1,250 matches
-
lucrării profesorului ieșean, a fost cel socratic, al cunoașterii de sine. Zicerea celebră și esențială "Cunoaște-te pe tine însuți" a constituit și constituie pravilă pentru dânsul, stâlpul stâlpelnic al casei sale. Demersul existențial al Domniei Sale s-a structurat în jurul tâlcurilor de adânc ale acestui sâmbure filosofic. Acum, la ceasul retrospecțiilor, al privirii în urmă către cele făptuite, Mihai Pricop a simțit nevoia să-și explice sieși în primul rând, dar și semenilor, socraticul dicton al viețuirii. A purces la acest
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
de ani trofeele artistico-literare. Departe de a cultiva aceleași valori la mare preț în "Semănătorul", lunarul "Gândirea" este considerată totuși ca direcție ideologică, exponenta tradiționalismului. Sub aceeași zodie tradiționalistă se află, "gruparea atât de ... modernă de la Criterion", se miră cu tâlc Mircea A. Diaconu. Exegetul pune acest paradox pe seama obsesiei idealului național pe care au avut-o toți marii exponenți ai culturii și artelor românești în Europa, de la Cantemir, Miron Costin și iluminiștii ardeleni până la Brâncuși, Blaga, Eliade și George Enescu
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
acceptat să i se folosească romanul de mare succes apărut în 1998 drept punct de pornire: "La Mathieu există ceva esențial care nu se întîlnește la mulți regizori francezi și anume dorința de a spune o poveste cu un puternic tîlc social și filosofic. Ne preocupă pe amîndoi violența, impulsul distructiv al omenirii care generează atîtea orori. Aceasta este de fapt tema centrală în Rîuri de purpură." Totul decupat pe fundalul zăpezii imaculate a înălțimilor pentru a conferi măreție aparte acestui
"Contaminări" transoceanice by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16104_a_17429]
-
fost ei plecați, până n-au spus limpede despre ce e vorba, am rămas în rușinată perplexitate: nu știam să se fi întâmplat ceva important în ultimele zile!? Și, e adevărat, nici nu se întâmplase... O întâmplare cu mai mult tâlc fusese, cu o săptămână în urmă, retezarea fără fasoane a dialogului lor doar fiindcă erau așteptați Galacticii. Urmăresc media (locul în care se fac și se desfac „evenimentele") puțin și pe sărite. Nu ne potrivim. Periodicele (și literare) risipesc din
Divagări (in)utile: Mai bun decât tăcerea by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/6525_a_7850]
-
surdul, care „nu aude, dar le potrivește", interpretând în gol și a cappella spuse și ne-spuse, poate fi oricând subiect de glume și ironii. Condamnarea la surzenie îi acordă, însă, șansa și scuza de a înlocui cu tăceri cu tâlc hărmălaia din jur.
Divagări (in)utile: Mai bun decât tăcerea by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/6525_a_7850]
-
și la joc de cărți". Sau, în altă parte: "a aștepta binele de la un zgîrcit este întocmai cum ai căuta mintea la un nebun, virtute la o femeie depravată și pește pe uscat". În altă secțiune găsim această judecată cu tîlc evident: "Sunt unii oameni care pun casele și alte obiecte la asigurare, bine ar fi să mai asigurezi și altceva, adică mintea, dacă o are!". Și cum pe vremea lui Cilibi gulerele erau detașabile de cămașă, negustorul din el a
Un înțelept by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16984_a_18309]
-
nu i-ar fi displăcut, zicem, distihul: „Valurile de supă ale mării/ logosul pofticios gata să le soarbă” (Marină). Exilat în Amarul Târg, poetul este, în fapt, un mare claustrat ce-și generează peisajul interzis („Sertare umplute cu pajiști somnoroase tâlcuri/ călcând/ pajiștile dinăuntrul sertarelor/ cum un abur/ aburul aspirat de ceruri/ închise și ele cu cheia/ unui sertar mai mare”), el simte fiziologia mai acut ca nimeni altul - și o transferă („Pagina aceasta asudată/ cum o cămașă” (Pagina), cu miresmele
Privind drept în ochi călăuza... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13089_a_14414]
-
numai de bătrâna măgăriță Magdalena. Apropiindu-se de casa nou văruită, auziseră și glasul autoritar al coanei Lenuța, care își cicălea de zor bărbatul ei mai tinerel cunoscând Biblia din care avea obiceiul să citeze fapte și întîmplări sfinte cu tâlc, ca toți noii sectanți. De altfel, când văzu musafirul apărând în curtea pustie, nisipoasă, bunul Mitică îl binecuvântă pe loc - ca ori de cîte ori îl revedea, ca și cum cine știe de unde s-ar fi întors, - cu o plecăciune, zicând rar
Asfințit cu ghioc (VI) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12029_a_13354]
-
nu s-ar fi mărginit la câteva fraze mai mult sau mai puțin inspirate. La fel în roman. Când Taina contemplă, după moartea subită a pictorului, tabloul bizar pentru care ea îi pozase, tablou care ar fi putut ascunde un tâlc mai mare sau care ar fi putut fi nodul semnificațiilor din roman. În schimb, dialogul uneori viu și antrenant sau povestirile despre lumea veche a bătrânilor de la țară arată disponibilități nu îndeajuns folosite. Deși debutează în forță, cu două cărți
