7,135 matches
-
disecau, studiindu-l sau poate ea diseca lumea cu întrebări și întrebările îi erau furate în momentele albe de singurătate, stropite de armoniile muzicii de jazz, de swing-urile sau rock-urile care îi răcoreau sufletul și atunci i se sustrăgeau, descoperite, răspunsurile. Își propusese să nu sufere și-și crease scopul să rabde, să crească în răbdare, dar Mama era veșnică, avea longevitatea unei Ere planetare, se păstra la fel, ea se scofâlcea ca o prună uscată între soclurile stâlpilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
bugetului public. Acolo unde se face agricultur... pentru piaț... este firesc faptul că politica fiscal... s...-și fac... simțit... prezenta; este de presupus c... fermierii care produc în cantitate mare și cu randament adecvat nu ar avea cum s... se sustrag... Fiscului. Impozitarea terenurilor agricole are sens, întrucat p...mântul are valoare economic.... Ins... acest impozit nu trebuie s... dep...șeasc... posibilitatea celor mai mulți ț...răni de a pl...ți impozite, într-o agricultur... de subzistent.... A impozită ins... și producția care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
în anumite condiții, o activitate economic... învigorat... crește veniturile bugetare. Dar concurență fiscal... excesiv... poate cauza un cerc vicios pentru economiile individuale și pentru sistemul internațional, dac... posibilă insuficient... a veniturilor publice accentueaz... excluderea social.... Oricum, România nu se poate sustrage acestei presiuni care acum vine de la ț...ri ce într... în UE și care doresc s... atrag... mai multe investiții. România trebuie s... reziste la aceast... concurent... în condițiile în care veniturile bugetului nostru public sunt considerabil inferioare (cu circa
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
cățăra pe pat și scotea din buzunarul costumului lui Ionel o cutie de chibrituri inofensivă pe care o deschidea În fața lui SinanPașa. Acesta, mereu Înfometat ca și Vizanti, prindea cu boticul său delicat bucățele de cărniță pe care Va o sustrăsese de la masă, cu oase mici ori numai cu mămăliguță! Subiectul Victor, Cățălești, Ochenoaia, Viorița, era ocolit cu toată puterea de abținere, iar atunci când Va Întreba de ei, răspunsul primit era unul laconic: Ei, unde-i mai Întrebi și tu acu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Fântâna) Poemul despre moară este și el asurzitor-imnic (și, bineînțeles, plin de o simbolistică obscură): „Mișcarea roade întârjit și tace. Împinge ne-ntrerupt, ca pe vâltoare, / Destinul lumii însetat de soare, / În mările absentelor soroace. Tu, moara mea, i te-ai sustras pitită, / După roșața sfiiciunii tale, / Stropită de comorile astrale, / Pe chipul strâmb, pe chica-ncărunțită.“ (Moara) Reluăm, siderați. Moara are o roșață a sfiiciunii stropită de comorile astrale! Cu alte cuvinte, ea nu este de vânt sau de apă și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
recuperarea lui Machiavelli în literatură, începînd de la cardinalul de Retz și, în romanul istoric francez, de la Dumas la Druon. Machiavelli singur realizase că, fără să fie utopie, opusculul său despre putere era totuși o construcție abstractă. Dar nu se putea sustrage, prin vocație, proiectării ei. Se considera predestinat. Dacă totuși aș putea să mă întrețin cu tine, scria el lui Vettori, eu n-aș ști să mă împiedic de a-ți umple capul cu castelele mele din Spania; căci soarta a
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
state și nu le apără; au supuși și nu-i guvernează 32; statele lor, cu toate că nu sînt apărate, nu le sînt luate, iar supușii, cu toate că nu sînt guvernați, nu se preocupă de aceasta și nici nu se gîndesc să se sustragă autorității lor, ceea ce de altfel nici n-ar putea face. Deci numai aceste principate sînt sigure și fericite 33. Dar, întrucît sînt guvernate printr-o rațiune superioară, la care mintea omului nu poate să ajungă, nici nu voi vorbi despre
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
În vremurile noastre putem constata că fortărețele nu i-au fost de nici un folos nici unui principe, afară doar contesei de Forli, și aceasta după moartea soțului ei, contele Girolamo; căci dispunînd de o fortăreață, ea a putut atunci să se sustragă furiei populare și să aștepte ajutor de la Milano, redobîndindu-și apoi teritoriile. Timpurile erau atunci astfel încît un străin nu putea să vină să dea ajutor poporului; pe urmă însă, cînd Cezar Borgia a atacat-o, iar cei din popor care
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
