1,054 matches
-
trec spre seară)/ într-o lotrie bună, o sanie nouă/ Și doi cai de rășină să ne poarte sub rouă/ Să ne poarte sub ierburi, sub atâta surpare/ Pe lucii întinderi, pe ghețuri ușoare”. Mirajul cuvântului dărâmă solidul, lichefiază, corodează, surpă, luminează smârcurile indescifrabile, devenim iluzorii în perspectiva curgerii. Ne învăluiesc apele „ca-ntr-un mare năvod de tristețe”. Și totuși poetul rămâne mușcat de întrebări: „Pentru ce te acoperă până la buze/ sublima răceală a valului?” Se-mpacă el, cumva, cu
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93026]
-
noi suntem mînați de firea pămîntească. 3. Măcar că trăim în firea pămîntească, totuși nu ne luptăm călăuziți de firea pămîntească. 4. Căci armele cu care ne luptăm noi, nu sunt supuse firii pămîntești, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile. 5. Noi răsturnăm izvodirile minții și orice înălțime, care se ridică împotriva cunoștinței lui Dumnezeu, și orice gînd îl facem rob ascultării de Hristos. 6. Îndată ce se va săvîrși ascultarea aceasta din partea voastră, suntem gata să pedepsim orice neascultare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85045_a_85832]
-
-mprejur. Dar iată... A mea nu e vina... Chiar eu, în gentil trubadur, Visînd, lîngă-al apei susur, Mă schimb, asteptîndu-mi regina... De roze e beata grădină. (1920) Alexandru Macedonski Rondelul cascadelor de roze Urcînd pe pomi, zîmbind pe casa, Se surpa rozele grămadă, Sau întocmesc cîte-o cascadă Pe vreo alee mai retrasă. Parfumul lor purtat în stradă, Întinde-a lui subțire plasă... Urcînd pe pomi, zîmbind pe casa, Se surpa rozele grămadă. De-oricîte stavili nu le pasă: Sînt un torent, sînt
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
Rondelul cascadelor de roze Urcînd pe pomi, zîmbind pe casa, Se surpa rozele grămadă, Sau întocmesc cîte-o cascadă Pe vreo alee mai retrasă. Parfumul lor purtat în stradă, Întinde-a lui subțire plasă... Urcînd pe pomi, zîmbind pe casa, Se surpa rozele grămadă. De-oricîte stavili nu le pasă: Sînt un torent, sînt o cascadă, Ce-n voia soarelui se lasă, Dar ce, de cum sfîrșesc să cadă, Reurcă-n pomi, zîmbesc pe casa. (1920) Alexandru Macedonski Rondelul rozelor de august Mai sînt încă
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
să ghicim poetul, căci pictura este poezie... Constantin Ostap Acuarelă și Text de Vasile Ilucă Mănăstirea Galata, Str. Mănăstirii, Nr. 4. Petru Șchiopul ridică această biserică ̀ n 1584 după ce, ̀în 1579, zidise „Galata din vale" care s-a surpat și din care se mai păstrează doar clopotul dăruit de ctitor. Zidul înconjurător se termină cu un turn clopotniță impunător, iar din fosta casă domnească mai există doar parterul și pivnița. Biserica „...reprezintă tranziția ̀ ntre arhitectura rațională a lui
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
tăi, și toți vrăjmașii tăi vor fi nimiciți! 10. " În ziua aceea, zice Domnul, îți voi nimici cu desăvîrșire caii din mijlocul tău, și-ți voi sfărîma carăle; 11. voi nimici cu desăvîrșire cetățile din țara ta, și-ți voi surpa toate cetățuile. 12. Voi nimici cu desăvîrșire descîntecele din mijlocul tău, și nu vei mai avea vrăjitori; 13. voi nimici cu desăvîrșire idolii tăi și stîlpii tăi idolești din mijlocul tău și nu te vei mai închina la lucrarea mîinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85117_a_85904]
-
ce cîrmuiește: 6. nebunia este pusă în dregătorii înalte, iar bogații stau în locuri de jos. 7. Am văzut robi călări, și voievozi mergînd pe jos ca niște robi. 8. Cine sapă groapa altuia, cade el în ea, și cine surpă un zid, va fi mușcat de un șarpe. 9. Cine sfarmă pietre, este rănit de ele, și cine despică lemne este în primejdie. 10. Cînd se tocește fierul, și rămîne neascuțit, trebuie să-ți îndoiești puterile; de aceea, la izbîndă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
făgăduinței, fără nădejde și fără Dumnezeu în lume. 13. Dar acum, în Hristos Isus, voi care odinioară erați depărtați, ați fost apropiați prin sîngele lui Hristos. 14. Căci El este pacea noastră, care din doi a făcut unul, și a surpat zidul de la mijloc care-i despărțea, 15. și, în trupul Lui, a înlăturat vrăjmășia dintre ei, Legea poruncilor, în orînduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El însuși un singur om nou, făcînd astfel pace; 16. și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85080_a_85867]
-
