981 matches
-
Până în anul 1774 Dorna este dependentă de Ocolul Câmpulung și din această cauză nu are nici sigiliu, nici vornic. Dreptul de a avea sigiliu și vornic sau primar este dobândit abia în anul 1823, dar localitatea continuă să existe sub suzeranitatea vornicului de Câmpulung până în 1853. În anii de după 1853 surse scrise ale istoriei locale pomenesc despre răscoalele dornenilor împotriva recrutării cu sila, despre construcția în 1830 a Podului Armeanului care traversa Râul Bistrița în zona Chilia și despre nenumărate persecuții
Vatra Dornei () [Corola-website/Science/297022_a_298351]
-
puteau fi întâlniți adesea nobili ruși, de Feodor cel Negru din Iaroslavl, care și-a stabilit sediul lângă Sarai, si Alexandr Nevski, cneazul Novgorodului, frate de cruce cu succesorul lui Bătu că han, Sartak. Deși Novgorodul nu a recunoscut niciodată suzeranitatea Hoardei de Aur, un corp de oaste mongol i-a sprijinit pe novgoredeni în bătălia de pe gheață. Negustorii Saraiului întrețineau un negoț foarte profitabil cu cei genovezi din coloniile de la țărmul Mării Negre, Soldaia, Caffa și Azak. Mamelucii Egiptului (de origine
Hoarda de Aur () [Corola-website/Science/305022_a_306351]
-
este traversat de numeroase triburi fără ca în zonă să se constituie vreo formațiune statală cu caracter permanent. Începând cu secolul VI începe migrațiunea triburilor slave. Până la invazia tătaro-mongolă (1240), teritoriul dintre Bugul de Sud și Nistru s-a aflat sub suzeranitatea cnezilor de la Kiev, iar mai apoi a celor de la Halici. După cucerirea de către tătaro-mongoli a cnezatelor slavone de est, ținutul a fost inclus în componența Hoardei de Aur, Ulusul Gioci (Giuci). În prima jumătate a secolului XIII, tătarii nohai formează
Nezavertailovca, Stînga Nistrului () [Corola-website/Science/305123_a_306452]
-
Vedeți și: Deportările din Bărăgan"). Deportaților li s-a permis reîntoarcerea la casele lor după anul 1956. Stăpânirea otomană la sud de Dunăre a făcut ca numeroase comunități ale slavilor sudici să caute refugiu în Valahia care, deși aflată sub suzeranitatea formală a turcilor, se bucura de o mare autonomie internă. Aceste grupuri sunt trecute în sursele timpurii muntene ca "sârbe", un termen aplicat tuturor slavilor sudici, indiferent de naționalitatea lor sau de țara de origine. Această situație s-a schimbat
Sârbii din România () [Corola-website/Science/306071_a_307400]
-
Otoman (în 1476 Țara Românească și în 1538 Moldova). Totuși, Principatele Române și-au păstrat autonomia în toate aspectele privind politica internă și cu unele limitări în ceea ce privește politica externă, cu excepția perioadelor în care domnitorii s-au ridicat la luptă împotriva suzeranității otomane și au stabilit alianțe externe care contravineau intereselor turcești. Unul dintre cei mai importanți voievozi ai perioadei de lupte antiotomane a fost Mihai Viteazul, care a reușit pentru o foarte scurtă perioadă de timp să unească cele doua principate
Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești () [Corola-website/Science/305565_a_306894]
-
Deși aceste evenimente au dus la desființarea domniilor fanariote chair de către Poartă, acest fapt a avut o importanță mica, de vreme ce în 1828 izbucnea un nou război ruso-turc, care a dus la ocuparea Principatelor de Rusia, Principate care rămâneau formal sub suzeranitatea otomană.Perioada ocupației militare ruse s-a întins din 1829 până la momentul izbucnirii Războiului Crimeii. În cele două principate a fost înființată o administrație militară paralelă, care impunea și primul document comun de guvernare: "Regulamentele Organice". Deși cele două Regulamente
Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești () [Corola-website/Science/305565_a_306894]
-
