1,239 matches
-
m-am simțit întărit, în dese rânduri, de bunătatea Dumnezeirii, așa simt acum că scrisul îmi întărește zilele. E un fel de sevă care se revarsă în mine din aceste cuvinte așternute. Tăria lor, unul lângă altul, solidaritatea lor în tâlcul pe care pare că eu li-l dau, dar nu de la mine vine îmi dă această tărie de acum. Simt cum vasul meu se umple cu apă curată, limpede, poate chiar tămăduitoare. Întâlnit în stație iar cu Nela. Tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cuvintele dicționarului latin. Sintagme Moarte, reale în perfecțiunea construcției lor, îmi excită imaginația, îmi stârnesc amintirile, îmi fac sufletul să vibreze ca ramurile unui copac stârnit de boarea venită de peste timp. Oriunde aș deschide dicționarul, știu că voi da de tâlcuri ascunse în mine, că puterea magică a acestor reci, impecabile cuvinte va redeștepta istorii de alte cuvinte, de alte vieți, va face gânduri până atunci neavute să le descopăr în mine. Carmina etiam gesticulatus - a însoțit gesturile cu mișcări de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dă și astfel de bucurii, spre a nu-mi face prea sfâșietoare despărțirea de această Lume. Bucuria de a vedea cum viața nu-i un lucru al întâmplării, cum toate clipele tale, într-un sfârșit, se ordonează supuse, liniștite, cu tâlcuri abia atunci deslușite, când te apropii de sfârșit. Această bucurie îți dă Moartea: libertatea de a te lăsa năpădit de amintiri disparate, alandala, pe care le-ai purtat în tine viața toată în așteptare și care, dintr-odată acum, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
prezență fizică distinctă. Era însă tipul care teroriza, care domina, care subjuga și pe care, într-un acces de revoltă, lucrătorii de la fermă, împreună cu intelectualii județului, toți până la unul, l-au condamnat la moarte și l-au executat - aici era tâlcul - tot la Târgoviște. Succesul romanului a dus la succesul vinului și toată lumea bună acum nu mai bea decât „Lacrima împușcatului“. Vinul era contrafăcut, desigur, stocul inițial se epuizase de mult, dar faima romanului și succesul enorm al foștilor desantiști făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Cuvântului ziditor și a tuturor celor ce s-au întâmplat, se întâmplă sau se vor întâmpla pentru că astfel a fost, este și va fi scris. Mă fascinau astfel de goniri ale minții, mă lăsam dus de plutirea gândurilor printre iluzoriile tâlcuri, mă bucuram crezând că descopăr adevăruri. Nu știam că, de fapt, mă lăsam pradă căutărilor întru mine. Mă descopeream îndepărtându-mă de mine. Acum, coborând în text, mă apropii acoperindu-mă cu neștiutul pe care îl descopăr. Mi-e din ce în ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
șoptitior luat cu noi și dus fric acolo, departe. Șoptitior mereu estem în noi. Pana murim duceam șoptitior la noi la inim. M-a privit iarăși lung, convingându-se parcă dacă am înțeles spusele lui, dacă mă lăsasem pătruns de tâlcul lor și zâmbind, clătinând întruna din cap, îngândurat, nedumerit, s-a întors la masa lui de lângă ușă. Nu m-au izbăvit de frica din mine spusele lui Kerim. Decât că mi le aduc aminte din când în când, ca și cum într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
stare să facă”. Pentru Caragiale amanuntele nesemnificative sunt „alunițe istorice” iar analizele psihologice sunt „marafeturi uzate” și nu trebuie aplicate în practica creației. Principiul adecvării personajului cu mediul, al legăturii artei cu realitatea este exemplificat printr-o povestire plină de tâlc despre viziunea artistului (un școlar pus pe șotii) asupra pofesorului cu riglă și nas mare: „el puțin ne importă - ce simțim noi la vederea lui, aceea importă și aceea o avem aici întreagă”<footnote Ibidem, p. 37. footnote>. Cultul senzației
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
bine, că vine lovitura de grație. Poezia asta e cu cheie, mă, dar trebuie să-ți arăt eu drumul, ca să mergi pe el... E o "poezie-acrostih!" ― Mie nu-mi vorbi păsărește, că nu pricep! ― Acrostihul, mă, e o poezie cu tâlc. Dacă citești inițialele fiecărui rând de sus în jos, îți dă un nume, o gândire, în sfârșit, ce vrea poetul respectiv. De obicei se fac acrostihuri cu numele ființei iubite. Ionescu Cornel habar n-are de ce ascunde-n ea poezia
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
