5,786 matches
-
voie, căci el visa ochii aceia stinși de pâlpâirea vieții, care, În rotirea lor congestionată, teribilă, Îl căutau și‑l aflau, căci numai ochii aceia Îl priveau, Își Întorceau privirea după el, se milostiveau să‑l țintuiască, pentru că ologii care târau cu cioturile membrelor și Îi sărutau picioarele cu buze Înghețate, nu Îl Învredniceau cu o privire, Îl Îmbrățișau și‑l implorau bezmetic, nătâng, ridicând spre el doar brațele schiloade Într‑o scălâmbă Îmbrățișare, Împreunându‑și sinistru cioturile mâinilor a rugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ale veveriței, a cărei coadă lunecă dibaci de‑a lungul trunchiului, Încât ai impresia că o iau la fugă două vietăți, la fel de sprintene, și totuși atât de diferite: o veveriță cu blană scurtă și roșcată, și o alta care se târăște după ea, cu blană mițoasă și aurie. Nu sunt gemene (gândea fetița), doar surori: de aceeași mamă și de același tată. Așa cum sunt ele trei, Hana, Miriam și Berta (adică ea), trei surori de aceeași mamă și de același tată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
fusese pe punctul să-l omoare. Era clar că aveau de-a face cu un bărbat cu o putere fizică și cu o forță a voinței neobișnuite, căci, rănit cum era și cu un picior zdrobit, reușise totuși să se târască până pe creasta care domină cele două povârnișuri ale insulei și de acolo, în continuare, catre vârful muntelui Otemanu. Îl zăriră până la urmă, pe când încerca să se ascundă între niște stânci. Cand se apropiară, începu să răcnească și să se strâmbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
lipsită de cârmaci, ambarcațiunea începu să vireze spre tribord, după capriciile vântului și ale valurilor. Minutele treceau încet și pline de groază. Tapú Tetuanúi tremura. Vahíne Tiaré plângea înăbușit, mușcându-și buzele ca să nu țipe. Miti Matái începu să se târască, milimetru cu milimetru, spre coviltirul de la pupă. Frică, teroarea cea mai intensă puse stăpânire pe navă, căci toți vedeau că Teatea Maó făcea cercuri tot mai strânse, ceea ce însemna că îi atrăsese atenția ceva de pe punte și că se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
toată lumea s-ar fi rupt în bucăți. Pietre și bulgari de foc au căzut pe punte, omorând doi oameni și, puțin după aceea, un val mai mare chiar decât Muntele Otemanu ne-a ridicat pe creasta lui și ne-a târât cu o asemenea viteza, că nici măcar un delfin n-ar fi reușit să se țină după noi. Deci n-a fost un ciclon, așa cum am auzit! se miră Tapú Tetuanúi. A fost un tsunami 1. —Ciclonii, deși nu știu sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
aproape, căci fiecare dintre ei își repetase în minte, de o mie și una de ori, până și cea mai mica mișcare pe care trebuiau s-o facă din clipă în care, după venirea întunericului, aveau să înceapă să se târască afară din ascunzătoare. Niciodată întunericul n-a fost atât de profund - nici atât de iubit - și niciodată n-a fost mai bine folosit. Se strecurară cu toții, fără să pronunțe un cuvant și fără să facă nici măcar un singur gest inutil, până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
bine folosit. Se strecurară cu toții, fără să pronunțe un cuvant și fără să facă nici măcar un singur gest inutil, până în locul unde se găsea carena dreapta a Mararei și, după ce dădură la o parte, în liniște, camuflajul, începură să o târască centimetru cu centimetru către țărmul dinspre ocean, cel opus lagunei și recifului de corali. O oră mai tarziu, când aceasta se găsea cu jumătate din chila în apă și jumătate încă pe nisip, se întoarseră după cea de a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
se depărteze cât mai repede. În ciuda eforturilor femeilor, Te-Onó câștigau teren văzând cu ochii, însă acest lucru nu părea să-l îngrijoreze pe Navigatorul Căpitan. Știa că dușmanii lor se găseau la limita forțelor după ce se chinuiseră aproape două ore, târând pe nisip ambarcațiunile grele, si ca nu puteau menține ritmul acesta multă vreme. Deocamdată, căpitanul Mararei reușise ceea ce-și propusese la început: să se depărteze cât mai mult de coastă și să pătrundă cât mai mult în ocean. Însuflețiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