cunosc viața ca pe a mea. Pescarul se întoarce pe mal cu oasele frânte de oboseală, schimbă peștele prins dacă a avut noroc și a prins ceva în ziua aceea pe spirt medicinal, d ăla prost și ieftin, de-ți surpă vederea și bărbăția. îl bea pe loc, până se prăbușește cu fruntea de scândura mesei, într-un soi de moarte temporară. Expresia "beat mort" nu e un simplu joc de cuvinte. Un simulacru de sinucidere, o nevoie psihică de moarte
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
le-a fura! [1937] * BAZIN ÎNTR-UN PARC La fața stihiei peștii s-adună, cu ochii întorși se uită la lună. Suveici de aur, mici zei de apă, luând sfatul lunii învată să tacă. [1937] * CÎNTECUL BRADULUI Subt Ursa Mare, surpat de bureți, neatins de om, neajuns de ereți, bătrân, bătrân, în imperiul meu bradul bărbos străjuiește mereu. Lichene și buhe și viespi îl cuprind. Păianjenii sfinți prin cetini se-ntind. La un veac, tot la un veac, din înalt mi-
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
eres. În anii de demult poetul, cuvântul strivindu-și, a îndurat năpastele toate cu bărbăție și cele mai mari, cele mai crunte dureri, și le-a stins în muntele singurătății, ce și-a ales. Când la un semn s-au surpat albăstrimile cerului, și minutarele vremii treceau ca tăișuri prin toată făptura, în anii aceia, poetul voi să uite de semeni și vatră. În anii cumplitelor pâcle când pământenii cu sfânta lor omenie și carne s-au destrămat fără număr, și
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
tăi; 4. căci ar abate de la Mine pe fiii tăi și ar sluji astfel altor dumnezei; Domnul S-ar aprinde de mînie împotriva voastră și te-ar nimici îndată. 5. Dimpotrivă, iată cum să vă purtați cu ele: să le surpați altarele, să le sfărîmați stîlpii idolești, să le tăiați pomii închinați dumnezeilor lor și să ardeți în foc chipurile lor cioplite. 6. Căci tu ești un popor sfînt pentru Domnul, Dumnezeul tău; Domnul Dumnezeul tău te-a ales, ca să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
v-o dă în stăpînire Domnul, Dumnezeul părinților voștri. 2. Să nimiciți toate locurile în care slujesc dumnezeilor lor neamurile pe care le veți izgoni, fie pe munți înalți, fie pe dealuri și sub orice copac verde. 3. Să le surpați altarele, să le sfărîmați stîlpii idolești, să le ardeți în foc copacii închinați idolilor lor, să dărîmați chipurile cioplite ale dumnezeilor lor, și să faceți să le piară numele din locurile acelea. 4. Voi să nu faceți așa față de Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
așa arată oare sfârșitul lumii, neantul, văzut și pipăit? Nici țipenie de om, da, asta mai cu seamă, nici țipenie de om. Numai dumneavoastră și cu mine, în fața planetei pustii! Cerul trăiește? Aveți dreptate, iubite prietene. Se îngroașă, apoi se surpă, deschide scări în aer, închide porți de nori. Sunt porumbeii. N-ați observat că cerul Olandei e plin de milioane de porumbei ce stau atât de sus încât nici nu se văd și care bat din aripi, urcă și coboară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
și știa de prea multă vreme ca să nu fie sigură de asta. Se afundă în ceața aceea lăptoasă, străvezie, și, lăsând urme adânci îngropate în iarbă, se apropie de grilajul de fier forjat. Drumul era acolo, ca în fiecare dimineață, surpat între case, și mașinile lunecau greoaie pe el la vale. Ceața și colbul jilăvit se amestecau și făceau aproape cu neputință să urmărești lungul convoi până la capăt, dar ea stătea cu încăpățânare și urmărea totul cu-o atenție încordată. Drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
coatele strânse la piept, fața îngropată în podul palmelor, ochii îi erau pustii. Privea totul în același fel, intens și dureros, dar nu părea speriată. Mai curând buimăcită de ce vedea: de mașinile acelea și de tunurile care se legănau greoi, surpându-se la vale, mașini și tunuri, unele după altele, mașini și tunuri, mașini și tunuri... La un moment dat, tresări. Ușile mari ale cârciumii se deschiseră ca sărind în aer, smulse din balamale. În prag apăru Invalidul. Era în cămașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ești? șopti, și-și dădu seama că-l strigase cu numele lui bărbatu-său. Îl auzi mișcându-se liniștitor, în ceață, venind spre ea parcă de departe, de la capătul pământului răscolit de bombe, stând din clipă-n clipă să se surpe și el odată cu pământul. Când se opri și-i zări fața ascuțită și bărbătească smulsă negurilor și spaimei de vâlvătaia rece a lunii, un sentiment brusc de recunoștință o năpădi și nu se feri când el o atinse cu mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de trupul Irinei, simțindu-i amețitoarele forme, prelungi, rotunde și tari. Nu cumva pleci? Nu. Putem pleca amândoi. Nu. Lasă, mamă, du-te și te culcă. Bine-bine, odihniți-vă! Hai, mamă! Capul mecanicului zăcea, cu ochii micșorați și pupilele sticloase surpate în valul de albeață, atât de aproape, că-l putea atinge. Își privi brațul legat cu-o feșă neagră, ca o banderolă, cu acul înfipt. Rămase lungit pe spate, nemișcat, cu fața-n sus, privind în tavan. Pulsul! O sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