milițian și întrebat batjocoritor dacă în satul lui mai sunt proști. Răspunsul e că „Toți proștii din satul lui s-or dus la miliție”. Mai clar de-atât nici că se putea... Și tot pe atunci circula o ghicitoare cu tâlc despre deosebirea dintre un tren personal și un milițian, cu răspuns pe măsură: „Trenul personal avea atunci trei clase și milițianul numai două”, ulterior au făcut studii universitare la drept. Păcală se arată ironic, sarcastic cu activiștii și vremurile din
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
dugheană mai răsărită, mă întreabă: Vezi dugheana aceea? E a „Tofanei jupînesăi răposatului Ilie ce au fost spătar mare”. Și ce-i cu asta, părinte? Afară de faptul că e mai arătoasă, încolo seamănă cu toate celelalte. Dar poate ascunde niște tâlcuri... Este o pildă de împresurare din partea unui vecin. Tofana a avut noroc, pentru că, plângându-se lui vodă Nicolae Alexandru (Mavrocordat), la 3 mai 1713 (7221), a primit carte de împuternicire ca să o stăpânească în voie fără nici o asuprire. Dar ce
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Zinei Parisul. Și pentru mine orașul ăsta rămăsese misterios ca un copac secular. Era și orașul tuturor posibilităților și al recordurilor (jocul nostru din copilărie, când ne trăgeam căciulile pe ochi spunând Așa-i noaptea, la P. poate să aibă tâlcul lui... ), al infecției, al podurilor peste Sena, de unde nimic nu te ține să te arunci în necunoscut... Chiar pe chei stă îngenuncheat, la opt dimineața, înainte ca traficul să devină ucigător, un tip cu barbă de artist sau de evreu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
trăgea ca un școlar în veceu. După întâlnirea asta, dimineață, la sacou și cravată, pe când își soarbe pripit cafeaua și încet țigările, nu mă pot abține să nu-l privesc cu un fel de zâmbet misterios în colțul gurii, cu tâlcul: Mai știu ceva despre tine, te-am văzut azi-noapte!) Fiindcă de multă vreme am somnul prost, în aceste reprize scurte, populate de morți, tata, bunicii, chiar mama tatei pe care n-am cunoscut-o, un coleg de bancă din generală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
începuse să se toarcă o poveste cu un Făt-Frumos plin de farmec și de inteligență. Ochii lui mari o urmau cu blândețe în acel vis care se derula și ziua, și noaptea. Gura lui îi șoptea versuri pline de un tâlc tulburător. Tăcerea sau suspinul care punea capăt tăcerii vorbeau despre un anume rafinament romantic al sufletului. Cele mai neînsemnate daruri erau încărcate de valoarea unei speranțe de fericire fără sfârșit. Nunta lor fusese o veritabilă nuntă în ceruri. Goală, înfășurată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
i se abandonase plină de o încredere fără margini. După numai trei zile de la nunta lor, ieșise la iveală adevăratul Alecu, cel de dincolo de suspine și tăcere romantică, dincolo de blândețea aparentă a ochilor migdalați, de darurile și versurile pline de tâlc. Adevăratul Alecu era un demon. Da, un demon! Când și-a dat seama de asta, era însă prea târziu. După nici trei zile de la nuntă, din cea mai fericită dintre fecioare ajunsese cea mai nenorocită dintre femei. Hohotea ore în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și un stil. Evităm să intrăm în belea. Ne vedem lungul nasului și nu ne băgăm unde nu ne fierbe oala, fie ea de noapte sau nu. Pentru cine are, însă, predispoziție la complicații inutile, la elucubrații, tribulații, la șarade, tâlcuri, la buclucuri și la alte asemenea mâncărimi periculoase, răspunsul se află, la această oră, transpus în tripleta: Der Ritter, Der Tod und Der Teu... Taci...! Gură spartă! Clonțul! Hei...! Afurisit să fii! Dar-ar benga-n tine! D'aia ți
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
învățați să trăim nesănătos, să ne agităm, să ne vânzolim, să vagabondăm după cai verzi pe pereți, să tragem consecințele ori să jucăm împușcă măgaru'. Pentru cine are, însă, predispoziție la complicații inutile, la elucubrații, tribulații, la șarade, la buclucuri, tâlcuri și la alte asemenea mâncărimi periculoase, răspunsul se găsește, la această oră, transpus în tripleta..." Cavalerul, Moartea și Diavolul! BEELZEBUB I Ei, da, chiar așa și este, cum te văd și cum mă vezi! întărește Fratele, luând o gură îndestulătoare
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
fi rău? Matei Dulmanu, care fusese aseară prin Amara, se tot uita în jos, parc-ar fi așteptat pe cineva. Bodogăni ca pentru sine: ― Numai focul curăță păcatele! Ceilalți clătinară din cap și unul observă că asta-i vorbă cu tâlc mare. Matei zări atunci pâlcul de oameni din Amara apropiindu-se și zise ușurat: ― Vine ea și vremea dezlegării tâlcurilor, n-aveți grijă! Amărenii se mai înmulțiseră. Pe drum i-a ajuns din urmă Pavel Tunsu, iar alții s-au