temperatură și umiditatea - într-un cuvânt, condițiile total improprii de conservare - au accelerat deteriorarea prețiosului codex. Mai mult, acesta a ajuns pe mâinile unui anticar american, Ferrini, care l-a depus într-un congelator o vreme, nu înainte de a-i sustrage numeroase fragmente și de a-l fotografia cvasiintegral. Pe scurt, dacă manuscrisul ar fi fost achiziționat imediat după descoperire și dacă ar fi ajuns pe mâinile și sub ochii unor oameni pricepuți, polemica de acum legată de conținutul Evangheliei lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
se facă mare, ca să alerge prin ea după veverițe... Mergea cu mâinile la spate și privirea fără țintă. Așa se deprinsese să pășească pe ulițele Iașilor Încă de când era student la Facultatea de Medicină. Numai În felul acesta se putea sustrage zgomotului și animației străzii... Se gândea la cei pe care Îi aștepta. „Cum or mai fi arătând? De când nu i-am văzut a trecut destulă vreme... Să fie vreun an și ceva... Și, la vârsta lor, timpul ce trece lasă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Prin urmare, către prânz, băiatul se strecură abil, cu pași ușori și ageri, pe ascuns, pe ocolite, în locul din casă, unde știa el că se află o sumă apreciabilă de bani, o rezervă pusă de maică-sa deoparte. Repede, el sustrase (mai exact, fură) de acolo cam cât credea dânsul că-i trebuie, pe urmă, punând totul în ordine întocmai așa precum găsise, se hotărî să meargă chiar atunci, fără a mai zăbovi în zadar, în locul un pic mai înainte amintit
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
feminin (onnagata) nu este jucat niciodată de femei. Și este de ajuns să privești un singur dans al lui Bando Tamasaburo, cel mai renumit dintre toți actorii specializați în onnagata, pentru a realiza că îți este, practic, imposibil să te sustragi forței hipnotice pe care această feminitate înscenată o degajează: de la delicatețea ireală a micilor pași care par să plutească peste suprafața scenei, până la fluturarea imperceptibilă, dar cât de elocventă, a genelor, subliniată de privirea timidă, și, totuși, muiată într-un
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
propria variantă (în oglindă) a Jurnalului unui seducător, nu știu câți dintre dumneavoastră vor da crezare faptelor mele de neînchipuită vitejie: în timp ce, în Germania, am rezistat eroic în fața unui respectabil homosexual și a umbrelei dumisale, în Japonia, am avut tăria să mă sustrag de la jocurile erotice ale unor minore mânate, în expresia sublimă a unei prietene, de hormoneală. Sfârșit de partidă: jocul ca ființare absolută În fiecare om autentic, se ascunde un copil care vrea să se joace. Friedrich Nietzsche În Homo ludens
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
erau de ajuns pentru a da un răspuns convingător interlocutorului meu. Chiar și referirile la erau neconvingătoare. Din nou întrebarea: cum putem atinge un punct stabil, o perspectivă sigură? În cele din urmă luasem o decizie: nu mă voi mai sustrage niciodată acestei întrebări, o voi înfrunta direct. O experiență spirituală În cadrul comunității Pontificium Collegium Germanicum exista un maestru spiritual de mare încredere. Avusesem norocul de a întâlni o persoană excepțională, pe Wilhelm Klein, un iezuit care călătorise foarte mult, cu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Științelor naturale în general nu le sunt adecvate nici presupunerea scepticului ignorant, nici aroganța atotștiutorului. Poate că în universul nostru sunt variabile, evenimente și interacțiuni nereprezentabile în spațiul fizic, și există experiențe în viața noastră de ființe umane care se sustrag posibilității cunoașterii date de științele naturale. În introducerea la cea de-a doua ediție a Criticii rațiunii pure (1787), Kant scria că a trebuit să elimine cunoașterea științifică pentru a face loc credinței. Există și iată-ne ajunși într-o
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Dumnezeu, nu încetează deloc cu comentariile ironice și critice la imaginea unui Dumnezeu atât de "înjosit" și "milostiv". Cristologia imaginii lui Dumnezeu a teologilor creștini, adesea folosită în mod excesiv, se dovedește foarte expusă criticii. Așadar, nu pot să mă sustrag întrebării ce urmează. Un Dumnezeu crucificat? După cel de-al Doilea Război Mondial teologii creștini, făcând referire la o frază a lui Dietrich Bonhoeffer, nu de puține ori au încercat să depășească problematica suferinței prin ipoteza unui "Dumnezeu în suferință
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