albeață, atât de aproape, că-l putea atinge. Își privi brațul legat cu-o feșă neagră, ca o banderolă, cu acul înfipt. Rămase lungit pe spate, nemișcat, cu fața-n sus, privind în tavan. Pulsul! O sută douăzeci... Tavanul se surpă într-o zvârcolire spasmodică. Puzderie de pete galbene, portocalii, roșii și albastre veniră peste el. Tencuiala plesni, se bulbucă și se-mbucă în pâlpâiri rotunde, închipuind un cer negriu. Totul se roti prăbușindu-se fără să-l atingă, jucând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
care a fost privită secole la rînd drept piatra de încercare a spiritelor ascuțite, un fel de știință a științelor strîngînd sub bolta ei toată cunoștințele privitoare la temeiul unic al lumii, disciplina aceasta a murit. Prestigiul i s-a surpat, autoritatea i s-a sleit, adepții i s-au rărit, iar efigia omniscientă care îi împodobea odinioară numele s-a fărîmițat în mozaicul unor cioburi sepulcrale. Astăzi îi contemplăm vestigiile livrești - tratatele și compendiile care au ajuns pînă la noi
Metaphysica naturalis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7515_a_8840]
-
facă un film despre România de azi. Nu-i trebuie mult timp să descopere că aici se simte ca acasă. Asta îi dă frisoane. Misiunea lui e deja îndeplinită, n-are pe cine să mai prăbușească, n-are ce să surpe. Și atunci, pentru că se teme să lenevească, începe să țină lecții de morală. Vlad Zografi despre Viitorul e maculatură. Felul în care scrie acest dramaturg, în care alătură cuvintele și prinde ideile în verb, în forme și formule memorabile, felul
Dracul vorbește românește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15250_a_16575]
-
mops meditativ e uns cu toate alifiile: spune doar atît cît poate spune fără primejdia de a fi linșat mediatic, cum s-a întâmplat cu Günter Grass sau cu Thilo Sarrazin. Tema cărții e inspirată de plaga care amenință să surpe lumea: o conflagrație mondială în care religiile dau motivația distrugerii și în care rolul principal le revine celor trei monoteisme care își dispută supremația: creștinism, islamism și iudaism. În ciuda previziunilor optimiste care ne asigurau că într-o epocă a rațiunii
Secundum non datur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4471_a_5796]
-
aparatului meu foto pentru a pleca de acolo cu o serie de fotografii frumoase. Știam că voi vedea obiective interesante în această zi și nu vroiam să pierd nimic. Din păcate drumul care urca până la peste 1000 m altitudine era surpat, astfel că autocarul nostru nu a putut urca mai sus. Primul obiectiv al zilei era să mergem să vedem „Baia lui Zeus”, de care mai citisem prin niște cărți. De fapt era vorba de niște chei abrupte care îmi aduceau
Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1084]
-
pentru suma de 600722 lei. În socoteala acestor lucrări antreprenorii luaseră: Avans, lei....................................... 735000 Anuități, conform tabelei de amortizare... 1045040 Total...................... 1780040 Aceasta dar este colosala sumă plătită de Brăila unor antreprenori cari au făcut o lucrare ce s-au surpat numaidecât și care de nouă ani nămolește portul și aduce cele mai mari pagube negoțului. În ianuarie 1877 termenul contractului espiră, iar antreprenorul (substituit: Societatea Financiară) cade în faliment. Construcția cheiului însuși, greșită ca plan, detestabilă ca executare, se prăvale
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
justiției evenimentele politice din timpul răzbelului ca cazuri de forță majoră și motive de scuză sau de ușurare a responsabilității lor. Are haz! Contractul espiră în... ianuarie 1877; războiul se declară în vara anului 1877. În ianuarie deja cheiul era surpat, Financiara în filament, iar câteva luni în urmă, vara, se dezgheață abia cazurile de forță majoră, pentru a avea efecte retroactive. Motivul principal al d-lui ministru e că garanția n-ar fi valabilă pentru următoarele cuvinte. Întâi, garanția de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]