vaselor maritime, canalul dintre insule având doar 18 metri adâncime. Partea navigabilă se afla între Insula Tiran și coasta egipteană, fiind astfel ușor controlabilă de pe țărm. Strâmtoarea Tiran a fost plasată în anul 1882, când întreaga zonă se afla sub suzeranitatea Imperiului Otoman, în regimul "apelor internaționale". Accesul către unicul port maritim al Iordaniei de la Aqaba și către unicul port maritim de la Oceanul Indian al Israelului, portul Eilat se face prin traversarea Golfului Aqaba, ceea ce îi conferă Strâmtorii Tiran o importanță strategică
Strâmtoarea Tiran () [Corola-website/Science/305694_a_307023]
-
din coloniile engleze, iar apoi ale Statelor Unite ale Americii și ale altor țări, precum și cel de tolar, care semnifică „taler” în limba slovenă. Pe teritoriul României au fost emiși taleri în monetăriile transilvănene atât în perioada principatului autonom cât și în perioada suzeranității austriece. În Principatul Moldovei, Despot Vodă a încercat să bată taleri moldovenești, fără prea mult succes, cunoscându-se doar câteva exemplare păstrate, emise în 1562 și 1563. Un exemplar se află în colecția numismatică a Academiei Române. Datorită largii lor circulații
Taler () [Corola-website/Science/306316_a_307645]
-
și cnezatul voievodului Litovoi. Cnezatul voievodului Litovoi cuprindea și Țara Hațegului, iar în stânga Oltului se situa voievodatul lui Seneslau în regiunea Argeșului până la creastă munților. Restul teritoriului din stânga Oltului era numit Cumania datorită dominației cumane. Cnezatele și voievodatele erau sub suzeranitate maghiară, supuse de maghiari după 1230 în timpul campaniilor maghiare împotriva Țaratului Vlaho-Bulgar. Sunt impuși banii de Severin pentru a atestă autoritatea maghiară în regiunea din dreapta Oltului. Își fac apariția călugării dominicani, care au încercat să-i convertească pe românii ortodocși
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
de regalitatea maghiară. Cavalerii Ioaniți urmau să cucerească Cumania, fiind singurii beneficiari ai veniturilor din acel teritoriu. Nu s-a putut realia însă, iar sursele scrise sunt sărace în această privința. Cert e că regiunea din dreapta Oltului a rămas sub suzeranitatea maghiară până în secolul XIII, iar în această perioada, Banatul Severinului este menntionat în dcumentele de cancelarie maghiare. Creștinându-se, proto-bulgarii au format Primul Țarat Bulgar, care a ajuns la apogeul său teritorial în timpul țarului Samuil I cel Mare, cuprinzând majoritatea
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
la gurile Dunării și la Marea Neagră. Conform legendarei cronici "Gesta Hungarorum", Tuhutum, unul dintre cei șase conducători ai triburilor maghiare, a cucerit la răsărit de Munții Apuseni voievodatul lui Gelu, păstrându-l pentru urmașii săi. în Bihor, Menumorut a acceptat suzeranitatea ungurilor. În 1002/3, Gyula (Gyla/Jula), urmașul lui Tuhutum, s-a revoltat împotriva regelui maghiar Ștefan I al Ungariei, dar a fost înfrânt, iar principatul său a intrat sub suzeranitatea Regatului Ungariei, păstrând ca formă de organizare principatul. Denumirile
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
-l pentru urmașii săi. în Bihor, Menumorut a acceptat suzeranitatea ungurilor. În 1002/3, Gyula (Gyla/Jula), urmașul lui Tuhutum, s-a revoltat împotriva regelui maghiar Ștefan I al Ungariei, dar a fost înfrânt, iar principatul său a intrat sub suzeranitatea Regatului Ungariei, păstrând ca formă de organizare principatul. Denumirile voievozilor din "Gesta Hungarorum" sunt socotite de istorici legendare, probabil inspirate de toponime (ca Maramureșul) sau de substantive comune (Gyula înseamnă „căpetenie” în maghiară), dar cronica se inspiră dintr-un episod
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
