1,173 matches
-
de poliție Sandu Chituc, îl rog să mă ierte! Să mă ierte, că sunt pe cale să distrug bunuri ale Statului, în exercițiul funcțiunii și să ne ajute să luptăm cu elementele criminale, suspecte și certate cu legea, care dau acum târcoale sediului. Amin! Amin! rostește Îngerul. Dă drumul la gaze, Boss! zice nea Sandu. În mai puțin de trei minute, cu toții sunt afară, la o distanță sigură, camuflați la adăpostul întunecos al unor boscheți de lemn câinesc și scăpați din torpoarea
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
importantă. Hm! Ce contează semantica și formalismele, domnul meu, atâta timp cât ne aflăm împreună, aici, acasă, feriți de toate relele și de toate belelele? Vocea pe care o percep, un pic ghidușă, un pic poruncitoare, aparține unui Bursuc dolofan, care dă târcoale pofticios, în jurul rucsacului meu cu merinde, împreună cu un Iepure Alb și cu un cotei. Nu te mira, îmi zice Viezurele. Doar ne-ai aflat povestea. Ce-ai scris, ai scris! Eu și cu dumnealui, Iepurilă, purtătorii legali de blăniță (ca să
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
da, nu robii! adăugă învățătorul cu o străfulgerare aspră în ochi. 6 Ziua următoare, în zorii zorilor, primarul Ion Pravilă se afla pe moșia arendașului. Pândarul Zarofir Chelaru, slăbănog și pământiu, se învîrtea în jurul hambarului nou ca lupul când dă târcoale unui grajd bine zăvorât. Primarul se uită, cercetă, se suci și, nedescoperind nici o urmă de spargere, întrebă deodată mînios: ― Pe unde au pătruns hoții, măi creștine? ― De, parcă noi știm? zise pândarul amărât. Să-ți arate boierul, că uite-l
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în mașină, după ce se sărutase de mai multe ori cu Grigore, Nadina văzu florile și-i zise drăgălaș: ― Uite inima ta, Grig. Printre servitorii ce se îmbulzeau să fie de folos la plecare, Titu Herdelea zări pe Petre, care dădea târcoale curții și de dragul Marioarei, și în speranța că se va putea oploși și dânsul pe aici. După ce se despărți de Miron Iuga și mulțumi înduioșat lui Grigore, tânărul Herdelea dădu mâna și cu Petre: ― Rămâi sănătos și s-auzim de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fost obligat. Leonte Orbișor strigă din tindă: ― Numai că bătaia nu se-ntoarce, dom' primar! Cosma Buruiană, totuși, n-a reclamat ca să nu mai afle boierul cel mare și să iasă iarăși pacoste pe oameni. De vreo săptămână răufăcătorii dau târcoale și pe la curtea boierului Miron. Și încă boierii ca boierii, că omul ciupește de la boier și zice că nu-i păcat, că tot din munca lui vine. Dar s-a furat și de la oameni, cutăruia o găină, cutăruia porumb... Părintelui
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lui, s-ar mai putea gândi la aventuri amoroase. De altfel, acuma toată "curtea" lui îi apărea sie însuși mai mult ridicolă decât pasionată. Parcă ar fi înțeles subit că e om bătrân și nu-i șade bine să dea târcoale unei cucoane tinere și mondene ca Nadina, care n-are ce găsi la dânsul, dacă vrea iubire, și care, tolerîndu-i totuși oftările, cel mult se amuză pe socoteala lui. Nadina era veselă, ciripea, umbla de ici-colo să se intereseze de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
i s-au părut lui mai de preț și pleca să le ducă acasă, chiuind de mulțumire, grăbit să se întoarcă, să mai aleagă ceva până nu se prăpădește tot. Prin ogradă adulmecau cei veniți în urmă, iar mulți dădeau târcoale hambarelor. Conacul deveni curând un furnicar de bărbați, femei, copii, toți îngrijorați să nu le ia alții înainte la împărțire... În răstimp, avocatul Stavrat, după vijelia de pumni care-l amețise de tot în primul moment, profitând de vălmășeala ce
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
urmă a aflat despre plecarea grupului de țărani spre Lespezi, desigur nu cu gânduri pașnice. Pe urmă au venit veștile despre isprăvile oamenilor. Și în sfârșit Lazăr Odudie, vătășelul arendașului Cosma, adineaori, speriat, că o seamă de oameni dau mereu târcoale conacului și că i-e frică să nu-i puie foc. Între timp, după ce a isprăvit cearta cu nevastă-sa, a ținut un fel de consiliu de război cu toți patru jandarmii. Pentru că sunt puțini trebuie să se prefacă a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
