1,044 matches
-
clientelismului. În România, spune H.-R. P., teoriile noi stârnesc antipatii pe viață, în timp ce, sub raport uman, profesionalismul sucombă în bolgia asfixiantă a pizmei. Onestitatea și adevărul sunt sufocate de dejecțiile defetismului, nepăsării (acedia) și ale bârfei. Reputații indeniabile se surpă sub lucrarea feluritelor conclave care fac jocurile în funcție de comenzi, fie prin omisiune tacită, fie prin negație fățișă, astfel că mersul ideilor, atunci când nu mor în fașă, repauzează într-un cimitir al "ideilor avortate". Din motive lesne de înțeles ne vom
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
el a plimbat-o prin oraș și i-a cumpărat o înghețată. I-a prins mîna în mîna lui") fac din Marcu un personaj "de rezervă", sugerînd alternativa unui orizont al normalității la o lume a copilăriei ce pare definitiv surpată într-o vârstă de fier. Romanul lui Lucian Zup ar trebui să fie unul dintre manualele de bază ale celor mari, profesori și părinți, care, poate, încă nu au uitat vîrsta de aur a propriei lor copilării. À bon entendeur
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
furibunde, comuniste și fasciste, împotriva sărăciei și invidiilor, prin românele și eseurile sale, o operă în care locul central îl ocupă Omul cu majuscula, care trăiește toată viața cu nostalgia absolutului. O mare credință dispărea, "făcându-mă să simt pământul surpându-se sub picioare. Eram în pragul sinuciderii. Și atunci, m-am gandit din nou, cu nostalgie și fervoare, la matematică... Am retrăit aceeași fascinație a universului obiectelor eterne și incoruptibile"48. Întors în La Plata, unde și-a urmat carieră
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
cu mobilă minimală, domină roșul intens al macilor dintr-un tablou al pictorului Luchian 448 amănunt, desigur, nu întâmplător. Este, așadar, dedicată creației, "fertilității", plăsmuirilor debordând de elan, de entuziasm, dar o "strivește" indiferența lui Fred Vasilescu. "Zidurile" iubirii se surpă: Mi-era acum numai o milă imensă de bucuria mea și de florile pe care le aveam în brațe. Nu știu de ce mi-a fost rușine să mă vadă servitoarea că aduc flori neprimite acasă și asta era fără temei
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
care va distruge, insidios, mărul crescut pe crengile plopului, insula plutitoare (plaurul) împiedicând navigația lotcilor avizorale și obturându-le vederea spre cerul patriei viețuitoarelor subacvatice (aflate cu misiune în adâncuri sau urmărind mișcarea la suprafață a OPN-urilor). Cârtița care surpă făcându-și propriile-i galerii istmul ce leagă în România lui Ceauș-Vodă Partidul de Intelectuali și face să se amestece valurile culturii sănătoase și umanist-socialiste cu apele spurcate ale culturii decadente, indecente, punând în pericol ingineria sufletelor ale cărei origini
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
în care s-a interiorizat este o infinitate de fundături; arătând totuși cu degetul spre teorema lui Gödel, recunoaște că Conjectura era a priori nedemonstrabilă. Pe fundalul anului 1938, când istoria își iese din țâțâni, orice turn de fildeș se surpă. Intelectualul din patria celei mai vechi democrații refuză să devină cetățean german în al treilea Reich și părăsește Germania. Revine într-o Atenă ocupată de naziști. Refuză să predea la Universitate, dedicându-se exclusiv șahului și grădinăritului. Își va recunoaște
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
prin patetismul de bună calitate al dicțiunii cu care reactualizează ravagiile istoriei printr-un episod al ei crucial. Cei o mie de ani de civilizație, grandoare și credință ai Bizanțului (de la Constantin cel Mare până la ultimul Constantin) s-au putut surpa în bezna anonimatului în câteva luni datorită uitării Occidentului, dar mai ales discordiei vecine cu fanatismul din mintea și inima liderilor spirituali ai comunității. Păcate mortale ce acum 550 de ani sau la începutul mileniului trei, asmut pofta expansionistă a
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
joncțiune cu virtuozitatea etică (personajul dovedește o principialitate și o corectitudine cumva obsesionale), părînd a friza sublimul uman. Totuși, un defect (tragic), la început minor și greu sesizabil, apoi esențial, va deveni călcîiul lui Ahile, prin care măreția omenescului se surpă abrupt și irecuperabil. Billy Budd este bîlbîit și, acuzat pe nedrept în fața lui Vere, de către un ofițer (Claggart) invidios pe calitățile lui atît de bătătoare la ochi, că ar pregăti o răscoală la bordul corabiei, va amuți total sub șocul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
