3,733 matches
-
în pași cadențați, pasionali, cu frângeri de trunchi senzuale.Cei din separeu au tresărit speriați și uluiți, mai puțin Scârțoi, care dormea buștean, sforăind infernal. Horcăiturile lui cădeau ca o ploaie cu răpăieli în melodia pasionalului tango. Toți erau plăcut surprinși, însă erau curioși care va fi alesul sirenei, pentru că toți se știau lefteri sau lefteriți. În ... XXVII. TRANDAFIRUL SIRENEI-10, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 1785 din 20 noiembrie 2015. 16-Durere și ...Busuioacă La masa din separeu, printre sticlele
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
Îndreptar de existență exemplară, așa se va numi. Vei combina sintagme-cheie obținând efecte noi, un fel de cine fură azi un ou la nevoie se cunoaște. Într-o lume pe dos, vechile judecăți își pierd sensul, nu vrei să fii surprins.Ă Cum îți așterni... nu s-a potrivit. Depus la Morgă, trupul Astrologului a dispărut! Doar câteva minute fusese lăsat singur! Fereastra avea gratii, ușa - sunt martori - încuiată. Stațiunea e în pericol real. Profeția Cititorului în stele - nemuritor - se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
spate. Nimeni nu va ridica un deget împotriva mea, dacă nu se va găsi cineva care să întărâte haita. Sau turma. Lupii în blană de oaie. Niște căcăcioși. Am vrut să edific un oraș de oameni liberi, dar, tot mai surprins, constat că am plămădit unul de slugi. Obediența! Vârful de lance de mai târziu! Supunerea ce ascunde nesupunerea; seva dictaturilor! Din rândul nevoiașilor s-au ridicat cei mai neîndurători tirani. Masochismul gloatei: vrea să fie încălecată cu forța. Din această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
vodcă în dimineața aceea. Te retragi în zone mai sigure, vrei să tai - măcar în gând - cursul evenimentelor; ai primit încă un afiș, tot pe o notă de plată. Ai lovit cutia poștală cu pumnul. Un colocatar te-a privit surprins. Te doare capul, nici nu mai vezi bine, s-au adunat multe. Tot ți se cer bani: tv, radio, lumină, gaze, apă, salubritate. Impozite, asigurări. Deratizare; orașul e atacat de șobolani. Dezinsecții; prin cele mai mici orificii pătrund în casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
veste, poate că nici nu a înviat; Caravella doarme toată ziua, vilegiaturiștii aidoma și nici Filozoful nu se mai preocupă de iepurii săi și nici de Tratat, moțăie toată ziua în cafenea; nici despre Actor nu se mai știe nimic. Surprins, constat că nu mai doresc putere, bani, femeie... O să pierim de un spleen neștiut... (Manuscris atribuit Magistratului; fragmentă § „UN COPIL DE CINCI LUNI A CĂZUT DIN CĂRUCIOR, PRINZÎNDU-ȘI MÎNUȚA ÎNTRE GRATIILE CUȘTII UNUI IEPURE, care i-a ros trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ani În urmă, și de atunci a căzut În ruină. Mai apoi, o congregație a hotărât să o restaureze. Am auzit că va fi sediul studiului florentin. — Adică Studium? — Da... aia e. — Dar la Florența nu există universitate, replică poetul, surprins. Bargello ridică din umeri: — Oricum, acolo vor să o facă. Vino, o să mergem până acolo cu carul meu. La colțul cu Via dei Tintori poposise o căruță solidă, cu patru roți. Cei doi urcară pe capră, ocrotiți de un acoperământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Florenței e de acum bine cunoscut și În iad, messer Iacopo, murmură Dante. E un oraș care urcă spre culmi, dar mai e unul care sapă În adâncuri, ca și când ar voi să-și deschidă drum spre Lucifer. Celălalt Îl privi surprins, În tăcere. Antonio da Peretola, omul cu față de vulpe, locuia la San Marco, Într-o cameră de oaspeți a mânăstirii. Poate că, la acea oră, se Întorsese deja de la lecțiile sale din Schola franciscanilor, spera priorul. Într-adevăr, omul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
că, Înainte să ajungi la Florența, ai trăit la Roma, În mânăstirea de pe lângă San Paolo fuori le Mura. — Așa e. Acolo am fost găzduit, de cum m-am Întors de peste mare. — Ai fost și domnia ta În Țara Sfântă? Îl Întrebă Dante surprins. — Credeam că știi. Eram În suita cardinalului de Liège, ultimul nunțiu apostolic la San Giovanni d’Acri. La căderea cetății, am fugit odată cu el, iar când am ajuns În Italia papa Bonifaciu a binevoit să se slujească de puțina mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