aruncate de aparatul lor respirator. Când plămânii lor vor refuza să absoarbe oxigenul viciat, se vor vedea obligați să se întoarcă la congelatoare, chiar dacă nu vor regăsi rafinăria. Dallas se gândea la gigantica uzină care-și continua liniștită drumul, dând târcoale acestei mici lumi și încerca să-și imagineze cât timp le-ar trebui pentru a o rambursa, în caz că ar abandona-o. Răspunsul lui Parker, nu neapărat încurajator, fu străbătut de o undă de speranță. ― Nu se prezintă prea rău pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
sintetice și să ne luăm tălpășița. Deodată, un gând îi trecu prin minte, stopându-i pornirea.) Jones! Unde e Jones? ― Cine știe? Parker, evident, nu se sinchisea de soarta mascotei. ― Ultima oară când l-am văzut era în popotă, dădea târcoale capului lui Ash, zise Lambert. ― Du-te și vezi. N-o să-l lăsăm aici. Ne mai rămâne destulă omenire. ― Nici vorbă! răspunse Lambert, întunecându-se. Nu mă duc nicăieri singură. ― N-am putut să-l sufăr niciodată pe motanul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
cuvîntătoare. Iar prin cuvînt comunică astfel cu celălalt, transformîndu-l - și transformîndu-se la rîndul său - în ceea ce limbajul creștin numește atît de potrivit „aproapele”. De acest sens esențial al Libertății se pare că nu am reușit să ne apropiem, dînd doar tîrcoale libertăților legale și lăsîndu-ne demobilizați de eșecurile lor parțiale. Nu am înțeles că nu există Libertate de unul singur : pe o insulă pustie, un om nu este liber, ci doar singur. Din acest punct de vedere, „libertatea” noastră este una
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ligheanul în casă și, cînd m-am întors, Gertrude dispăruse. Am strigat-o îndelung și, după cîteva minute, a scos capul din tufiș și s-a uitat pieziș la mine. Sînt aici, ce vrei ? - am înțeles eu. Mi-a dat tîrcoale o vreme, făcînd cercuri largi în jurul meu. Apoi am stat îndelung de vorbă în tăcere, ascultînd greierii și privind luna, pînă cînd am adormit. M-au trezit primele raze de soare. Eram înțepenit și mi-a trebuit ceva vreme să
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Fiului său. Dar ucenicii nu au perceput acest lucru în acea după-amiază de vineri când a murit Isus. Învățătorul lor murise. Mișcarea lor a fost oprită din fașă. Ei înșiși au fugit. Numai Petru, câteva femei și alți câțiva dădeau târcoale să vadă ce se va întâmpla. Dintre aceștia doar femeile au avut destul curaj să observe locul în care Isus a fost îngropat. Capitolul 2 Tăcerea mormântului Craig A. Evans În ultimii ani, publicul cititor a fost surprins și derutat
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
cel executat: „Ei obișnuiau să nu facă doliu [deschis] [...] pentru că doliul are loc doar în inimă” (Mișna, tratatul Sanhedrin 6.6). Poporul iudeu credea că sufletul celui decedat zăbovea lângă corp încă trei zile: „Trei zile (după moarte) sufletul dă târcoale trupului, încercând să intre din nou în el, dar odată ce vede că i se schimbă înfățișarea, se îndepărtează” (Leviticus Rabbah 18.1 [despre Lev 15,1-2]). Schimbarea feței în trei zile explică - după cum ni se spune - de ce durerea este resimțită
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
rachete roșii și verzi, butoiașe roz-transparente, broaște țestoase și girafe cu gâtul lung și coada mobile. Cu o seară în urmă nu fusese acolo nimic, iar noi veniserăm de dimineață. Nici în zilele următoare nimeni în afară de noi nu a dat târcoale castanului. Pur și simplu, am conchis noi, ascuțitorile crescuseră acolo, se desfăcuseră ca o mirifică inflorescență a copacului, așa cum cactușii sau trestia de bambus înfloresc o dată la un veac. Le-am luat acasă. Până și sub iepuri sau sub căprioarele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Citroenul colonelului de la doi, colonelul Boteanu, mașină pe care un soldat o spăla cu furtunul în fiecare zi. Emil Popescu se înscrise la școala de șoferi. Până să-și ia însă carnetul, ieșea și el, aproape zilnic, să mai dea târcoale mașinii, să o mai perie, să mai șteargă urmele de noroi datorate copiilor care se jucau în spatele blocului și, mai ales să descuie portiera și să se tolănească pe bancheta din față a automobilului, în fața bordului din care ieșea fascinant
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pună în mișcare vehiculul. L-ar fi păstrat doar așa, parcat în spatele blocului, ca să poată savura din când în când aceste momente de reală, deplină intimitate. Locatarii blocului se familiarizaseră și ei cu silueta suplă a arhitectului care tot dădea târcoale Daciei sale. Purta veșnic aceiași pantaloni scurți făcuți din niște blugi retezați, veșnic aceeași bluză cu imprimeuri care înfățișau, dacă te uitai mai bine, Ateneul român, având în față statuia lui Eminescu. Era un tânăr destul de insignifiant ca înfățișare: figură