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Bodogăni ca pentru sine: ― Numai focul curăță păcatele! Ceilalți clătinară din cap și unul observă că asta-i vorbă cu tâlc mare. Matei zări atunci pâlcul de oameni din Amara apropiindu-se și zise ușurat: ― Vine ea și vremea dezlegării tâlcurilor, n-aveți grijă! Amărenii se mai înmulțiseră. Pe drum i-a ajuns din urmă Pavel Tunsu, iar alții s-au agățat din curiozitate. Se sfătuiră cu Matei Dulmanu și apoi se împărțiră în două. Cei mai mulți trecură cu Nicolae Dragoș înainte
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să facă ceva fără ca ceilalți să nu-i arate cu degetul și să nu-i ridiculizeze într-un fel sau altul. Ca într-un joc de copii... Acum, dacă o să ne regăsim „în aceeași oală”, poate o să înțelegem în sfîrșit tîlcul poveștii cu cuptorul : eu am vatra, tu ai clopotul, noi ținem cuptorul... Poveștile dormitorului Săptămîna trecută, vecina mea de peste pagini, Simona Sora, parcă mi-a făcut cu ochiul. Mergeam spre facultate, repetîndu-mi în minte firul roșu al cursului pe care
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
se dorește imbatabil. Legea ca atare este purtătoarea unei viziuni de „modernizare”. Problema este că această viziune s-ar putea să fie fundamental greșită ! Ciobanul și expertul Zilele trecute mi-a parvenit, pe căile nevăzute ale internetului, o poveste cu tîlc a unui cioban de-al lor, de prin Occident, dar care se potrivește binișor și în spațiul nostru post-mioritic. Iată ce zicea povestea : Cică într-o zi, un cioban își păștea oile pe fundul unei văi pierdute printre munți. Cum
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
maică, mi l-ai adus aproape. O ascultam tot mai fascinat, până ce nu i-am mai putut înțelege cuvintele. Vorbea o bengaleză de prunc, simplificată, aproape cifrată. Auzeam sunetele, ghiceam pe ici, pe colo câte un cuvânt, dar îmi scăpa tâlcul acestei incantații. Când a tăcut, parcă mi-era teamă s-o ating, într-atît mi se părea de fermecată, de inaccesibilă. A vorbit tot ea întîi. (Rămăsesem cu o mână pe genunchi și cu cealaltă apăsată palmă pe pământ, parcă mă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
am). Acel eveniment a fost ziua de naștere a Maitreyiei, la 10 septembrie. Inginerul a ținut să o sărbătorească cu tot fastul, deși el era încă bolnav, iar Chabù aproape inconștientă. Împlinea Maitreyi 17 ani, și vârsta asta are nu știu ce tâlc ascuns în India; în plus, volumul ei de versuri, Uddhitta, tipărit cu câteva zile mai înainte, fusese primit de presa bengaleză ca o adevărată revelație, și d-l Sen ținea să invite toată elita literelor și artelor din Calcutta la
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
dimpotrivă, râdea mult, îmi servea foarte drăgălaș o ceașcă cu ciocolată, se pudra (renunțase la pudră și rouge de cum ajunsese la Himalaya) și tot încerca să mă facă să-i spun cum am ajuns eu în singurătate și care este tâlcul inelului cu piatră neagră pe care îl port. Este ciudat cât de mult mă gândeam la Maitreyi privind și vorbind cu Jenia. O aveam mereu în minte, pe ea, singura, și adesea, închipuindu-mă îmbrățișînd o femeie oarecare, pe Jenia
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
lui Ivan, aici, acum câteva ceasuri, când m-ați strigat voi din urmă, era atât de important? E curios, nu e așa? întrebă întorcînd capul spre Zamfira. - Visuri, spuse Zamfira. Cine poate să le dea de rost? - Au și visele tâlcul lor, dacă știi cum să le tălmăcești, vorbi Iliescu. Darie clătină din cap, gânditor, și grăbi brusc pasul. - Nu, eu mă gândeam la altceva, de-aceea spusesem că-i curios. E curios pentru că în vis eram convins, pe de o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
toată lumea se bucură să-i vadă pe alții fericiți, răspunse Gabriel. Când discuta cu părintele Bernard, adopta un fel de a vorbi solemn, care nu-i stătea în fire. — Adevărat. Preotul nu dădu curs acestei idei simple, dar plină de tâlc. Se uită la Gabriel cu bunăvoință, arborând un aer de atenție vicleană. Părintele Bernard era un bărbat înalt, frumos, deși cu o înfățișare ciudată. Părul negru, lins, îi era despărțit de o cărare la mijloc, și-i cădea în două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]