a Fecioarei Maria. „Blestemat! De trei ori blestemat! se gândi priorul. Vreau vești despre mortul de la San Giuda. Ce ai descoperit la examinarea trupului său? zise el apoi. Medicul șef Își recăpătase aerul de superioritate. — Nimic. E mort. Părea sincer surprins. Ce-ar fi trebuit să descopăr? Dante Închise ușa, Înaintând lent către om, până când aproape că dădu peste el. Îi vorbi În șoaptă. — Că-i mort e o veste care a făcut Înconjurul Florenței. Stă În legile firii ca omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
au ajuns și la noi, În traistele pelerinilor, ca niște semințe de lepră. Sunt popoare care adoră pietrele, mândri de convingerile lor și Împătimiți de ciudata lor credință. Așa cum e și messer Bruno. — Bruno Ammannati, teologul de la Studium? Întrebă Dante surprins. Și el sosise de peste mare, potrivit raportului pe care Îl citise. Da, chiar el. Ai ascultat vreodată o predică de-a lui, În biserica celor Patruzeci de Mucenici? Te asigur că sunt emoționante. Meșterul Ambrogio era și dânsul fascinat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Îndepărtate, unde cineva s-ar putea gândi să te găsească pe dumneata, messer Venuiero. — Totuși, sub aceste bolți, există mai mulți coți de mare și de tărâmuri Îndepărtate decât ai putea crede dumneata. Dar Îmi Închipui că știi. Nu pari surprins să mă vezi. — Nu. Știam că ne vom Întâlni. Și poate că acesta e locul cel mai nimerit... Cum de m-ai bănuit pe mine? Întrebă venețianul după o lungă pauză. În glasul său era o curiozitate sinceră. Parcă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
start Într-o sfidare a regulilor jocului: personajul meu, În loc să moară În primul capitol, Învia! Nasol... 2 - Fă-te comod, te rog, și ia loc. De-o vecie te-aștept; cît mai aveai de gând să Întârzii? L-am privit surprins: glumea? Își bătea joc de mine? Judecând după fizionomie, nu s-ar fi zis. Adam Adam era așezat Într-un fotoliu larg și mă privea cu o curiozitate calmă, decentă, aproape științifică. Nu se ridicase când am intrat, dar mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
se deschide undeva, În dreapta mea. - Mai aveai câteva minute și mă puneai În situația neplăcută să pierd un pariu important, aud dintr-acolo un glas cunoscut. Foarte cunoscut. Nu Întorc capul, nevrând să-i ofer satisfacția de a mă vedea surprins, iar când se așază alături de Wagner, găsesc resursele să o privesc pe doamna psiholog Eveline Fontaine cum nu se poate mai destins și s-o Întreb netulburat: - Și dacă n-aș fi veni, cine câștiga pariul? Magistrul? - Nu, prietenul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Totul era neobișnuit, de la prezența noastră la... - Am spus: un fapt, nu o situație. - Te referi la individul care imita vocea doctorului Wagner? Bineînțeles că am observat. Și? - Ai Înțeles și de ce, presupun. - În primă instanță, nu, am fost prea surprins, deși mi-am propus de o mie de ori să nu mă mai mir de nimic. Bănuiesc că vocea Magistrului este cea care deschide poarta Încăperii ăleia. - Singura. Mâine-noapte coborâm din nou și trebuie să intrăm. Din cîte am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
doresc ca declarația de adeziune să fie formulată cu claritate de catre el Însuși, În fața tuturor, acum și aici! Bine țintit, am fost mândru de mine. Cei din sală au Început să se foiască și să murmure. Zoran s-a Încruntat surprins și a ratat o reacție imediată. A căutat-o din priviri pe Sonia Anderson, după care amândoi m-au ațintit cu ochi de gheață. Tăcerea le-a fost defavorabilă: numele lui Fujimori a prins să circule cu rapiditate de la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
gânduri un tătar bătrân, complet ras și având tatuate pe piept și Crucea „Sfântul Gheorghe” și-a Semilunei Stea. — Ce e asta? - bâigui Metodiu arătând spre mașinărie. — O tiparniță, monșer! - lămuri hanul cel tânăr. — Și ce tipăriți - făcu Metodiu plăcut surprins. — Psaltiri, Cazanii, Lexicoane, „Istoria Imperiului Otoman”, partea cu creșterea. — Bine, bine, da’ fetele? — Sunt de la corectură. Și... el? - șopti Metodiu, trăgând cu coada ochiului spre tătarul cel tatuat. — El? El a câștigat concursul „Dintre sute de tătari”. Să ți-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mâine vor râde la soare. — Bine, bine, da’ cum poate El să fie chiar în toate? - întrebă cu naivitate Iovănuț. — Ei, asta-i acum! - se zburli Metodiu. Uite că poate! — Bine, preacuvioase, dar cum? — Măi băiete, măi! - spuse îngrijorat și surprins Metodiu. Măi băiete, măi, băiete, bag sama că ție-ți place maieutica, măi!... Episodul 19 LA HOTARELE MOLDOVEI Și tot așa, târâș-grăpiș, ba vorbind una, ba ferindu-se să vorbească despre alta, cei doi călugări înaintau prin stepă, apropiindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