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
era atât de mare, căci el mergea acum la schimb cu diferiți șoferi pe care Dumnezeu știe pe unde-i dibuia. Ba, într-un rând, Elena îl văzuse din tramvaiul 21 pe soțul ei, care în loc să fie la institut dădea târcoale ceasului electric din piața Bucur Obor, ascultând cum intonează din sfert în sfert de oră un cântec cunoscut. Lucrurile deveneau tragic de complicate pentru inimoasa soție, care încă nu vroia să recunoască în sinea ei tristul adevăr. Toată povestea cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și că din cauza asta ne-am fi despărțit... - Nu, eu n-am auzit asta. Am auzit pe unul și pe altul că duduia Laura se cam plictisise de aventurile dumitale galante, că, mai ales, vara trecută, la București, dădeai mereu târcoale unei franțuște, spunând că o cunoșteai de la Sorbona... - Nu! îl întrerupse obosit, ridicând din umeri. Asta a fost cu totul altceva. E adevărat că Laura bănuia ceva, pentru că aflase de o altă încurcătură, mai veche, dar ea e o femeie
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o sihastră budistă. Datorită sedativelor dormea o bună parte din timp. Veniseră s-o examineze mai mulți medici și psihologi din Zürich, Basel și Geneva. Cum se aștepta, ziarele publicau în fiecare zi articole, și numărul corespondenților străini care dădeau târcoale clinicii și luau interviuri doctorilor creștea neîncetat. Din fericire, soluția la care se gândise de la început era pe cale să fie acceptată. Încă de a doua zi, după ce ascultase banda de magnetofon cu mărturiile ei biografice, trimise o lungă telegramă Institutului
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pe dos, și zmintita asta de Ivona bate teleleică orașu... Afurisită zi, of și of, degeaba se tot învârte, nu-i portofelu și nu-i, ea vede foarte bine că nu-i, da nu se-ndură să plece. Tot dă târcoale la trepte, tot se uită pe dedesubt, tot se-apleacă, tot pipăie cu mâna, poate nu vede bine. Nu-i. Nu-i și nu-i. Și-ntr-o doară îi scapă ochii înspre burlan. Și-odată începe să râdă, râde
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
bietul Papa, cu hainele în neorânduială, fără baston sau pălărie... Veniseră nemții, ieșise o busculadă, și Papa, erou !, a scăpat, ascunzându-se într-un gang... Și în timpul cât erau în casă numai femei au văzut un zdrențăros care tot dădea târcoale. Ce să facă, să-i dea ceva de pomană, o pleca ? Să nu miște nimeni, să creadă zdrențărosul că-i casă părăsită ? Pentru că, așa cum spui și dumneata, madam Delcă, toată lumea trăia în zilele acelea cu spaima jafului și cu ideea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Își dă drumul la țeavă, ies niște chestii atît de sălbatice, de autentice, Încît ne vine greu să-l ignorăm. Pur și simplu se face liniște, chiar dacă nu gustăm genul. Portocală e cel mai mare fan al lui, Îi dă tîrcoale, se așază, se ridică, se așază și mai aproape, ai zice că e gata să-i propună un duet. — Tu știi, mă, caporale Privighetoare de ce nu poți să cînți? Că nu ești bărbat. Bărbații are inimă și coaie. Tu ai
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ea. Te trezești odată? Pun masa imediat. După o baie scurtă și intensă, omor telefonul o jumătate de oră. Îl anunț pe taică-meu că am ajuns acasă, apoi vorbesc cu Andi. Deseară ieșim la o bere, clar. Îmi dă tîrcoale, nu e deloc liniștită. — De ce nu vrei să stai acasă? Și ce să fac acasă? Nu știu... să stai cu mine. Vorbim. Poate e un film pe sîrbi. Citești ceva la tine În cameră. — Păi, ies cu Andi, am vorbit
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cîțiva ani. Îmi vine foarte greu să-l urmăresc, mintea mi s-a repliat În fața asaltului noului. Printre veterani, cel mai numeros e grupul brașovenilor. Se recunoaște ușor aerul de șmecher de oraș, au ceva parșiv și amenințător, Îmi dau tîrcoale să vadă de unde a aterizat răcanul cel nou. Unul dintre ei Îmi cere o țigară și, În timp ce privește cerul, Îmi zice că aici răcanii au viață grea. Ține să-mi spună că pe el Îl cheamă Nițu, după care Își
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]