1,118 matches
-
prin alte previziuni Caragiale poate să dejoace onorabilele manevre de asimilare a arsenalului său comic, în speță a satirei sale "necruțătoare" și de orientare combativă în direcția univocă a mediului social-politic din care descinde. O lectură mai atentă și mai suspicioasă a multor texte caragialiene ar fi putut provoca adesea motive de îngrijorare cu privire la calitatea maestrului de "premergător", de "mare aliat care merge alături de noi, împreună cu noi, spre socialism"26. Un fragment din Cronica fantazistă, de pildă, ar fi putut și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
vor face-nchisoare, Iar râvnitul lor tain, Va trece-n sector canin! La audieri, turbați, Au pledat: Nevinovați! -Pe grăsun l-au omorât Caii, lovind cu potcoave ! Falseleacuzații grave, Le-au semnat senini! Și-atât ! Un legist fiind chemat, De suspicioși stăpâni, Cercetând a decretat : Vinovați sunt...frații câini! Iar stăpânii ca... stăpânii! Dându-și câinii la hingheri, Le-au spus o vorbă de ieri, Care o spuneau străbunii : MORALA : Mulți acuzați pe nedrept, Nu sunt morți cum vrut-au unii
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
am uitat de ea. Și chiar dacă nu aș fi uitat, nu i-aș fi spus nimic lui Hermann. Nu e genul de persoană care să lase lucrurile să se rezolve singure. Cred că majoritatea bărbaților bogați sunt așa. Neîncrezători și suspicioși. Eu aș zice că are mare Încredere În tine, de vreme ce te lasă să ai propriul tău apartament. Ea râse disprețuitor: — Doamne, ce glumă. Dacă ai știi cât a trebuit să mă lupt. Dar probabil că știi totul despre noi, fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
dea seama. Bine, de fapt, toată lumea își dădea seama, dar nimeni nu avea ce face în privința asta. Și era un avantaj la care Lisa nu avea nici cea mai mică intenție să renunțe acum. Mercedes îi aruncă Lisei o privire suspicioasă și atotștiutoare. Spre surprinderea ei, aceasta nu era mulțumită. Asta e tot? întrebă Jack. Ce spuneți de...? spuse Ashling încet, abia făcându-și curaj să vorbească. Bănuia că are o idee originală, dar nu era sigură. Ce spuneți de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
vrea el să spună de fapt când spune „O să te sun!“. De fapt, ce ar fi dacă am pune și punctul ei de vedere alături de al lui? Un articol de genul „ea și el“. Jack ridică o sprânceană către Lisa, suspicios. Este un subiect epuizat, spuse Lisa scurt. — Da? spuse Ashling umilă. OK. — Suntem în data de 12 mai astăzi, încheie Jack ședința. Consiliul vrea ca primul număr să apară pe piață la sfârșitul lui august. ăsta poate părea un termen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
vină spre el. —Ce’aci? îl salută Ashling, aplicându-i un pumn în umăr. —Ashling! Încercă entuziasmat să-i pună piedică. După ce au terminat cu saluturile, s-a întors către puștoaica roșcată: —Suzie, ea este prietena mea Ashling. Suzie dădu suspicioasă din cap. —Ai luat de băut? o întrebă Ted pe Ashling. Nu. Nu mai stau. Sunt terminată. Ezitarea se vedea pe fața lui Ted, care a surprins pe toată lumea spunând: —Așteaptă. Vin cu tine. Afară, în aerul rece, Ashling exclamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
atunci. Urechile îi țiuiau de urletele de demult și mușchii gurii ei nu răspundeau dorinței de a vorbi despre asta. Ferm, aproape agresiv, spuse: —Clodagh nu este deloc cum era mama. Nu? Speranța lui Dylan era amestecată cu o curiozitate suspicioasă. Faptul că redecorezi sufrageria nu este semn de deprimare. Cel puțin, nu din câte știu eu. Nu refuză să se scoale din pat? Și nu dorește să moară, nu? Nu, spuse el, dând din cap. Deloc. Nimic de genul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
umplut sufletul Lisei. Ceea ce a binedispus-o în asemenea hal, încât și-a dat seama că trecuse foarte multă vreme de când nu mai râsese cu adevărat. Un râs sincer, din stomac, când nu mai conta nimic altceva. —Ce? întrebă Kelvin suspicios. Ce e așa amuzant? Asta a fost suficient pentru a le stârni din nou. Suspiciunile lor mutuale s-au dizolvat într-un val de amuzament, și erau - cel puțin pentru moment - unite de căldura și ilaritatea clipei. Cu gura încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