răspunse matahala. Ascultă comanda la mine! Să-mi spuneți scurt, cinstit, fără retorică, cine sunteți și de unde veniți. — Păi n-am spus? Suntem doi călugări moldoveni care pribegesc... — Vorrrba! Locul și data nașterii! — Hârlău, 3 octombrie, stil vechi. — Hârlău? - făcu surprinsă huiduma. A cui ești din Hârlău? — Sunt de-a lu’ Pipirig. — De-a lu’ Pipirig? Ăla ce ținea capre-n curte? De-a cui ești de-a lu’ Pipirig? — De-a Vasilcăi a lu’ Porojan. — Ce vorbești, dom’le?! - făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
spuse. — Metulem, metulem! îi răspunse Gacel, preferând, ca de obicei, salutul targui, apoi arătă spre jaima: Cine sunt ăștia? — Fac parte din comisia de organizare a raliului. Eu nu fac decât să pilotez rabla asta. — Sunt înarmați? — Înarmați? repetă celălalt, surprins. Da’ de unde! Cui i-ar trece prin minte să vină înarmat într-o tabără tuaregă? — I-a trecut prin minte unuia dintre ai voștri. — Imbecili sunt peste tot. Și în această competiție mai mult decât oriunde. Se îndreptară spre puț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
că n-ar trebui să mă bag unde nu-mi fierbe oala, dar mi-ar plăcea să te fac să înțelegi că atitudinea ta este destul de inflexibilă. Nu se poate găsi o soluție mai puțin traumatizantă? — Mai puțin... cum? întrebă surprins interlocutorul său. — Traumatizantă. — Ce înseamnă asta? — Mai puțin violentă, răspunse celălalt, împăciuitor. O altă soluție, care să nu implice tăierea unei mâini. — Așa spune legea. — Legea se poate interpreta în multe feluri. Nu și la tuaregi. Legea este lege și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
din cap: — Ai îndrăznit să-l ameninți cu moartea așa, pe față? Ai înnebunit? Englezul ăsta este unul dintre cei mai periculoși tipi pe care-i cunosc. Și ce poate să-mi facă? — El nimic. Dar Mecanicul, mult. — Mecanicul? făcu surprins celălalt. Cine-i Mecanicul? — Bruno Serafian, un fost mecanic ce și-a petrecut mai mult de jumătate din viață în Africa; se zvonește că ar fi comis toate samavolniciile de care este în stare o ființă umană. Și dispune de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
să cred că ți-e frică!... - îi râse în nas francezul. — Nu e vorba de frică... - răspunse beduinul. Mă deranjează zgomotul. În afară de faptul că nu pot să-mi iau cele trei cămile. — Vrei să te întorci acolo cu cămilele? întrebă surprins Nené Dupré - și, în fața gestului mut de aprobare, întrebă: De ce? — Acum am nevoie de ele. — Pentru ce? Mă vor ajuta să lupt împotriva dușmanilor mei. — Trei cămile hămesite? se scandaliză celălalt, incapabil să dea crezare celor auzite. Când nu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
părea... De ce te-au lăsat să pleci? — Pentru că aveau de gând să omoare doar patru și Pino Ferrara, care acum este în drum spre Italia, a plătit ca să mă elibereze. — Pino Ferrara este în drum spre Italia? spuse interlocutorul său surprins. Cine ți-a spus? — Tuaregul. Mecanicul se gândi ce să răspundă, dar până la urmă ridică din umeri și spuse: Mă tem că te-au păcălit și că Pino Ferrara e mort, deși acum asta nu mai are nici o importanță. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Atunci cum se face că n-am adus decât două butoaie? — Am adus trei... - interveni Cesar Mendoza. Am calculat că dacă avem ploștile pline și trei butoaie, câte unul pe zi, ar fi fost mai mult decât suficient. — Trei...? repetă surprins sud-africanul. Și unde este al treilea? — Parașuta nu s-a deschis. S-a spart în aer. Se putea crede că nesperata mărturisire avu strania virtute să tulbure pentru prima dată un om în aparență imperturbabil, care după câteva clipe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
tocmai pe malul Cibinului, de parcă aș fi călătorit În somn sau pe un covor fermecat. Fără Îndoială cutreierasem În altă lume. Și vocea colegei: „Ce faci, dragă, nu mai cunoști oamenii?“ mă umplea de spaimă și de rușine; mă simțeam surprinsă, citită, goală În fața ei și era prea tîrziu să mă mai ascund. Îmi treceau atunci prin minte exemple bizare de somnambulism și hipnoză, dar nu bănuiam anestezia totală pe care ți-o pot provoca propriile gînduri, scoțîndu-te din spațiul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]