar ar fi montat scenariul cu boala poetului care, de fapt, ar fi fost perfect sănătos, determinînd, prin diagnosticul propus (și însușit - mirare
Cum a fost editat Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16487_a_17812]
-
care în cuplu se situează într-o tensiune relațională ce poate fi definită prin formula dragă lui Wagner - izbăvire prin iubire absolută și sacrificiu de sine. Fascinată de legenda eroului damnat, Senta înaintează cu o exaltare de neînfrînt înspre sacrificiul suprem care îl va mîntui de blestemul de a rătăci etern pe mări. Este greu să vizualizezi acest personaj (care, în plus, spune "Ich bin ein Kind und weiss nicht was ich singe") cu un look de vampă a anilor '30
Redescoperirea unui teritoriu by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16527_a_17852]
-
lumea - resimțit de literatură ca o culpă (v. așa-numitul "complex al lui Cervantes") și camuflat atîta timp prin diverse tehnici și artificii - ajunge să fie asumat cu ostentație și orgoliu. "întorcînd spatele vieții", literatura se ia pe sine drept suprem Referent, găsindu-și, astfel, justificarea și alibiurile tocmai în ereditatea sa pur culturală: genealogia livrescă răscumpără arbitrarul. Uneori, realul însuși pare a coborî din literatură. Se întîmplă ca nu doar personaje, ci chiar oameni în carne și oase să se
O reeditare by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/16535_a_17860]
-
de poker, iar la televizor îl interesează doar dac-a ieșit sau nu miliardul și filmele deocheate de după miezul nopții. E un ins plin de aplomb, pentru care filozofia de crâșmă și rapiditatea orientării în peisajul infracțional al străzii sunt supremele valori sociale și morale. Baza personalității lui a fost pusă, ce e drept, sub Ceaușescu, atunci când lui, sau părinților lui, li s-au spălat complet creierele. însă evoluția spectaculoasă întru nemernicie a început-o în așa-zisa "libertate". O libertate
Balada chirurgilor iresponsabili by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16519_a_17844]
-
analiza, ori de-al anticipa, recupera, corija etc. În clipa în care studiile literare își arogă dreptul, sau fie și putința de a-și lăsa amprenta asupra realității, ele deviază din matca lor disciplinară și sînt înglobate în alte domenii. Suprema erezie a noului istorism sau a studiilor culturale este că ele sabotează autonomia spațiului literaturii. Chiar și Marxismul e vinovat, după Fish, în primul rînd de o erodare a dimensiunilor științelor literaturii, și abia apoi de alte păcate, mai concrete
Autonomia esteticului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16528_a_17853]
-
de pe pămînt, punîndu-i pe frunte coroana cu frunze de laur. Era și a rămas viziunea sfîntului, - dacă vreți - Cioran. Ucenicul, urmașul opticianului de geniu din Amsterdam care spunea DEUS SIVE NATURA. Putem, așadar, să ne înfățișăm liniștiți la judecata ORDINATORULUI SUPREM, încă nepus la punct în raport cu ecuația stelară și cu expansiunea spiritului omenesc. Eroare, corectată. Suntem ceea ce cunoaștem. Ceea ce am dobîndit cu timpul în conștiința noastră. Mai întîi tîrîndu-ne anevoie pînă ce izbutirăm să ne ridicăm pe două picioare. Să aprindem
Ordinatorul suprem - 3000 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16544_a_17869]
-
pe Marte, în fine, cunoscut în amănunte și îmblînzit?... Marii bogătași ai planetei, - dacă va mai fi așa ceva, - Utopia mondială a Comunismului american, rezolvînd problema, un comunism făcut de americani, de rasa anglo-saxonă, cu puritanii lor în frunte sărbătorind ORDINATORUL SUPREM,... acești oameni cu mijloace materiale imense, morți și renăscuți, bogații, să zicem, reînviind, de astădată concret și adevărat prin clonările umane de mult intrate în obișnuință... își vor petrece revelionul pe ultimul corp ceresc confortabil amenajat?... Filme greu de deslușit
Ordinatorul suprem - 3000 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16544_a_17869]
-
să aibă de-a face cu regimurile extremiste din America de Sud? Cine are chef să stabilească relații - de la cele politice la cele economice și comerciale - cu o țară dominată de indivizi a căror singură calificare politică e instigarea la ură iar suprema viziune economică - amenințarea cu etatizarea? Resentimentari blocați în utopia anilor cincizeci își imaginează că în relațiile economice se mai tratează, astăzi, de la stat la stat. Bieți prostănaci idiotizați de odele, scrise și nescrise, la adresa lui Pingelică și a Analfabetei! Or, când
Stafia are pulsul mărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16550_a_17875]
-
Andreea Deciu Într-un interviu dat cu ani în urmă, Susan Sontag, pe atunci încă prea puțin cunoscută publicului american, declara că dorința ei supremă este de a deveni ceea ce francezii numesc ecrivain, scriitor care scrie despre orice. Judecînd după diversitatea cărților sale -eseuri despre interpretare literară, fotografie, imaginația pornografică, Sida, dar și romane și piese de teatru - Sontag și-a atins scopul. O bună
O Europă interioară by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16563_a_17888]
-
o notă despre "mizeria pe o care o scrie Ahmatova" și care se revendică exclusiv din două surse - Dumnezeu și dragostea libertină -, concluzionînd că: "Este o rușine că astfel de cărți ajung să fie publicate... Care este părerea Gavlit șautoritatea supremă de cenzurăț vizavi de acest caz? Vă rog să clarificați și să faceți propuneri!". Problema se rezolvă repede, doi tovarăși subalterni dau o directivă prin care restul ediției este retras de pe piață. În 1945, din Moscova, Isaiah Berlin poartă cu