care își dădură seama că, oricât s-ar fi străduit, navele lor, care odinioară se supuneau imediat comenzilor, pierdeau tot mai mult din viteza, rămânând înfipte în mijlocul oceanului. Deja nu-și mai împingeau înainte ambarcațiunile, ci se chinuiau zadarnic să târască după ei tone de apă, căci războinicii lui RoonuíRoonuí își făcuseră bine treaba, iar acum se vedeau rezultatele. Octar sări pe punte, se apropie de una dintre carene și înțelese că picase într-o capcană diabolica. Le ordona dulgherilor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
desigur. Nu doar testul antidrog... am picat la toate. Nu doar la călugărie, ci în mai toată viața ei... Dă din umeri, cu umerii pistruiați sub bretelele ei cu imprimeuri, — Așa că, iată-mă aici. Constelațiile se schimbă și i se târăsc peste față, Și Mama Natură spune: — Tot aveam nevoie de-un loc în care să mă ascund. Joc de picioare O povestire de Mama Natură O să râdeți, dar la cursul de aromaterapie te avertizează să nu aprinzi niciodată o lumânare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
porți. Ești la barul hotelului Park Hampton, încercând să convingi un om de afaceri beat să accepte o treabă la labă în toaleta bărbaților. Atunci o vezi pe Angelique traversând holul, îndreptându-se către lifturi. Cu părul strălucitor. Cu blănurile târându-se pe covoare în urma pantofilor ei cu toc. Angelique, care încă arată trăznet. Îi prinzi privirea, și, cu o mână înmănușată îți face semn să te apropii. Când sosește ascensorul, îți spune că se duce la mansarda lui Lenny. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ei, nimănui altcuiva. E toată un monument închinat nemișcării în timp ce o echipă de experți antrenați lucrau din greu în jurul ei pentru o grămadă de bani. Pe scenă, în locul luminii unui reflector, o secvență de film: Un văl format din femei târându-și blănurile. Senzația mătăsii i se așază pe față. În film, armura de bijuterii din aur și platină, avertizându-te cu scânteierile roșii ale rubinelor, galbene precum canarii ale safirelor. Lady Zdreanță spune: — Nu-i o plăcere să ai un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cu brațele zbătându-se. Părul lung și negru îi ascunde fața, e goală, și se îndepărtează în patru labe de mașină. Îngropați în casa lor de zdrențe vechi și pături umede, Packer și Evelyn își dau seama că fata se târăște spre ei. În spatele ei, pantoful negru al unui bărbat coboară din mașină. Urmează cracul unui pantalon de culoare închisă. Un bărbat cu mănuși negre de piele iese din mașină, în timp ce fata se ridică în picioare, țipând. Urlând „Vă rog”. Țipând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
lui Byron. O ascultăm așezați în jurul șemineului electric din fumoarul de la galeria a doua. Fumoarul gotic. Stăm drepți în scaunele de strană acoperite cu piele galbenă sau pe sofalele brodate ori pe divanele de ibovnici tapisate, pe care le-am târât de cine știe unde, picioarele lor ascuțite lăsând urme zburlite în covoarele îmbâcsite de praf. Suntem cu toții aici, în afară de Lady Zdreanță, care s-a dus la culcare mai devreme. Mai lipsește Miss America, ocupată cu descuiatul închizătorilor. Șemineul electric e doar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
N-am optsprezece ani. N-are, și o poate dovedi cu certificatul de naștere. Are treisprezece. Așa că e victima unei coruperi de minori. Dar, pentru o sumă frumușică n-o va pârî la poliție. Zece miare, și n-o să fie târâtă într-un proces urât. N-o să apară pe prima pagină a ziarelor. N-o să-și vadă întreaga viață, plină de fapte bune și eforturi, târâtă în noroi. Și doar din cauza unui futai rapid cu un puști. Ba mai rău, fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
o sumă frumușică n-o va pârî la poliție. Zece miare, și n-o să fie târâtă într-un proces urât. N-o să apară pe prima pagină a ziarelor. N-o să-și vadă întreaga viață, plină de fapte bune și eforturi, târâtă în noroi. Și doar din cauza unui futai rapid cu un puști. Ba mai rău, fiind acum o pedofilă, o infractoare sexuală, va trebui să se înregistreze la poliție oriunde ar locui. Poate va trebui să divorțeze și-și va pierde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
din lume, și ea era mai mică decât o pernuță de canapea. Oriunde altundeva, ar fi fost atât de ușor să ți-o strecori în palton și să-ți încrucișezi brațele. Atât de ușor s-o furi. În timp ce coada se târa lent înspre tablou, pictura nici nu mai părea nu știu ce minune. Iată capodopera lui Leonardo da Vinci și nu părea să merite o zi întreagă de stat în picioare la Paris. A fost aceeași dezamăgire pe care Terry Fletcher a simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
