1,054 matches
-
președinte jucător! Mai ales la România! Sărmanul Trăian Băsănău, marinarul fără corăbii, susținut și susținând un partid care a ajuns de cât bine a făcut țării, vorba românului, pe cracă, dacă nu și mai rău, plânge și suspină, numai în surdină, la Cotroceni în grădină, când e luna plină și Urdea nu vrea să vină, înverzindu-se ca o măslină, verde genuină, și crăpând puțin câte puțin, de invidie creștină, pe Ștefan cel Mare și Sfânt (aici nu rimează, da-i
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
și elemente, tradiții, experiențe locale, ne întoarcem la ceea ce mi se pare a fi dinamica noastră tipică: mimetismul. Ajung astfel la războaiele noastre culturale actuale. După 1990, o parte din tensiunile și conflictele care s-au desfășurat în subteran, în surdină, sub marele obroc ceaușist, au ieșit la suprafață. După mai bine de cinci decenii, aveam o sferă publică necenzurată. Trăind în România comunistă și apropiindu-mă treptat de mediile culturale, aveam cunoștință de "războaiele culturale" subterane dintre actorii câmpului cultural
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
sobru, drastic, atent, decât imaginea unui tată dedicat familiei. Urmașa unui părinte celebru, trebuie să-și câștige valoarea chiar și în fața tatălui. El este de altminteri, cauza pentru care începe să scrie: În fond, ceea ce impunea tăcere sau cel puțin surdină îndoielilor mele era reacția tatei, primul și marele meu lector. El mă îndemna să perseverez"254. Cu toate acestea, în jurul tatălui (și a-ntregii familii, de altfel) păstrează aura misterului: nu anii liniștiți ai copilăriei sau căutările adolescenței și tinereții
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
un deal. Obosisem, lunecam mereu pe clisa înghețată de sub zăpadă și pantofii mereu îi pierdeam rămânând în urma cârdului. Un timp l-am mai văzut pe ultimul din grup, Costache Luță din Dănești, apoi a dispărut și el în întuneric. în surdină le mai auzeam glasurile care au dispărut și acestea. Se grăbeau pentru că era sara de Crăciun și fiecare dorea să se aciueze pe la casele lor. Am rămas singură în câmp, întuneric beznă, îmi era și frig, începuse viscolul... Mă cuprinse
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
te faci urâtă, fată tristă, fată de piatră"; "Ai să te faci urâtă, fată tristă, fată de fum"; "Ai să te faci urâtă, fată amară..." În texte subliniat lirice ca acestea, sentimentalul Geo Dumitrescu, marcat de "alergia singurătății" (Singur-lună), pune surdină ironiei sau e de-a dreptul pasional. Când problematizează la modul grav (ca în Treptele iertării, în Macarale la marginea orașului și în alte pagini), rostirea, alta decât cea ținând de "realismul" străzii, e mai puțin personalizată. În totul, frazarea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
zecea) devine o litanie generalizatoare: "Iubita mea ce nu exiști / cu ochii mari atât de triști / din locul unde nu exiști / tu mă privești cu ochii triști..." Ca la mulți alții, iubire și moarte formează un duo inseparabil. Reflecția în surdină destramă dar nu exclude fantomele; frumoasa din Nuntă în cer a devenit "babă" iar "multiubitul" de altădată seamănă a "schelet". Schema lirică baudelaireană din Une charogne, în care iubita ("Stea a ochilor mei, soare al naturii mele / Tu, îngerul și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
aude gângurind prin vis. O erotică mai mult aluzivă, ca aspirație discretă ori ca sentiment (pathe), la fel de discret, se proiectează pe ample fundaluri naturiste; nimic tumultuos ori dramatic; nimic declarativ. Eșantioane precum Petunii, Lăcrămioare sau Emoții, în notă elegiacă, pun surdină dezvăluirilor limpezi; termenii reprezentabili, plastici ai discursului se diafanizează, devenind aerieni, transgresând în fluid. Eșecurile, pe de altă parte, se pulverizează, cenușa lor depunându-se în amintiri. "Să plângi din dragoste și să se vadă!" Îndoială și iluzie întrețin un
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Republica soră Vandana de Sud n-a fost decât prima cauză a ruperii relațiilor diplomatice dintre cele două țări surori. Pe de altă parte, abolirea unilaterală a legii ierarhiilor genealogice a dat apă la moară și protestelor, până atunci în surdină, în Vandana de Sud. Egon J. M. Slibovitz al Nouălea, președintele vündünilor, simțindu-și poziția amenințată, nici măcar nu l-a felicitat pe omologul său din Nord, cu ocazia investirii. Ba mai mult! Ambasada Republicii Vandana de Nord din capitala Republicii
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