Întîlnirea dintre Anna Ahmatova si Isaiah Berlin by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16546_a_17871]
-
care ia foarte în serios statutul și obligațiile morale ale albilor în Africa de Sud. Într-adevăr, hotărîrea lui Lucy de a nu acționa împotriva copilului care, însă, îi va aminti toată viața de trauma prin care a trecut, este un act suprem de responsabilitate, dar și o încercare personală de a anihila, împreună cu diferențele rasiale cărora li se datorează această experiență, și propria-i suferință. Dorința ei de a fi o mamă bună este o metaforă a credinței în posibilitatea de a
"Disgrace" de J. M. Coetzee by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/16565_a_17890]
-
drum așadar am întîlnit acest tren. Rușii luau prizonieri români din armata maghiară. Am întîlnit un soldat român care spunea: Din tren mi-am văzut casa". Trenul trecea prin satul lui. Și pe el îl duceau în Rusia, în Siberia. Suprema mîrșăvie sovietică! Eu am văzut după încetarea războiului, după!, în luna august, prizonieri germani pe linia București-Constanța. Nu știu ce căutau acolo! Că drumul spre Rusia nu trece pe linia București-Constanța. Am văzut un tren de prizonieri germani duși ca prizonieri în
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
studiu. Oricum, în acest scrîșnet colosal al deschiderii Porții noului mileniu, nici literatura nu se va mai face cu sentimente frumoase, cu iresponsabila risipă de cuvinte, rău întocmite, fără cuta grijulie care, pe fruntea noastră, indică totdeauna efortul, chinul, încordarea supremă, pe brânci, a unei depășiri; fiece criză fiind, în mod patetic, regăsirea, revelarea unui alt tip de energie, încă una din fețele infinite ale inteligenței cercetătoare. * Nu întîmplător am ales citatul din William Faulkner - romanul Absalom, Absalom... Mai sînt inși
Pe brânci by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16578_a_17903]
-
spectacole de neuitat care au fost Cavalerul Rozelor de Richard Strauss, Pelleas și Melisande de Debussy, Nunta lui Figaro de Mozart, și... multe, multe altele. Mă gândesc la acel special turneu parizian petrecut în urmă cu patru decenii; momentul de suprem interes l-a reprezentat atunci prezentarea în versiune coregrafică a partiturii Ciocanul fără stăpân de Pierre Boulez; am în vedere, de asemenea, preluarea de la Constantin Silvestri a primei producții bucureștene cu opera Oedipe cu prilejul celei de-a doua ediții
Destine paralele by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11846_a_13171]
-
literaturi neliniștite, contorsionate, atinse când de presimțirea Apocalipsei, când de pana carnavalescului rabelaisian sunt Joyce și Dostoievski. Cel din urmă ar fi creatorul romanului-sinteză, ca expresie a existenței: "Dostoievski creează noul roman (modern, n.n.), îl face să existe ca model suprem, oricare ar fi soluțiile, natura discursului, poetica și poietica asumate. E pur și simplu romanul ca formă a existenței și ca manifestare a lumii într-un limbaj comun tuturor (...)". Din off veghează ochiul lipsit de pleoapă al lui Kafka. Discuțiile
Gardul și leopardul by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11882_a_13207]
-
la concluzii interesante. De pildă, Omul fără însușiri al lui Musil este "un tratat de anatomie și de antropologie socială", "un manual de anatomie consacrat imperiului, oamenilor și stărilor sale". Fluidul iubirii ar obține, în romanul lui Musil, o vibrație supremă, dacă raportăm povestea de dragoste dintre Agathe și Ulrich la spațiul literaturii germane. Cei doi "trăiesc dorința și patima, pasiunea și fervoarea iubirii ca în marile poeme ale Lumii". Și, mai mult: "Oscilațiile și alternanțele de stări, în spectacolul erotic
Gardul și leopardul by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11882_a_13207]
-
doi "trăiesc dorința și patima, pasiunea și fervoarea iubirii ca în marile poeme ale Lumii". Și, mai mult: "Oscilațiile și alternanțele de stări, în spectacolul erotic extraordinar imaginat de autor, desenează un veritabil roman al iubirii mistice încărcate de o supremă vibrație a ființelor". În opoziție, universul lui Broch e unul al urâtului și al promiscuului. Erotismul va fi, și el, maculat și sordid, bazat pe "o atracție disperată a simțurilor", așezat sub semnul blestemat al incestului. Comparația, în ordinea demonstrației
Gardul și leopardul by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11882_a_13207]
-
en gros și en detail care pun în cronică rimată toate fleacurile, e numai aparentă. Ele pornesc, de fapt, de la o premisă de emfază: tot ce fac se cuvine transcris. Acest concept de poezie imediată, concretă cu scrupulozitate, e conceptul suprem al lenevirii." Probabil Radu Andriescu e conștient de aceste scăderi (în ciuda presiunii precedenței și a mesajului de alienare), de vreme ce antiliricul nu rămâne doar unul de natură existențială, dar e și unul lucrat, de tip avangardist. În a doua jumătate a
Ultimul bip al lirismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11897_a_13222]
-
majoritatea lecturilor acceptate - nu este o dramă a destinului ("confuză idee romantică"), nu e spectacolul persecuției divine a unui vinovat neștiutor ("definiție existențialistă") - autorul, amintind că Sofocle a fost un poet profund religios, încheie cu un citat care oferă ca suprem ideal "să nu te fi născut" (V. arioso-ul lui Oedip din actul II). într-un alt registru, cel al informației, Gianluigi Mattietti prezintă într-o foarte largă panoramă moștenirea imensă de modele și derivații lăsată de acest mit culturii
Un veritabil simpozion by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11914_a_13239]