țara a rămas ocupată de ginerele său. Autorul lucrării Gesta Hungarorum nu a menționat astfel decât că doar Gelu era de origine română, că stăpânea un stat româno-slav. Menumorut și Glad erau de origine bulgară, iar ducatele lor erau sub suzeranitate bulgară sau bizantină. Nu sunt pomeniți românii între locuitorii țărilor lor. Ungurii care au ocupat țară lui Gelu au coabitat cu localnicii. Prezenți de la începutul secolului X până la cursul Someșului Mic, la Cluj și la Alba-Iulia, pe Mureș (după anul
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
În a două jumătate a secolului XIII, după cum reiese din documentele maghiare, un urmaș al voievodului Litovoi, care purta același nume, a reușit, între anii 1272-1275, să unească la teritoriul pe care îl stăpânea și zona din dreapta Oltului, refuzând recunoașterea suzeranității maghiare și plata vechilor obligații financiare. S-a răsculat împotriva regelui Ungariei . Ca urmare, regele maghiar Ladislau al IV-lea a decis să-l pedepsească și a trimis o oaste maghiară. Litovoi a fost ucis în bătălie, iar fratele sau
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
-l pedepsească și a trimis o oaste maghiară. Litovoi a fost ucis în bătălie, iar fratele sau, Bărbat, a fost luat prizonier, fiind răscumpărat cu o mare suma de bani. Fapt ce dovedește că românii vor să se elibereze de suzeranitatea străină, să rupă relațiile de vasalitate și că se aflau într-un stadiu evoluat al organizării politice și militare. Răscumpărarea indică un potențial economic ce depășea cadrele unui simplu cnezat. Această ruptură a fost cauzată însă și de criză politică
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
și Carpați. Țării bulgari și cneazul sârb erau supuși de către hanul Nogai. Tătarii ar fi unificat, prin cucerire, formațiunile politice românești. Dominația tătară a dispărut însă după moartea hanului, iar țările balcanice, profitând de slăbiciunea tătarior s-au debarasat de suzeranitatea lor. Acești factori, precum criză politică internă a Ungariei și slăbirea dominației tătarilor a favoritzat afirmarea tendințelor de autonomie ale formațiunilor statale românești. În cronicile din Țara Românească, începutul procesului de unificare este corelat cu venirea din Țara Făgărașului a
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
Românești s-a finalizat. Într-o diplomă a regelui maghiar Carol Robert de Anjou, din 1324, apare numele voievodului Basarab denumit "voievodul nostru transalpin", cu reședința la Argeș. Documentul atestă schimburi de solii și relațiile pașnice, dar și pretențiile de suzeranitate ale regelui maghiar. Domnitorul era popular în rândul nobilimii maghiare și chiar un nobil l-a lăudat pe acesta și l-a defăimat pe regele maghiar. Relațiile dintre domnitor și regele maghiar s-au înrăutățit după 1325. Basarab dorea să
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
a unor păstori români veniți, probabil, din Banat sau din Crișana). La Nord Est de Nistru a existat țara Bolohovenilor, atestată în cronici până la 1250 Constituirea Voievodatelor medievale s-a efectuat în cadrul luptei anti-mongolă și al efortului de emancipare de sub suzeranitatea regatului ungar, care au înlesnit politica de unificare a voievozilor Bogdan și Basarab. La capătul acesteia, geografia politică a Europei de Sud-Est a înregistrat, alături de mai vechiul voievodat al Transilvaniei, supus și condus de maghiari, două noi state: Moldova și
Principatele Române () [Corola-website/Science/305906_a_307235]
-
l-a proclamat Doctor al Bisericii pe Sfanțul Isidor din Sevilla, în anul 1722. În anul 1723, a protestat, în van, contra invadării de către împăratul Carol al VI-lea a ducatelor de Parma și de Piacenza, care se aflau sub suzeranitate papala. A refuzat să retragă Bulla papala Unigenitus. Papă Inocențiu al XIII-lea l-a sprijinit pe episcopul român unit cu Romă Ioan Giurgiu Patachi, în demersurile acestuia pentru promovarea independenței Bisericii Române Unite cu Romă față de episcopiile și arhiepiscopiile