regăsim în dezbaterile din anii următori. Holocaustul justifica, de acum, clamarea identității evreiești în sfera publică. În Franța, evreii evitaseră dintotdeauna, să pună în conflict iudaitatea lor și cetățenia lor franceză, cea de-a doua impunând ținerea celei dintâi în surdină. Războiul de Șase Zile provocase o ruptură în această relație. Evreii din Franța nu erau cetățeni francezi neloiali. Dar, din acel moment, ei erau și evrei care se revendicau ca atare, cu angajamente politice legate de identitatea lor evreiască. Ceea ce
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Republica soră Vandana de Sud n-a fost decât prima cauză a ruperii relațiilor diplomatice dintre cele două țări surori. Pe de altă parte, abolirea unilaterală a legii ierarhiilor genealogice a dat apă la moară și protestelor, până atunci în surdină, în Vandana de Sud. Egon J. M. Slibovitz al Nouălea, președintele vündünilor, simțindu-și și poziția sa amenințată, nici măcar nu l-a felicitat pe omologul său din Nord, cu ocazia investirii. Ba mai mult! Ambasada Republicii Vandana de Nord din
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
apoi a fost orientat și înscris în anul întâi la o specializare care nu-l interesează deloc. Nu-l mai interesează nimic: nu mai iese practic deloc din casă, rămâne întins pe pat în camera sa și ascultă muzică în surdină, doarme prost, are coșmaruri: expresia feței sale este foarte puțin mobilă. Elementul esențial este obsesia privind originea sa: de la naștere Benoît a fost lăsat în grija unei dădace. Își cunoaște mama care l-a vizitat intermitent, vizite care se pare
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
aliniamentele pe care societatea globală este înghesuită în semnificațiile impregnate de revoluțiile naționale în materialul construcției lumii pe interdependențe care exhibă diferențele. Societatea globală - ca suport al societății cunoașterii - consacră preeminența a ceea ce ne aseamănă ca oameni și trece în surdină invențiile de valori funcționalizate de revoluțiile naționale - de la crearea statului națiune până la îngrădirile pluriforme pe suportul suveranității! Opțiunea crescândă pentru conceptele de globalizare și societate a cunoașterii în locul celor de postcapitalism sau postindustrialism nu este urmată pe o cale regală
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
deosebiri fundamentale între fatalismul oriental și cel din spațiul mioritic. Lucian Blaga îl numește „sentimentul destinului”: Sentimentul destinului, încuibat subteran în sufletul românesc, e parcă și el structurat de orizontul spațial înalt și indefinit ondulat [...] De un fatalism pus sub surdină de-o parte, de-o încredere niciodată excesivă de altă parte, sufletul acesta este ceea ce trebuie să fie un suflet, care-și simte drumul suind și coborând, și iarăși suind și iarăși coborând, ca sub ândemnul și-n ritmul unei
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
neplăcut; nevoie; nimic; odaie; ora; ordine; paradis; pașnic; pătrunzătoare; peisaj; perfect; plictisitor; plimbare; profesor; profund; psiholog; puritate; pustietate; răcoare; recreere; reculegere; relax; repaus; riglă; ritm; sală; în sală; sat; scoală; seara; sfidare; smerenie; solemnitate; speranță; stare; strigăt; SUA; sumbră; sunete; surdină; surzitoare; suspans; susur; școală; șoaptă; tace; taci; taină; tandru; tăcut; tărăboi; telefon; tîlhar; tristețe; un; vacanță; vals; vară; verdeață; viață; voce; a nu vorbi; vouă; vuiet; zare; zboară (1); 801/224/80/144/0 lipsi: absent (62); dor (44); absență
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
încărcate de insolubil. Ca regulă generală, tot ce nu iese din suferință e fals” (II, 47). Altundeva, citim: „A suferi înseamnă a produce cunoaștere” (II, 63). Devotat suferinței, pe care și-o asumă privind în jur hâtru, chiar chicotind în surdină, zâmbind poznaș, Cioran nu exersează decât cunoașterea de sine. Și se descoperă fragil, neputincios, reductibil la trup, la nervi, laș, rușinat de sine, isteric, urând totul și mai ales urându-se pe sine. Astfel, cui și de ce să-i fie
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
munții din jur. Mergeam desculț până în noiembrie, și, în apa înghețată a râului ce curgea lângă casa noastră, m-am procopsit cu reumatisme ce mă chinuie și acum” (III, 31). Altundeva, amintind de aceeași copilărie fericită, referindu-se, însă, în surdină la toată nostalgia și la bolile de acum, Cioran comentează: „Așa ceva trebuia plătit, nu putea rămâne nepedepsit” (III, 350). Or, locuirea în paradis e plătită prin conștiința lipsei identității sau a unei identități tarate, bolnave. Să fi avut Cioran intuiția
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
reveni în câteva poeme: "Evoluție", "Atavisme", "Pârghii": "Dar la urma urmei/ Ce trebuie să găsiți/ În rândurile mele cuvinte?/ Eu am fost pictor/ și toate acestea nu au fost altceva decât/ Studii de riduri/ De pe fruntea mea". Ironia intră în surdină, rămâne poanta: "La manejul meu din nori/ Se încalecă erori/ Din aproape în aproape,/ Saltă sufletul pe ape/ Sub copite eu în, silă,/ Ca pustiul sub cămilă". ("Inspirație")... Snobismul, permanenta simulare, nu-i mai trezește nici tristeți, nici ironii acide
