807 matches
-
se mucegăi, fânul se întoarce cu furca, iar viața cu coarnele; fără aerisirea asta putrezim de vii. − Nebună mai ești! Știu eu ce împunsături îți trebuie ție, pufni Trees voit vulgar și ușor defensiv. Of, scumpa mea rană nedeschisă, se tângui ea matern la brațul lui Ondine, există anumite lovituri pe care, dacă nu le primim, le dăm! Dar văd că de fapt torera din gravură îi întinde sabia Minotaurului cu un gest de autoabandon. O îmbrățișare calină se grăbi să
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
-l duc în câmp. O sa ramana cu noi aici, dar mi-e groază ce-o să le spunem nepoților. -Ce oameni răi!.. Avem noi oare asemenea vecini malefici și n-am știut până acum?.. Ce-au avut cu bietul animal?. se tânguia îndurerata Anica. -Trebuie să împrăștiem căpițele, schimbă brusc moș Gheorghe, vorba. Frunzele dudului deveniseră translucide în întunericul nopții. O cucuvea începuse să se vaite prin preajma. Cu spatele sprijinit de trunchiul dudului, moș Gheorghe stăruia cu privirea, dincolo de frunziș, asupra
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
și Încete” ...Stampe și muzici diavolești, catapetezme și desțeleniri În chiar carnea sufletului aflu: ,,Nervi subțiri prin seve-ncete Rumenesc un fruct sedus Carne cu miros de fete Tremurând cu față-n sus” * * * ,,Bat clopotele-n deal, monahii toaca Se tânguie pădurea costeliva S-a petrecut celesta promoroaca Luați va rog oleacă de coliva Albastrul e o stea miriapodă În zorii zilei clatină ușor Un vânt de echinocțiu junior La mine În Copou pe Ghica Vodă” Plusat că o stea ce-
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Marghioala l-a salvat omorându-și primul bărbat duce la descifrarea sentimentelor ei : Ai ucis din dragoste, bravo ! Și acum... când dragostea ta a fost distrusă... O să se transforme în crimă ? Și acuma vrei să te răzbuni. [...] nu te mai tângui, motorul, ca să zic așa, acțiunilor tale nu e iubirea, ci ura... (V, p. 681). Analiza corectă nu îl face să prevină gestul celei care își străpunge cu sabia rivala reproșându-i apoi soțului că și-a păstrat mereu mâinile curate
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
afirmației proprietarului deducem înființarea salhanalei vechi din centrul târgului la 1833 sau anterior acestei date. La 1849 salhanaua veche din mijlocul orașului urma să fie demolată. Departamentul Trebilor din Lăuntru informa Isprăvnicia despre jalba lui Ioan Neagul care „s-au tânguit că în marginea acelui târg având o salhana din vechime”, este silit să o mute datorită amplasamentului între locuințele târgoveților. Adresează rugămintea obținerii acceptului autorităților în vederea nestrămutării salhanalei. Până la 18 iulie 1849 s-au investit 300 galbeni pentru achiziționarea lemnelor
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
pe rapsozi că inventaseră povestea frumoasei Elena cuvânt cu cuvânt, ca să dea puțină strălucire la ceea ce nu fusese, cu siguranță, decât o vulgară gâlceavă pentru stăpânirea Helespontului, cheia acestui Pont Euxin care avea să-l facă pe Ovidiu să se tânguie atâta. Iar acest mare șiretlic avea să slujească drept tristă exergă civilizației noastre, care nu încetează să tot inventeze și altele, tot mai exagerate, tot mai puțin poetice. Începu să fredoneze: Ah, să pleci pe mare lipsit de iubire. Melodia
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
copii, se adaugă acum și lovitura neașteptată, provocată de fiul său care îi comunică hotărârea sa de a părăsi lumea laică și a intra în monahism. Mama astfel lovită, ne este înfățișată ca o femeie năpădită de supărare și tristețe, tânguindu-se, zbuciumându-se și plângându-se, și vărsând râuri de lacrimi. Soluția găsită de fiu pentru a pune capăt acestei suferințe este oarecum surprinzătoare pentru un tânăr aflat în slujba adevărului: Petru își minte mama, dar nu cu cinism, ci
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
zăbovind aici pe mai multe pagini întregi în descrierea ultimei întâlniri cu mama. Pasajele sunt de un lirism pronunțat, verbele folosite pentru acțiunile mamei fiind toate din sfera unei sensibilități crunt lovite și ajunse la limita suportabilității: mama plânge, se tânguie, se zbuciumă, se roagă, imploră, iar în final își binecuvântează fiul și se întoarce acasă, cu presentimentul rupturii definitive în suflet. Este momentul despărțirii a două lumi: cea laică în care rămâne mama și cea monahală, care îl va absorbi