Prozator bun, caut ambiții! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13295_a_14620]
-
adîncă de faianță în care-și pregătea terciul", notează egal, spre sfîrșitul povestirii sale, Pascal Quignard; și nu ne putem împiedica să remarcăm că în această înșiruire, voit monotonă, de fapte cotidiene, umile și prozaice, se ascunde de fapt, întregul tîlc al cărții. Discrepanța dintre amărăciunea existenței de zi cu zi și contrapunctul ei luminos (muzica, visarea, stările psihedelice), este tematizată cu insistență în această narațiune poetică, misterioasă și fascinantă tocmai prin simplitate. În centrul ei se află diminețile domnului de
Editura Timpul nisiparniței by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15796_a_17121]
-
Engelbert Jr. furase ideea cu ,umorul ezoteric". ,Secretul" filozofiei lui de Oxy era Marea Glumă a Omenirii: numai că ,Gluma nu are cum să fie transpusă în cuvinte. Marea Glumă a existenței umane nu este un banc, o poveste cu tîlc sau o snoavă... Punctul delimitează clar etape. Sfîrșituri și începuturi... Punctul este granița fără de care lumea ar fi un ghiveci semantic. Punctul este singurul care ne poate face să o luăm de la început. Punctul este Suprema Glumă a Omenirii". Engelbert
Cronica cititorului nemulțumit by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11340_a_12665]
-
Naum: sloiuri inexplicabile de cuvinte, pietre căzute din cer și integrate apoi în Kaaba derizorie a istoriei literare.” Imagini pe care le duc cu mine. Că și șoaptele misterioase ale Nadiei și ale lui Vlad despre după-amieze și seri cu tîlc și zvîc la Liggia și Gellu. Nu am crezut să mai fie ceva. Să mai vină cineva care să intre în acest „a fost odată ca niciodată”. Să apară din cer, să-l ia de mînă pe Poet și să
Robinson e singur singur by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4076_a_5401]
-
pentru aura cromatică extraordinară cu care îi înzestrează evocarea. Rezultatul nu e atît o "comedie umană" cît una estetă, de forme și culori, de ritmuri și eufonii cu un fond moralist subiacent, precum o fabulă enormă a viziunii autorului, cu tîlcuri ale realului subînțelese. Sensul cel mai general și cel mai important îl reprezintă impactul dintre existența unui artist de excepțională vocație și mediul sufocant în care i-a fost dat a se desfășura. Mirarea noastră este că un autor precum
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
sau să pedepsească în mod absolut și exemplar, acolo unde deprogramarea nu mai este posibilă (precum în cazul literatului nomenclaturist Berlioz sau al baronului Meigel). Cine altcineva decât Satana este cel mai bun precursor al comuniștilor, în această demonstrație cu tâlc, dar întoarsă pe dos, a lui Bulgakov? întrucât diavolii preiau atributele terifiante ale străinilor, invadatorilor, intrușilor agresivi, atribute pe care comisarii comuniști le avuseseră ei înșiși (în cadrul automitologizării negre pe care și-o asumaseră, pentru a inculca teama în rândul
Diavolii și cetățenii sovietici by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/11082_a_12407]
-
alt metru propriile realizări și aspirații. Odată cu schimbarea mediului și a perspectivei, cad măștile construite în timp, cu migală, ies la iveală incongruențele, nepotrivirile, se destramă prieteniile și cuplurile. Narațiunea alertă, înțesată cu dialoguri cu substrat ideologic, alternează scene cu tîlc, răsturnări de situație, fără a schița judecăți, dar, subliminal, invită la meditație asupra soluțiilor extreme. Singura "cochetărie" a cărții, scrisă în italiana standard, mizînd pe incisivitatea denotativului, este reprezentată de titlurile capitolelor, în fapt, fraza de început a fiecăruia din
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
structură binara se ramifică pe durata lecturii. Dialogul nu este susținut doar de cei doi, există și unul generat de notele de subsol unde intervin alte voci, a autoarei dar în alt registru (povestind, de pildă, o anecdotă plină de tîlc despre "politica struțului") și cele ale surorii și verișoarei sale: " Notele sînt ale autoarei. Cele aparținînd celorlalte două nepoate ale lui M. au mențiunea (N.S.), sora sau (N.V.), verișoară autoarei". Devenite personaje, sora și verișoară contribuie la producerea textului, iar
Michčle Hechter and Mihail Sebastian by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/16198_a_17523]
-
În fine, unul dintre acești însoțitori, despre care este vorba mai sus, este Victor Rebengiuc. Imaginile cu el sînt extrem de diferite. Pe de o parte, fiindcă el apare mereu altfel pe scenă, mereu găsesc o nunță care mă surprinde, un tîlc și o poveste în desfășurarea lui. Chiar și atunci cînd nu i-a ieșit pe de-a întregul. Pe de altă parte, fiindcă raportarea mea a presupus timp și propria-mi experiență, cu alte cuvinte, o schimbare continuă și îmbogățită