anusului zdrențuit, destupat, al fetei. Când sosește și băiețelul, când îl găsește aruncat cu fața în jos pe brațul scaunului ei, Cora îl duce la baie, împreună cu ultimele două lame. Plătește cu aceeași măsură. A doua zi vine un detectiv târând fata de păr. O lasă să cadă pe jos, lângă biroul ei. Scoțând o agendă și un stilou din buzunarul vestonului, scrie: „Cine a avut-o ieri?”. Și, ridicând-o de pe podea, netezindu-i părul, Cora îi spune un nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
fum de iarbă și a lichidul care se scurge din Betty Suflătoarea. Fluturând pistolul, Cora îl îndrumă spre ușa biroului. Cu toți bărbații ăia dându-i târcoale, pândind-o, Cora îl forțează pe detectiv să meargă cu spatele pe coridor, târând fetița și băiatul prin fața biroului directoarei, prin fața cabinetului sanitar. Până în holul de la intrare. Apoi până în parcare. Acolo detectivii așteaptă până-și deschide mașina. Cu băiatul și fata așezați pe bancheta din spate, Cora apasă accelerația, împroșcându-i pe bărbați cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
în ascunzătoarea ei. Fericirea mamei o făcea fericită. Când valsul se termină începu un tangou, ritmul preferat al Sandei. Bărbatul ar fi continuat bucuros jocul de pași dacă nu s-ar fi simțit smuls, cu brutalitate, din brațele partenerei și târât printre perechile de dansatori. Femeia mamut, învelită într-o pânză de lurex gri care-i ținea loc de rochie, îl prinse de guler și aproape că-l purtă pe sus până la masa unde își aveau locul. Îl trânti pe scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
știe dacă n-ar fi încercat unul sau două șuturi la poartă. Așezarea în careu stârni o zarvă și mai mare. Bobocii nu știau în ce clasă anume sunt, nu-și cunoșteau învățătorul și colegii, se cramponau de mâinile părinților târându-i după ei în formație. Un pui de om pierdut în mulțime plângea sfâșietor după maică-sa. Una din învățătoare o striga pe alta și încerca din tot înadinsul să se facă înțeleasă. Intrară în clase în dezordine, după aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
strângea din pumni la fiecare lovitură și aduna în suflet revoltă. Într-o zi nu mai rezistă. De dimineață, femeia se enervase teribil. Într-un moment anume, fără un motiv deosebit, îl înhăță pe Vându de-o mânecă și-l târî în fața clasei. Acolo, lipsită de jenă, îi dădu pantalonii jos și cu bățul îl lovi peste fundul gol până când băiatului i se înmuiară genunchii. Luana țâșni în picioare și strigă: Nu-l mai bateți! Realizând că sărise calul se înmuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
perete și scrisul ei plin de prescurtări o făcea să ridice, mereu, privirea spre profesor. Văzu, la un moment dat, pe masă, o cordeluță verzuie. Se întrebă ce-ar putea fi și uită să mai noteze. O văzu mișcându-se, târându-se pe fața de masă, șerpuind. Urcă pe cotul profesorului, i se întinse încet pe braț și i se așeză în jurul gâtului, ca un colier. Un fir subțire, despicat, țâșni de undeva din interior spre urechea bărbatului. Luana încremeni. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
creadă că acest băiat, care rupea mingea atunci când o avea la picior, era capabil de așa gesturi. Simți o dorință cumplită să danseze, să se rotească nebunește prin sală, să-l smulgă pe Crin din brațele partenerei și să-l târască afară iar la lumina stelelor să-l sărute, disperată, așa cum văzuse în filmele cu îndrăgostiți! De ce nu o invita nimeni, de ce nu era și ea privită ca o fată? Când Liviu Livianu intră în sală, adolescentele se strânseră ciorchine în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Sanda, aiurită, cu degetele înfipte în păr, striga nenorocită: Doamne Dumnezeule, ce ne facem? Ce ne facem, Luana? Dacă rămâi gravidă? Fata abia pricepea ce vrea mama să spună. Cuvântul "gravidă" i se părea străin, din altă limbă. Femeia o târî prin casă, pregăti apă fierbinte. Trebuie să faci baie. Dar am făcut duș dimineață. Tu nu pricepi? se răsti mama. Trebuie să faci baie! Îi scoase schimburi și începu să tragă hainele de pe ea. Aruncată în apa clocotită, fata abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]