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
Imediat după cină, Popescu a ținut un discurs violent la care Pangrate a reacționat, provocând începutul bătăii. A fost lovit cu bâtele până la leșin, iar când și-a revenit, întins pe rogojină, a avut timp să îl audă pe Dâmbu tânguindu-se, lovindu-l cu cotul și murind. Într-o zi, Popescu i-a turnat o batistă plină cu sare în gamela cu mâncare și i-a dat să bea apă sărată. Pangrate pretinde că a raportat timp de zece zile
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
tocmai bătrân și de-abia i-au dat cioturi în barbă, a plecat cu preuteasa la Târgul Neamț. Duminică, mâni, are un sobor. Ionică argățelul care ne primește n-are nimic. La întrebările noastre răspunde că n-are, parcă se tânguiește, dar prin întunerec se simte că zâmbește. N-are lapte, n-are cheia de la casă, n-are fân de așternut, n-are lăvicere, și perini ca să putem dormi în cerdac. Un moșneag din vecini ne aduce câte o pernă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
omul tot înălța și cobora o furcă cu colți plini de sânge. Și bocete, și tânguiri, că un vecin i-a ucis cu furca asta iapa, pentru că intrase și rupsese câțiva păpușoi. După accent par Ruși. Se crămăluesc și se tânguesc multă vreme. Proprietarul zice că va vesti autoritățile. El nu știe de asta: "Dumneata ești tata nostru, noi pe dumneata cunoaștem". După patru zile, azi, la 14 Octomvrie, jandarmul nu s-a arătat să cerceteze deși a fost vestit. Cânii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
odată acum. țucur la zahar: miere albă dumbravnic calapăr nimaș hat harmasar ladă îndărătru galițe bumb turea(t)că boscorodi mogorogi tont aici gădină. pieri (animale) tăt bunavremea groscior omăt. neauă S-a scumpit rachiul, sarea, gazul, tutunul. Țăranii se tânguiesc notarului. Notarul, om serios, le dovedește că rachiul e prăpădenia neamului, rachiul sărăcește și îmbolnăvește. Da, domnule notarău, răspunde unul, așa este cum spuneți dv., Dumnezeu să vă alduiască, de rachiu se-mbată omul, și va fi făcut bine stăpânirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
moda ungurească, cu sabie la coapsă, cu barda în mână, așezați doi câte doi până la o fațadă supt care sta domnul, înconjurat de boeri. Sta și asculta plângerile poporănilor care la o sută de pași cădeau în genunchi și se tânguiau. Iar domnul le făcea dreptate, cum socotea că e mai bine, și le da drumul. * I. L-a poftit domnul să viziteze palatul, zicând că nu va avea ce vedea străinul care atâtea văzuse cutreerând lumea și curțile. * I. Pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de politică. Nu poți să te lauzi nici cu frumusețea, nici cu nașterea, nici cu spiritul ori cu talentul acestea nu sunt comunicabile. Cine se declară bogat, cată să fie darnic, altfel e insuportabil. Avarii știu asta, de aceea se tânguie totdeauna de sărăcie. Sunt oameni care nu dau din averea lor decât frica de a o pierde. Sunt oameni care par totdeauna gata să strănute. (Așa sunt mulți care par întotdeauna gata să devie scriitori.) Societatea furnică de oameni de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Dumnezeu. Cine are a muri spânzurat, nu se poate îneca. Dacă vremea nu se dă după tine, dă-te tu după vreme. În lumea asta numai nebunii n-au năcazuri. Tu te superi că plouă prea mult, iar morarul se tânguiește că n-are apă. Pe oaia care behăiește în pădure, o aude lupu. Copilul orfan își taie singur buricul. Nu s-a auzit drum fără hoți. Copacul nu cade dintr-o singură pălitură de topor. Sapă fântâna până ce dai de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de a auzi animalul (singurul cu această abilitate, deci un ales) sau de a-l vedea. Feciorul a parcurs deja un stadiu inițiatic premergător care îi permite accesul în lumea forțelor primare întrupate de cerb: „Ionel voinicu/ Bine-c-ascultară/ Cum se tânguiră/ Și se blăstămară” (Berezeni - Vaslui); „Gheorghe voinicu/ P-acolea trecea,/Pe cerb mi-l zărea” (Peceneaga - Tulcea). Sfidarea animalului îi afirmă proveniența sacră, iar provocarea pe care o lansează are menirea de a confirma statutul superior al flăcăului, care își
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