că "pentru ca să cuget, trebuie negreșit să exist"), este numai pentru că viziunea, orice viziune imaginabilă, este înșelătoare, atât cea mai clară, cât și cea care rămâne confuză. Evidența aparent cea mai de netăgăduit de pildă cea a cogito-ului nu se poate sustrage unei îndoieli care afectează evidența ca atare. Însă dacă viziunea este în ea însăși înșelătoare, dacă mediul de vizibilitate în care orice lucru devine vizibil nu este astfel, nu este unul care face să apară sau face să se vadă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ea condiția ființei sale nu se înfățișează niciodată decât ca ființă-exterioară, o bucată de exterioritate, o suprafață, o plajă oferită unei priviri și pe care această privire alunecă la nesfârșit, fără a putea vreodată pătrunde în interiorul a ceea ce i se sustrage îndărătul unui nou aspect, al unei noi fațade, al unui nou ecran. Căci nefiind decât exterioritate, această ființă nu are deloc interior, legea sa este devenirea, ivirea necontenită de noi fațete, de noi planuri, iar cunoașterea merge pe urmele succesiunii
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
o alta, la sfera "obiectivității" unde nici o acțiune nu s-a produs vreodată și nu se va produce vreodată, "sufletul", adică corpul subiectiv, devenise gândirea, adică exact reprezentarea, adică modul de abordare căruia praxisul în calitate de subiectiv și viu i se sustrage din principiu. Reprezentarea praxisului suscită ideologia care interpretează tehnica drept transformarea instrumentală a naturii de către om în vederea unor scopuri stabilite de el. Pe de o parte, o astfel de ideologie reprezintă de fapt Coproprierea originară a Corpului și a Pământului
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
unul dintre acestea. Imanența radicală a vieții și a tot ceea ce-i aparține, a modalităților vii ale activității științifice mai cu seamă, care nu apar niciodată în orizontul nici unei transcendențe și nu compun niciodată nici o obiectivitate, este cea care le sustrage reflecției științifice atunci când nu le sustrage reflecției filozofiei înseși. În calitate de modalități vii ale subiectivității absolute, prestațiile științifice nu îi aparțin doar ca unele dintre determinările sale, cu titlu de efectuări incontestabile; acestea nu sunt ceea ce sunt într-un soi de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
vieții și a tot ceea ce-i aparține, a modalităților vii ale activității științifice mai cu seamă, care nu apar niciodată în orizontul nici unei transcendențe și nu compun niciodată nici o obiectivitate, este cea care le sustrage reflecției științifice atunci când nu le sustrage reflecției filozofiei înseși. În calitate de modalități vii ale subiectivității absolute, prestațiile științifice nu îi aparțin doar ca unele dintre determinările sale, cu titlu de efectuări incontestabile; acestea nu sunt ceea ce sunt într-un soi de factualitate transcendentală de nivel superior care
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
acestei lumi și a exteriorității transcendentale în care ea ek-zistă, un adevăr mai vechi a cărui substanțialitate fenomenologică este afectivitatea adevărul aflat în subiectivitate și identic cu ea. În vreme ce primul dintre aceste adevăruri, adevărul ființei-acolo ca ființă-acolo, este sustras singularității privirii care se așează asupra lui, patosului său, care se cufundă în Noapte în vreme ce adevărul obiectiv și științific prin urmare este independent de subiectivitatea individuală a individului și se definește prin intermediul acestei independențe, adevărul mai originar despre care vorbim
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
se înfăptuiește ca experiență a lumii în sine. Cum poate un asemenea Fond adică Abisul unei subiectivități radicale să fie un fundament pentru tratarea obiectivă a fenomenelor umane și mai întâi pentru propria lor obiectivitate, în ce fel ceea ce se sustrage din principiu luminii ek-stazei poate, dimpotrivă, să intre în ea și să se pro-pună acolo în calitate de obiect? Prin opera acestui proces de obiectivare care este auto-obiectivarea vieții și ca efect intemporal al acestuia. Pe de o parte, viața transcendentală însăși
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
nefiind nici explicată, nici elucidată de ele. O astfel de cunoaștere este cea a vieții, a subiectivității care se cunoaște pe sine independent de orice abordare de un alt ordin: legată de limbaj, conceptuală sau sensibilă. Și pentru că viața se sustrage unei abordări de acest gen, orice țintă intențională îndreptată către ea nu găsește nimic altceva decât concepte neclare și cuvinte goale. Însă acolo unde nu este nimic de văzut, de înțeles și de simțit, acolo totuși se desfășoară și crește
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
este sieși propria sa operație, ea nu se inversează în nici o clipă în bucuria sporirii. Dimpotrivă, imobilizată în ea însăși, abandonată și redusă la pura sa suferință, ea o trăiește ca pe insuportabilul căruia nu poate totuși să i se sustragă, de care nu poate fugi, iar această imposibilitate de a fugi de sine devine angoasa sa. Astfel, în chiar sânul refulării Energia rămâne intactă în același timp ca și afectul său, care, incapabil de a se suporta pe sine și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]