S-au auzit răsuflări ușurate când Lisa a deschis o a doua sticlă și a venit, purtând căni cu cele mai ingenioase slogane. —Sănătate, domnișoară Morley, spuse Lisa, oferind o cană asistentei personale a lui Jack. —Noroc, mârâi domnișoara Morley, suspicioasă. Când toată lumea avea cană, Lisa a ridicat-o pe a ei și a spus: Pentru voi toți. Felicitări pentru toată munca grea depusă pe parcursul ultimelor trei săptămâni! Ashling și Mercedes se uitară pentru un moment una la cealaltă, nevenindu-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
relaxase atât de mult, încât nici nu se mai oboseau să ascundă asta. —Vă distrați? întrebă el, cu jumătate de zâmbet. E vacanță bancară, rânji domnișoara Morley, care era foarte rar amețită și în ultima oră trecuse de la a fi suspicioasă la drăgălășenie, la stare de bine, la regret și acum ajunsese, după cum era de așteptat, la agresivitate. Chiar este, aprobă el. —Bună, Jack, spuse Mai, cu un rânjet generos. Eram în trecere și m-am gândit să te salut. Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Păi... Colleen. —Colleen? întrebă el, schimbându-și expresia feței. Se tot roagă de mine să scriu un articol permanent. O tipă, Lisa. —Edwards. Lisa Edwards. E șefa mea, recunoscu Ashling, simțindu-se vinovată, deși nu avea de ce. Fața lui deveni suspicioasă, dură și rece. —De asta ai ieșit cu mine? Ca să mă convingi să scriu pentru revistă? — Nu! Deloc! spuse ea, terorizată de ideea că ar putea părea genul de persoană insistentă. Nu am nici o legătură cu asta și nu îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cutie bento. —O cutie bento? Ai inventat asta? se strâmbă Trix, de frică să nu se facă de râs. —Nu, așa se împachetează sushi când este luat la pachet. O să știe acolo despre ce vorbești. —O cutie bento, repetă Trix suspicioasă. — Cine ia o cutie bento? Jack apăruse în birou. —Ea, se plânse Lisa. —Eu, spuse Lisa în același timp. Trix începu să o condamne zgomotos pe Lisa, deoarece o obliga să cumpere și să transporte pește crud prin tot orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mușchi. — Am un loc liber la postul de televiziune la care lucrez și caut pe cineva potrivit să îl ocupe. Numele tău mi-a fost sugerat de unul dintre colegi. Ce vrei să spui? Ochii lui Boo erau mici și suspicioși. Îți ofer o slujbă. Dacă o vrei, adăugă el rapid. Figura lui Boo era o poză de nedumerire. Asemenea lucru nu se încadra în genul lui de experiențe zilnice. De ce? a reușit el, într-un final, să spună. Faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Ashling sugerase că ar fi indicat să participe și Boo, Jack nu s-a arătat foarte încântat. — Ies la câteva pahare mâine seară cu el și cu alți băieți de la televiziune, adăugase el. — Ce sărbătorim de data aceasta? întrebase ea suspicioasă. El făcu o pauză. —ăăă, faptul că e joi? —Bine, spuse ea. Pentru că era cu adevărat joi. Dar de ce se purta atât de bine cu ea? Oare îi era încă milă de ea, după toată povestea? Dar asta era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
iar Lee mi-a fost profesor. De la mijlocul lui noiembrie până la Anul Nou am capturat în total unsprezece infractori periculoși, optsprezece persoane cu infracțiuni rutiere și trei eliberați condiționat care-și luaseră tălpășița. Raidurile noastre printre tot felul de pierde-vară suspicioși ne-au mai adus încă vreo șase arestări, toate pentru deținere ilegală de droguri. Urmam ordinele directe ale lui Ellis Loew și mai prindeam câte un fir de pe afișele cu infracțiuni și din bârfele care circulau prin seccție, totul fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
lui Thad Green, pe care scria în mijloc „Martor oficial al poliției - acestui polițist i se permite accesul la autopsia lui Jane Doe nr. 31, ora 2.00, 16.01.47“. În josul paginii era mâzgălită semnătura lui Green, care semăna suspicios de mult cu scrisul sergentului Leland C. Blanchard. Mi-a scăpat un hohot de râs și am pornit spre spitalul Queen of Angels. Coridoarele erau pline de călugărițe asistente și bătrâni întinși pe tărgi cu rotile. I-am arătat insigna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
am adormit. • • • În zori m-am trezit din cauza cârceilor de la picioare. M-am dat jos din mașină cu pași împleticiți și am căutat un telefon. O mașină de poliție a trecut pe lângă mine, iar cel de la volan m-a privit suspicios. La colțul străzii am găsit o cabină telefonică și am format numărul lui padre. — Omuciderile. Sergentul Cavanaugh. — Dick, sunt Bucky Bleichert. — Chiar omul cu care doream să vorbesc. Am găsit lista. Ai ceva de scris? Am scos carnețelul din buzunar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