funcția de paznic vigilent al sacrului, el fiind singurul care poate spune Sticlișoarei că mezinul a furat apa elixir din fântâna ei: „...chemând toate fiarele începu a le bate, întrebându-le cine a venit de-a luat apă. Ele se tânguiau și răspundeau că nu știu; numai un zmeu șchiop și chior, care se ascunsese sub talpa casei, îl văzuse pe flăcău”. Ochiul și piciorul nefuncționale apar împreună fiindcă intrarea în spațiul interzis implică și capacitatea vizuală, ambele gesturi de sondare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și odată cu dispariția martorilor riscă să dispară și istoria modernă a neamului. Nu știu cum și de ce am avut întotdeauna impresia că destinele oamenilor simpli, din popor se trec necunoscute, neînțelese, necompătimite. Deseori când trec prin Moldova mi se pare că aud tânguindu-se pe câmpurile, peste satele și pădurile noastre glasurile celor ce s-au stins fără să fi găsit cui să plângă. E o datorie a noastră să culegem acele glasuri în ultimul lor zbor, pecetluindu-le pentru memoria tuturora. Așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
s-a aflat Ca Prieten - Adevărat! Toți s-au dus... Și s-au ferit... Și pe rând L-au părăsit! Numai Maica Lui cea Sfântă Privea-n jale la osândă Și cu Sfintele femei, Toate Împrejurul ei. Mult plângeau, Se tânguiau Când vedeau, că-L Răstigneau! Sfâșiate de durere Nu găseau o mângâiere. Când Iisus Duhul Și-a dat Toate-n jur s-au Întristat Cerul tot s-a mohorât Întuneric s-a făcut, Peste oameni pe pământ Și multe minuni
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Ghețimani 24.09.2004 În grădina Ghețimani Sunt Măslini milenari Ce veghează În tăcere Multe lacrimi și durere Când rugi mari s-au Înălțat Către Tatăl Împărat! Genunchii și-a aplecat Fruntea-n stâncă și-a lăsat Inima-i se tânguia Lacrimi fața-i brăzda - Rugăciunea - În cer urca. Cel care o Înălța Iisus Hristos era! Toate acestea le făcea Pentru lumea ce o iubea! Iisus! Jertfă s-a dat Să o scoată din păcat! Iar noi să cugetăm... Care-i
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
deschis tare Curge sânge tot la vale... Iisus greu se chinuiește Setea-L arde și-L muncește Dar cu ce L-au adăpat? Fiere și oțet i-au dat Dar dușmanii n-aveau pace Văzând că Iisus tace Nu se tânguie, nu plânge Măcar că-i scăldat În Sânge Toți Îi trec pe dinainte Să-i vorbească fără minte Acum tu ce poți arată! De pe Cruce coboară-Te Îndată! Tu huleai pe Dumnezeu, Ziceai că ești Fiul Său Și-L numeau pe
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Puternic nu este acela care impune puterea, ci acela care o suportă. * De Anul Nou, și orășenii ies la arat. * Unii colindători nu merg pe la casele oamenilor pentru a preamări nașterea Mântuitorului, ci pentru a face rost de bani. * Tot tânguindu-se de apropierea morții, s-a trezit că i-au murit toți vecinii. Deși românul are șapte vieți, el tot o singură dată moare. * Românul are șapte vieți; dacă îi iei una, mai rămâne cu șase. * Cu toate că i s-au
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
tocmai pentru a ne arăta tensiunea pe care cade afrontul lui Panait Istrati la adresa lui Eminescu, ca militant și el împotriva naționalismului și xenofobiei poetului. Dar a fost Eminescu folositor, chiar și numai neamului său, dorind binele închis între frontiere și tânguindu-și mila?", se întreabă romancierul european, pentru a continua:"Ajuns-a el la vreun rezultat practic preamărindu-și națiunea și hulind tot ce nu e român? Ori poate că tocmai dimpotrivă, exploatând simțământul național deslănțuit cu atâta furie de dânsul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ce să facă?». Ivanov este dezarmat în fața vieții. Oamenii de felul lui Ivanov nu sunt în stare să facă față situației și se lasă copleșiți de greutățile vieții. Ei se pierd cu firea, ridică neputincioși din umeri, se enervează, se tânguiesc, fac prostii și, în cele din urmă, dând frâu liber nervilor săi zdruncinați, pierd terenul de sub picioare și cad în categoria celor «frânți» de viață, a celor «neînțeleși»” . Dacă viața trece cu bune și cu rele, cu toate deșertăciunile ei
Aspecte etice în opera scriitorului rus A. P. Cehov. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]
-
75 inima pruncului zvâcnise pentru ultima oară. În timpul predicii în drum spre locul de veșnicie, ea leșinase iar când își revenise avea impresia că în sicriu în locul pruncului vedea un îngeraș imaculat, care o implora să îl ia în brațe, tânguindu-se. Trupul îi tremura fără să o mai asculte. Cu cât cortegiul funerar se apropia de cimitir, cu atât inima îi zvâcnea într-un ritm alert. De pe chipul ei dispăruse culoarea, era galbenă ca pielea unei găini, iar glasul îi
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]