fiecare țară altfel,/ poate că sunt ținuturi unde/ Se văd pe ceruri epopee -/ La noi pe boltă trec ciopoare/ Cu câini bătrâni și miei nostalgici/ Și-alunecă-n-pășunea-albastră/ Pe urma lor trei ciobănei./ Sau se înalță-o mănăstire/ Nepământeană, ca în somn,/ Surpată-n haos fără milă/ De răsuflarea unui vânt/ Și iarăși răzvrătită-n ceruri/ Până când aripi de șindrilă/ Căzând înspre înalt cu spaimă/ Suie cu lacrimi un cuvânt./ Cum am putea să nu dorim/ un cer senin și-o boltă goală
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
este călcată în picioare și orice certitudine este demolată (spațiul etnic mioritic "La noi pe boltă trec ciopoare/ Cu câini bătrâni și miei nostalgici/ Și-alunecă-n-pășunea-albastră/ Pe urma lor trei ciobănei.", religia " Sau se înalță-o mănăstire/ Nepământeană, ca în somn,/ Surpată-n haos fără milă/ De răsuflarea unui vânt/ Și iarăși răzvrătită-n ceruri", mitul " Până când aripi de șindrilă/ Căzând înspre înalt cu spaimă", cultura, reprezentată de cuvânt: "Suie cu lacrimi un cuvânt."), nu mai rămâne decât credința interioară, singura certitudine
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
despre ea era vorba, se deosebea de profesor prin elementele distinctive ale generației din care făcea parte, acea falangă de tineri(Mihai Drăgan, Ion Constantinescu, Dumitru Irimia, Ion Apetroaie, Ilie Dan, Petru Ursache, Luminița Chelaru) menită a rebolti ceea ce se surpase în anii proletcultului și a reface țesutul distrus al mediului academic ieșean. Acești juni aduceau indiscutabil un suflu nou, o dorință manifestă de schimbare și erau purtătorii speranței de mai bine în pofida faptului că schijele stalinismului încă mai zburau nestingherite
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
ne feri de boli și a ne vindeca de ele. Un asemenea mijloc este scăldătoarea răce și cunoștința ei mai de aproape nu cred că va fi de prisos într-un veac în carele chipul vieții vatămă sănătatea și deprinderile, surpă puterea trupului; într-un veac în care trânzii, revma și slăbiciunea nervilor au intrat ca un bici de foc între stările civilizate. A arăta, în scurt, folosul numitei scăldători și a înotatului este țintirea acestor file. Lucrarea scăldătoarei răci Spre
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
seară am transformat pajiștile noastre în mări blestemate Care flăcări poartă Dumnezeirea - cînd ard clăi ori smocuri ori fire însingurate? Vîntul mi-a ștampilat geamul cu o frunză din }arskoe Selo apoi grăbit prelua mesajul Castele, mănăstiri, catedrale, moschei se surpau unele pe altele foșnind amenințător ca-ntr-un război în care urma trecerii prin foc va spune cine a ieșit învingătoare în pagina cu valuri rubinii navigam - corabie înaintea furtunii îngenuncheri în cramele șoarecilor spărgînd sîmburii amintirii; lună fără cer
Poezii by Minerva Chira () [Corola-journal/Imaginative/8807_a_10132]
-
unui optimism economic global mai mare. Cu toate acestea, încă nu este sigur dac ă piețele de acțiuni au ieșit di ele economice și câștigurile n impas. Dat corporatiste încă mai poartă șan sele unor riscuri relativ ridicate. În mod surp rin zător, acțiunile de pe piețele emergente au avut o evoluție mult mai bună înce pân d cu luna martie 2009, afișând un câștig de 60 %, comparativ cu câștigurile de 33 % ale piețelor mature. Odată cu intrarea câtorva instituții financiare sub o
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
după-amiază ne pomenim, cum izbeam cu ciocanele, că înaintea noastră, în stâncă, încep deodată să bată din ciocane o mulțime de băieși. [...] Și făceau un vuiet ș-o larmă, și se auzeau bolovanii prăbușindu-se, de gândeam că are să se surpe tot muntele. Atunci, îngroziți, asudați de frică, plecarăm în grabă să ieșim. Și, cum fugeam, auzirăm deodată un glas strigând aspru și răgușit: "Hocmane! Hocmane!"". Ducându-se în grabă la hocman și amenințând cu boicotarea lucrului, acesta îi ironizează, crezându
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
din oraș mai rămâne de efectuat reparațiile stricăciunilor provocate”. Desfășurate pe parcursul a cinci ani (1909 1914), lucrările au produs în rândul locuitorilor orașului o stare de vie nemulțumire. Noroiul, sau, dimportivă, praful, mormanele de pământ, trotuarele stricate, străzile care se surpau (de exemplu străzile Precista, BunaVestire, I. S. Sturdza), crăpăturile apărute în pereții caselor, conductele sparte, infiltrațiile etc., au creat orașului o imagine dezolantă. Proiectele de mărire a capacității de producție energetică a orașului au continuat să fie derulate și pe parcursul
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