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
care Anestin în decriptează ca plăcere: Aha, îți place, nu? Dăduși de gust? Chelner, încă o votcă! Uimit, angajatul barului mai aduce o votcă. Nuni i-o toarnă și pe asta pe gît păsării. Rața se clătina vibil, măcăind în surdină și ratînd piruete. Deodată, actorul îi aruncă o privire sălbatecă: Nu ți-e rușine, bestie? Tu bei, și eu nu? Încă 200 de votcă, să recuperez! A mai recuperat încă 500. Ebrietat, are mustrări de conștiință: Ce fac eu cu
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
numai plăcerea studentului de a cunoaște frumosul oraș vienez. Walter fluiera acum un refren de vals, asemeni acelor finale de operetă în care cortina căzută a acoperit viziunea tenorului scund ce înlănțuie talia groasă a duegnei, lăsînd numai melodia în surdină a viorilor." La distanță, îngroșate de caricatură, liniile metaforei teatrale se desenează cu cinism. Viena revăzută în timp, și fără Salema, este o scenă fericită, de pe care s-au șters ca din memoria ultragiată a doctorului urmele rușinii. Autoarea procedează
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
după noi nimic întreg, nimic armonios, nimic asemănător marei iubiri de gând care a fost în noi" (Scrieri, 1891, p. 381). O fierbinte iubire de gând se recunoaște la Maiorescu din anii școlarității la Theresianum și ea va fi, în ciuda surdinei pe care criticul a știut să o pună mereu, nota caracteristică a efortului său intelectual. Fără acest eveniment civic n-am putea înțelege opera lui Maiorescu, în esență un pedagog preocupat, ca și alți cărturari veniți din Transilvania, să îndrume
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Discursul istoric, mai ales în asemenea clipe, trebuie să devină un memento, un mod de a provoca la sapiență. Ce-ar fi istoria, în adevăr, dacă ar uita, tocmai atunci când spiritele se înfierbântă peste măsură, că e nevoie de o surdină care să atenueze notele exagerate, de bemoli care să coboare tonul ajuns prea acut? " Nu răspunde nebunului după nebunia lui ca să nu te asemeni și tu cu el", citim în marea carte. E un îndemn consonant cu datele paremiologiei de
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de nici un compromis, de nici o lașitate și de nici o ploconire, este icoana unei neprihăniri la care am visa?"234 (s. n.) Nu ar fi pentru prima dată când, cu precaute reticențe, un conațional conferă mitului eminescian o aureolă mesianică, dorită în surdină de generații anterioare. În ianuarie 1990, la slujba de pomenire, preotul paroh al Cimitirului "Bellu" propovăduia nonechivoc: "Să mă ierte Dumnezeu, dar Eminescu este Isus al nostru." Ideea aceasta, atât de delicată, adevărat subiect tabu pentru cultura națională, este constant
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
psihică a lui Michael, cu tot ceea ce înseamnă decolarea din cuibul familiei, conștientizarea relației cu tatăl, studiile de drept, metabolizarea generației anilor '60-'70. Talentul lui Schlink performează chiar și fără cruzimi lexicale à la Philip Roth, așadar tocmai prin surdina stilistică pusă emoției unice cu care eroul nostru retrăiește acele scene de dependență a înamoratului sedus de atletica, ritualica, mămos-glaciala, înmiresmata Hanna, parte într-un vodevil al provocării erotice, cocteil, contratimp sau alternanță de felurite sentimente, crize și fantezii. Romancierul
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
vorbi, pe secțiuni întinse din poezia lui Radu Andriescu, de o coincidență între eul real și eul auctorial care îl așază în avangarda biografismului autenticist douămiist) e, cum altfel?, inteligent, erudit, detabuizat, semiboem, revoltat ce-i drept, mai mult în surdină împotriva rigidelor convenții, de orice fel ar fi ele academice, literare, comportamentale etc. Adăugându-le și descripțiile de peisaje diverse (urbane sau rurale, vegetale, minerale ori acvatice, reale ori onirice), notațiile diaristice, secvențele dialogate extinse, interesantele însemnări de călătorie, reflecțiile
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sau Ungaretti) au contribuit prin operele lor la constituirea unui mit leopardian înalt: prin scrierile lor figură autorului romantic și-a consolidat valoarea de simbol.51 La granița dintre secole prezenta operei leopardiene se întrevedea la mai multe niveluri: în surdina crepuscularilor, în sinceră adeziune a lui Pascoli sau a veriștilor; apoi în elocventa carducciană și, mai tarziu, în cea dannunziană, iar după 1900, în insistența futuriștilor de a distruge clarul de luna (ce în Italia amintea de Leopardi). Pe tărâmul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]