Papa Inocențiu al XIII-lea () [Corola-website/Science/305442_a_306771]
-
Papal", desi i s-a reproșat crearea unei loterii ca mijloc de a crește fondurile Statului. În raporturile cu marile puteri ale timpului, Clement a avut parte de aceleași umilințe că și majoritatea papilor din acel secol. Dreptul său de suzeranitate asupra Parmei i-a fost ignorat, iar Bourbonii s-au aliat cu Habsburgii, contra bătrânului papă. A făcut pace cu Portugalia, dar a intrat în polemică cu Spania. A continuat presiunea asupra "Janseniștilor", bulla "Unigenitus" marcând începul acestei presiuni. La
Papa Clement al XII-lea () [Corola-website/Science/305443_a_306772]
-
au renunțat la această pretenție teritorială prin Tratatul Adam-Onís din 1819, prin care Statele Unite au achiziționat Florida de la Spania și în același timp au fixat frontiera dintre Statele Unite și Viceregatul Noua Spanie pe Red River și Râul Sabine. Ca urmare suzeranitatea asupra teritoriului de pe ambele maluri ale a revenit Spaniei și, ulterior, Mexicului. În 1836 Republica Texas și-a declarat independența. Texasul nu fusese o unitate administrativă distinctă, dar în general era considerat că este limitat la sud de Râul Nueces
Rio Grande () [Corola-website/Science/314497_a_315826]
-
județe, desființată de autoritățile comuniste după 1948. Regiunile istorice tradiționale au fost delimitate în momentul constituirii Voievodatelor medievale cu majoritate românească, numite în limbajul popular "țările române" : Transilvania, Moldova, Țara Românească și Dobrogea. Lupta anti-mongolă și efortul de emancipare de sub suzeranitatea regatului ungar au înlesnit munca de unificare a voievozilor Basarab și Bogdan. La capătul acesteia, geografia politică a Europei de Sud-Est a înregistrat, alături de mai vechiul voievodat al Transilvaniei, supus și condus de maghiari, două state românești : Țara Românească și
Organizarea administrativ-teritorială a României () [Corola-website/Science/314765_a_316094]
-
cât și modul în care mănăstirea era percepută în epocă. În plus, autorul însemnărilor ne dă indirect o lămurire asupra transformării curții domnești în mănăstire, aceasta având loc sub presiunea celor care vedeau în această fortificație o posibilă provocare la adresa suzeranității otomane asupra Țării Românești. "„Am intrat în această mănăstire cu adevărat măreață, așezată într-o câmpie și clădită de răposatul Matei Voievod. Seamănă cu o cetate mare și are ziduri puternice de incintă, cu multe creneluri. Înlăuntru este o fântână
Mănăstirea Strehaia () [Corola-website/Science/313665_a_314994]
-
Conducători din diferite familii au incercat sa uzurpe tronul italian dupa dispariția Carolingienilor, în timp ce multe principate și orașe-stat au încercat să-și câștige autonomia. În anul 951, Otto I cel Mare a invadat Italia și și-a întărit pretențiile la suzeranitate asupra tuturor regilor și principilor germani din Italia, încoronându-se ca rege al Italiei și împărat al Sfântului Imperiu Roman. Sicilia a facut parte din Imperiul Bizantin până în 827, când a fost cucerită de arabii musulmani, după ce aceștia au asediat
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
profețiile din Daniel și Apocalipsa, precum și în scrierile lui Pavel și ale lui Ioan. Numărul 666 este încă citit ca suma ghematrică a titlului papal din vechiul document fals ("Vicarivs Filii Dei"). Biblia sugerează că acesta este numărul bogăției și suzeranității, reprezentând totalitatea tributului perceput de imperiul lui Solomon fiul lui David (2 Cronici 9:13), tip al lui Christos și al lui Antihrist, în același timp. De asemenea, pentru că un „număr de om” accentuează autoritatea omenească, pentru cei care preferă
Antihrist () [Corola-website/Science/314158_a_315487]