visat la asta, înainte de '89, fără să o pot face. Cred că ți-ai dat binișor seama ce a reprezentat și încă reprezintă Pleșu pentru mine. Ei bine, în momentul în care Andrei Pleșu nu respectă legea, în mine se surpă toate habitudinile. Iar când un om de o valoare apropiată cu a lui Pleșu, pe care de asemenea îl respect mult, nu este de acord cu articolul meu, pentru cine și pentru ce să mai scriu la ziar?! Poate că
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
toate cu mâna mea. — Am ajuns la Mogoșoaia, măria ta. Auzi cum bat câinii? Cât despre zapisuri, bună treabă, le facem după Paști, fără zor. Tot atunci va trebui să punem ispravnici ca să înceapă întărirea bisericilor care stau să se surpe. Mi-a dat sfinția sa o hârtie cât un pomelnic. A doua zi, în Joia Mare, Marica rămase cu coliva la Mogoșoaia la biserica lor. Doar Constantin Brâncoveanu plecă de dimineață. În târg, o clipă soarele își arătă fața și vodă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Are și un început de ptoză viscerală, a spus din nou doamna Pitiș. - Păi pentru că e slab, mațele cad când nu e puțină grăsime să întărească mușchiul diafragmei, a zis savantul. Dar eu știam că e din copilărie, când mă surpam des, sărind din pomi. Mama îmi punea o oală pe burtă cu lumânări aprinse înăuntru, lipite de o cutie de chibrit și enorma ventuză îmi sugea mațele și le aranja la loc. Savantul m-a întrebat ce meserie am, i-
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
și se strejuiau prin casele lor. Norodul rămase singur. Miliția, încă tânără, fu scoasă la Holboca și, ca să nu rămâie târgul fără pază, se rânduiră din cincisprezece în cincisprezece zile câte o roată de grenadiri. Dar roata cea întîiu rânduită, surpată de boală, nu întîrzie a-și cere schimbători... Gheneralul M[irkovici] se făcu Dunăre... "De ce, striga ofițerului cu raportul, de ce ai îmbrăcat uniforma... Nu știi că datoriea cătră patrie se arată nu numai pe câmpul bătăliei, dar orișiunde se cere
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
viața se oprise. Doar în inima ei cineva plângea, de tristețe și de uimire. Dar lumina își reluă mișcarea, soarele, limpede și înghețat, coborî, înroșind puțin zarea la apus, în timp ce la răsărit se îngroșa un val cenușiu, stând să se surpe încet peste întinderea nemărginită. Un câine urlă, și lătratul lui îndepărtat se înălță în aerul care se răcise. Janine își dădu dintr-o dată seama că nu-și mai putea stăpâni clănțănitul dinților. - Murim de frig, spuse Marcel. Ce te-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
lungi dâre, ca urmele melcilor după ploaie. O, Dumnezeule, îndură-te și dă o ploaie, o ploaie adevărată, o ploaie care să nu se mai sfârșească, o ploaie cu bășici, o ploaie binecuvântată! Ros de puhoaie, orașul cumplit s-ar surpa cu încetul, fără putință de scăpare, și, topit pe de-a-ntregul într-un șuvoi vâscos, i-ar târî către nisipuri pe cruzii lui locuitori. Îndură-te, Dumnezeule, și dă o singură ploaie! Domnesc peste casele lor sterpe, peste sclavii lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
și-a pus în lesă iubirea și-o plimbă ca o umbră eliberată de-o rază de soare... Mi-e greu să te găsesc chiar într-un zid ce suspina cândva în sacrificiu. Mi-e teamă că grinda s-ar surpa s-ar face praf, dimpreună cu zidul, pentru nesocotința mea... Crima dintre paranteze Tăcerea dintre noi se joacă pe tabla de șah... Stăm departe unul de celălalt, precauți. Mutăm piesele și totul se termină cu remiză. Apoi trece un timp
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
și încărcat. Sia Strihan avea oroare de orice fel de execuții, încrâncenarea și fantezia bătrânului Cosimo ar fi înspăimântat-o, n-ar fi ascultat până la capăt pateticele viziuni despre fericirea festivă și despre seninătatea rapidelor despărțiri de viață. Tot mai surpată de bătrânețe, tot mai vagă și rară plăcere de a primi lumina, de a atinge lucrurile încă vii din preajmă, persistența înceată și subțire a oboselii, presimțirea, prin ceață, a morții, pândind, misterioasă, slăbiciunea de a nu voi să dispari
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
terenul dificil pe care urma a se construi gigantul industrial. Rețelele de apă aveau să fie montate în tunele de beton, prevăzute cu drenaje, pentru controlul și cap tarea scurgerilor vagabonde. Pierderile de apă, nesesizate și neîndepărtate la timp, puteau surpa straturile macroporice ale subsolului, construcțiile pe care le susțineau. — Împrăștiată și aiurită, așa eram la cincisprezece ani. Cei din casă povesteau, îngroziți, tot felul de tragedii cu elevi înecați. Convinși că nici nu știu să înot. Eu pierdeam după-amiezile cu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]