un accident... — Oricum Îl avem pe tavă pentru tăinuirea unui deces, abandonarea cadavrului, tentativa de a altera cursul justiției, poate chiar crimă. Dacă putem convinge juriul că el a Împins-o... — Credeți că avem șanse? Insch ridică din umeri, sorbind suspicios din cafeaua sa albă cu mult zahăr. — Nu. Dar merită Încercat. Expertiza criminalistică vine ca musca-n lapte. Până acum, nu există nici o dovadă că fata ar fi fost În apartamentul lui Chalmers. Și nu e ca și cum s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
o voce aspră zbieră În urechea lui: — Garajul Broastane! — Alo? zise Logan, când Îi reveni auzul. Ești Ewan? — Cine e? — Sunt comisarul Logan McRae de la Poliția Grampian. Sunteți patronul lui Darren Caldwell? Brusc, vocea de la celălalt capăt al telefonului deveni suspicioasă. — Și ce dacă sunt? Ce-a făcut? — Îmi puteți spune unde a fost domnul Caldwell Între orele nouă și unsprezece ieri-dimineață? Darren se lăsă pe spate pe canapea, afișând un zâmbet mulțumit, iar Logan simți iar o strângere de inimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Doar nes. Miller oftă și clătină din cap. — Locul ăsta afurisit e ca o țară din lumea a treia. Nu contează. Mă descurc eu... Reporterul scoase două căni uriașe și puse cu lingurița În ele granule maronii și zahăr. Examină suspicios cutia de lapte semidegresat care zăcea În frigider, dar după ce o mirosi o dată sau de două ori, o trânti pe masă alături de un pachet de unt tartinabil. — Nu eram sigur ce fel de mic dejun Îți place, așa că avem croasanți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și aici se uită cu o privire fixă, patetică), „am să te iubesc așa cum meriți tu. De aici Înainte Îți făgăduiesc să te iubesc pe cât meriți tu!“ (a izbucnit În hohote de plâns). În urma acestei discuții, am devenit dintr-odată suspicios; plânsul final m-a intrigat, mi-a sădit ghimpele Îndoielii: de ce trebuia să izbucnească În plâns? Dar dacă Într-adevăr mă Înșală? (azi) Citesc trei ore fără Întrerupere, transpir o transpirație nervoasă cu un miros dulce-acru; numai după act mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
atunci faptul că mama ei, adevărata ei mamă, încă trăia închisă în acest corp bolnav și că într-o zi ar putea să iasă la suprafață? Cu toate acestea, a doua zi, Kara o găsi pe mama ei uitându-se suspicios la ea și întrebând-o cine este și ce caută acolo. Iar dacă a venit în legătură cu factura de 22 de dolari pentru curent, să știe că a plătit-o și că avea și o chitanță pe care putea să i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
privi spectacolul improvizat de Kara. Sachs continua să privească nedumerită în jurul ei și apoi la Kara, pentru a-și recăpăta lănțișorul. - A dispărut, repetă ea în timp ce își flutura mâna dreaptă în care, evident, nu se afla nimic. - Dar, interveni Rhyme suspicios, ceea ce observ e că îți ții mâna stângă la spate. Aș putea spune că e un gest nenatural. Deci presupun că lănțișorul e acolo. - Ești perspicace, spuse Kara râzând din nou. Dar mă tem că nu la a înregistra mișcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
instrumente cu tăiș de orice dimensiuni - cunoaște „Oglinda în Flăcări”, un truc foarte periculos și rareori interpretat de iluzioniști Omul era îndesat și de statură medie. Purta o barbă argintie, iar părul ondulat se potrivea perfect cu aceasta. Rhyme, foarte suspicios după vizita lui Weir din seara trecută, îl salută pe Edward Kadesky și îi ceru apoi să se legitimeze. - Sper că nu te superi, spuse Sellitto și îi povesti pe scurt un caz în care răufăcătorul se dăduse drept altcineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
față cu un fapt care sfidează logica, creierul uman continuă să-și reprezinte acel fapt și după terminarea lui, pentru a-l înțelege. Noi, iluzioniștii, numim asta „reconstrucție”, și dacă un truc nu este pregătit îndeajuns de bine, publicul, întotdeauna suspicios, va fi păcălit doar pentru un interval foarte scurt de timp și își va da seama de metodă imediat ce reprezentația ia sfârșit. Deci, cum reușim de fapt să păcălim spectatorii? Folosim cea mai neplauzibilă metodă: fie una absurd de simplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]