Despre Victor Rebengiuc by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8821_a_10146]
-
fiecare fragment și pe fiecare pagină. Când intri în roman ești, la început, orbit de mulțimea de raze. Curând însă, când ochii se obișnuiesc cu vârtejul lucirilor colorate, din această îngrămădire dezordonată se disting clar cristalele și aranjamentele pline de tâlc. Mircea Cărtărescu și-a propus, în ultimii ani ai secolului XX, să scrie o trilogie intitulată Orbitor. I-a dat, din capul locului, o formă simbolică de făptură cu viață: cea de fluture. Volumul întâi, care a conturat Aripa stângă
Zborul cărților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9463_a_10788]
-
fac zeii. Rostul omului este să fie la cheremul lor, fără explicații suplimentare. Dacă ar exista o explicație, nu am avea de-a face cu o tragedie, ci cu suferințe drepte și nedrepte, ca în parabole sau în povestiri cu tîlc. Dincolo de tragic, nu se află un Ťsfîrșit fericitť situat în altă dimensiune a spațiului sau timpului. Rănile nu se vindecă, iar sufletul zdrobit nu se reface. În norma tragediei nu poate exista compensație." (p. 110) Măreția omului, dacă există vreuna
Pe urmele Antigonei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8111_a_9436]
-
chip e. Dar ușa n-o-ncuia, stai în trezie, Și-n miez de noapte bine-o să ne fie”. Din brațe-mi scapă iute și dispare, Mai vine doar s-aducă de mâncare. VIII. Dar și privindu-mă cu tâlc! Acele Priviri ce raiul îl promit îndat’. Suspinul nu-și ascunde și cu el e Frumosu-i piept mai bine conturat. Până-n urechi e toată bujorele, Petalele iubirii o răzbat. Și când nu știe ce-ar mai fi să facă, Ezită
Goethe îndrăgostit: de la madrigale la Jurnal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3380_a_4705]
-
am fost prinsă în rigoare, într-un soi de disciplină, de ordine. Drumul spre chilia mea străbătea practic cea mai mare parte a curților interioare, pe care le parcurgeam succesiv. Deschideam cu chei mari, atinse de timp, dar și cu tîlc, cu manevre ciudate, cu rugi ascunse, porți de lemn care delimitau spații și ierarhii, care permiteau accesul tot mai adînc în inima mînăstirii. Urcam în chilia mea pe o scară strîmtă, din piatră roasă de atîția și atîția pași purtători
Cînd bate mistralul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10703_a_12028]
-
departe, pînă în iurtele mongole. Într-o seară, l-am întrebat despre reciprocitate. „În iubire?”, m-a întrebat surprins. „În iubire și în prietenie”, am răspuns fără ezitate. Răspunsul lui m-a nedumerit atunci, demult, în studenția mea. Astăzi descifrez tîlcul frazelor lui, iar dezamăgirile mele dureroase își diluează intensitatea. „În prietenie nu trebuie neapărat să fie reciprocitate”, spunea Marcelino. Ceea ce oferi ține de simțirea ta, de ființa ta fragilă și puternică, care este dirijată de propriile putințe și neputințe. Faci
Despre prietenie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5876_a_7201]
-
va delecta stupid cu înjurăturile și vadimismele personajelor și va zice că „Așa e!”, iar cititorul cult va găsi cartea de un kitsch înduioșător. (Prefața lui Bogdan Ghiu este, de altfel, memorabilă!) Și cum toate acestea trebuiau să poarte un tâlc, romanul se încheie apoteotic cu un excerpt metafizic motivațional de Ferentari: „Credința a rămas la locul ei. Nimeni n-a mișcat-o niciodată dintre spaimele noastre. ș...ț Nu e de-ajuns să crezi că nu poți. Trebuie să știi
Proză cu ph-ul scăzut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13336_a_14661]
-
al fiecăruia. Vremea luminii care pălește e o carte despre treceri, praguri și existențe la interval, care poate fi citită atât în cheie de critică socială (lumina de la răsărit care lasă loc capitalismului), cât și ca poveste mai generală, cu tâlc, despre schimbările de paradigme și nevoia omului de a se adapta la noi realități pentru a supraviețui. Eșecul nu este adus neapărat de convențiile unei noi lumi, ci vine din încremenirea într-un sistem de gândire și acțiune care nu
Când lumina nu mai vine de la Răsărit by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3332_a_4657]
-
vocea ei chiar o cita. Rupte din diferite scene, din cioburi risipite ale trecutului meu, al ei și al nostru, replicile capătă un farmec aparte. Sunt în felul lor pure, au sublima calitate a imponderabilității contextuale. Pot fi pline de tâlc involuntar și sună ca niște aforisme, ca o lumina albă înțeleaptă, sau pot suna îmbietor excentric, răspândind o lumină multicoloră, ca un curcubeu de sensuri latente. Asta mă face creativ și dă sens perseverenței mele. Dialogul capătă contururi stranii, luând
Cum să uiți o femeie by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/7575_a_8900]